Guvern – Pagina 2

Articole

CCR decide că o ordonanță e neconstituțională dacă nu e urgentă

11/12/2015/în Comunicate /de Rasista

APADOR-CH salută decizia Curții Constituționale a României de a declara neconstituțională Ordonanța 7/2015, pe motiv că nu reprezenta nicio urgență. Aceasta vine la câteva luni după sesizarea Avocatului Poporului și este încă un semnal dat de CCR guvernelor, oricare ar fi ele, că rolul de legiuitor este al Parlamentului.

„Cu privire la urgenţa reglementării, Curtea a reţinut că legiferarea operativă a remedierii unor disfuncționalități sau perfecţionarea cadrului legislativ se putea realiza pe calea procedurii obişnuite de legiferare, şi nu prin ordonanţă de urgenţă, astfel că motivarea urgenţei adoptării actului normativ este una formală.” – se spune în comunicatul CCR, publicat ieri.

Ordonanța 7/2015, emisă de Guvernul Ponta în vara acestui an, viza „redistribuirea” unor imobile confiscate de stat. APADOR-CH a sesizat Avocatul Poporului în legătură cu lipsa de urgență a acestei ordonanțe, precum și a altora. Împreună cu mai multe organizații neguvernamentale (membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești) , APADOR-CH a susținut, în octombrie 2015 atacarea actului la CCR, de către AVP, printr-un amicus curiae.

Aceasta nu este prima ordonanță lipsită de urgență asupra căreia CCR este chemată să se pronunțe. APADOR-CH are un istoric șir de ordonanțe pentru care a cerut AVP să sesizeze CCR. Găsiți aici o cronologie a acestor fapte din ultimii ani.

APADOR-CH salută decizia CCR și speră că aceasta va fi încă un semnal și pentru executivul actual și pentru cele viitoare că guvernarea prin ordonanțe de urgență cu este o cale democratică de urmat. România a fost guvernată în ultimii zece ani cu câte o ordonanță emisă la 60 de ore.

De asemenea încurajăm Avocatul Poporului să-și exercite mai des prerogativa de a sesiza CCR ori de câte ori instituțiile statului își depășesc atribuțiile.

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Fără Bostan în guvern

16/11/2015/în Comunicate /de Rasista

APADOR-CH și mai multe organizații neguvernamentale i-au cerut azi premierului desemnat Dacian Cioloș să retragă propunerea Raul Bostan de la Ministerul Societății Informaționale. Motivele mai jos:

Apel către premierul desemnat și parlamentari

Stimate domnule prim ministru desemnat Dacian Cioloş,

Stimaţi parlamentari,

Vă atragem atenţia asupra desemnării domnului Marius Raul Bostan pentru poziţia de Ministru al Societăţii Informaţionale. Conform mai multor surse, acesta este un susţinător al site-ului www.inliniedreapta.com, o platformă ce promovează un discurs al urii profund discriminatoriu. Desemnarea domnului Bostan în guvernul dumneavoastră vine în contradicţie cu valorile şi cerinţele formulate de către organizaţiile semnatare ale scrisorii din data de 9 noiembrie 2015 – unul dintre criteriile pe care ar trebui să le îndeplinească membrii viitorului guvern fiind că nu au promovat şi nu promovează un discurs discriminatoriu, bazat pe ură.

Vă solicităm aşadar reanalizarea nominalizării domnului Bostan din propunerea de Guvern, iar parlamentarilor le solicităm să ia în considerare aspectele menţionate mai sus, în cadrul audierilor, și să ceară clarificarea legăturilor sale cu platforma În Linie Dreaptă.

Semnează:

Alături de Voi Iași

Asociaţia Naţională a Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni – ANBCC

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki

Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate ARCEN

Academia de Advocacy

ActiveWatch

Agenţia de dezvoltare comunitară Împreună

Asociaţia Funky Citizens

Asociația Romani Criss

Centrul pentru Jurnalism Independent

CeRe : Centrul de Resurse pentru participare publică

Civitas Politics

Centrul Parteneriat pentru Egalitate

Fundaţia Comunitară Bucureşti

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile

Fundația pentru o Societate Deschisă

Grupul pentru Democraţie Participativă Plenum

Miliția Spirituală

Societatea Academică din România

În ultimii zece ani, România a fost guvernată cu câte o ordonanță la 60 de ore

15/10/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH și mai multe organizații membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești i-au cerut azi Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională recenta megaordonanță a Guvernului Ponta, nr. 41/2015, prin care se urmărește schimbarea mai multor legi din diferite domenii. Motivul este acela că ordonanța încalcă articolul 115 din Constituţie, adică nu este motivată de vreo situație extraordinară care să justifice înlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare, de către Guvern (putere executivă).

În mod normal, Guvernul trebuie să sesizeze Parlamentul cu un pachet de proiecte de lege, atunci când dorește modificarea mai multor acte normative, cum este cazul Ordonanței 41/2015 care se referă la un mozaic de chestiuni legate de: învăţământ, construcţii (autorizare lucrări), certificate de atestare, arbitraj internaţional, creşteri salariale, proiecte finanţate din fonduri externe, dizolvarea autorităţilor deliberative, suspendarea primarilor, reorganizarea Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul ANAF, neobţinerea titlului de doctor etc.

Această metodă, de a amesteca într-un singur act normativ numeroase reglementări din domenii diferite, continuă linia unei practici guvernamentale lipsite de onestitate, care a debutat prin „multilaterala” OUG nr. 2/2015, ordonanţă prin care au fost modificate zeci de acte normative, fără legătură între ele şi fără justificarea unei situaţii extraordinare reale.

Lipsa de onestitate a Guvernului rezultă în mod vădit din încercarea de a masca numărul foarte mare de legi pe care le modifică pe calea ordonanţelor de urgenţă, prin compactarea modificărilor a numeroase legi într-o singură ordonanţă, astfel că, în mod artificial şi mincinos, numărul ordonanţelor de urgenţă emise într-un an va apărea ca fiind în scădere.

Din păcate, deşi a fost sesizat şi cu privire la neconstituţionalitatea OUG nr. 2/2015, Avocatul Poporului nu a atacat acea ordonanţă de urgenţă la Curtea Constituţională, pe motiv că numai lipsa urgenței nu ar face-o neconstituțională (citiți aici sesizarea APADOR-CH și răspunsul AVP)

Acesta nu este primul demers de acest fel al societății civile către Avocatul Poporului. Instituția a mai fost sesizată în numeroase rânduri, întrucât guvernele României, din 2004 încoace, și-au făcut un obicei din a legifera prin ordonanțe de urgență, în locul Parlamentului. Conform statisticii realizate de APADOR-CH în perioada 2004 – 2014 guvernele au emis un număr total de 1.547 ordonanţe de urgenţă, în medie 141 ordonanţe de urgenţă pe an, sau una la 60 de ore.

Până acum Avocatul Poporului și-a încălcat propria regulă o singură dată, atacând la Curtea Constituțională Ordonanța de urgență nr.7/2015, exact pentru lipsa urgenței.

Atașată – Sesizare AVP megaordonanta_OUG 41_2015.

Semnatari: organizații membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești :

Alianța pentru o Românie Curată
Asociația Miliția Spirituală
Asociația Națională a Birourilor de Consilere pentru Cetățeni
Asociația Pro Democratia
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki – APADOR-CH
Asociația pentru Monitorizarea Presei ActiveWatch
Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale
Centrul de Resurse pentru Participare Publică
Centrul pentru Jurnalism Independent
Centrul Român pentru Politici Europene
Funky Citizens
Grupul pentru Democrație Participativă Plenum
Expert Forum

Demers susținut și de:

Academia de Advocacy
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România

***

Acest demers face parte din proiectul „Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Guvernul vrea să transforme bătălia politică într-un război împotriva drepturilor cetățenești

09/06/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

Primul ministru și ministrul justiției au declarat ieri că vor sesiza procurorul general în cazul în care partidele de opoziție vor organiza proteste antiguvernamentale*. Unul din liderii PNL anunțase anterior că PNL va organiza un lanț uman în jurul Parlamentului în ziua în care va fi dezbătută moțiunea de cenzură împotriva Guvernului.

ActiveWatch și APADOR-CH consideră că primul ministru Ponta se victimizează invocând în mod ridicol o presupusă „lovitură de stat” din al cărei scenariu ar face parte și proteste de stradă. Există suficiente motive să ne temem că aceste pseudo-argumente se vor transforma în pretexte pentru o eventuală reprimare în forță a unor proteste de stradă, indiferent de revendicări și de cei care le susțin, fie chiar și organizate și susținute de actuala opoziție. Experiența ultimilor ani ne arată că, în momente cheie, autoritățile nu au ezitat să apeleze la forțele de represiune pentru a înăbuși protestele sau pentru a descuraja cetățenii să participe la acțiuni de stradă.

Dreptul la întrunire și libertatea de exprimare sunt garantate prin Constituție tuturor cetățenilor, inclusiv membrilor unor partide politice sau liderilor acestora. Obligația autorităților este de a proteja cetățenii care își exercită drepturile fundamentale în condițiile legii. Din păcate, guvernul Ponta pare hotărât să facă exact contrariul, amenințându-și oponenții nu numai cu acțiuni penale, dar și cu contra-manifestații după modelul consacrat de FSN în 1990**.

Facem un apel la membrii guvernului să se abțină de la astfel de declarații prin care forme ale libertății de exprimare sunt considerate infracțiuni, și de la eventuale acțiuni care limitează drepturi cetățenești și pot pune în pericol însăși ordinea publică pe care pretind că o apără. De asemenea, solicităm Jandarmeriei să acționeze cu maximă prudență în eventualitatea unor proteste de stradă, cu respect pentru dreptul cetățenilor de a se întruni și exprima în mod pașnic în spațiile publice. Totodată atragem atenția că Legea privind adunările publice este anacronică și nedemocratică și solicităm să fie aplicată cu deplină bună credință iar în paralel să ia măsuri pentru îmbunătățirea și democratizarea cadrului legal privind libertatea de întrunire.

Mircea Toma, Președinte ActiveWatch
Maria-Nicoleta Andreescu, Director executiv Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

—-

* Articolul din Codul Penal la care face referire Victor Ponta spune că „Întreprinderea de acțiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârșite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituționale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.

**„Lucrurile nu se tranşează în stradă, cu forţa. Au spus că ies în stradă cu 1.000 de oameni. Noi putem să venim cu 10.000. Dacă ei vor veni cu 10.000, noi aducem 100.000. Nu poţi să dai foc ţării. O să ne adresăm Procurorului General. O să-i declare suspecţi şi o să îi cerceteze.”

APADOR-CH îi cere Avocatului Poporului să atace ordonanța traseismului

03/09/2014/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH i-a cerut azi Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională Ordonanța de urgență 55/2014, ce favorizează traseismul aleșilor locali timp de 45 de zile, înainte de alegerile prezidențiale. Aceasta a fost publicată în Monitorul oficial în 2 septembrie 2014. Instituția Avocatului Poporului a anunțat pe 28 august, într-un comunicat, că „analizarea” respectivei ordonanțe „va constitui o prioritate”, de îndată ce va fi publicată în M.O.

Chiar dacă în ultima perioadă, pe fondul tensiunilor electorale, mai multe forțe politice s-au implicat în acest subiect, atragem atenția că demersul APADOR-CH nu este unul politic și nici în premieră, după cum nici ordonanța guvernului nu este un accident generat de vreo situație de urgență. Solicitarea APADOR-CH către AVP este a cincea dintr-o serie începută în aprilie 2014, prin care asociația i-a cerut AVP să-și ia rolul în serios și să atace abundența de ordonanțe de urgență prin care Guvernul s-a substituit Parlamentului în procesul legislativ. Conform unui studiu făcut de APADOR-CH, în ultimii zece ani România s-a aflat într-o situație excepțională la fiecare trei zile, judecând după numărul mare de ordonanțe de urgență emise între 2004 și 2013. Guvernele care s-au succedat în această perioadă au emis 1.453 ordonanțe de urgență, în medie 145 de ordonanțe de urgență pe an. (detalii aici)

Pentru că e neverosimil ca un stat democratic și membru al Uniunii Europene să fi trăit în ultimul deceniu tot într-o situație excepțională, APADOR-CH a atras atenția Avocatului Poporului că e rolul lui să semnaleze Curții Constituționale această anomalie. În calitate de „apărător al drepturilor și libertăților cetățenilor în raporturile acestora cu autoritățile publice”.

Din păcate, până acum apelurile repetate ale APADOR-CH la AVP s-au soldat cu răspunsuri ce au oscilat între „AVP dorește să fie imparțial și să nu se angajeze în diferende cu nuanță politică între diferite instituții ale statului” și „e adevărat că ordonanța x e neconstituțională și nejustificată de vreo urgență, dar ea nu încală drepturile și libertățile cetățenilor”.

APADOR-CH consideră că cea mai recentă dintre ordonanțele emise de actualul guvern – cea care le permite aleșilor locali să migreze politic fără consecința pierderii mandatului – este neconstituțională și afectează deopotrivă drepturile și libertățile cetățenilor, prin urmare întrunește toate obiecțiile ridicate de AVP în motivarea faptului că a refuzat până acum să-și exercite atribuțiile.

Remodelarea majorităților politice printr-un act unilateral de voință al Guvernului, sub pretextul unei deblocări a funcționării autorităților deliberative, încalcă articolul 115 alineatul 4 din Constituție, întrucât reașezările produse la nivelul majorității politice nu constituie situații excepționale, ci evenimente naturale și cât se poate de previzibile într-o societate democratică, astfel că ele nu pot fi un motiv serios pentru care Guvernul să se poată substitui Parlamentului și să legifereze în locul său.

Demersul APADOR-CH, care alături de alte 20 de organizații neguvernamentale a atras atenția asupra neconstituționalității acestei ordonanțe, nu este în niciun fel atins de vreun partizanat politic. Asociația a cerut AVP să atace și alte ordonanțe de urgență. În plus, limitarea situațiilor în care un guvern poate emite ordonanțe de urgență figurează printre propunerile pe care APADOR-CH le-a înaintat Forumului constituțional, cu ocazia dezbaterilor pe marginea revizuirii Constituției. Asociația a atras atenția încă de atunci că este necesară reducerea drastică a tendinţei Guvernului (indiferent de perioada în care a funcţionat) de a se substitui Parlamentului în procesul de legiferare. Actualul text al articolului 115 alineatul 4 din Constituție este ambiguu, evaziv şi permite, în practică emiterea unui număr inacceptabil de mare de ordonanţe de urgenţă, care transformă executivul în legislativ.

Singura explicație logică a abundenței de ordonanțe de urgentă este că nici Parlamentul, nici Avocatul Poporului, și nici Curtea Constituțională nu acordă atenția cuvenită verificării existenței acestor așa-zise situații extraordinare, prin care Guvernul justifică adoptarea ordonanțelor de urgență. Practic, toate autoritățile publice au ignorat în ultimul deceniu, și astfel au lăsat fără aplicare, textul articolului 115 al. 4 din Constitutie, al cărui rost este de a limita excesul de zel al Guvernului în emiterea de ordonanțe de urgență.

APADOR-CH îi cere, așadar, Avocatului Poporului să-și renunțe la pasivitate și să-și exercite atribuțiile legale, descurajând practica legiferării prin ordonanțe de urgență. Un prim pas poate fi atacarea la Curtea Constituțională a celei mai recente, OUG 55/2014, care, prin derogare, permite traseismul pentru o perioadă de 45 de zile.

Mai jos, integral, sesizarea APADOR-CH către AVP:

Textul solicitării

Către,

AVOCATUL POPORULUI

ASOCIAȚIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN ROMÂNIA – COMITETUL HELSINKI (APADOR-CH), cu sediul în București, str. Nicolae Tonitza nr.8A, sector 3,

vă adresează CEREREA ca, în temeiul art. 13 al. 1 lit. f din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, constatând existența temeiurilor de fapt și de drept,

să sesizați Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă nr. 55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 646 din 2.09.2014, intrucat adoptarea acesteia s-a facut cu incalcarea art. 115 al. 4 din Constitutie, respectiv in lipsa unei situaţii extraordinare care sa justifice inlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare, de catre Guvern (putere executiva) si cu incalcarea art. 8 al. 2 dinConstitutie, respectiv prin incalcarea principiului constitutional potrivit caruia partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor

MOTIVELE CERERII SUNT URMĂTOARELE:

1. Lipsa unei situații extraordinare

Potrivit art. 115 al. 4 din Constituție, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

Întrucât, în lipsa unei definiții legale, sintagma “situaţii extraordinare” nu are un alt inteles decât cel din limbajul comun (menționat în DEX), se poate trage concluzia că o ordonanță de urgență poate fi adoptată numai în situații:

– cu totul deosebite, care ies din comun

– neobișnuite, nemaipomenite, formidabile, excepționale

De asemenea, înțelesul termenului “urgenţă”, care se referă la o condiție esențială pentru adoptarea unei astfel de ordonanțe, este tot cel din limbajul comun, respectiv:

– care necesită o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat

1. În speță, OUG nr. 55/2014 a fost emisă cu justificarea că:

– este necesară eficientizarea actului administrativ

– actuala legislație nu oferă soluţii legale pentru “rupturile politice” apărute pe parcursul mandatului autorităţilor locale

– există dificultăţi în funcţionarea autorităţilor deliberative de la nivel local cauzate în principal de transformările/modificările produse la nivelul majorităţii politice

Desigur, motivele enunțate pot fundamenta oportunitatea unei reglementări cu putere de lege, dar nu pot duce la concluzia că există o situație extraordinară, care să justifice o intervenție de urgență a Guvernului, ca organ legiuitor, prin adoptarea unei ordonanțe de urgență.

În astfel de situații, când nu există o situație extraordinară care să justifice emiterea unei ordonanțe de urgență, Guvernul are alte mijloace constituționale de acțiune: poate iniția un proiect de lege și poate solicita Parlamentului (adevărata autoritate legiuitoare, potrivit Constituției) să dezbată și să adopte proiectul, eventual într-o procedură de urgență prevăzuta de reglementările parlamentare.

Deci, dacă se dorește o anumită celeritate în adoptarea de acte normative cu putere de lege, dar nu există o situație cu adevărat extraordinară (=ieșită din comun), Guvernul nu poate emite ordonanțe de urgență, ci poate doar sesiza Parlamentul cu un proiect de lege și poate solicita dezbaterea și adoptarea sa în procedură de urgență.

2. Atunci când veți analiza dacă există suficiente temeiuri pentru a sesisiza Curtea Constituțională, vă solicităm să aveți în vedere și pericolul pentru o societate democratică reprezentat de tendința de încălcare de către Guvern, indiferent de compoziția sa și de perioada în care a funcționat, a prevederilor art. 115 al. 4 din Constituție, prin transformarea ordonanței de urgență dintr-o cale extraordinară și, de aceea, extrem de rară, de legiferare, într-un mijloc obișnuit, comun și frecvent prin care, practic, Parlamentul este înlocuit de Guvern în exercitarea funcției de legiuitor.

Astfel, după revizuirea Constituției din 2003, guvernele care s-au succedat au emis în ultimii 10 ani (2004 – 2013) un număr total de 1.453 ordonante de urgență, în medie 145 ordonanțe de urgență pe an, după cum urmează:

-2004 – 142 ordonanțe de urgență

-2005 – 210

-2006 – 138

-2007 – 157

-2008 – 228

-2009 – 111

-2010 – 131

-2011 – 125

-2012 – 96

-2013 – 115

Rezultă că în România, în ultimii 10 ani, statul s-a aflat în situații extraordinare, neobișnuite, ieșite din comun, din 3 în 3 zile, iar fiecare dintre aceste situații extraordinare (nepercepute decât de către Guvern, probabil în baza unui simț special) au generat câte o ordonanță de urgență.

Este în mod evident neverosimil că statul român, stat democratic și membru al Uniunii Europene, a întâmpinat din 3 în 3 zile, în ultimii 10 ani, situații excepționale, extraordinare, care i-au permis Guvernului ca, tot din 3 în 3 zile, să ia locul Parlamentului și să legifereze prin ordonanță de urgență.

Singura explicație logică a abundenței de ordonanțe de urgență este că nici Parlamentul, nici Avocatul Poporului și nici Curtea Constituțională nu au acordat atenția cuvenită verificării îndeplinirii condiției existenței situației extraordinare care să justifice adoptarea unei ordonanțe de urgență. Practic, autoritățile publice au ignorat și, astfel, au lăsat fără aplicare textul art. 115 al. 4 din Constituție, al cărui rost era și este de a limita excesul de zel al Guvernului în emiterea de ordonanțe de urgență.

Urgența nu trebuie identificată cu nerăbdarea Guvernului de a legifera, pe motiv că Parlamentul e prea lent, ci trebuie să rezulte dintr-o situație extraordinară verificabilă în mod obiectiv, similară forței majore (eveniment străin de voința/culpa Guvernului, imprevizibil, invincibil și inevitabil) și care, în lipsa unei reglementări imediate, prejudiciază grav interesul public.

În acest sens, a se vedea pct. 3 și 4 ale OPINIEI CONCURENTE la Decizia Curții Constituționale nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr.136 din 25 februarie 2014.

2. Încălcarea principiului constituțional potrivit căruia partidele politice

contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor

Chiar dacă sunt votați și în funcție de calitățile/meritele personale, aleșii locali (consilieri, primari etc) nu candidează ca independenți, ci pe listele unui partid, asumându-și partidul și programul politic al acelui partid.

Votul pentru un ales local nu reprezintă opțiunea exclusivă a electoratului pentru persoana acelui candidat, ci și opțiunea pentru partidul și pentru progarmul politic al partidului care susține acel candidat. Persoana candidatului ar conta în exclusivitate numai dacă acesta ar candida independent, iar nu pe listele unui partid.

Or, la alegerile locale, candidaturile independente au fost extrem de rare, majoritatea covârșitoare a candidaturilor fiind cele înscrise pe listele unui partid.

Alesul local primește prin vot mandatul de a îndeplini o funcție publică la nivelul administrației locale și în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte în momentul alegerii. Ca urmare, dacă alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că el nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Astfel că nu se mai justifică menţinerea acestuia în funcţia publică.

De aceea, prin introducerea posibilității ca un ales local, care în timpul exercitării mandatului părăseşte partidul pe a cărui listă a candidat şi a fost ales, să îşi păstreze mai departe statutul de ales local are drept consecință modificarea configuraţiei politice la nivelul structurii alese și, astfel, se ajunge la denaturarea votului exprimat de cetăţeni.

Prevenirea migraţiei politice a aleşilor locali de la un partid politic la altul are ca finalitate asigurarea unei stabilităţi în cadrul administraţiei publice locale, pentru ca aceasta să exprime configuraţia politică exact aşa cum a rezultat din voinţa electoratului. În caz contrar, prin modificări care alterează voința exprimată de electorat, se ajunge la încălcarea art. 8 al. 2 din Constituție, care prevede că partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Acesta este și cazul OUG 55/2014.

În raport de motivele expuse mai sus, vă solicităm să constatați că există temeiuri de fapt și de drept pentru ca, în conformitate cu art. 13 alin. 1 lit.f din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, să sesizați Curtea Constituţională cu excepția de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă nr. 55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 646 din 2.09.2014, întrucât adoptarea acesteia s-a făcut cu încălcarea art. 115 al. 4 din Constituție, respectiv în lipsa unei situaţii extraordinare care să justifice înlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare, de către Guvern (putere executivă) și cu încălcarea art. 8 al. 2 din Constituție, respectiv prin încălcarea principiului constituțional potrivit căruia partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor.

De asemenea, vă solicităm să ne comunicați modul de soluționare a prezentei cereri.

Vă mulțumim.

Director executiv,

Maria Nicoleta Andreescu

*foto Mediafax

Citește și Raspunsul Avocatului Poporului la solicitarea APADOR-CH

După 5 ani de tergiversări, Guvernul vrea să impună „de urgență” un Mecanism Național de Prevenire a Torturii

24/06/2014/în Comunicate, Slider /de Rasista

Romania este singura ţară din lume care a cerut cinci ani pentru implementarea unui Mecanism Naţional de Prevenire a Torturii cu adevărat independent. În ciuda termenului asumat, organizaţiile semnatare apreciază că există un risc imens ca și acest obiectiv să nu fie atins. Dacă, totuşi, printr-un hei-rup normativ, Guvernul va legifera într-un mod netransparent în acest domeniu, există riscul ca rezultatul acestui proces să fie un Mecanism Naţional controlat de stat, situaţie în care, la adăpostul său, numărul de încălcări ale drepturilor omului în instituţiile privative de libertate să crească exponenţial, odată cu numărul de procese în care statul român va fi chemat în faţa CEDO.

Conform Comitetului Împotriva Torturii de la Geneva (organism ONU), România este singura ţară din lume care a solicitat două amânări pentru stabilirea unui mecanism independent. Ultimul termen acordat României a fost august 2014 şi marchează cinci ani de la ratificarea de către România a Protocolului Opţional la Convenţia împotriva Torturii (OPCAT). În aceşti cinci ani, Guvernul a tergiversat adoptarea unui act normativ care să pună în practică în mod real angajamentele statului român în ce priveşte combaterea torturii, a refuzat să ţină cont de solicitările societăţii civile şi a rămas încremenit în ideea de a însărcina instituţia Avocatului Poporului cu atribuţiile prevăzute de OPCAT.

În acest moment există două proiecte de acte normative pentru înființarea unui Mecanism Național de Prevenire a Torturii (MNPT). Unul din aceste proiecte a fost inițiat în Senat cu consultarea societății civile și cu un aport semnificativ din partea ONG-urilor interesate. Acest proiect a fost introdus în septembrie 2013 şi constă în înfiinţarea „Consiliului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Torturii” (Plx.423/2013, L118/2014) ca mecanism independent sub control parlamentar.

Totuși, cu mai puţin de două luni înainte de împlinirea termenului stabilit de ONU, guvernul român, a ales ca în şedinţa din 18 iunie 2014 să dea un aviz nefavorabil inițiativei legislative propuse de societatea civilă (Punctul de vedere nr. 7,http://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/18-06-informatie-de-presa-ref-acte-normative-incluse-pe-agenda-sedintei-de-guvern-din-18-iunie-2014).

În același timp Guvernul lucrează la un proiect propriu de înființare a unui MNPT, în subordinea Avocatului Poporului. Aceste demersuri sunt din păcate opace și avem temerea, justificată prin exepriențele anterioare, că se va recurge la adoptarea unei Ordonanțe de Urgență eludându-se astfel consultarea societății civile.

Solicităm Guvernului României să nu adopte o Ordonanţă de Urgenţă privind instituirea Mecanismului Național de Prevenire a Torturii fără consultarea tuturor membrilor societăţii civile, inclusiv pe reprezentanții grupurilor de copii şi adulţi cu dizabilităţi închişi în instituţii de asistenţă socială şi medicală.

România înregistrează deja, de peste zece ani, un număr record de situaţii de tratamente inumane şi degradante în centrele de asistenţă socială şi asistenţă medicală, în aresturi și penitenciare. CRJ și APADOR-CH vizitează inopinat astfel de instituții, documentează cazuri şi sesizează de ani de zile autorităţilor publice responsabile, fără ca situaţia să fi fost îndreptată până în prezent.

În aprilie 2014, prezent la dezbaterea organizată de CRJ pe tema mecanismului independent, Comisarul pentru Drepturile Omului, Nils Muižnieks, declara că: „Reafirm convingerea că România are nevoie de introducerea Mecanismului Naţional de Prevenire, care trebuie iniţiat şi finanţat de către autorităţi, dar implementat ca un organism independent, care să conducă la respectarea Protocolului Opţional la Convenţia Împotriva Torturii şi să vegheze la respectarea Convenţiei pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi”.

Dacă guvernul român va alege să desemneze Avocatul Poporului ca instituție însărcinată cu atribuțiile prevăzute de OPCAT, încălcând obligaţiile asumate, îi adresăm domnului Prim Ministru, Victor Viorel Ponta, următoarele solicitări:

Publicarea ordonanţei de urgenţă cu motivarea urgenţei adoptării acesteia, în condiţiile în care o propunere legislativă aşteaptă un punct de vedere din septembrie 2013;
Costurile înfiinţării mecanismului la Avocatul Poporului, organigrama şi modul în care conducătorul şi membrii acestei instituţii vor răspunde criteriilor de independenţă şi specializare în monitorizarea inopinată;
Cum va realiza mecanismul Avocatului Poporului vizite inopinate în scopul prevenirii în paralel cu soluţionarea de plângeri, ştiut fiind că acesta reacţionează la petiţii, neavând o atitudine proactivă, preventivă.

Înfiinţarea de către Guvernul României a unui Mecanism Naţional de Prevenire a Torturii trebuie să fie rezultatul unui proces transparent şi incluziv care să conducă la stabilitarea unui organism independent, capabil să viziteze inopinat toate locurile privative de libertate în care se află copii, tineri şi adulţi cu sau fără dizabilităţi, convingând autorităţile statului să respecte pe deplin obligaţiile asumate de România în materia drepturilor omului.

În ultimii ani, numărul condamnărilor privind relele tratamente aplicate persoanelor aflate în instituţiile româneşti privative de libertate este în continuă creştere. Un mecanism independent de monitorizare inopinată ar forţa autorităţile statului din România să se conformeze cu normele internaţionale asumate prin ratificarea unor tratate internaţionale din materia respectării drepturilor omului.

Semnează:

Centrul de Resurse Juridice

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile

Fundaţia Estuar

Asociaţia Pro ACT Suport

Centrul Euroregional Pentru Iniţiative Publice (ECPI)

Asociaţia ACCEPT

Institutul pentru Politici Publice

Asociația Ceva de Spus

Centrul de Investigaţii Media

Fundația Motivation România

Autism România

Prison Fellowship Romania

Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România

Dizabnet – Reteaua prestatorilor de servicii pentru persoane cu dizabilitati

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi

Coaliţia O Singură Voce pentru Dizabilitate

Asociația ”Napsugár az esőben”

Asociatia Aripi

Asociația Umanitară Carmen

Asociatia Ceva de Spus

Asociația de sprijin a copiilor handicapați fizic România filiala Argeș

Asociatia Don Orione

Asociația Filantropia Ortodoxă Alba Iulia

Asociația Filantropia Ortodoxă Alba Iulia – Centrul Sf Meletie

Asociaţia Handicapaţilor Fizici Miercurea Ciuc

Asociația Hans Spalinger Simeria

Asociația județeană pt Șanse Egale ”Condorul” Galați

Asociatia Nationala a Interpretilor Autorizati in Limbaj Mimico-Gestual

Asociatia Nevazatorilor din Romania – filiala Brasov

Asociatia Nevazatorilor din Romania – filiala interjudeteana Constanta-Tulcea

Asociatia Persoanelor cu Handicap „Sporting Club” Galati

Asociația Persoanelor cu Handicap din Oltenia

Asociatia Phoenix Carita si Fundatia Phoenix Carita Bicaz

Asociatia Phoenix Speranta Mediaş

Asociaţia Prader Willi România

Asociația RESTART

Asociaţia Română pt persoane cu handicap Mental „ARPEHAM” Mediaş

Asociația Szentkirályi Stephanie Egyesület

Asociaţia Tinerilor Liberi Bistriţa / Fundația pentru Tineret Bistrița

Asociația Vincero

Associatione Universitaria per la Cooperzione Internationale (AUCI)

Autism Romania

Fundația pentru Dezvoltare Locală Speranța

Federația Paritate România PARRO

Fundatia „INGINERII SPERANTEI”

Fundatia ADV Romania

Fundatia Crestina Diakonia

Fundaţia Estuar Cluj

Fundația Împreună

Fundația Orban Odorheiu Secuiesc

Fundaţia Pentru Voi Timişoara

Fundaţia Ruhama Oradea

Fundația Sf. Dimitrie

Hospice Casa Speranței

Organizatia Caritas Alba Iulia asistența socială

Organizatia Caritas Catolica Oradea

Organizatia Caritas Catolica Zalau

Organizatia Caritas Eparhial Greco-Catolic Bistrița

Organizatia pentru Copii si Adulti cu Nevoi Speciale „Trebuie” – filiala Fetesti

Organizatia Suedeza pentru Ajutor Umanitar Individual

Societatea Romana Speranta Timişoara

ASCOTID

Asociaţia Benone

Asociația ELI

Asociaţia HIFA România – Ajutor pentru toti

Asociaţia Persoanelor cu Dizabilităţi Locomotorii din Judeţul Mureş

Asociația pt o Viață de Succes

Asociaţia Rază de Soare

Fundaţia Alături de Voi

Fundatia Alpha Transilvana

Fundația Creștină RHEMA

Fundaţia Mâini Dibace

Fundaţia Rheum Care

Când Guvernul atacă societatea civilă – „modelul” unguresc

12/06/2014/în Comunicate /de Rasista

De când a fost ales din nou, guvernul maghiar a lansat o campanie prin care atacă credibilitatea ONG-urilor din Ungaria, străduindu-se în același timp să obțină controlul asupra finanțatorilor acelora care lucrează independent de guvern. O societate civilă dinamică și independentă joacă un rol fundamental în menținerea democrației, ea fiind cea care monitorizează activitatea guvernului, asigurându-se că acesta își exercită puterea fără a face abuz de ea. Așa cum s-a demonstrat în Rusia lui Putin, hărțuirea societății civile se poate transforma cu ușurință în criminalizări ale activităților ei, ceea ce are repercusiuni grave asupra eficienței sale.

Ne manifestăm solidaritatea cu ONG-urile din Ungaria și îi cerem guvernului maghiar – precum și tuturor celorlalte guverne – să se abțină de la hărțuirea societății civile!

Astăzi, pe 12 iunie, guvernul ungar se întâlnește cu reprezentanții Norvegiei, Islandei și Lichtensteinului pentru a discuta despre Fondurile din Spațiul Economic European, din care face parte Mecanismului Financiar Norvegian (Fondurile norvegiene). Acest text este un apel al societății civile din Ungaria, la ONG-urile partenere din Europa, să își arate solidaritatea prin publicarea declarației de mai jos:

Al doilea mandat al guvernului Orbán: și mai multe încălcări ale principiilor democratice!

După ce a fost criticat la nivel european și nu numai pentru eliminarea instituțiilor independente și pentru dezmembrarea cadrului parlamentarismului, Guvernul Orban și-a început cel de-al doilea mandat, în 2014, cu și mai multe încălcări ale principiilor democratice. Astfel, guvernul pare a fi și mai hotărât să pună sub semnul întrebării credibilitatea organizațiilor societății civile care îl critică și să împiedice finanțarea acestora din surse independente.

Mecanismul Financiar Norvegian face parte dintr-un acord încheiat între UE și Norvegia, Islanda și Liechtenstein pentru finanțarea de proiecte în economiile europene mai puțin dezvoltate. Guvernul maghiar a lansat atacul împotriva Fondului Civil Norvegian (NCTA) la începutul lunii aprilie, la doar o zi după ce a câştigat detaşat, pentru a doua oară, alegerile. NCTA reprezintă doar o mică parte din Fondurile Norvegiene, fiind distribuit de către un consorțiu, format din patru fundații maghiare, care a mai administrat anterior, cu succes, astfel de fonduri. Guvernul maghiar acuză Norvegia că, prin intermediul acestor patru fundații, încearcă să exercite influență politică în Ungaria.

Norvegia a negat ferm aceste acuzații.

Norvegia încearcând să exercite influență politică în Ungaria? Nici că se putea o minciună mai mare!

Atunci când guvernul norvegian a respins aceste acuzații, guvernul ungar a trimis agenți ai Biroului de Control al Guvernului (KEHI) să verifice organizațiile care administrează Fondul. Guvernul a condus o campanie agresivă prin care a acuzat cele patru ONG-uri că, pentru că au ajutat la distribuirea fondului, ar fi încercat să exercite influență politică. Deși anunțase inițial că KEHI va audita doar Fundația Okotars, liderul consorțiului, agenți KEHI au fost trimiși și la alte două organizații partenere. ONG-urile au fost amenințate că, în cazul în care refuză să coopereze, le vor fi suspendate codurile fiscale. Temeiul juridic pentru acest audit este contestat de către organizațiile care administrează consorțiul.

Guvernul Orban are o listă neagră cu ONG-uri

În ultimii ani, ONG-urile, în special cele care au criticat sau au adus în discuție ideologia guvernului (precum ONG-urile care activează în domeniul LGBT sau în domeniul drepturilor omului în general), au fost ținta unor campanii de defăimare, campanii desfășurate de guvern.

La data de 30 mai 2014 a fost publicat un articol prin care s-a spus că Guvernul a alcătuit o listă neagră a organizațiilor civile maghiare independente care au primit finanţare prin Fondul Civil Norvegian (NCTA), pe baza presupusei lor afilieri politice. Într-o declarație trimisă prin e-mail la Reuters în aceași zi, guvernul a declarat că nu are anumite ONG-uri drept țintă ale campaniilor sale, menținându-și însă acuzațiile cu privirea la încercarea de exercitare de influență politică prin fondurile aduse deja în discuție.

Oportunitățile organizaţiilor nonguvernamentale de a-şi desfăşura activităţile şi de a se implica în campanii de advocacy în domeniul juridic devin tot mai limitate, iar presa pare a începe să fie constrânsă să se auto-cenzureze din cauza reglementărilor legale care limitează libertatea de exprimare și a practicilor judiciare care le împiedică să publice articole critice la adresa guvernului. Toate aceste măsuri fac Ungaria să semene tot mai mult cu Rusia lui Putin, unde, odată cu reducerea la tăcere a ultimelor voci libere, toate posibilităţile de apărare ale statului democratic par să fi dispărut.

Conform Atlatszo.hu, unul dintre ONG-urile de pe lista neagră, scandalul declanșat de către guvernul ungar în legătură cu Fondul Norvegian și conexiunile sale cu societatea civilă locală a ajuns să afecteze chiar și ONG-urile care activează în domeniul preocupării pentru mediu și în anti-corupție, ONG-uri care sunt și ele vizate de către autorități. Singurul motiv care poate sta la baza unor astfel de campanii guvernamentale este faptul că guvernul maghiar nu este de acord cu ideea de finanțare independentă a organizațiilor ale căror activități nu sunt pe placul său.

Încercarea de a aduce la tăcere ONG-urile de tip watchdog

În momentul de față, toate organizațiile care primesc sau au primit un grant se află în pericolul de a fi supuse unor investigații din partea autorităților, cu intenția declarată de a se decide dacă ele au primit în mod legitim bani ai contribuabililor norvegieni, sau dacă, dimpotrivă, au fost alese special pentru a reprezenta interese politice de nișă prin care se acționează împotriva voinței majorității populației din Ungaria.

Conform Uniunii pentru Libertăți Civile din Ungaria, un alt ONG de pe lista neagră, acestea sunt doar ultimele dintr-o serie de acțiuni ale statului care au scopul de a reduce la tăcere pe toată lumea, de la cetățenii de rând, la presă şi la societatea civilă, pentru a împiedica exprimarea de critici împotriva guvernului. O analiză a acțiunilor guvernamentale din 2010 încoace arată că eliminarea instituțiilor independente, dezmembrarea cadrului parlamentarismului și trivializarea vocilor opoziției începuseră deja încă de la primul mandat al guvernului. Astfel de acţiuni au inclus Legea presei, limitarea autorității Curții Constituționale, eliminarea instituției independente a Avocatului Poporului pentru Protecția Datelor, modificarea sistemului electoral și a mijloacelor de aprobare și de schimbare a conținutului Constituţiei.

Cenzurarea mass-mediei independente

În cadrul campaniei Guvernului de reducere la tăcere a vocilor libere, redactorul-șef al unuia dintre cele mai mari site-uri maghiare de știri online, Origo.hu, a fost forțat, la 2 iunie, să își dea demisia. În timpul ultimei săptămâni a lunii mai, site–ul a publicat o serie de ştiri despre János Lázár, Secretar de Stat la Biroul Primului-Ministru, menționând că cheltuielile sale recente de 6,500 de euro din fonduri publice, cheltuieli făcute pentru deplasări, ar fi fost nejustificate. Ca răspuns, János Lázár a exercitat, în mod vizibil, presiuni. Acesta este, probabil, motivul pentru care redactorul- șef al Origo.hu, despre care se spune că ar fi rezistat presiunilor politice exercitate de către compania care se ocupa de publicare, a fost forțat să demisioneze. Consiliul editorial al Origo.hu și-a exprimat dezacordul cu privire la concedierea redactorului-șef și a menţionat că îşi continuă activitatea în condiţii de lucru nesigure. De la 2 iunie, peste o duzină dintre angajați și–au dat demisia. Managementul Origo.hu a negat orice acuzație cum că s-ar fi aflat sub presiuni de ordin politic.

Parlamentul aprobă pe șest dorința Guvernului de a-i monitoriza pe utilizatorii de cartele preplătite și de Internet wireless

06/06/2014/în Comunicate, Slider /de Rasista

Proiectul de lege inițiat de Guvern în luna aprilie 2014, care instituia obligativitatea înregistrării și stocării datelor de identificare ale utilizatorilor de cartele preplătite, a fost aprobat rapid de Senatul României (în 2 iunie), și se pregătește să treacă la fel de rapid și discret de Camera Deputaților[1]. Proiectul a fost înregistrat la Cameră pe 3 iunie iar termenul stabilit pentru amendamente a fost de doar o zi. Asta în ciuda protestelor venite din partea societății civile, și chiar a furnizorilor de servicii de comunicații electronice, care cereau dezbatere publică pe această temă și mai ales renunțarea la o astfel de măsură.

Inițiativa Guvernului – contestată de societatea civilă[2] – venea la numai o zi după ce, prin decizia din 8 aprilie 2014 a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), fusese invalidată Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European, privind păstrarea datelor utilizatorilor de telefonie și internet – cunoscută și ca „Directiva Big Brother” – pe motiv că aceasta reprezintă o imixtiune deosebit de gravă și disproporționată în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal.

Organizațiile semnatare consideră că proiectul de lege inițiat de Guvern și îmbrățișat acum de Parlament urmează același caracter disproporționat al directivei recent invalidate de instanța europeană, întrucât, sub pretextul protejării securității naționale, toți cetățenii sunt considerați suspecți și sunt supravegheați într-un stil orwellian, specific unei societăți totalitare.

Semnatarii sunt indignați că Guvernul și Parlamentul României continuă să ia decizii peste capul cetățenilor și într-un total dispreț față de obligativitatea consultării acestora în procesul legislativ. Proiectul NU a fost transmis societății civile și industriei înainte de adoptarea de guvern și niciuna dintre comisiile Senatului NU a fost interesată de alte opinii. În acest stil tradițional de ne-dezbatere publică riscăm să fie adoptate în Parlament legi lacunare și care nu au niciun efect practic serios, în afară de limitarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Această atitudine ne arată adevarata față a României digitale dorită de guvernanți: un spațiu virtual în care cetățenii să dea cu subsemnatul pentru orice utilizare a tehnicilor de comunicație și în care datele să fie accesibile direct și fără mandat tuturor serviciilor secrete și nesecrete.

Proiectul de lege aflat acum la un pas de adoptare în Parlament este a patra tentativă de a impune o astfel de reglementare în România în ultimii trei ani[3], toate fiind respinse până acum în diverse stadii în Parlament. Proiectul este neclar și are influențe asupra mai multor domenii decât cartelele telefonice preplătite. De exemplu:

toți cetățenii care se conectează le sisteme WiFI gratuite vor trebui identificați;
toți cei 10 milioane de utilizatori de cartele pre-pay trebuie să se înregistreze în termen de 6 luni de la data adoptării legii, în caz contrar serviciul le este dezactivat;
înregistrarea utilizatorilor se face în condiții incerte, nu se știe cine are acces la baza de date, de ce este necesar CNP-ul utilizatorilor etc.

Organizațiile semnatare solicită Parlamentului să nu se ralieze perseverenței demne de o cauză mai bună a Guvernului și să nu adopte acest proiect de lege, care afectează grav dreptul la respectarea vieții private.

Semnatari:

Maria-Nicoleta Andreescu, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Bogdan Manolea, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI)

Mircea Toma, ActiveWatch

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Ștefan Cândea, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI)

Vasile Crăciunescu, Geo-spatial.org

Tiberiu Turbureanu, Fundația Ceata

[1] http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=14203

[2] http://www.apador.org/cerem-parlamentarilor-sa-nu-voteze-proiectul-de-lege-privind-inregistrarea-cartelelor-pre-pay/

[3] http://apti.ro/Ini%C5%A3iativ%C4%83-legislativ%C4%83-privind-%C3%AEnregistrarea-utilizatorilor-serviciilor-de-comunica%C5%A3ii-electronice-tip-Prepay

Cerem parlamentarilor să nu voteze proiectul de lege privind înregistrarea cartelelor pre-pay

11/04/2014/în Comunicate, Slider /de Rasista

Semnatarii acestui apel își exprimă dezacordul față de adoptarea de către Guvern, în ședința din 9 aprilie 2014, a proiectului de lege privind înregistrarea deținătorilor de cartele telefonice pre-plătite și le cer parlamentarilor să nu voteze proiectul.

Acest proiect de lege a fost adoptat la numai o zi după ce, prin decizia din 8 aprilie 2014 a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), a fost invalidată Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European, privind păstrarea datelor utilizatorilor de telefonie și internet – cunoscută și ca „Directiva Big Brother” – pe motiv că aceasta reprezintă o imixtiune deosebit de gravă și disproporționată în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal.

Semnatarii consideră că și proiectul de lege adoptat de Guvern în ședința din 9 aprilie 2014 urmează același caracter disproporționat al directivei recent invalidate de instanța europeană, întrucât, sub pretextul protejării securității naționale, toți cetățenii sunt considerați suspecți și sunt supravegheați în stil orwellian, specific unei societăți totalitare.

În plus aceasta este a patra tentativă de a impune o astfel de reglementare în România în ultimii trei ani (găsiți aici o cronologie), toate fiind respinse până acum în diverse stadii în Parlament.

Proiectul este neclar și are influențe asupra mai multor domenii decât cartelele telefonice preplătite. De exemplu:

toți cetățenii care se conectează le sisteme WiFI gratuite vor trebui identificați;
toți cei 10 milioane de utilizatori de cartele pre-pay trebuie să se înregistreze în termen de 6 luni de la data adoptării legii, în caz contrar serviciul le este dezactivat;
înregistrarea utilizatorilor se face în condiții incerte, nu se știe cine are acces la baza de date, de ce este necesar CNP-ul utilizatorilor etc.

Semnatarii solicită Guvernului să nu se transforme într-o anexă, cu mai puțin personal, a serviciilor de informații sau a CSAT-ului și să retragă acest proiect de lege, care afectează grav dreptul la respectarea vieții private. De asemenea, le cerem parlamentarilor care își declară sau asumă convingeri de sorginte democratică să nu voteze acest proiect de lege, în cazul, previzibil, în care el nu va fi retras de Guvern.

Semnatari:

Maria Nicoleta Andreescu, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Bogdan Manolea, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI)

Mircea Toma, ActiveWatch – Asociaţia de Monitorizare a Presei

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Pentru detalii

Maria Nicoleta Andreescu,

director executiv APADOR-CH,

0733.078.721

e-mail: office@apador.org