Comunicate – Pagina 21

Curs de instruire – “Promovarea drepturilor minorilor, persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale”

30/03/2018/în Comunicate /de APADOR-CH

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) derulează în prezent un proiect inititulat “Promovarea drepturilor minorilor, persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale”.

Proiectul se desfășoară în perioada ianuarie 2017- decembrie 2018 și este finanțat de Comisia Europeană.

APADOR-CH implementează acest proiect în parteneriat cu Fair Trials Europe (FTE), Hungarian Helsinki Committee (HHC) și International Juvenile Observatory, Belgia (IJJO), sub coordonarea Fair Trials International (FTI). Organizațiile menționate au susținut procesul de dezvoltare și adoptare al Directivei UE 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspecte și acuzate în cadrul procedurilor penale la nivel național. Directiva europeană va trebui transpusă în legislația românească până la 11 iunie 2019. Activitățile în cadrul proiectului vin în întâmpinarea acestui moment.

La nivel național, nu există în momentul de față un curs specializat, pentru avocații care reprezintă minorii în cadrul procedurilor penale. Acestă situație a fost apreciată de Comisia Europeană ca problematică, mai ales în cazul României și Ungariei. Avocații nu au acces la formare interdisciplinară, cu implicarea experților în justiție juvenilă (judecători, procurori, ONG-uri, cadre universitare, asistenți sociali și psihologi) referitor la:
a) standardele internaționale și regionale ce pot fi folosite pentru asigurarea efectivă a dreptului la un proces echitabil al minorilor
b) căile disponibile pentru aplicarea acestor standarde
c) competențele specifice necesare avocaților pentru a se asigura că minorii suspecți sau inculpați pot participa în mod real în cadrul procedurilor penale.

Prin acest proiect APADOR-CH îşi propune să ofere acces la pregătire specializată avocaţilor în domeniul justiției juvenile. Sesiunile de instruire vor avea ca subiect prevederile Directivei UE 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspecte și acuzate în cadrul procedurilor penale și jurisprudența CEDO. De asemenea, cu ajutorul unui expert psiholog, sesiunile de instruire vor pune accent pe probleme specifice gradului de dezvoltare și modului de comunicare al minorilor pentru a sensibiliza avocaţii cu privire la probleme concrete.

APADOR-CH va organiza în perioada 19-20 aprilie 2018 un curs de instruire cu tema “Promovarea drepturilor minorilor, persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale”. Selecţia participanţilor se va face pe baza unui CV și a unei scrisori de intenție care trebuie trimise de avocații interesați pe adresa de e-mail ggheorghe@apador.org până la data de 10 aprilie 2018. Menţionăm că aceste sesiuni de instruire sunt gratuite, costurile de organizare pentru participanții din afara Bucureștiului fiind acoperite din bugetul proiectului.

Locul din București unde va avea loc cursul cât și agenda vor fi transmise ulterior persoanelor selectate.
Persoană de contact Georgiana Gheorghe, email: ggheorghe@apador.org

Maria-Nicoleta Andreescu,
Director Executiv
APADOR-CH

Propunerile APADOR-CH privind drepturile arestaților

16/03/2018/în Advocacy Legislativ, Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

APADOR-CH a trimis Comisiei juridice din Camera Deputaților o serie de propuneri concrete privind Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aflat în dezbatere la Camera Deputaţilor. (PL-x nr. 553/2017). Propunerile APADOR-CH vizează dreptul persoanelor arestate de a participa la funeraliile unor rude.

APADOR-CH consideră necesar că dreptul reglementat prin acest proiect de lege să fie prevăzut şi pentru arestatul preventiv sau condamnatul care s-a aflat în relaţii de concubinaj cu persoana decedată sau în alte relaţii apropiate, similare celor de familie, astfel cum sunt prevăzute în art. 177 Cod penal, care conţine definiţia legală a noţiunii de “membru de familie” în materie penală.

Citiți propunerile APADOR-CH

Mulțumin domnului avocat Bugnariu Dănuţ-Ioan pentru semnalarea, cu promptitudine, a recentei soluții din jurisprudența națională

După un glonț în cap, trebuie să urmeze o anchetă penală serioasă

16/03/2018/în Comunicate /de APADOR-CH

APADOR-CH consideră ca premature şi de natură să influenţeze ancheta penală declaraţiile publice ale purtătorului de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vaslui cu privire la incidentul produs la data de 15 martie 2018, în urma căruia o persoană a fost împuşcată mortal în cap de către un poliţist.

Deşi ancheta penală privind cauzele şi circumstanţele uciderii victimei de către poliţist abia a fost iniţiată, în spaţiul public a fost diseminată de către poliţie, cu mare promptitudine, informaţia potrivit căreia ar fi fost vorba despre o „declanşare accidentală” a armei poliţistului.

APADOR-CH precizează că numai după finalizarea anchetei penale se va putea afirma, în mod temeinic, dacă a fost vorba sau nu despre o declanşare accidentală a armei sau despre folosirea intenţionată/neglijentă a armei de foc.

APADOR-CH reaminteşte că, potrivit legii (art. 34 din Legea nr. 218/2002, art. 46-52/3 din Legea nr. 17/1996, cu modificările ulterioare), uzul armei de foc trebuie să aibă, printre altele, caracter excepţional (arma de foc poate fi folosită numai dacă acţiunile persoanei vizate nu au putut sau nu ar fi putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace) şi proporţional (folosirea armei nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor respective).

Pe de altă parte, în ipoteza, neconfirmată încă de anchetă, a unei declanşări accidentale a pistolului, APADOR-CH atrage atenţia că un astfel de incident nu este deloc unul izolat, existând şi alte situaţii de persoane ucise în urma declanşării “accidentale” a pistolului unui poliţist. Spre exemplu, cazul lui Sorin Pârvu împuşcat tot în cap, din spate, într-un autoturism staţionat, tot în urma unei pretinse declanşări accidentale a pistolului unui poliţist.

Problema este cu atât mai gravă cu cât “declanşarea accidentală” a armelor poliţiştilor, în mai multe cazuri, are loc în spaţiul public, în care se poate afla oricine, existând astfel riscul uciderii/rănirii şi altor persoane, în afară de cele vizate de acţiunea poliţiştilor.

În raport de aceste constatări, APADOR-CH solicită public Ministerului Afacerilor Interne să organizeze, în mod serios, instruirea corespunzătoare a poliţiştilor privind folosirea armelor de foc, cu accent deosebit pe măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea declanşării accidentale a pistoalelor, întrucât astfel de “accidente” au urmări foarte grave pentru viaţa cetăţenilor.

De asemenea, asociația solicită Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să acorde atenția cuvenită acestui caz care a dus la decesul unui cetățean având în vedere „Strategia pentru creșterea eficienței investigațiilor efectuate în cazurile de rele tratamente aplicate de agenții de stat în timpul exercitării atribuțiilor lor profesionale”. Numai în urma unei anchete imparțiale și efective se va putea stabili dacă decesul acestei persoane a fost un „accident”.

Citiți răspunsul primit de la IGPR – Direcția Control Intern la această interpelare

În răspuns se spune că nu este de competența IGPR să analizeze modul în care se face ancheta penală în acel caz, dar că din „documentarea aspectelor prezentate” a reieșit că la nivelul IPJ Vaslui nu ar fi fost făcute declarații publice că arma s-ar fi descărcat.

Redăm mai jos declarația purtătorului de cuvânt IPJ Vaslui, Silvia Manta, din data de 15 martie 2018:

Bărbatul aflat la volanul unui autoturism, la vederea maşinii de poliţie a efectuat manevra de mers înapoi, după care a coborât din maşină şi a încercat să fugă. Colegul nostru a mers după bărbat şi l-a somat să se oprească, avertizând că va face uz de armă. La un moment dat, bărbatul a fost prins de umeri pentru a fi imobilizat de poliţist, moment în care arma s-a declanşat accidental, rănindu-l pe bărbat în zona capului”, a declarat, pentru AGERPRES, Silvia Manta.

Ulterior, declarații similare au avut polițistul în cauză, șeful IPJ și chiar procurorul de caz, așa cum reiese din știrea video difuzată de Digi24.

Guvernul foloseşte o directivă europeană ca nou pretext pentru desfiinţarea de ONG-uri

07/03/2018/în Buna guvernare, Comunicate /de APADOR-CH

Pe site-ul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a fost publicat un proiect de lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi pentru modificarea mai multor acte normative, printre care şi “legea ONG-urilor” (Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000)^[1].

Pretextul acestor modificări legislative este implementarea Directivei europene nr. 2015/849/UE din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului.

Deşi directiva europeană nu prevede expres şi lasă o marjă de apreciere pentru fiecare stat, Guvernul vrea să impună obligarea fiecărei asociaţii şi fundaţii de a raporta periodic (anual şi ori de câte ori intervine orice noutate), la Ministerul Justiţiei, numeroase date şi informaţii, printre care, numele şi datele de identificare ale fiecărei persoane cu care asociaţia sau fundaţia intră în contact/îi acordă sprijin în orice mod, în cadrul activităţii pe care o desfăşoară^[2].

În caz de neîndeplinire a obligaţiei de raportare a acestor persoane sau a altor informaţii, sancţiunea propusă în proiectul de lege este, iniţial, o amendă substanţială (până la 5.000 lei)^[3], urmată de dizolvarea (desfiinţarea) asociaţiei/fundaţiei^[4].

Având în vedere modul, neclar, confuz şi supradimensionat, în care sunt prevăzute în proiectul de lege categoriile de date şi informaţii care trebuie raportate de către ONG-uri, este evident că Guvernul urmăreşte introducerea unor obligaţii legale împovărătoare, care, în mod obiectiv, nu vor putea fi îndeplinite de către ONG-uri. Iar sancţiunea finală pentru neîndeplinirea acestei obligaţii de raportare este una vădit disproporţionată, şi anume sancţiunea “supremă” a dizolvării (desfiinţării).

APADOR-CH precizează că în prezent Parlamentul dezbate un proiect de lege propus de reprezentanți ai partidului de guvernământ, prin care se prevede dizolvarea (desfiinţarea) ONG-urilor în cazul în care acestea nu respectă obligaţia, vădit împovărătoare, de a raporta periodic orice sume (indiferent de valoare) obţinute ca finanţare. De asemenea, la Ministerul Finanţelor publice se pregăteşte, la recomandarea Curţii de Conturi a României, un proiect de lege care va permite şicanarea ONG-urilor prin transformarea lor în ţinte ale controalelor fiscale sub pretextul verificării utilizării cotei de 2% din impozit care poate fi redirecţionată către ONG-uri.

Deja se conturează un “mod de operare” din partea Guvernului în relaţia cu ONG-urile, care are 2 componente:

introducera unor obligaţii birocratice, confuze şi vădit împovărătoare pentru ONG-uri (majoritatea sub forma unor raportări cât mai stufoase şi mai frecvente);
prevederea unor sancţiuni vădit disproporţionate (dizolvarea ONG-ului), în cazul neîndeplinirii acestor obligaţii birocratice, care, în mod real, nici nu pot fi îndeplinite.

Deci, în loc să-şi desfăşoare activitatea în mod normal şi în scopul pentru care au fost înfiinţate, asociatele şi fundaţiile îşi vor dedica timpul şi energia întocmirii de rapoarte pe diverse teme şi trimiterii lor către diverse entităţi publice, care nu vor putea gestiona o cantitate aşa de mare de informaţii (există suficiente precedente ale impotenţei instituţionale, spre exemplu, catastrofala gestionare de către ANAF a evidenţei achitării contribuţiilor la sănătate). Dar, dacă un ONG va fi prea gălăgios sau nerespectuos cu puterea, vor începe verificările ţintite pe acel ONG, care în mod sigur, va uita să facă un anumit raport, din zecile de rapoarte, sau va greşi o anumită dată dintr-o anumită informare, consecinţa fiind desfiinţarea ONG-ului neascultător.

APADOR-CH reaminteşte că, pentru o asociaţie/fundaţie, dizolvarea este o sancţiune similară pedepsei cu moartea în cazul persoanei fizice. Or, dacă pedeapsa cu moartea mai poate fi aplicată persoanelor (juridice) în UE, măcar condiţiile aplicării acestei pedepse trebuie să fie suficient de clare şi restrictive, să se rezume la cazuri cu adevărat excepţionale, pentru a împiedica abuzurile.

APADOR-CH face un apel la Guvern de a-şi tempera tentaţia manifestată din ce în ce mai brutal de a se revanşa faţă de criticile primite, mai mult sau mai puţin întemeiat, din partea societăţii civile prin introducerea unor reglementări legale care împiedică desfăşurarea normală a activităţii asociaţiilor şi fundaţiilor.

Go to top

^[1] La adresa: http://www.onpcsb.ro/pdf/PROIECT%20LEGE%2031%20%20IANUARIE%20CU%20OBS%20MJ%20FINAL.pdf

^[2] Pct. 18 din proiectul de lege introduce obligaţia comunicării către Ministerul Justiţiei a datelor de identificare a “beneficiarilor reali”. Iar, în cazul asociaţiilor şi fundaţiilor, art. 4 al. 2 lit. c din proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, noţiunea de “beneficiar real” include şi “persoanele fizice… în al căror interes principal asociația sau fundația a fost înființată sau funcţionează”. Deoarece noţiunea de “interes principal”, folosită în proiectul de lege, nu a fost definită nicăieri, ea se poate referi la orice, inclusiv la interesul persoanelor de a fi sprijinite de o asociaţie/fundaţie. De exemplu, o asociaţie pentru protecţia consumatorilor sau pentru protecţia pacienţilor a fost înfiinţată în interesul consumatorilor sau pacienţilor. Consecinţa acestui proiect de lege este că trebuie raportate Ministerului Justiţiei numele şi celelalte date de identificare ale consumatorilor sau pacienţilor care intră în contact cu respectivele asociaţii. Potrivit proiectului de lege, fiecare persoană va trebui identificată şi raportată Ministerului Justiţiei de către asociaţie/fundaţie. Dacă această obligaţie nu este respectată, asociaţia/fundaţia va fi dizolvată (desfiinţată).

^[3] Pct. 18 din proiectul de lege

^[4] Pct. 24 din proiectul de lege

UPDATE 23 mai:

La solicitarea Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile, Ministerul Justiției a organizat în 7 mai o dezbatere publică a modificărilor propuse. Citiți minuta acestei dezbateri. În timp ce reprezentanții ministerului au insistat pe menținerea actualei forme legislative de transpunere a directivei, ONG-urile au argumentat că această transpunere exagerată a prevederilor europene va conduce la:

închiderea completă a organizațiilor care lucrează în beneficiul celor mai vulnerabile grupuri: persoane abuzate, persoane cărora nu li se respectă drepturile omului, persoane afectate de sărăcie extremă sau la
reducerea numărului de cetățeni care apelează la serviciile organizațiilor neguvernamentale.

După dezbaterea publică, scrisoarea trimisă ministerului de către ONG-uri detaliază motivele acestor îngrijorări:

Având în vedere că autoritățile române nu au publicat nicio […] evaluare a riscului de la nivelul societății civile, nu există niciun argument pentru proporționalitatea măsurilor propuse în proiectul dvs. Încheiem în speranța că veți stopa aceste modificări grave aduse libertății de operare a societății civile din România: raportarea datelor de identificare ale beneficiarilor serviciilor ONG și posibilitatea dizolvării ca sancțiune pentru refuzul de a divulga aceste date. De asemenea, considerăm că actuala forma a proiectului de lege nu va asigura atingerea obiectivului final al directivei, căci în fapt, nici societatea civilă nu va putea raporta, nici autoritățile nu vor putea procesa volumul uriaș de informații. Spre exemplu, doar sectorul serviciilor de asistență socială și conexe (socio-educaționale sau socio-medicale, locuire, mediere pentru piața muncii etc.) furnizate de către organizațiile neguvernamentale din România are un număr de aproximativ 350.000 de beneficiari anual.”

Viorica Dăncilă, chemată să urgenteze măsurile de combatere a violenței domestice

30/01/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Un grup de peste 80 de organizații neguvernamentale, printre care și APADOR-CH, semnează o scrisoare deschisă adresată noului guvern, în special premierului Viorica Dăncilă, în care se cer măsuri eficiente pentru monitorizarea agresorilor și armonizarea legislației române cu prevederile Convenției de la Istanbul. Demersul vine după ce numai săptămâna trecută două femei au fost ucise de către partenerii lor, fără ca autoritățile să poată face ceva pentru a preveni aceste crime. În ambele cazuri existau numeroase demersuri făcute de victime, un ordin de restricție și reclamații la poliție pentru alte agresiuni.

Semnatarii scrisorii solicită urgentarea adoptării modificărilor la Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, aflate de multă vreme în stadiu de proiect, precum și bugetarea corespunzătoare a măsurilor de protecție a victimelor violenței domestice. Este nevoie de asemenea de măsuri concrete de monitorizare reală a respectării ordinelor de protecție, de exemplu prin introducerea brățărilor electronice care și-au demonstrat eficiența în alte state.

În același timp, Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor a inițiat o campanie de strângere de semnături online pe care o poate semna oricine este de acord cu acest demers. Detalii aici.

Scrisoare deschisă

În atenția doamnei Prim-Ministră Viorica Dăncilă,

Solicităm adoptarea de urgență a unor măsuri eficiente de monitorizare a agresorilor și deblocarea proiectului Guvernului pentru armonizarea legislației cu prevederile Convenției de la Istanbul

Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, formată din 25 de organizații neguvernamentale la nivel național, vă solicită adoptarea unor măsuri eficiente de monitorizare a respectării ordinelor de protecție și deblocarea proiectului Guvernului pentru armonizarea legislației cu prevederile Convenției de la Istanbul.

Vineri, 26 ianuarie, Nicoleta Botan a fost înjunghiată de fostul partener împotriva căruia obținuse un ordin de protecție. Atacul a avut loc în grădinița din București unde Nicoleta Botan lucra și unde se aflau și cei doi copii ai săi. Femeia a murit la scurt timp după atac. În aceeași săptămână, o altă femeie, Alexandra Marin, a fost înjunghiată de fostul partener, militar, în timp ce se afla într-un coafor din Titu și a decedat la scurt timp. Fosta soție a militarului a declarat că l-a reclamat de nenumărate ori la poliție, fără ca poliția să fi luat măsuri, și consideră că se află în viață pentru că a luat decizia de a fugi din țară.

Vă solicităm prin această scrisoare deschisă să cereți publicarea unui raport de către Poliția Română cu privire la numărul de ordine de protecție încălcate în anul 2017 și la modul în care a fost îndeplinită, în aceste cazuri, obligația poliției de supraveghere a respectării ordinelor de protecție. Câți dintre agresorii care au încălcat ordinele de protecție sunt cercetați pentru încălcarea hotărârii judecătorești și câți dintre inculpații în dosare cu aceeași acuzație au primit pedeapsa cu închisoarea? Deși există ordine de protecție emise sau plângeri înregistrate la poliție împotriva agresorilor, femeile sunt în continuare bătute și, în cele din urmă, ucise. Ordinul de protecție a fost introdus în legislație în 2012, însă Poliția Română ne-a transmis în august 2017: “La nivelul I.G.P.R nu a fost elaborată o procedură de lucru cu privire la normele de implementare și supraveghere a ordinului de protecție în cazurile de violență în familie, conform Legii nr. 217/2003, republicată. Cu toate acestea, de la nivel central, au fost transmise structurilor teritoriale circulare privind modul unitar de acțiune.”

Vă solicităm reglementarea unui sistem de monitorizare a respectării ordinelor de protecție prin asigurarea monitorizării agresorilor prin brățări electronice, măsură propusă în guvernele anterioare și susținută de Rețeaua VIF, însă care nu s-a concretizat până în prezent. Considerăm necesară adoptarea de urgență a unor proceduri de lucru cu privire la normele de implementare și supraveghere a ordinelor de protecție, în consultare cu societatea civilă.

Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, cu modificările și completările ulterioare a fost supus dezbaterii publice în iulie 2017. Proiectul de lege vizează introducerea ordinului de protecție provizoriu (art.52, Convenția de la Istanbul), emis de polițist, în baza unui instrument eficient de evaluare, la constatarea faptei de violență, care să asigure o protecție reală și rapidă, asigurarea accesului victimelor violenței la justiție, precum și bugetarea adecvată a adăposturilor și serviciilor de consiliere și suport. Acest proiect de lege a fost semnat de membrii cabinetului anterior și urmează să fie semnat din nou de către membrii noului cabinet pentru a fi apoi transmis către Parlament.

În tot acest timp în care Guvernul României amână adoptarea măsurilor necesare pentru siguranța femeilor și amână să transmită proiectul de lege în Parlament, în medie 39 de femei vor înainta, în fiecare zi, plângeri la secțiile de poliție pentru loviri sau alte violențe din partea unui membru de familie. La fiecare patru zile va fi înregistrat la poliție un caz în care o minoră a fost violată de un membru de familie. Vă atragem atenția că 25% dintre omorurile înregistrate la nivel național în 2015 au avut loc în familie.

Semnatarele acestei solicitări sunt organizațiile neguvernamentale membre în Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor (Rețeaua VIF):

Asociaţia TRANSCENA, Bucureşti
Asociaţia Femeilor Împotriva Violenţei ARTEMIS, Cluj-Napoca
Fundaţia SENSIBLU, București
Asociaţia GRADO – Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului, Bucureşti
Fundaţia Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Bucureşti
Asociatia pentru Libertate şi Egalitate de Gen, A.L.EG., Sibiu
Asociaţia Centrul FILIA, Bucureşti
Asociaţia FRONT, Bucureşti
Asociaţia ANAIS, București
E-ROMNJA – Asociația pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome, București
Institutul Est European pentru Sănătatea Reproducerii – IEESR, Tg. Mureş
Fundaţia Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară – CMSC, Iași
Asociația PAS ALTERNATIV, Braşov
Asociaţia pentru Promovarea Femeilor din România, Timişoara
Societatea Doamnelor Bucovinene, Suceava
Asociația ATENA DELPHI, Cluj-Napoca
Asociația SEVA – Șanse egale – Valoare – Autoritate, Suceava
Asociația SPICC – Solidaritate, Participare, Incluziune, Comunicare, Cooperare, Timișoara
Asociatia Quantic, București
Asociația All for Family, Constanța
Asociația Femeilor Universitare, București
Asociația VIS, Constanța
Asociația Psihosfera, Brașov
Asociatia Business Professional Women -Romania
Asociația Szentkereszty Stephanie Egyesület

Scrisoarea deschisă este sprijinită de:

Timișoara Civică
Asociația Pieces of Heaven, Timișoara
Federația Inițiativa Timișoara
Asociația Arsens Timișoara
Asociația Culturală Diogene, Timișoara
Asociația LGBTeam, Timișoara
Societatea de Analize Feministe – AnA
Asociația Plural
Asociația MozaiQ LGBT
Asociația E-Civis
MCA România
Asociația Tineri pentru Tineri
Fundația Județeană pentru Tineret Timiș (FITT)
Asociația Civicus România
Asociația Romano ButiQ
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România
Asociația Mișcarea civică “Miliția spirituală”
Asociația Carusel
MRC- Median Research Centre
Asociației Studenților la Sociologie și Asistență Socială (AS-SAS UB).
Asociația Ateliere fără Frontiere
CeRe: Centrul de Resurse pentru Participare Publică
Asociația Funky Citizens
Asociația Human Catalyst
Fundația Agenția Împreună
Fundația Policy Center for Roma and Minorities
Societatea Națională de Cruce Roșie- Filiala Brașov
Asociația Diversitate
Asociația Sens Pozitiv
Asociația Viitorul Tinerilor
Federatia ONG Muntenia
Centrul pentru Studiul Democrației
Salvați Copiii România
Grupul pentru Dialog Social
Romanian Harm Reduction Network
Asociației A.R.T. Fusion
Institutul de Politici Publice – IPP
Centrul European pentru Drepturile Copiiilor cu Dizabilități – CEDCD
Consiliul Tineretului din România
Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice – ECPI
Asociația Umanistă Română
Asociația Psihologilor Atestați din România- A.P.A.R.,
Asociația Fii Iubire Neconditionata- A.F.I.N.
Societatea Civilă Profesională de Psihologie Jardan și Asociații, Brașov
Asociatia WORLD Delta, Brașov
Asociatia Comunitară Centrul Educațional Sofia,Brașov
Fundația Agapedia România
Cabinet Individual de Asistență Socială- reprezentat prin As. Soc. Daniela Lupu
Cabinet de avocatură Enescu Rodica
Societatea civilă de avocați Ștefănescu-Goangă & Asociații – prin avocat Liliana Ștefănescu-Goangă
Societatea Națională de Cruce Roșie – filiala sector 3 București
Asociația Active Watch
Centrul de Studii în Idei Politice – CeSiP
Sexul vs. Barza
Asociația Accept
Community Aid Network Brașov
Fundația pentru Asistență Socială și Tineret FAST
Asociația pentru Educația Permanentă a Adulților EDUCADULT
Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Hensinki (APADOR-CH)
Centrul de Resurse Juridice
Asociația ARAS
Platforma RESPECT
ASUR – Asociația Secular-Umanistă din România.

*foto shutterstock

Ce se întâmplă când polițistul care te legitimează nu se prezintă

16/01/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Resurse Utile /de Rasista

UPDATE: Octombrie 2019 – legea a fost promulgată. Propunerile APADOR-CH au fost incluse în noua lege. Află ce drepturi ai când ești condus la secție

Conform legii cetățenii sunt obligați să se legitimeze în fața polițistului, chiar dacă acesta nu și-a declinat identitatea. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranței publice, supus dezbaterii de Ministerul Afacerilor Interne din noiembrie 2017 până acum, a fost completat și modificat la sugestiile primite din partea mai multor organizații. APADOR-CH a făcut o primă serie de propuneri pe care vi le-am prezentat aici, care au fost integrate în proiect. În urma modificărilor operate de MAI tot au mai rămas câteva aspecte discutabile, așa că azi, 16 ianuarie 2017 am trimis ultimele observații pe marginea a patru articole din proiectul de modificare.

Acestea se referă la:

avertizarea persoanelor care împiedică forțele de ordine să-și îndeplinească sarcinile de serviciu – concret APADOR-CH propune ca formula verbală de adresare pe care o rostește polițistul să fie mai simplă și practică, de genul “Acțiunea dumneavoastră este ilegală, continuarea acesteia constituie infracţiune”;
înlocuirea sintagmei „suspiciunea rezonabilă” cu „motive rezonabile care…” atunci când e vorba despre folosirea imaginilor foto-video pentru stabilirea unor fapte;
eliminarea textului de lege care modifică substanţial regimul constatării şi sancţionării contravenţiilor în materie rutieră, prin folosirea înregistrărilor video de la camerele de supraveghere stradale – concret această modificare poate fi introdusă doar în Legea 218/2002 privind circulația rutieră, nu în legile ce reglementează statutul și atribuțiile polițiștilor;
introducerea unor prevederi clare despre ce se întâmplă în cazul în care polițistul nu se prezintă/legitimează atunci când legitimează pe cineva. Ce drepturi are persoana legitimată să facă după această întâlnire. Conform legii cetățenii sunt obligați să se legitimeze în fața polițistului, chiar dacă acesta nu și-a declinat identitatea, de aceea e nevoie ca legea să prevadă proceduri concrete de acțiune pentru reclamarea ulterioară a polițistului.

Propunerea APADOR-CH este următoarea:

La art. 40 din Legea poliţiei, să se adauge două noi alineate, (2/1) şi (2/2), cu următorul conţinut:

(2/1) Obiecţiunile persoanei cu privire la modul în care un poliţist îşi face cunoscută calitatea nu constituie un motiv de refuz al legitimării. În acest caz, persoana care apreciază că poliţistul nu s-a prezentat în mod corespunzător sau are îndoieli asupra calităţii acestuia, poate opta ca legitimarea să se facă la sediul celei mai apropiate secţii de poliţie. Cu aceeaşi ocazie, persoană poate formula plângere cu privire la modul în care poliţistul s-a prezentat/legitimat. Plângerea verbală se va consemna într-un proces verbal întocmit la secţia de poliţie unde are loc legitimarea. Un exemplar al procesului-verbal se înmânează persoanei. Plângerea scrisă va fi depusă, pe bază de dovadă, la secţia de poliţie unde are loc legitimarea. Plângerea va fi trimisă, de îndată, spre soluţionare, structurii competente. Soluţia va fi comunicată, în scris, persoanei în termen de 30 de zile de la data formulării plângerii.

(2/2) Prevederile alineatului (2/1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul celorlalte măsuri poliţieneşti.„

Reglementarea clară a acestei probleme nu va avea decât efecte benefice, prin evitarea unor posibile şi, după cum s-a dovedit, foarte probabile conflicte între cetăţean şi poliţist.

Citiți propunerile APADOR-CH integral

Aici găsiți și ultima formă a modificărilor propuse de MAI

Și Proiectul legii politiei a fost aprobat guvern la 22 februarie 2018

Dacă sunteți curioși să aflați ce drepturi aveți când vă întâlniți cu poliția, Citiți și manualul polițistului

România, condamnată din nou la CEDO pentru bătaia din secția de poliție

09/01/2018/în Abuzuri ale forțelor de ordine, Comunicate, Procese CEDO, Slider /de Rasista

Victor Stanciu, 60 de ani, a fost săltat de acasă de doi polițiști de la Secția 19, dus la poliție și bătut deoarece n-a vrut să se legitimeze. Justiția română a refuzat să-i facă dreptate pe motiv că nu a fost bătut așa de rău încât să se încadreze la ceea ce CEDO numește „tortură”. CEDO a fost de altă părere.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat azi România pentru încă un cetățean bătut de poliție. Victor Stanciu vs. România (70040/13) a ajuns la CEDO în 2013, după ce justiția română a considerat că tratamentele degradante pe care poliția le-a aplicat cetățeanului sunt acceptabile, dacă acesta se opune încătușării.

Faptele: bătut și trimis acasă ca să nu facă mizerie în secție

O vecină l-a reclamat la poliție pe Victor Stanciu pentru că își scosese pe holul blocului niște lucruri din casă, în timp ce zugrăvea. Deși nu avusese loc nicio altercație între vecini, în seara zilei de 11 decembrie 2011 doi polițiști de la Secția 19 i-au bătut în ușă domnului Stanciu, care dormea la acel moment. Când le-a deschis, polițiștii i-au cerut direct să se legitimeze, fără să se prezinte ei înșiși și fără să-i spună ce caută la ușa lui.

Pentru că nu i s-a spus de ce trebuie să se legitimeze, Stanciu a îndrăznit să le răspundă polițiștilor cu un „altădată”, ceea ce i-a înfuriat pe aceștia. L-au culcat la pământ și încătușat, ca să-l ducă la poliție. Speriată de agresivitatea polițiștilor, concubina domnului Stanciu i-a căutat actele și le-a dat polițiștilor: cartea de identitate, talonul de pensie de handicap, legitimaţia de revoluţionar. Polițiștii au luat și actele, și pe Victor Stanciu la secție. Conform declarațiilor reclamantului, polițiștii l-au bătut pe holul secției de poliție cu pumnii, picioarele și cu bastonul, în aproape toate zonele corpului, timp de zece minute. Din cauza durerilor, omul a făcut pe el. În bătaie i-au distrus telefonul și i-au rupt hainele de pe el.

După ce l-au bătut, polițiștii l-au lăsat într-o cameră și au plecat. Victor Stanciu povestește că s-a dus la ofițerul de serviciu, cu greu, și i-a cerut voie să meargă la baie. Văzând că făcuse pe el, ofițerul i-a spus: „mai bine pleci acasă decât să faci mizerie în secţie”.

A ajuns la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” unde s-a constatat că urmele de violenţă de pe corpul său „ar fi putut fi produse prin lovire cu un corp dur” și că necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Ancheta și procesul: victima e de vină că n-a fost cuminte

Victor Stanciu a făcut reclamație împotriva polițiștilor, însă după o anchetă sumară, făcută tot de polițiști, și cu o întârziere de zece luni de la data faptei, procurorul a decis neînceperea urmăririi penale a celor doi. Ancheta s-a bazat pe declarațiile identice ale polițiștilor și pe o mărturie inutilă a unui vecin, care susține că nu a fost bătut la încătușare, însă vecinul respectiv nu a fost martor la bătaia din secție. În declarații se spune că Victor Stanciu ar fi cunoscut ca o persoană violentă care consumă alcool, lucruri ce nu au fost probate în niciun fel de poliție sau parchet și care oricum nu ar justifica violența poliției. Chiar și în procesul verbal de contravenție, prin care Victor Stanciu a fost amendat cu 100 de lei de polițiști, scrie doar că „a refuzat să furnizeze date necesare pentru a i se stabili identitatea”. Nimic despre agresivitatea victimei.

Considerând că nimic din comportamentul său nu a justificat violența polițiștilor, Victor Stanciu i-a dat în judecată. La fel ca și ancheta, nici instanța nu a dorit să clarifice misterul loviturilor cu un corp dur de pe corpul victimei, menționate în certificatul medico-legal. Procurorul de ședință și judecătorul nu au negat că polițiștii au folosit forța, însă au considerat-o justificată în condițiile în care cetățeanul s-a opus încătușării.

În motivarea instanței se spune chiar că urmele de pe corpul lui Victor Stanciu ar fi cauzate de căderea acestuia în timpul încătușării și că „Pentru existența infracțiunii de tortură faptele trebuie să aibe o anumită intensitate și durată pentru a putea constitui elementele infracțiunii prevăzute de art. 267 ind.1 Cod penal, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză”.

Ce spune CEDO

Victor Stanciu s-a adresat CEDO în 2013 și a fost reprezentat de APADOR-CH prin avocata Nicoleta Popescu. El a reclamat încălcarea articolului 3 din Convenție (interzicerea torturii și a tratamentelor inumane și degradante) și a articolului 13 (lipsa unei anchete efective) întrucât în dreptul intern românesc nu există o modalitate juridică eficientă prin care reclamantul să se poată plânge împotriva soluției unui procuror. În cazul Stanciu, ca și în altele similare, niciun polițist nu a fost găsit vinovat pentru tratamentul inuman aplicat.

În decizia publicată astăzi, CEDO amintește că în astfel de situații, dovedirea faptelor cade în sarcina statului, și că nici ancheta, nici procesul în cazul Stanciu nu au reușit să facă asta. Concret, CEDO spune că ancheta, făcută mult prea târziu, nu demonstrează că reclamantul ar fi fost violent în vreun fel, ci doar nerespectuos față de polițiști, nu detaliază ce proceduri concret au folosit polițiștii ca să-l imobilizeze pe reclamant, nu lămurește în ce fel s-au produs totuși urmele de lovituri cu un corp dur, descoperite de medici. CEDO consideră că a fost violat articolul 3 din Convenție, că tratamentele aplicate lui Victor Stanciu de către polițiști se încadrează la tortură și tratamente inumane și degradante, și că în acest caz statul nu a făcut o anchetă efectivă pentru a descoperi și pedepsi vinovații.

Statul român va trebui să-i plătească lui Victor Stanciu despăgubiri în valoare de 9000 de euro, plus cheltuielile de judecată. Citiți decizia CEDO în engleză.

Citiți aici o statistică a abuzurilor poliției la adresa cetățenilor, în ultimii ani.

*foto: Victor Stanciu într-una din vizitele făcute la sediul APADOR-CH

Pentru detalii

Nicoleta Popescu, avocat APADOR-CH

0733.078.723

Fair Trials intervention highlights essential role of lawyer

19/12/2017/în Comunicate /de Rasista

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

The right to a lawyer is, for anyone accused of a crime, the gateway to a fair trial. Most people going through the legal system aren’t experts, and it can be a terrifying and confusing experience. That’s why the presence of someone who understands the system is so important.

Fair Trials has submitted an intervention in the case of Beuze vs. Belgium, which could have wide-ranging effects on the right to early access to a lawyer in criminal cases across Europe. APADOR-CH is also a signer of the intervention.

The right to a lawyer is a key element of international and regional standards for a fair trial. In 2008, the European Court of Human Rights concluded in Salduz v Turkey that while there may sometimes be compelling circumstances that justify denying someone access to a lawyer, anything that a suspect says without a lawyer present cannot be used for the purpose of convicting them at trial. This groundbreaking decision had a significant impact. Individual EU states amended their criminal procedure codes; the EU passed its own law making the Salduz principle directly enforceable in member states’ courts; and police across the EU were required to recognize that bypassing a suspect’s right to a lawyer was futile, as any evidence collected would be worthless.

But the post-Salduz wave of reform hit the rocks in September 2016, when the Court allowed concerns about security threats to push it off course. A case involving four men convicted of terrorism offences, following a failed attack on the London Underground in July 2005 (Ibrahim and Others v UK), came before the Court. In line with UK law, the four men were refused legal representation during initial “safety” interviews. The Court had to decide whether this refusal—and the subsequent use of evidence collected during those initial interviews—represented a violation of the defendants’ right to a fair trial.

Fair Trials, in its submission to the Court, did not take issue with the denial of access to a lawyer—after all, it was believed the four accused knew the whereabouts of unexploded bombs and that taking their initial statements promptly could help prevent an attack. However, the submission argued that the evidence obtained during the interviews should not have been used in the subsequent criminal trials.

Unable to reconcile the Salduz principle with the conclusion it felt compelled to reach, the Court set about re-writing the rules, significantly weakening the protection of the right to a lawyer in the process. It decided that excluding evidence collected from an accused without their lawyer present would not be automatic, as required by Salduz.

This change in approach wasn’t, however, limited to terrorism cases, with the Court now applying it across the board in all “access to lawyer” cases. The door was therefore opened for all Council of Europe States to argue that they can rely on evidence obtained without a lawyer in all sorts of circumstances. The shift by the Court from applying the relatively clear Salduz rule to reliance on a test which is far less predictable in its application had the potential for regressive impact, particularly in countries where torture and mistreatment in police custody are pervasive and the preventative role of lawyers most necessary.

The Beuze case is a chance for the Court to underline the importance of the right to a lawyer from the outset of police custody, and to align the standards under ECHR and EU law in order create a comprehensive system of protection of this fundamental right. It is within this context that Fair Trials has made its intervention, and hopes that the Court takes the opportunity it has been given.

Despre proiectul de modificare a Codului de procedură penală

15/12/2017/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH atrage atenția asupra proiectului de modificare a Codului de procedură penală (CPP) justificat prin necesitatea transpunerii în legislația națională a directivei europene privind prezumția de nevinovăție.

Asociația constată că unele dintre propunerile de modificare sunt redactate deficitar, necorelat și superficial. Spre exemplu, în cazul modificării art. 4 din CPP, privind prezumţia de nevinovăţie, se prevede că încălcarea unor obligaţii privind comunicarea publică a informațiilor din dosare penale constituie infracţiune. Or, în codul de procedură penală nu pot fi prevăzute infracţiuni (nici prin norme de trimitere la Codul penal). Dacă se doreşte incriminarea încălcării unor obligaţii din CPP, aceasta se poate face doar prin modificarea/completarea Codului penal, din care să rezulte în mod clar care este infracţiunea în care se încadrează fapta respectivă.

Cu privire la incriminarea propusă prin modificarea art.4, APADOR-CH atrage atenția că o interdicţie absolută de a comunica orice informaţie privind o cauză penală este în mod vădit excesivă şi denotă lipsă de realism. Este adevărat că dosarele penale nu trebuie dezbătute la televizor, cum se mai întâmplă în prezent, dar trebuie prevăzuta în textul de lege posibilitatea comunicării, în mod neutru, a unui minimum de informaţii privind autorul, fapta comisă şi posibila încadrare juridică. De asemenea, comunicarea unor astfel de informaţii ar trebui permisă atunci când, în interesul urmăririi penale sau al prezervării ordinii publice ori pentru prevenirea infracţiunilor este necesară informarea opiniei publice cu privire la faptele comise de o anumită persoană (incidentul de la metrou, de săptămâna aceasta, soldat cu decesul unei persoane, este un exemplu în acest sens). Astfel, interdicția absolută de a comunica informații propusă sub pretextul prezumției de nevinovăție poate afecta atât activitatea de combatere a infracțiunilor cât și dreptul publicului de a fi informat, parte a libertății de exprimare.

APADOR-CH face un apel public către ambele părţi, „organe judiciare” şi Parlament, implicate într-un dialog din ce în ce mai greu de realizat, să-şi tempereze excesele şi idiosincraziile, existente din partea fiecăruia, destul de vizibile la dezbaterea privind „legile justiţiei” şi să coopereze loial, pentru adoptarea unor reglementări echilibrate. Legislația penală nu trebuie să creeze nici posibilitatea sau aparenţa încurajării unor abuzuri de putere din partea anchetatorilor, dar nici posibilitatea împiedicării sau zădărnicirii activităţii de descoperire şi combatere a infracţiunilor.

Institutul Român pentru Drepturile Omului, obligat de instanță să respecte legea

08/12/2017/în Comunicate, Jurisprudență internă, Transparenta /de Rasista

După doi ani de procese, justiția a obligat IRDO să-și facă publice bugetele, activitățile și numele șefilor, informații publice pe care le ține la secret de 26 de ani

10 decembrie 1948, ziua adoptării de către ONU a Declarației universale a drepturilor omului, se sărbătorește în fiecare an, de mai bine de 60 de ani, ca o ocazie perfectă pentru a verifica dacă mai avem toate drepturile garantate de Constituție sau ne-au mai dispărut din ele. În anul care a trecut câteva dintre drepturile noastre civile au fost puse la încercare, de exemplu dreptul de a protesta pașnic sau libertatea de exprimare. Ca organizație neguvernamentală cu rol de „câine de pază” al drepturilor omului, APADOR-CH a făcut și anul ăsta ce știe mai bine:

Am făcut propuneri de modificare a modificărilor legislației penale.
Am reclamat SRI-ul la Oficiul European Antifraudă, pentru că vrea să ne monitorizeze cu bani europeni.
Am câștigat la CEDO procese împotriva statului român care nu respectă libertatea de exprimare și nu face nimic ca să-i pedepsească pe cei care-și bat copiii.
Am câștigat în sfârșit manualul procedurilor polițienești, pentru care ne-am judecat cu MAI și cu IGPR doi ani de zile.

Ce a făcut pentru drepturile noastre o instituție plătită de 26 de ani de la buget, însă, n-am reușit să aflăm. Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), înființat în 1991, își ține secrete atât activitatea, cât și cheltuielile, colaboratorii, ba chiar și numele persoanelor din conducere, numite de Parlament. Plătit ca să ne apere drepturile, IRDO încalcă legile și refuză să divulge numele celor din conducere, pe motiv că sunt date cu caracter personal, iar acele persoane nu și-au dat acordul pentru asta.

În 2016 am dat în judecată IRDO pentru că a refuzat să ne răspundă legal la o solicitare conform Legii 544/2001 și abia acum am câștigat definitiv procesul. A durat doi ani și încă nu avem informațiile. IRDO are 60 de zile la dispoziție ca să ni le ofere. Un detaliu care dă culoare acestei istorii este faptul că IRDO nu a fost capabil nici măcar să respecte procedurile judiciare în acest proces, avocatul instituției a făcut recus la decizia de fond peste termenul legal prevăzut pentru asta, iar instanța, firește, l-a respins ca tardiv.

Ce vrem să știm de la IRDO:

Întrebările pe care APADOR-CH le-a pus IRDO au fost generate de faptul că pe site-ul instituției informațiile sunt puține și vechi. După o documentare proprie am reușit să aflăm că: IRDO există încă din 1991, cu scopul de a informa autoritățile publice, ONG-urile și cetățenii cu privire la drepturile omului, că este condus de un consiliu general, cuprinzând reprezentanți ai grupurilor parlamentare, precum şi oameni de ştiinţă şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale din domeniul drepturilor omului.

Nu am reușit să aflăm nici din lege, nici de pe site-ul instituției: ce buget anual are; cine conduce IRDO, pe ce durată, cine sunt membrii din consiliul general, ce anume a făcut instituția și câte persoane au beneficiat de serviciile sale.

La cererea de informații trimisă conform Legii 544/2001 IRDO ne-a răspuns persiflant: bugetul s-a încadrat în limitele legii, am făcut atâtea documentări câte ni s-au cerut și organigrama instituției este aia din anexa Legii 9/1991.

Pe timpul procesului, IRDO s-a apărat spunând că se află în fața unui abuz de drept, că nu e normal să ne răspundă la toate întrebările și că volumul de muncă presupus de răspunsurile la toate întrebările ar fi atât de mare încât nu au personal suficient pentru asta. Instanța nu a fost impresionată și ne-a dat câștig de cauză. Așteptăm data de 11 ianuarie 2018, ca să vedem dacă IRDO respectă măcar decizia instanței sau va trebui s-o mai dăm o dată în judecată pentru executarea hotărârii.

Așadar, ca în fiecare an, de Ziua internațională a drepturilor omului vă spunem din nou: cunoașteți-vă drepturile și luptați pentru ele! Chiar dacă sunt scrise în legi, realitatea ne demonstrează că legile nu sunt respectate chiar de către instituțiile statului. Drepturile omului se câștigă greu și se pot pierde din neatenție.