Arhiva pentru categoria: Rapoarte

Sunteți aici: / Rapoarte

Raport privind cazurile persoanelor care s-au adresat APADOR-CH reclamând abuzuri ale forţelor de ordine în contextul protestelor de stradă – 13 ianuarie-14 februarie 2012

/în , /de

La câteva zile după izbucnirea protestelor de stradă din ianuarie 2012, APADOR-CH a reacţionat public în două rânduri condamnând atât intervenţiile vădit disproporţionate ale jandarmilor cât şi lipsa de reacţie a parchetului în cazul acestora. În acest context mai multe persoane s-au adresat APADOR-CH reclamând abuzuri din partea jandarmeriei.

Acest raport conţine exclusiv informaţii furnizate asociației de persoanele care s-au adresat APADOR-CH şi care şi-au exprimat acordul ca informaţiile să fie făcute publice fie în integralitatea lor fie păstrând confidenţialitatea asupra numelui persoanei.

Concluziile şi recomandările APADOR-CH se regăsesc pe larg la finalul raportului. Pe scurt, asociaţia a constatat că unele acţiuni ale jandarmilor au fost de o brutalitate vădit disproproţionată faţă de situaţia de fapt, că multe dintre măsurile luate de jandarmi au fost arbitrare şi că majoritatea intervenţiilor nu au avut ca scop direct protejarea ordinii publice ci sunt mai degrabă acţiuni de hărţuire a protestatarilor cu scopul de a descuraja participarea cetăţenilor la evenimente de stradă.

Cazurile sunt prezentate în ordine cronologică.

Dl. Ionuţ Chiţulescu a relatat că în seara de 14 ianuarie 2012, în jurul orei 20:30 ieşise să se întâlnească cu un prieten în zona străzii Ion Câmpineanu. Înainte de a-și întâlni prietenul, s-a întâlnit cu jandarmii în apropiere de intersecţia străzilor bd. Magheru cu Ion Câmpineanu. Acolo a fost imobilizat brutal de un jandarm care i-a prins mâna şi i-a răsucit-o, i-a cerut să îl urmeze şi să îşi pună mâna neimobilizată pe cap. Dl. Chiţulescu a relatat că a fost condus astfel către parcarea din Piaţa Revoluţiei unde se aflau câteva maşini ale jandarmeriei şi că pe drum nu i s-a răspuns la întrebările privind motivul privării de libertate şi a fost lovit cu cotul în coaste. A fost perchezitionat, fotografiat, forţat să îşi închidă telefonul mobil şi băgat într-o dubă unde a stat aproximativ o jumătate de oră cu mâinile pe cap. Ulterior toţi cei din dubă au fost scoşi şi puşi să semneze procese verbale prin care erau amendaţi pentru tulburarea liniştii publice sub ameninţarea că, dacă nu semnează, vor fi duşi la poliţie şi amendaţi cu sume mult mai mari. Ionuţ Chiţulescu a semnat numai după ce jandarmii au acceptat să consemneze în procesul verbal că nu recunoaşte fapta. A fost privat de libertate aproximativ două ore şi jumătate iar în procesul verbal prezentat asociaţiei se consemnează ca motiv al sancţionării contravenţionale încălcarea Legii nr. 61/1991.

Domnul M.Ş. se afla pe 14 ianuarie seara la fântână la Universitate. În jurul orei 21:00 în zonă a apărut un grup de protestatari care aruncau cu pietre şi care erau urmăriţi de jandarmi. Dl. M.Ş. şi alte şase-şapte persoane care încercau să părăsească zona au fost încercuiţi de un cordon de jandarmi şi duşi cu mâinile la spate către o dubă mică a jandarmeriei, legitimaţi şi fotografiaţi; niciunul dintre ei nu s-a opus având în vedere rapiditatea cu care s-au desfăşurat evenimentele. Dl. M.Ş i s-a prezentat un proces verbal de amendă (100 de lei sancţiune contravenţională pentru tulburarea liniştii publice) pe care iniţial a refuzat să îl semneze. A semnat în cele din urmă sub ameninţarea:„mai bine semnează că dacă nu o să semnezi în dubă”. Incidentul a durat aproximativ jumătate de oră. M.Ş. consideră că acţiunea jandarmilor a fost un abuz având în vedere atât violenţa cât şi faptul că el nu se comportase agresiv sau de manieră să tulbure liniştea publică.

Sâmbătă, 14 ianuarie, în jurul orei 22:45 domnul Ţîru Bogdan se afla în zona Piaţa Universităţii. Coborâse dintr-un taxi pe strada J.L.Calderon şi avea ca destinaţie Piaţa Romană unde trebuia să se întâlnească cu câţiva prieteni la o cafenea. A fost curios să vadă ce se întâmplă în Piaţa Universității aşa că a hotărât să parcurgă ultima parte a drumului până la destinaţie pe jos. Aşadar a mers pe strada Batiştei şi a traversat Bulevardul Magheru în dreptul străzii Ion Câmpineanu, filmând cu telefonul în timp ce mergea. Dl. Tîru relatează că după ce a traversat a trecut prin dreptul unui cordon de jandarmi şi că a schimbat cu un jandarmii câteva replici în glumă. După ce unul dintre jandarmi, văzând ca filmează l-a întrebat « De la ce televiziune sunteţi? », un alt jandarm s-a apropiat şi l-a lovit pe dl. Ţîru cu scutul în cap, bruscându-l totodată pentru a-i lua telefonul. Relatarea este confirmată de înregistrarea incidentului filmată cu telefonul mobil şi prezentată de  Dl. Ţîru reprezentanţilor APADOR-CH (imaginile sunt întunecate şi se succed cu mare rapiditate însă sunetul confirmă faptul că dl. Ţîru a fost lovit cu scutul).

În seara de 14 ianuarie domnii Andrei şi Augustin Ristache, fiu şi tată, luaseră parte la protestul de la Universitate timp de aproximativ o oră, în mod paşnic. În jurul orei 23:30 au părăsit piaţa, îndreptându-se spre staţia RATB de la Universitate cu intenţia de a pleca acasă, când au fost opriţi de doi jandarmi care au început să-l lovească pe Andrei Ristache. După ce Augustin Ristache a încercat să întervină a fost şi el lovit şi doborât. Cei doi au fost lăsaţi să plece şi s-au îndreptat către Casa Centrală a Armatei unde au întâlnit alt grup de jandarmi, mascaţi, care i-au lovit cu bastoanele până au căzut şi au continuat să-i lovească şi căzuţi, i-au târât până la dubă şi i-au condus la Secţia 17 de Poliţie. În dubă Andrei Ristache l-a rugat pe unul dintre jandarmi să-l ducă mai întâi pe tatăl său la spital pentru că nu mai putea să respire, dar jandarmul a refuzat, spunând că vor merge întâi la secţie să-şi primească amenzile, apoi pot să facă ce vor ei. Andrei Ristache a apelat serviciul de urgenţe 112 care a trimis un echipaj medical la Secţia 17. Salvarea l-a preluat pe Augustin Ristache şi l-a dus la Spitalul Universitar de Urgenţă, unde a rămas până la ora 7:00. Andrei Ristache a trebuit însă să rămână la Secţia 17 Poliţie, nefiind lăsat să-şi însoţească tatăl la spital. În secţie a fost legitimat şi fotografiat. În jurul orei 3:00 dimineaţa a zilei de 15 ianuarie i s-a prezentat un proces verbal prin care era amendat cu 200 de lei pentru tulburarea liniştii publice. A semnat procesul verbal menţionând că nu recunoaşte fapta, grăbit fiind să meargă la spital după tatăl său. A fost lăsat să plece din secţia de poliţie abia la ora 3:30, după patru ore de privare de libertate. Andrei şi Augustin Ristache au s-au prezentat la IML pentru a obţine certificate medico-legale în vederea susţinerii plângerilor penale împotriva jandarmilor care i-au agresat. Tot în acest scop au solicitat Spitalului Universitar de Urgenţă adeverinţe medicale. Adeverinţa eliberată lui Andrei Ristache consemnează „traumatism cranio-cerebral minor nivel 0 şi contuzie toraco-abdominală”. Cea eliberată lui Augustin Ristache consemnează „traumatism cranio-cerebral minor nivel 0, contuzie toraco-abdominală, contuzie bazin şi mâna dreaptă”.

În data de 15 ianuarie, în intervalul orar 19:15 – 19:30 doamna Amelia Rusu se afla în faţa Teatrului Naţional Bucureşti, urcată pe soclul unde sunt amplasate statuile din faţa teatrului pentru a protesta. Alte persoane care protestau în zonă au urcat brusc pe statui retrăgându-se din faţa unui jet de gaze lacrimogene lansat de jandarmi fără vreun avertisment. Dna. Rusu a căzut, a început să se simtă rău din cauza gazelor lacrimogene,a coborât de pe soclu şi a strigat să vină o ambulanţă. Dna. Rusu relatează că şi-a pierdut cunoştinţa şi că şi-a revenit într-o ambulanţă SMURD care a transportat-o la Spitalul Universitar de Urgenţă. A primit tratament oftalmologic. Scrisoarea medicală eliberată la externare recomandă tratament oftalmologic timp de şapte zile. Dna. Rusu se consideră victima unui abuz deoarece intervenţia în forţă a jandarmilor nu a fost precedată de vreun avertisment.

În jurul orei 21:30 a zilei de 15 ianuarie domnul Alexandru Trandafira a ajuns în zona spitalului Colţea venind dinspre Centrul Vechi în momentul în care un grup de protestatari se manifesta violent aruncând cu pietre în jandarmi. Dl. Trandafira a început să filmeze incidentele şi s-a deplasat spre jandarmi pentru a se proteja de pietrele aruncate din toate părţile. În faţa spitalului Colţea a întâlnit o echipă de reporteri de la Antena 3 şi împreună cu aceştia a fost martor la momentul în care unul dintre protestatari a fost imobilizat de jandarmi şi bătut.  Dl. Trandafira relatează că un jandarm a încercat să îl împiedice să mai filmeze  lovindu-l cu piciorul şi cotul astfel că telefonul i-a căzut din mână şi s-a dezmembrat, părţi din acesta au sărind chiar sub duba jandarmeriei. În timp ce încerca să-şi recupereze componentele telefonului a fost smuls de jandarmi de sub maşină şi băgat cu forţa în dubă. După aproximativ o oră petrecută în dubă dl. Trandafira a fost dus la Secţia 18 de Poliţie (în jurul orei 23:00). În incinta secţiei dl. Trandafira trebuit să scrie o declaraţie referitoare la faptele sale, a fost fotografiat şi amprentat şi a fost amendat de 500 lei în procesul verbal consemnându-se că „a aruncat cu obiecte contondente”. Dl. Trandafira a semnat procesul verbal numai după ce a făcut menţiunea că nu a participat la violenţe. A fost lăsat să plece din secţia de poliţie abia la ora 4:00 deşi formalităţile se încheiaseră mult mai devreme.

În seara de 15 ianuarie domnii M.N. şi P.F. plecau în jurul orei 22:00 din Centrul Vechi spre Piaţa Unirii. Ajunşi în Piaţa Unirii şi constatând că au loc incidente violente în piaţă au decis să plece din zonă şi s-au îndreptat către Strada Mântuleasa. În jurul orei 23.00 în timp ce mergeau prin zona Tribunalului Bucureşti (clădirea ”Junior”), au întâlnit un cordon de jandarmi care i-au somat să se oprească şi i-au urcat cu forţa în dube mici fără să li se comunice vreun motiv. În dubă li s-a spus că merg spre secţia de poliţie. Dubele jandarmilor au staţionat timp de o oră undeva în spatele Pieţei Unirii, din câte şi-a putut da seama dl. M.N., într-o zonă cu case, timp în care toţi cei ridicaţi de jandarmi au fost coborâţi din dube, pentru legitimare. În zonă staţionau în total şase dube şi opt maşini marca Dacia. După legitimare au fost din nou urcaţi în dube şi conduși la Secţia 19 de Poliţie unde au ajuns în jurul orei 00:15. Au urmat o nouă legitimare, fotografierea şi amprentarea.  M.N. relatează un episod halucinant şi anume întrebarea unui jandarm adresată celor din secţie: „pentru un milion semnează toată lumea?”. Majoritatea celor prezenţi, printre care şi prietenul său P.F., au semnat. M.N. iniţial a refuzat însă după câteva ore de privare de libertate, în jurul orei 3:00 dimineaţa,  a cedat şi a semnat sub ameninţarea că altfel nu va putea părăsi secţia de poliţie.  După ce le-au fost înmânate procesele verbale au aflat că luaseră de fapt amenzi de 500 lei (dl. M.N. ) şi respectiv 200 lei (dl. P.F.), ambele pentru încălcarea art. 26 litera e) din Legea 60/1991 privind adunările publice.

În evenimente similare a fost implicat şi dl. Horvath Csongor în noaptea de 15 spre 16 ianuarie. La miezul nopţii dl. Csongor venea cu un prieten dinspre zona Unirii iar când au ajuns la fântâna de la Universitate au observat incendierile. Aici cei doi şi restul persoanelor din piaţă, aproximativ 200 de persoane au fost încercuiţi de jandarmi, legitimaţi şi informaţi că după legitimare vor putea să plece. Cu toate acestea, majoritatea celor prezenţi au fost urcaţi în  dube (o mică parte dintre cei legitimaţi au reuşit să plece profitând de învălmăşeala creată, printre aceştia aflându-se şi prietenul dlui Csongor) care i-au transportat la Secţia 9 Poliţie unde au ajuns în jurul orei 1:00. La intrarea în secţie au fost percheziţionaţi, li s-a cerut să-şi închidă telefoanele şi să le ţină la vedere atâta timp cât se află în incinta secţiei. După ce în secţie poliţiştii au început să amprenteze şi să fotografieze persoanele private de libertate, dl. Csongor a anunţat că refuză aceste proceduri şi că nu va semna nici procesul verbal. I s-a replicat că dacă nu colaborează nu va putea pleca din secţie cel puţin până la sosirea comandantului, adică în jurul orei 9 dimineaţa. În cele din urmă, la ora 5:30, după aproximativ 6 ore de privare de libertate, Dl. Csongor a fost lăsat să plece fără să semneze vreun document. Pe 8 februarie doi agenţi de poliţie s-au prezentat la adresa de domiciliu al dlui. Csongor (din judeţul Covasna) și i-au înmânat mamei dlui. Csongor un proces verbal fără vreo dovadă a comunicării.   Sancţiunea aplicată prin procesul verbal este amendă în valoare de 200 de lei în temeiul Legii nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.  Dl. Csongor consideră că amendarea sa, privarea sa de libertate timp de aproximativ 6 ore precum şi comportamentul jandarmilor în această periodă ca fiind abuzive afirmând că nimic din comportamentul său în momentul privării de libertate nu justifica astfel de acţiuni.

Luni, 16 ianuarie, la ora 23:00 domnul Mihai Petrescu împreună cu doi prieteni (un bărbat şi o femeie) se aflau în zona magazinului Cocor îndreptându-se dinspre Piaţa Universităţii spre Piaţa Unirii de unde intenţionau să ia metroul spre casă. Au fost au fost surprinşi de un grup de oameni care alergau urmăriţi de jandarmi şi practic obligaţi de mulţime să se deplaseze în aceeaşi direcţie. Jandarmii care urmăreau grupul, toţi purtând cagule, au format un cordon care a încercuit aproximativ 45 de persoane, inclusiv pe Mihai Petrescu şi cei doi prieteni, lipindu-i de un perete. Cei trei s-au legitimat din proprie iniţiativă şi au cerut să fie lăsaţi să plece, însă acest lucru a fost permis doar femeilor din grup. Jandarmii au continuat legitimarile şi au folosit gazele lacrimogene deşi nicio persoană dintre cele din grup nu se manifesta agresiv. După aproximativ jumătate de oră cei rămaşi (cca. 40 de persoane) au fost urcaţi în dubă, cei care au încercat să se opună fiind îmbrânciţi, iar ulterior au fost transportaţi la Secţia 8 de Poliţie. Poliţistii au reluat legitimarea şi au început să amprenteze şi să fotografieze persoanele prezente în secţie şi să completeze procese verbale. Dl. Petrescu a refuzat să fie amprentat şi fotografiat iar când a întrebat de ce a fost adus la secţie un poliţist i-a răspuns ironic: „aţi venit singuri!”. Dl. Petrescu a semnat procesul verbal prin care a fost amendat cu 200 de lei în dreptul menţiunii că nu recunoaşte fapta. Prietenul său, mai puţin vocal, a fost sancţionat doar cu avertisment. Cei doi au putut părăsi Secţia 8 Poliţie în jurul orei 3:00 după aproximativ patru ore de privare de libertate. Dl. Petrescu se consideră victima unor abuzuri din partea jandarmeriei afirmând că nici amenda şi nici privarea sa de libertate nu se justifică.

În acelaşi grup de peste 40 de persoane oprite de jandarmi în seara de 16 ianuarie din zona magazinului Cocor  în care s-a aflat dl. Mihai Petrescu a fost şi dl. Augustus Costache, care se afla în zonă fără să aibă vreo legătură cu protestele (mergea să cumpere produse de patiserie). Acesta confirmă spusele domnului Petrescu referitor la reţinerea de lângă perete, inclusiv folosirea nejustificată a gazelor lacrimogene, cât şi perioada reţinerii – aproximativ jumătate de oră. Din acest loc, dl. Costache a fost dus într-o dubă mică, împreună cu alte cinci persoane pe care nu le cunoştea, la Secţia 3 Poliție.. În incinta secţiei, toate cele 42 de persoane prezente au fost înştiinţate că au dreptul să refuze amprentarea. Au fost întocmite procese verbale pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice pentru toţi, cu diferenţa că cei care au acceptat să semnze au fost sancţionaţi cu avertisment iar cei care refuzau să semneze au primit amendă. În cele din urmă, după aproape patru ore de privare de libertate, de stat în picioare şi în frig, Augustus Costache a semnat procesul verbal. Se consideră însă victima unui abuz.

În data de 19 ianuarie, în jurul orei 22:30 domnul Bogdan Moldoveanu se afla cu câţiva prieteni la fântâna din faţa facultăţii de Arhitectură şi o aştepta pe sora lui, studentă, să iasă din facultate pentru a o însoţi pe drumul spre casă. Începuse o  conversaţie cu un paznic de la un magazin din zonă când a auzit somaţia  jandarmilor adresată protestatarilor de a părăsi zona. Prietenii dlui. Moldoveanu  au reuşit să fugă dar acesta împreună cu paznicul (!) şi alţi aproximativ 30 de oameni au fost înconjuraţi de un cordon de jandarmi, împinşi spre strada Edgar Quinet şi aşezaţi în şir, unul lângă altul (femeilor aflate în grup li s-a permis să plece). Timp de o jumătate de oră cei din grup au fost legitimaţi (de mai multe ori) şi împiedicaţi să plece deşi au solicitat acest lucru. Dl. Moldoveanu a povestit că în acest interval a putut vedea cum în capătul străzii mai mulţi jandarmi băteau o persoană căzută. La ora 23:00 toţi cei înconjuraţi de cordonul jandarmilor (inclusiv paznicul şi un tânăr care aparent suferise un atac de panică) au fost urcaţi în două două dube unde li s-a comunicat că vor fi transportaţi la Secţia 11 Poliţie şi li s-a permis să îşi folosească telefoanele mobile. În secţia de poliţie, după o nouă legitimare, dlui. Moldoveanu i s-a prezentat un proces verbal prin care era sancţionat contravenţional pentru tulburarea liniştii publice. A refuzat să semneze şi a menţionat în formular că nu recunoaşte faptele de care este acuzat. Dl. Moldoveanu a încercat să refuze şi amprentarea şi fotografierea însă i s-a spus că acestea sunt parte a unei proceduri standard şi, neavând cunoştinţe juridice pentru a contrazice aceste argumente, s-a supus procedurilor. Odată cu înmânarea proceselor verbale Dl. Moldoveanu a constatat că fost amendat cu 1000 de lei pe când majoritatea persoanelor aflate în secţie, care semnaseră procesele verbale, fuseseră amendate cu  200 de lei. Privarea de libertate a dlui. Moldoveanu a încetat la 2:00, după mai bine de trei ore.

În acelaşi grup de peste 30 de oameni încercuiţi de jandarmi pe strada Edgar Quinet în seara de 19 ianuarie a fost şi dl. Narcis Iordache (jurnalist, editor www.romaniacurata.ro), împreună cu doi prieteni. El povesteşte că se afla în zonă şi observa cu interes profesional incidentele violente de la Universitate din acea seară, când a fost împins pe strada Edgar Quinet de o busculadă creată de protestatari care fugeau şi jandarmi care încercuiau zona venind din mai multe direcţii. Dl. Narcis Iordache a rămas în spaţiul dintre cele două cordoane de jandarmi care blocau strada în grupul de persoane în care se afla şi Bogdan Moldoveanu ale cărei relatări despre evenimentele petrecute pe strada Edgar Quinet le confirmă. Dl. Iordache a fost de asemenea condus la Secţia 11 Poliţie, însă, spre deosebire de dl. Moldoveanu, cunoscându-și drepturile, a refuzat cu fermitate să fie amprentat şi fotografiat. Impresia personală a dlui. Iordache este că această fermitate a condus la punerea lui în libertate înaintea multora dintre cei conduşi la Secţia 11 Poliţie deoarece poliţiştii ar fi dorit să evite informarea celolalte persoane cu privire la dreptul de a refuza amprentarea şi fotografierea. Cert este că i s-a prezentat un proces verbal prin care i s-ae aplicase sancţiunea amenzii în valoare de 200 de lei pentru tulburarea liniştii publice, i s-a comunicat că poate refuza să semneze şi i s-a permis să plece din incinta secţiei de poliţie. Narcis Iordache a semnat procesul verbal menţionând că nu recunoaşte faptele de care este acuzat. Principala sa nemulţumire este legată de faptul că în perioada privării de libertate, aproximativ 2 ore, poliţiştii nu numai că nu au informat persoanele din incintă cu privire la drepturile pe care le au ci au încercat chiar să le ascundă aceste drepturi şi să le supună unor proceduri abuzive prezentându-le ca fiind obligatorii.

Dl. Ad. V. este regizor şi este implicat într-un proiect cinematografic având ca temă Bucureştiul. Din acest motiv, în primele zile ale protestelor a filmat în centrul capitalei cu intenţia de a-şi îmbogăţi arhiva personală. Pe 19 ianuarie, puţin după ora 22:00 dl.Ad. V. a ieşit împreună cu A.V. şi C.P dintr-o ceainărie de pe strada Edgar Quinet şi s-a îndreptat spre Universitate filmând mulţimea care părăsea în fugă piaţa în urma somaţiilor jandarmilor. În doar câteva minute pe stradă dinspre piaţă a înaintat un grup de jandarmi din rândul cărora s-a desprins un grup de trei care l-au imobilizat pe dl. Ad. V. şi l-au lovit cu bastoanele în mod repetat, atât pe corp cât şi în cap.  Dl. Ad. V. a fost împins într-o nişă a peretelui Facultăţii de Litere unde erau căzuţi încă doi tineri şi obligat prin violenţă (lovituri de baston) să şteargă imaginile filmate . După aproximativ 15 minute dl. Ad. V. a fost urcat într-o dubă împreună cu alte 21 de persoane şi în jur de şase jandarmi care s-au manifestat violent (lovituri, ameninţări, urlete) pe parcursul drumului spre Secţia 4 Poliţie, drum care a durat o jumătate de oră. Referitor la cele întâmplate în secţia de poliţie, dl. Ad. Vlad reclamă alte abuzuri: a fost amprentat şi fotografiat fără a fi informat că are dreptul să refuze aceste proceduri,  iar poliţistul care a întocmit procesul verbal a completat la menţiuni „nu are obiecţiuni” cu toate că dl. Ad. V. a afirmat că nu este vinovat de tulburarea liniştii publice. Cu toate că sancţiunea aplicată prin acest proces verbal este doar un avertisment, dl. Ad. V. a decis să o conteste în instanţă deoarece i se pare un abuz să fie sancţionat pentru o faptă pe care nu a comis-o. De asemenea, a decis să facă plângere penală împotriva celor care se fac în mod direct vinovaţi de privarea sa de libertate pentru aproximativ trei ore şi de modul violent în care aceasta sa produs.

În data de 14 februarie, în jurul orei 9:15, dl. Andrei Rus se afla cu un grup de prieteni în Centrul Vechi (zona pietonală) şi se deplasau manifestându-se în favoarea libertăţii de exprimare, a dreptului la liberă întrunire şi protest. Li s-au alăturat şase-şapte jandarmi care i-au însoţit o perioadă şi i-au oprit în zona Centrului Ceh, de pe strada Ion Ghica (lângă Biserica Rusă). Dl. Rus şi prietenii săi au întrebat de ce nu se pot deplasa mai departe iar jandarmii le-au răspuns motivele erau numeroase: erau într-un marş organizat, tulburau liniştea publică, blocau strada şi nu se putea circula. Grupul de protestatari a eliberat strada continuându-şi marşul până în dreptul Teatrului de Comedie unde au fost opriţi din nou de jandarmi şi li s-a cerut să se legitimeze. În plus, li s-a comunicat că au zece minute la dispoziţie să se disperseze pentru că erau în situaţia în care încălcau Legea nr. 60/1991 şi Legea nr. 61/1991. O persoană din grup a telefonat unui post de televiziune să semnaleze situaţia iar jandarmii s-au retras imediat. Au revenit însă cu efective sporite, aproximativ 20 de jandarmi, peste aproximativ jumătate de oră, când în grup mai rămăseseră doar câteva persoane, i-au înconjurat reţinându-i în cerc timp de 40 de minute, perioadă în care i-au legitimat (pe unii de mai multe ori, pe alţii deloc).  Dl. Rus consideră că aceste acţiuni ale jandarmilor reprezintă abuzuri deoarece încalcă mai multe drepturi ale unor persoane paşnice, printre care: dreptul la exprimare, la protest, la liberă circulaţie şi la libertate.

Tot în data de 14 februarie, de această dată seara, în jurul orei 21:45, dl. Gabriel Viorel Negulescu venea cu un grup de prieteni din Piaţa Universităţii, unde protestaseră, spre Centrul Vechi. Pe strada Ion Ghica, în zona Centrului Ceh, au fost opriţi de patru jandarmi care au încercat să-i disperseze bruscându-i şi somându-i să să meargă pe trotuar pentru că blochează circulaţia. Grupul şi-a continuat deplasarea până pe strada Smârdan unde a fost înconjurat de jandarmi care au legitimat o parte din persoanele din grup. În aceste condiţii cei din grup au decis să se întoarcă în Piaţa Universităţii însă pe drum, pe strada Toma Caragiu, au fost din nou încercuiţi şi legitimaţi de acelaşi grup de  jandarmi care nu i-au lăsat să părăsească încercuirea timp de aproximativ jumatate de ora. Dl. Negulescu se consideră victimă a încălcării unor drepturi fundamentale din partea jandarmilor afirmând că aceştia nu au nicio justificare să oprească, să legitimeze şi să împiedice să se deplaseze nişte persoane paşnice.

Concluzii şi recomandări:

1. APADOR-CH a constatat că  multe acţiuni ale jandarmilor au fost de o brutalitate vădit disproproţionată faţă de situaţia de fapt, cu excepţia serii de 15 ianuarie 2012, atunci când jandarmii au fost atacaţi cu pietre şi alte obiecte contondente de o parte a demonstranţilor, în perimetrul dintre Piaţa Universităţii şi Piaţa Unirii; chiar și în această situație, recurgerea la forță ar fi trebuit îndreptată exclusiv către imobilizarea, îndepărtarea și sancționarea legală a demonstraților violenți (nu a altor persoane).

2. Asociaţia consideră  că multe dintre măsurile luate de jandarmi (imobilizare, transport la dubă, conducere la sediul poliţiei, amprentare, fotografiere şi redactarea unor procese verbale) au vizat persoane care fie se aflau în trecere prin zonă, fie manifestau paşnic. Intervenţiile în forţă împotriva acestor persoane au fost complet nejustificate. De asemenea, în cazul tuturor persoanelor conduse la sediul poliţiei, în mod justificat sau nu, condiţiile de transport (dube supraaglomerate), aşteptarea îndelungată în sediile poliţiei, amprentarea şi fotografierea (cel mai frecvent fără  informarea persoanelor asupra dreptului de a refuza aceste măsuri) şi prelungirea abuzivă a perioadei de privare de libertate până când persoanele cedau şi semnau procesul verbal echivalează cu tratament degradant din partea Jandarmeriei.

3. În opinia asociaţiei majoritatea intervenţiilor nu au avut ca scop direct asigurarea sau restabilirea ordinii publice  (atribuții prevăzute în sarcina Jandarmeriei de Legea nr.550/2004) ci sunt mai degrabă acţiuni de hărţuire a protestatarilor cu scopul de a descuraja participarea cetăţenilor la manifestații de stradă, inclusiv neviolente, sub pretextul aplicării unei legi de acum 21 de ani (Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice). Această lege este în mod evident depăşită, interzicând orice manifestare publică spontană şi prin aceasta, goleşte de conţinut libertăţile omului de exprimare si adunare. Astfel de acțiuni de intimidare nu pot fi reținute nici ca expresie a aplicării atribuției Jandarmeriei de a desfăşura ”activităţi de cercetare şi documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparţinând unor grupuri cu comportament huliganic, precum şi cu alte informaţii de interes operativ necesare executării misiunilor” (art. 19 alin.(1) lit. s) din Legea Jandarmeriei), atât timp cât au fost îndreptate către persoane care nu aveau nici comportament huliganic și nici nu participau la acte de dezordine.

4. Dată fiind similitudinea procedurilor urmate de jandarmi, rezultă că incidentele descrise în acest raport nu au fost situații accidentale, ci rezultatul modului în care au fost instruiţi jandarmii să acţioneze. APADOR-CH recomandă Jandarmeriei ca, până la adoptarea unei noi legi privind adunările publice, să dea dovadă de reţinere în intervenţiile împotriva participanţilor la proteste spontane în sensul imobilizării numai a persoanelor care chiar se comportă în mod vădit violent.

APADOR-CH

Bucureşti, Martie 2012

Raport asupra cazului Florin Urzică, arestat la Secţia 9 Poliţie din Bucureşti

/în , /de

Raport asupra vizitei în centrul de reţinere şi arestare preventivă din incinta Secţiei 9 Poliţie din Bucureşti – cazul Florin Urzică –

Două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat arestul Secţiei 9 Poliţie din sectorul 2 al municipiului Bucureşti pe data de 6 martie 2012. Scopul principal al vizitei a fost întâlnirea cu Florin Urzică al cărui caz a fost sesizat asociaţiei de o cunoştinţă apropiată care l-a vizitat după arestare şi care a afirmat că Florin Urzică a fost bătut de poliţisti până ”i-au rupt gâtul”.

Pe parcursul vizitei reprezentantele APADOR-CH au discutat cu Florin Urzică, cu alte persoane arestate, cu personalul arestului şi au analizat modificările privind condiţiile de detenţie intervenite după vizita precedentă în acest arest, în data de 9 noiembrie 2011. Referitor la cazul Urzică reprezentantele asociaţiei au încercat să discute şi cu un agent de pază al arestului martor la unul dintre episoadele violente însă acesta nu era în Bucureşti. De asemenea au solicitat verbal informaţii de la registratura Secţiei 9 privind data şi ora conducerii lui Florin Urzică în sediul acestei instituţii însă agentul de serviciu a refuzat comunicarea informaţiilor invocând ordinul comandantului secţiei. Pe data de 12 martie a.c. reprezentantele asociaţiei au revenit la Secţia 9 unde au avut discuţii cu şeful arestului şi cu comandantul secţiei, pentru a clarifica unele aspecte.

Cu privire la condiţiile de detenţie, faţă de constatările anterioare ale asociaţiei se observă o uşoară îmbunătăţire constând în mutarea telefonului (care la 9 noiembrie era defect) folosit de deţinuţi din interiorul biroului agenţilor în holul incintei. Supravegherea deţinuţilor în timpul convorbirilor se face acum de către agentul care supraveghează în acelaşi timp curtea de plimbare dintr-o poziţie care, cel puţin teoretic, asigură confidenţialitatea convorbirilor. O altă îmbunătăţire – constatată pe 12 martie – se referă la respectarea mai strictă a secretului corespondenţei. Astfel, cutia poştală mobilă este dusă din cameră în cameră, dând astfel posibilitatea tuturor arestaţilor să introducă plicurile personal iar poştaşul coboară acum la subsol pentru a prelua direct corespondenţa. Până la precedenta vizită de pe 6 martie, arestaţii înmânau plicurile agenţilor care le puneau în cutie, cutia poştală era dusă sus de agenţi şi apoi preluată de poştaş. S-a eliminat astfel rolul intermediar al agenţilor arestului ceea ce înseamnă o garanţie în plus pentru respectarea secretului corespondenţei.

Restul constatărilor APADOR-CH ca şi recomandările conţinute de raportul întocmit cu ocazia vizitei anterioare rămân valabile. În esenţă: camerele sunt mici şi lipsite de iluminat natural, (deficienţă semnalată şi în raportul din 2010 al Comitetului european pentru Prevenirea Torturii, care nu şi-a găsit încă rezolvarea) hrana, furnizată de Penitenciarul Rahova, este de calitate foarte proastă, arestul nu furnizează niciun fel de materiale igienico-sanitare, vizitele aparţinătorilor se desfăşoară în condiţii degradante şi fără confidenţialitate. În plus, ca în majoritatea aresturilor, încătuşarea arestaţilor la ieşirea din arest se practică cu regularitate deşi încătuşarea ar trebui să fie o excepţie, potrivit legii.

Raportul vizitei anterioare poate fi consultat aici: http://www.apador.org/show_report_nf.php?id=229 .

Cazul Florin Urzică

Pe data de 29 februarie a.c. Florin Urzică, în vârstă de 42 de ani, eliberat recent din penitenciar, se afla pe o stradă din Bucureşti în zona Naţional Arena, când, în jurul orelor 10.30 – 11.00 fost trântit la pământ şi lovit de trei persoane care, după cum s-a dovedit ulterior , erau poliţişti de la Secţia 9. Potrivit lui Florin Urzică, nu i-au cerut niciun act de identitate şi nici nu s-au legitimat. Pur şi simplu, doi poliţişti îl ţineau imobilizat pe trotuar, în vreme ce al treilea îl lovea cu bastonul tonfa şi cu picioarele, sub ochii colegilor de breaslă dar şi ai trecătorilor. În cele din urmă, Urzică a fost încătuşat şi „condus” la sediul secţiei din Pantelimon. Acolo a mai încasat lovituri de la acelaşi poliţist (Urzică nu ştie nici cum îl cheamă şi nici ce funcţie are, dar, ca semn distinctiv, poliţistul are mustaţă). Urzică afirmă că la sediul poliţiei i s-a comunicat motivul privării sale de libertate: furtul unui telefon mobil. Urzică susţine că l-a cumpărat de la o persoană căreia nu îi cunoaşte numele dar pe care ar putea-o identifica. Scopul loviturilor administrate de poliţişti ar fi fost – potrivit lui Urzică – să îl determine să „ia nişte spargeri”, adică să admită că a comis infracţiuni rămase cu autori neidentificaţi.

Potrivit relatărilor lui Florin Urzică, au urmat ore bune ( mai exact 8 şi 30 de minute, după cum rezultă din ordonanţa de reţinere de 24 de ore, emise de procuror, din care s-a scăzut perioada menţionată ce reprezenta conducerea la sediu ) în care a fost ţinut încătuşat pe un coridor din sediul Secţiei 9. În tot acest timp poliţiştii ar fi băut şi mâncat în sediu la parastasul unui coleg decedat de curând. APADOR-CH consideră că încătuşarea pe un coridor, timp de peste 8 ore a unei persoane împotriva căreia s-a folosit, în mod excesiv şi nejustificat, forţa echivalează cu tratament inuman şi degradant. Singurele acţiuni din această perioadă au fost semnarea de către Urzică a unui document fără să ştie ce conţinea şi apariţia unei avocate din oficiu pe care nu a mai revăzut-o nici la judecătorie (la emiterea mandatului de arestare) şi nici la tribunal (la recursul împotriva măsurii arestării preventive). Seara, la ora 20.00, Urzică a fost dus la parchet unde a primit ordonanţă de reţinere. Pentru că se simţea din ce în ce mai rău, reclamând dureri puternice la cap, gât şi pe toată partea dreaptă a corpului, parchetul a chemat o maşină a salvării. I s-a făcut o injecţie, salvarea a plecat dar a fost rechemată tot de parchet la puţin timp după aceea. Urzică a fost dus cu salvarea la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti unde a fost examinat de doctori de diferite specialităţi (oftalmologie, neurochirurgie, ortopedie, medicină generală de urgenţă). S-au constatat hematom la ochiul stâng, contuzie cu escoriaţii la geniunchiul stâng, traumatisme cu escoriaţii pe pulpa şi gamba piciorului drept, contuzie în zona renală şi, cel mai grav, o contuzie puternică la gât, drept care i s-a montat un guler cervical. Două dintre biletele medicale de la SUUB consemnează şi afirmaţia arestatului că a fost bătut în dimineaţa zilei de 29 februarie (în jurul orei 11.00, se precizează în biletul de la neurochirgie). La ora 3.00 în noaptea 29 februarie – 1 martie Urzică a fost prezentat şi la cabinetul medical de la DGPMB (unde a fost examinat, cel mai probabil, de un asistent). Urzică a ajuns în arestul Secţiei 9 pe la 3.15 a.m. pe 1 martie şi introdus în camera nr. 1 la 3.30, potrivit fişei din arest. Ori, drumul de la cabinetul medical de la DGPMB până la sediul secţiei din şoseaua Pantelimon durează circa 10 minute în condiţii de trafic rutier foarte redus. Concluzia asociaţiei este că examenul medical a durat doar 5-6 minute, ceea ce denotă cel puţin superficialitate din partea cadrelor medicale de la cabinetul DGPMB, unic în Bucureşti, pe la care trebuie să treacă absolut toţi suspecţii din toate secţiile de poliţie, înainte de introducerea lor în aresturi. La aducerea în arest, Urzică i-a spus şefului arestului că fusese bătut de poliţişti, ceea ce a şi fost consemnat în procesul verbal, conform afirmaţiei şefului de arest. Reprezentantele asociaţiei nu pot preciza dacă procesul verbal conţine şi precizarea „de poliţişti” sau menţionează doar agresiuni anterioare aducerii în arest. Pe 1 martie, Florin Urzică a fost din nou dus la cabinetul medical de la DGPMB unde a fost văzut de un medic care i-a prescris un calmant şi un antibiotic. În seara aceleiaşi zile, arestatul a cerut din nou să fie examinat de un doctor pentru că îi curgea sânge din nas. Un agent al arestului l-a dus imediat la Spitalul Pantelimon situat în apropiere de secţia de poliţie. Urzică afirmă că în timp ce se afla în cabinetul medicului de serviciu, poliţistul care îl bătuse cu o zi înainte (cel cu mustaţă) a năvălit în cameră, l-a scos pe pe coridor (unde îl aştepta agentul arestului) şi a rămas să discute (?) cu doctorul. Nu este clar dacă a luat – sau nu – vreun act completat de medic şi nici ce s-a discutat în cabinet. Incredibila acţiune a poliţistului s-a petrecut în văzul agentului arestului. Coincidenţă sau nu, acesta din urmă a plecat din Bucureşti pentru mai multă vreme, la un curs de perfecţionare, reprezentantele asociaţiei neputând discuta cu el.

Pe 6 martie, când reprezentantele asociaţiei au vorbit cu arestatul, acesta purta în continuare gulerul cervical (urmează să fie reexaminat medical după 15 zile de la montarea aparatului), avea ochiul stâng umflat şi vânăt şi prezenta mai multe urme de lovituri pe piciorul drept. În plus, s-a plâns de dureri mari la cap şi gât care nu cedează nici cu calmante puternice.

Florin Urzică a solicitat conducerii secţiei de poliţie să fie prezentat la un medic legist, dar nu a fost posibil pentru că nu dispune de suma pe care ar trebui să o achite potrivit legii.

Arestatul a afirmat că a făcut plângeri cu privire la tratamentele la care a fost supus in timpul privării sale de libertate la data de 29 februarie, precum cu privire la intimidările şi ameninţările ulterioare din partea poliţistului care l-a bătut. Una dintre plângeri a fost predată şefului Serviciului de reţinere şi arestare preventivă din subordinea DGPMB iar cea de-a doua a fost adresată şefului Secţiei 9.

Mai trebuie menţionat faptul că, la plecarea din Secţia 9, reprezentantele asociaţiei au cerut la registratură informaţia privind ora la care a fost adus Urzică la sediul poliţiei, potrivit registrului special pentru persoane conduse. Cererea le-a fost refuzată sub pretextul că ar fi vorba de secret de serviciu. Informaţia solicitată nu se încadrează în prevederile Legii nr. 182/2002 privind protecţia datelor clasificate. Potrivit legii informaţii secrete de serviciu sunt „informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat”. Ori, nu există niciun motiv pentru care s-ar putea considera că divulgarea orei la care a fost adusă la secţia de poliţie o persoană ar determina prejudicii unei persoane juridice. Singurele temeiuri legale care ar putea fi invocate pentru a nu comunica informaţii consemnate în registrul pentru persoane conduse ar fi cele prevăzute de Legea nr. 544/2001 la art. 12 alin (1) literele d) şi e) însă nici acestea nu sunt aplicabile în speţă. Mai exact, nu poate fi invocată protecţia datelor personale (litera d) deoarece arestatul însuşi a întreprins demersuri publice şi a fost de acord să discute cu reprezentantele asociaţiei, care l-au informat de la început că acest raport va fi document public. Nici invocarea literei e) nu este întemeiată deoarece simpla comunicare a orei la care Urzică a fost condus la sediul poliţiei nu poate periclita rezultatul vreunei anchete penale sau disciplinare. Mai rămâne doar secretomania de care a suferit – şi suferă – Poliţia Română.

Din discuţia ulterioară cu comandantul secţiei, reprezentantele asociaţiei au înţeles următoarele:

•  Florin Urzică ar fi fost surprins în flagrant delict de spargere. Nu a fost clar dacă suspectul era pe punctul de a comite o spargere sau dacă o făcuse deja. Cert este că imobilizarea lui Urzică, loviturile aplicate cu bastonul tonfa şi cu picioarele, precum şi încătuşarea au avut loc în stradă, pe trotuar;

•  Florin Urzică a depus plângere împotriva poliţiştilor (în fapt, un poliţist, ceilalţi doi „doar” asistând) care l-au lovit pe data de 29 februarie la şeful Serviciului Independent de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul DGPMB. Prin urmare, acesta trebuie să transmită plângerea către parchet. Abia după ce parchetul va lua o decizie, poliţia va face, dacă va fi cazul, propriile investigaţii. Cu alte cuvinte, pe durata cercetărilor pe care parchetul ar urma să le facă, poliţiştii implicaţi nu au nicio problemă şi continuă să „lucreze” cu publicul ;

•  Cercetarea penală a potenţialelor infracţiuni comise de Florin Urzică (furt/spargere) este desfăşurată de un alt poliţist decât cei trei implicaţi în privarea de libertate din 29 februarie;

•  Modul în care se gestionează înregistrările în registrul în care se consemnează numele persoanelor, data şi ora la care au fost „conduse” la sediul poliţiei prezintă cel puţin două aspecte discutabile. Primul aspect se referă la clasificarea registrului ca secret de serviciu, detaliat mai sus. Al doilea aspect este legat de conţinutul registrului şi anume de faptul că acesta, potrivit comandantului Secţiei 9 Poliţie, nu conţine informaţii decât cu privire la persoane aduse la sediu ca martore sau reclamante/reclamate pentru fapte minore gen conflicte verbale între vecini sau muzica prea tare. Dacă persoanele „conduse” sunt suspectate de comiterea unor infracţiuni grave (inclusiv flagrant delict), nu sunt trecute în registru ci se întocmeşte un proces verbal ce cuprinde informaţiile respective, de către aceiaşi poliţişti care le-au privat iniţial de libertate şi care se ataşează la dosar. Din punctul de vedere al APADOR—CH, evidenţa ar trebui să fie dublă; proces verbal cu datele amintite plus motivul şi circumstanţele ce au stat la baza deciziei de privare de libertate şi înregistrarea „conduşilor” la sediul poliţiei, indiferent de natura faptei. APADOR-CH reaminteşte că raportul CPT din 2010 recomandă instituirea unui registru unic pentru toate persoanele care ajung, dintr-un motiv sau altul, în sediul poliţiei, împotriva voinţei lor.

Cazul Constantin Dinu

Constantin Dinu din camera nr.1 – coleg de cameră cu Florin Urzică – a relatat că şi el a fost bătut dar de poliţişti ai serviciului furturi auto în momentul arestării sale la data de 10 februarie 2012, în comuna Răcari, judeţul Dâmboviţa. A afirmat că se afla într-o maşină când aceasta a fost oprită de poliţişti, că a fost scos din maşină, trântit la pământ şi lovit în repetate rânduri cu picioarele. A fost apoi transportat la cabinetul medical al DGPMB în vederea consultului medical premergător introducerii în arest. Avea faţa umflată şi a declarat celui care a întocmit fişa medicală (probabil un asistent medical) că a fost bătut de poliţişti. I-a fost recomandat consult chirurgical însă Constantin Dinu a refuzat deoarece era foarte obosit (era deja ora 4 dimineaţa a zile de 11 februarie) şi a crezut că îşi va reveni repede. Ulterior, simţindu-se tot mai rău a anunţat agenţii din arestul Secţiei 9, care l-au transportat din nou la cabinetul medical şi la consulturi de specialitate (traumatologie şi neurologie). În fişa medicală a lui Constantin Dinu se consemnează: „Agresiune fizică din afara arestului”.

Concluzii:

APADOR-CH cere ca parchetul să investigheze cu celeritate şi imparţialitate acuzaţiile credibile de rele tratamente comise de poliţiştii de la Secţia 9, dar şi de cei de la Răcari. APADOR-CH reaminteşte că dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane şi degradante este un drept absolut. Organele de poliţie pot utiliza forţa numai în situaţii limitate, cu respectarea proporţionalităţii intervenţiei şi cu scopul de a imobiliza persoana, nu de a o supune unor corecţii fizice ilegale. Ori, în cazul unor suspecţi de furt (sau spargere) care nu opun rezistenţă şi nu pun în pericol integritatea corporală sau viaţa poliţistilor (vezi Legea 218/2002, actualizată în 2009, art.34 lit.d) utilizarea forţei este complet nejustificată. APADOR-CH subliniază că autorităţile statului au obligaţia ca în cazul unor acuzaţii credibile de tratamente contrare articolului 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului, să desfăşoare, cu celeritate, o investigaţie amănunţită, aptă să ducă la tragerea la răspunderea a celor vinovaţi.

•  Cele două cazuri de mai sus (dar şi din altele investigate extrajudiciar de APADOR-CH) exemplifică teza că perioada „conducerii” la sediul poliţiei, inclusiv primul moment al privării de libertate – imobilizarea persoanelor pe stradă sau în maşină – prezintă un grad sporit de vulnerabilitate pentru acele persoane. APADOR-CH cere reglementare strictă a modului de operare al poliţiştilor în perioada ce precede emiterea ordonanţei de reţinere , care să prevină comportamentului abuziv al forţelor de ordine .

•  Asociaţia solicită ca toate persoanele care sunt conduse la secţiile de poliţie să fie înregistrate în registrul special indiferent de motivul conducerii precum şi scoaterea registrului din categoria informaţiilor secret de serviciu;

APADOR—CH cere insistent ca agenţi sau ofiţeri de poliţie împotriva cărora există plângeri în curs de investigare la parchete să nu mai lucreze cu publicul până la finalizarea cercetărilor;
Asociaţia solicită DGPMB declanşarea unor cercetări cu privire la participarea mai multor poliţişti la un parastas organizat în sediul Secţiei 9 în cursul zilei de 29 februarie a.c. Asociaţia solicită şi explicaţii în privinţa duratei exagerate (8 ore şi 30 de minute) a ţinerii lui Florin Urzică în cătuşe, pe un coridor;
APADOR-CH cere explicaţii şi pentru intervenţia a poliţistului în cabinetul medicului de serviciu de la Spitalul Pantelimon în timp ce acesta îl consulta pe Florin Urzică.

Manuela Ştefănescu
Maria-Nicoleta Andreescu

Raspuns DGPMB Urzica-sectia 9 2012

Raspuns IGPR Urzica-sectia9-2 2012

APADOR-CH Raport Anual 2012

/în /de

Anul 2012 a fost caracterizat de o crescută instabilitate, care a afectat direct capacitatea APADOR-CH de a urmări atingerea obiectivelor strategice pe care și le-a propus pentru această perioadă. Pe de o parte, schimbările succesive ale Guvernului (patru într-un singur an) au dus la modificări de politici, priorități și echipe guvernamentale, ceea ce a redus semnificativ impactul activităților de advocacy ale APADOR-CH. Nici la nivelul Parlamentului, o importantă țintă de advocacy, situația nu a fost mai bună: în primăvara anului 2012, greva opoziției, cuplată cu majoritatea parlamentară fragilă, au dus la o situație de criză, care a redus semnificativ și eficiența relației cu societatea civilă. La un nivel mai general, compromisul politic, în sensul atingerii unei poziții comune prin negocieri ale grupurilor parlamentare și ale altor actori interesați, a dispărut cu desăvârșire ca instrument în adoptarea legislației, mai ales în ceea ce privește inițiativele de interes public.

Pe de altă parte, evenimentele și inițiativele ale factorilor de decizie (dintre cele mai importante menționăm: protestele de stradă din ianuarie-februarie și reacția autorităților față de acestea, încercarea de modificare a sistemului de vot în an electoral, suspendarea Președintelui României și seria de schimbări legislative și instituționale care au precedat și urmat această mișcare politică) au făcut ca mare parte din resursele APADOR-CH să se îndrepte către monitorizarea acestora și către o abordare mai degeabă reactivă, în detrimentul urmăririi active a atingerii obiectivelor strategice stabilite.

Pentru perioada 2012-2015, APADOR-CH are stabilite cinci obiective strategice – (1) Creşterea gradului de implementare a hotărârilor de drepturilor omului în ordinea de drept internă; (2) Dezvoltarea unor mecanisme eficiente de respectare a drepturilor persoanelor private de libertate; (3) Dezvoltarea unor practici şi mecanisme instituționale pentru creşterea transparenței şi bunei guvernări; (4) Luarea de poziții împotriva amenințărilor la adresa drepturilor omului; (5) Întărirea capacității APADOR-CH de a-şi îndeplini misiunea –. În anul 2012, pentru considerentele expuse mai sus, asociația și-a concentrat eforturile mai ales pentru atingerea obiectivelor (2), (3) și (4), activitățile specifice primului dintre obiective urmând a se desfășura în anii viitori.

Totuși, instabilitatea anului 2012 a avut și efecte pozitive asupra asociației mai ales din perspectiva creșterii interesului pentru problematica drepturilor omului și a statului de drept în rândul publicului larg, ceea ce a atras și creșterea vizibilității APADOR-CH. Acest lucru a fost ajutat semnificativ și de regândirea modalităților de comunicare ale asociației, care s-a îndreptat mai mult către mediul online: APADOR-CH și-a creat propriul blog și a utilizat tot mai intens pagina de Facebook a asociației, ambele devenind principalele mijloace de transmitere a mesajelor proprii. Un alt aspect pozitiv l-a constituit o mai bună coordonare a eforturilor cu alte organizații neguvernametale, crescând numărul ocaziilor în care grupuri mai largi de organizații au susținut demersuri comune, inclusiv dintre cele inițiate de către APADOR-CH. Ambele aspecte au contribuit la întărirea capacității asociației de a-și îndeplini misiunea.

Dezvoltarea unor mecanisme eficiente de respectare a drepturilor persoanelor private de libertate

Pentru atingerea acestui obiectiv, APADOR-CH și-a propus: advocacy pentru implementarea Protocolului Opțional la Convenția ONU împotriva Torturii (OPCAT), ceea ce presupune, pe de o parte, înființarea unui Mecanism Național de Prevenție, iar pe de altă parte armonizarea legislației referitoare la privarea de libertate în toate formele ei, inclusiv prin ”conducere administrativă”; transparentizarea și eficientizarea bugetelor penitenciarelor; monitorizarea condițiilor de detenție.

OPCAT a fost ratificat în anul 2009, când România a solicitat o extensie de 3 ani a datei limită până la care să implementeze un Mecanism Național de Prevenție a torturii, o instituție menită să monitorizeze respectarea drepturilor omului în toate locurile privative de libertate. Deși termenul se împlinea în vara anului 2012, până la începutul anului 2012 nu s-au realizat progrese importante în punerea în practică a mecanismului, datorită unui blocaj instituțional. De aceea, în februarie-martie 2012, APADOR-CH a avut întâlniri directe de advocacy cu reprezentanții autorităților centrale care trebuiau implicate în realizarea mecanismului în virtutea locurilor privative de libertate pe care le administrează sau a atribuțiilor lor generale (Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Sănătații, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Afacerilor Externe). În plus, având în vedere faptul că decizia autorităților a fost de a crea mecanismul în interiorul instituției Avocatului Poporului, a existat o întâlnire și cu Avocatul Poporului.

Rezultatul întâlnirilor a fost participarea tuturor acestor instituții, la care s-a adaugat și Ministerul Finanțelor Publice, la un workshop organizat de APADOR-CH pe 29 martie 2012, imediat după ce Ministerul Justiției și Avocatul Poporului au făcut public proiectul de lege prin care se instituia mecansimul. În cadrul workshopului au fost discutate prevederile proiectului, astfel încât să se asigure o funcționare a mecanismului eficientă, independentă și centrată pe respectarea drepturilor omului. În plus, APADOR-CH a transmis comentariile sale pe marginea proiectului Ministerului Justiției, în cadrul procesului de consultare publică, comentarii ce s-au axat în principal pe îmbunătățirea procedurii de numire a membrilor Mecanismului, astfel încât să se asigure independența instituțională a acestora. Din păcate, schimbarea Guvernului de la sfârșitul lunii aprilie 2012, precum și evenimentele ulterioare au scos cu totul de pe agenda publică problematica OPCAT, astfel încât proiectul nu a fost trimis în procedură parlamentară, iar în final România a solicitat o nouă prelungire a termenului de înființare a Mecasnimului. Această situație a fost prezentată de APADOR-CH, la finalul anului 2012, și la o întâlnire între reprezentanții ONG-urilor și cei ai delegațiilor statelor membre ONU, ca parte a evaluării României din perspectiva drepturilor omului în cadrul Universal Periodic Review (UPR).

Implementarea OPCAT nu se rezumă la realizarea unui Mecanism Național de Prevenție funcțional, ci presupune și armonizarea legislativă în sensul recunoașterii tuturor formelor de privare de libertate definite astfel de OPCAT și a introducerii de garanții cu privire la respectarea drepturilor omului. Un exemplu elocvent este măsura administrativă a conducerii la sediul secției de poliție (sau unității de jandarmerie), care nu se bucură de nicio garanție din prespectiva respectării drepturilor omului, deși constituie o formă de privare de libertate care poate dura până la 24 de ore. APADOR-CH a formulat amendamente pentru modificarea și completarea Legii nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, Legii nr.550 din 2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române și Legii nr.155/2010, Legea poliției locale, în sensul limitării utilizării acestei măsuri și introducerii de garanții. Acestea au fost discutate  și reformulate în cadrul mai multor întâlniri cu reprezentanții Ministerului Administrației și Internelor și a diferitelor structuri de ordine publică, precum și a Ministerului Justiției. Deși a existat un accept de principiu în sensul adoptării lor, Ministerul Administrației și Internelor nu a făcut niciun demers public pentru promovarea lor în Parlament, astfel încât APADOR-CH a avut întâlniri direct cu reprezentanți ai Parlamentului pentru preluarea lor sub forma unei propuneri legislative. Aceasta a fost înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 239/12.06.2012 și la 8 octombrie 2012 a fost adoptată tacit, fiind trimisă spre Senat, camera decizională în această situație. Până la finalul legislaturii 2008-2012, Senatul nu a luat în discuție propunerea legislativă.

În privința transparentizării și eficientizării bugetelor penitenciarelor, APADOR-CH a intenționat să realizeze, în parteneriat cu Administrația Națională a Penitenciarelor, o documentare a proceselor și activităților necesare pentru respectarea drepturilor legale ale persoanelor private de libertate, care să constituie ulterior baza construirii bugetului instituției. În acest mod, pornind de la rezultat (respectarea fiecărui drept în parte) și trecând printr-o analiză a nevoilor concrete pentru a-l atinge, bugetul penitenciarelor ar fi apt să susțină o structură instutițională care să respecte drepturile persoanelor private de libertate și nu una care să genereze multiple condamnări ale României la CEDO pentru încălcarea acestora. Atât în februararie 2012 (după investirea Cabinetului Ungureanu), cât și în iunie 2012 (după investirea Cabinetului Ponta I), APADOR-CH a avut întâlniri atât la nivelul Ministerului Justiției, cât și la nivelul Administrației Naționale a Penitenciarelor, pentru a găsi sprijinul necesar implementării noului mod de creare a bugetului. Deși autoritățile au îmbrățișat ideea și s-a stabilit și realizarea unei documentări pilot pornind de la dreptul la corespondență, instabilitatea politică și instituțională au afectat și finalizarea acestui proiect în timp util pentru bugetul anului 2013.

În legătură cu nerespectare drepturilor private de libertate în penitenciarele din România, APADOR-CH a continuat și în anul 2012 programul de susținere a unor litigii strategice în fața CEDO pe tematica condițiilor de detenție. Un succes notabil al asociației a fost pronunțarea de către CEDO a hotărârii Iacov Stanciu v. România (hotărârea din 24 iulie 2012), caz în care asociația a fost terț intervenient, prezentând Curții europene o imagine de ansamblu a condițiilor de detenție din România, pe baza vizitelor efectuate între 2002 și 2011. Hotărârea a constatat existența unei probleme structurale în România în această chestiune, situație susținută și de APADOR-CH. Alte cauze privitoare la condițiile de detenție din penitenciare susținute de APADOR-CH și în care CEDO s-a pronunțat în cursul anului 2012 sunt Răducanu v. România (12 iunie 2012) și Cucu v. România (14 noiembrie 2012).

În 2012, APADOR-CH a continuat și monitorizarea aresturilor Poliției și a peniteciarelor. Au fost vizitate 3 penitenciare (Craiova, Galați și Ploiești), precum și centrele de reținere și arestare preventivă din subordinea inspectoratelor județene de poliție Dolj și Galați, a celui din cadrul Secției Regionale a Poliție Transporturi Feroviare București. Rapoartele realizate în urma vizitelor APADOR-CH au fost transmise autorităților relevante și publicate pe pagina de internet a asociației (www.apador.org), însoțite de răspunsul primit, acolo unde este cazul.

Dezvoltarea unor practici şi mecanisme instituționale pentru creşterea transparenței şi bunei guvernări

Pentru atingerea acestui obiectiv, în 2012 APADOR-CH și-a propus să contribuie la creșterea stabilității și predictibilitatății cadrului legislativ și transparenței instituționale. Atingerea ambelor rezultate a fost serios afectată de instabilitatea politică, APADOR-CH neavând un partener cu care să dialogheze coerent pe aceste subiecte. Cu toate acestea, APADOR-CH a promovat necesitatea atingerii ambelor deziderate în contextul evenimentelor anului 2012, atât ca mesaj al ONG-urilor în timpul protestelor de stradă din ianuarie-februarie 2012, cât și a schimbărilor legislative și instituționale din iulie 2012.

În privința legilor transparenței (Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrație), APADOR-CH a reluat, în parteneriat cu Centrul de Resurse pentru Participare Publică propunerile de amendamente formulate în trecut și le-a actualizat, în dialog cu alte organizații neguvernamentale. Ele au fost transmise Secretariatului General al Guvernului și prezentate, în aprilie 2012, și în cadrul singurei ședințe a Colegiului pentru consultarea asociațiilor și fundațiilor al primului-ministru. Ulterior, evoluția evenimentelor a determinat o poziție sceptică a majorității ONG-urilor cu privire la inițierea unor amendamente ale legilor, care puteau să deschidă posibilitatea unor modificări în sensul restrângerii transparenței, iar nu a creșterii sale. De aceea, APADOR-CH a militat pentru creșterea transparenței instituționale și a stabilității legislative la un nivel mai general, fără a continua campania de advocacy în sensul modificării legilor. Amble problematici au fost incluse în capitolul ”Drepturile omului și democrație participativă” din Carta Albă a sectorului neguvernamental (capitol redactat de APADOR-CH), document promovat la nivel parlamentar în toamna anului 2012.

Luarea de poziții împotriva amenințărilor la adresa drepturilor omului

Pentru acest obiectiv, APADOR-CH și-a propus șă aducă în dezbatere publică chestiunile relevate de drepturile omului (prin campanii publice pe teme de interes, comentarii la adresa proiectelor de legi/legilor adoptate/pozițiilor factorilor de decizie etc) și să documenteze încălcări ale drepturilor omului (prin monitorizare de presă, investigații proprii, cereri de informații de interes public, rapoarte și litigii strategice).

În privința încălcărilor drepturilor omului, anului 2012 a debutat prin reacția disproporționată și brutală a jandarmilor față de protestatarii din ianaurie 2012. În cursul evenimentelor, APADOR-CH a protestat față de aceasta și a cerut public Parchetului să investigheze excesele jandarmilor din Piața Universității. Ulterior, APADOR-CH a fost singura organizație care a documentat abuzurile, discutând cu zeci de victime și realizând un raport ce a fost dat publicității pe 2 aprilie 2012, în cadrul unei dezbateri organizate de APADOR-CH și Active Watch. În  cadrul acesteia s-au discutat atât evenimentele din ianuarie-februarie 2012, cât și cele din urmă cu patru ani, în timpul summitului NATO la București, când zeci de persoane au fost bătute și private de libertate pentru câteva ore ca ”măsură preventivă a asigurării ordinii publice”, de fapt pentru a reduce la tăcere eventualii protestatari.

Alte cazuri investigate de APADOR-CH au privit decesul unui arestat în Secția 7 Poliție și acuzațiile de rele tratamente asupra altui arestat în Secția 9 Poliție. Rapoartele realizate au fost transmise autorităților relevante și publicate pe pagina de internet a asociației (www.apador.org), însoțite de răspunsul primit, acolo unde este cazul. Tot cu privire la un caz de rele tratamente aplicate de lucrători ai Poliției, s-a pronunțat și CEDO – caz susținut de APADOR-CH – pe 10 ianuarie 2012 (Roșioru v. România).

Una din campaniile desfășurate de APADOR-CH în 2012 a vizat limitarea excesivă a dreptului la liberă întrunire, tendință constatată încă din 2011 de asociație prin monitorizarea protestelor din spațiul public. De aceea, APADOR-CH în parteneriat cu Active Watch, au avut inițiativa de a redacta amedamente la depășita Legea a adunărilor publice, mai ales că în cursul anului 2011 Ministerul Administrației și Internelor a avansat un proiect de lege care, în loc să modernizeze cadrul legislativ, restricționa și mai mult exercitarea dreptului la protest. Amendamentele discutate inclusiv cu reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale au fost prezentate și Ministerului Administrației și Internelor.

În plus, APADOR-CH a acordat asistență juridică, prin avocații săi, în cazuri concrete de restricționare a acestui drept, realizată ori direct, ori prin presiuni indirecte. Printre acestea menționăm: amendarea participanților la o adunare anunțată (și care nu a fost interzisă) în fața Ambasadei Rusiei, ca protest pentru interzicerea paradei gay la Sankt Petersburg; amendarea și conducerea la secție a mai multor protestatari din fața Televiziunii Române, care manifestau împotriva proiectului de la Roșia Montană, comportamentul abuziv asupra familiei unui protestatar din Piața Universității din ianuarie-februarie 2012.

O altă campanie a APADOR-CH a avut ca obiect informarea publicului cu privire la referdumul de demitere a Președintelui României și urmărilor pe care acesta le va avea din perspectivă constituțională atât în varianta demiterii cât și în cea a menținerii în funcție a Președintelui, precum și la modalitățile de a afla dacă au existat fraude. Ambele direcții de informare au rezultat din solicitările directe adresate asociației de către cetățeni și au fost promovate intens în mediul online.

De asemenea, în cursul anului 2012, APADOR-CH a reacționat, de multe ori împreună cu alte organizații neguvernamentale, și cu privire la:

–        încercarea de a adopta votul majoritar într-un singur tur (legea a fost declarată neconstituțională);

–        propunerea de lege privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului;

–        proiectul de lege inițiat de către Guvern în aprilie 2012 privind acordarea de despăgubiri cetățenilor ale căror proprietăți au fost confiscate abuziv (proiectul nu a fost continuat în cursul anului 2012);

–        propunerea legislativă privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină, în fapt o încercare de a deschide drumul pentru interzicerea avortului (propunerea nu a fost adoptată în cursul anului 2012);

–        mutarea forțată a unei comunități de romi din Baia-Mare într-un spațiu industrial impropriu locuirii (CUPROM);

–        restrângerea dreptului la liberă asociere, prin interzicerea utilizării anumitor cuvinte în denumirea asociațiilor și fundațiilor, respectiv prin dizolvarea de drept a organizațiilor existente care nu își modifică denumirea în conformitate cu noile interdicții (legea a fost trimisă de Președintele României pentru reexaminare);

–        abuzurile de reglementare și instituționale din perioada mai-iulie 2012;

–        declarațiile șovine ale premierului și Președintelui PNL la adresa populației maghiare și a ratei sale de participare la referedumul de demitere a Președintelui României;

–        încercările de a reactualiza listele electorale după desfășurarea referendumului de demitere a Președintelui României;

–        eliminarea participării publicului la ședințele Consiliului General al Municipiului București;

–        conținutul manualelor de religie folosite în școli și lipsa dezbaterii publice pe acest subiect;

–        propunerea de amendare a OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii iniţiată de ANRMAP, care afecta grav transparenţa alocării contractelor de achiziţii publice, în principal a celor de publicitate;

–        opacitatea procesului de adoptare a Legii bugetului de stat pentru anul 2012.

Poziția APADOR-CH cu privire la aceste chestiuni este detaliată atât pe site-ul cât și pe blogul asociației.

De asemenea, în toamna anului 2012, APADOR-CH a fost un participant activ în procesul de desemnare a unui candidat pentru poziția de reprezentant al societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii, coordonat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. În cadrul acestuia s-a creionat un mecanism participativ de stabilire a așteptărilor și contribuțiilor atât ale potențialului candidat cât și ale organizațiilor neguvernamentale, precum și de desemnare efectivă a candidatului. Mecanismul poate fi aplicat cu privire la oricare altă poziție asemănătoare, cum ar fi cea de reprezentant al societății civile în Consiliul Național de Integritate.

 

În contextul alegerilor parlamentare de la sfârșitul anului 2012, APADOR-CH a realizat un chestionar prin care candidații își făceau cunoscută poziția față de principalele probleme de drepturile omului din România, identificate de asociație. Deși a fost transmis unui număr mare de candidați ai principalilor competitori politici, rata de răspuns a fost foarte mică. Toate răspunsurile primite au fost publicate pe pagina de internet a asociației.

 

În privința litigiilor strategice susținute de APADOR-CH, trebuie menționate:

–        hotărârea CEDO din 25 septembrie 2012, în cauza Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia v. România, prin care România a fost sancționată pentru neretrocedarea bunurilor aparținând Bisericii Romano-Catolice, respectiv Biblioteca ”Batthyaneum” (conținând și Codex Aureus), Muzeul și Institutul Astronomic al Episcopiei Romano-Catolice;

–        cererea de intervenție adresată de APADOR-CH CEDO în cauza Al Nashiri v. România, cauză privind acuzațiile la adresa României de implicare în programul secret al CIA de transfer și detenție a unor persoane suspectate de terorism.

În plus, în cursul anului 2012, în cadrul programului APADOR-CH de consultații juridice gratuite în vederea formulării unei plângeri la CEDO, peste 120 de persoane au primit consiliere din partea unui avocat.

***

În anul 2012, activitatea APADOR-CH a fost susținută financiar de:

  • Open Society Intitute’s Human Rights and Governance Programme
  • United Nation Voluntary Fund for Victims of Torture
  • Trust For Civil Society in Central and Eastern Europe
  • Balkan Trust for Democracy
  • Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile prin Fondul de Acțiune Rapidă din cadrul Programului de finanțare Fondul pentru Inovare Civică

Cereri de informatii si raspunsurile autoritatilor privind implicarea Romaniei in programul CIA de detentie si transferuri secrete

/în , /de

Citește Raportul în format PDF

Raport asupra cazului George-Dan Bălan, decedat în arestul Secţiei a 7-a Poliţie pe 19 octombrie 2011

/în , /de

Pe 14 octombrie 2011, vineri, George-Dan Bălan, în vârstă de 38 de ani, cu domiciliul în Bucureşti, sector 2 era proaspăt întors de la muncă în străinătate şi se afla într-un un mic restaurant din zona Colentina, la aproximativ 5 minute de mers pe jos de Secţia 7 Poliție, împreună cu concubina sa, Victoria. Pe la 19.30, Victoria a plecat la spitalul în care era internat unul din cei doi copii ai cuplului. Dan Bălan a rămas la restaurant şi i-a telefonat unei verişoare – Cristina – pe care a invitat-o să vină la local. Până la venirea verişoarei, a avut loc  o altercaţie între Bălan şi angajaţii localului care l-au acuzat de furtul poşetei unei cliente. Cineva dintre cei prezenţi în local a apelat serviciul 112.

George-Dan Bălan a fost reţinut de doi poliţişti de ordine publică de la Secţia 7 în seara zilei de 14 octombrie 2011 pentru tentativă de furt. A doua zi a fost dus la procuror şi apoi la instanţă care a emis mandat de arestare preventivă pentru 29 de zile. Recursul împotriva măsurii arestării preventive s-a judecat miercuri pe 19 octombrie 2011, dimineaţa. Câteva ore mai târziu, Bălan a decedat în arestul poliţiei. Certificatul constatator al decesului precizează drept cauză a morţii: şoc septic pe fond de pleurezie purulentă. Pâna la momentul publicării prezentului raport, rezultatele necropsiei nu au fost comunicate familiei decedatului.

În cadrul investigației proprii, reprezentanții APADOR-CH au discutat cu patru persoane care l-au întâlnit pe Dan Bălan după incidentul de la restaurant și până la momentul decesului său. În plus, s-au deplasat la Secția 7 Poliție, care era închisă pentru renovări, precum și la sediul Serviciul de reţinere şi arestare preventivă din subordinea DGPMB (str. George Georgescu),, unde au discutat cu unul dintre medici și au încercat să obțină informații despre locurile unde au fost transferați atât polițiștii Secției 7, cât și persoanele care s-au aflat în arest concomitent cu Dan Bălan. De asemenea, reprezentanții APADOR-CH au vizitat Secția 9 Poliție, unde fuseseră transferați doi dintre polițiștii care anterior lucraseră la Secția 7 și un arestat preventiv. Polițiștii nu au putut fi contactați, fiind în concediu de odihnă. În plus, reprezentanții APADOR-CH au încercat să discute cu persoana care a reclamat furtul, însă aceasta nu a dorit să ofere nicun fel de informații.

Cele patru persoane care l-au întâlnit pe Dan Bălan pe parcursul celor şase zile scurse între incidentul de la restaurant şi decesul acestuia au relatat APADOR-CH următoarele:

Cristina, verişoara lui George-Dan Bălan

Cristina a ajuns în faţa restaurantului pe la 20.30 şi l-a văzut de afară pe Bălan încercând să iasă pe uşa principală dar drumul îi era barat de un bărbat îmbrăcat într-o uniformă albă, cu siguranţă un angajat al localului. După câteva secunde, Bălan a luat-o la fugă prin local iar Cristina, cunoscând topografia locului, a ghicit că acesta va încerce să fugă prin spate şi apoi prin curtea unui atelier auto situat în imediata apropiere pe o alee dintre blocuri. Aşa că femeia a alergat spre capătul aleii şi a apucat să vadă doi poliţisti care îl trântiseră pe Bălan la pământ, îi puseseră cătuşele şi îl loveau cu picioarele. Pe urmă l-au ridicat şi l-au dus înapoi la restaurant, unde l-au înghesuit încovrigat şi încătuşat şi la mâini şi la picioare, sub masa din faţa intrării  şi şi-au pus picioarele pe el. Aşa s-a desfăşurat prima parte a „anchetei” în care poliţiştii au luat declaraţii de la angajaţi, martori şi persoana care a reclamat furtul. Cristina a plecat de la local, după ce i-a telefonat Victoriei care era la spital, pentru a o informa despre cele întâmplate.

Cristina nu l-a mai văzut pe Dan Bălan până la decesul acestuia. A fost chemată la parchet ca martor ocular, unde, mai bine de două ore, i s-au cerut insistent detalii pe care ea nu şi le mai amintea (de pildă cum erau îmbrăcaţi poliţiştii agresori).

Victoria, concubina lui George-Dan Bălan

După ce fusese alertată telefonic de Cristina, Victoria a ajuns la sediul Secţiei 7 Poliţie în jurul orei 21.00 unde, după o aşteptare de aproape o oră, a aflat de la un poliţist că ancheta era în curs și a fost sfătuită să meargă acasă şi să revină a doua zi. Victoria a plecat de la secţie şi, după ore de discuţii cu rude şi prieteni, a găsit un avocat care a fost de acord să-l  apere pe Bălan. Victoria s-a întors la secţie cu avocatul – Ciprian Şoldea – în jurul orei 12 noaptea. După circa o oră, avocatul a ieşit din sala de audienţe şi i-a spus Victoriei că Bălan se simţea rău şi că înţelesese de la el că ar fi fost bătut şi de angajaţii localului şi de poliţişti. A doua zi dimineaţa, Victoria l-a văzut câteva minute pe Bălan când acesta a fost adus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2. A remarcat atunci dificultatea cu care se deplasa şi petele de sânge de la guler (confirmate şi de avocat). Nu a apucat să vorbească cu el, aşa cum nu i se permisese nici în seara şi noaptea precedentă. Luni 17 octombrie 2011, Victoria a primit telefon de la concubin care i-a cerut să îi aducă unguentul Ben Gay şi medicamentul Ketonal. Pe 19 octombrie, miercuri, după respingerea recursului la măsura arestării preventive, avocatul a înştiinţat-o telefonic că se poate duce în vizită la arest. Femeia a cumpărat cele necesare, inclusiv alimente şi a ajuns la secţia de poliţie în jurul orei 13.00. A cerut să îşi viziteze concubinul, dar i s-a spus să mai aştepte. Au urmat repetate amânări, timp în care ea a aflat de a unul din poliţişti că Bălan fusese dus la spital şi că ar avea „un furtun de 17 cm în picior”. În jurul orei 16.00, i s-a comunicat de un poliţist că „soţul nu doreşte vorbitor” şi, prin urmare, să facă o listă cu obiectele aduse şi să meargă acasă. Victoriei i s-a părut greu de crezut că Bălan nu voia să-i vorbească şi a insistat să-l vadă măcar printr-o vizetă, să audă din gura lui că refuză dreptul la vorbitor. Nu i s-a permis aşa că a făcut lista cerută de poliţist. Insistenţele şi întocmirea listei au durat cel puţin 30 de minute, deci Victoria a părăsit sediul poliţiei pe la 16.30. Câteva ore mai târziu, afla de la prieteni că la televizor s-a anunţat că George-Dan Bălan ar fi murit în arest. Cu toate că ştirea era deja publică, primul răspuns pe care l-a primit la telefon de la ofiţerul de serviciu de la secţia a 7-a a fost „nu ştim nimic, reveniţi”! Victoria s-a deplasat din nou la sediul secţiei, unde o persoană îmbrăcată civil care s-a recomandat drept „şeful” secţiei a confirmat decesul concubinului şi a afirmat că avea de gând să o anunţe a doua zi, după ce ar fi intrat în posesia certificatului de deces.

În ziua înmormântării lui Bălan, Victoria a fost sunată de la secţia de poliţie să se prezinte pentru ridicarea obiectelor personale ale decedatului, care s-au rezumat la banii din portofel. I s-a explicat că restul s-ar afla la „expertiză”. Corpul decedatului a fost preluat de la IML, îmbrăcat,  aşa că Victoria nu a observat dacă prezenta urme de lovituri. În drum spre cimitir, convoiul mortuar a trecut pe lângă Secţia 7 Poliţie care era păzită de numeroase forţe de ordine publică.

Victoria a afirmat că, până la incidentul din 14 octombrie 2011, George-Dan Bălan nu a avut probleme de sănătate. Nu a fost niciodată internat în vreun spital civil. Singura excepţie a fost internarea la penitenciarul-spital Jilava, în urmă cu cel puţin 5 ani pentru că era suspect de TBC. De atunci încoace, bărbatul nu a avut nevoie de tratament şi/sau internare. În aceste condiţii, pleurezia purulentă menţionată în certificatul de deces pare greu de explicat printr-o afecţiune medicală preexistentă.

Avocatul Şoldea

În noaptea de vineri spre sâmbătă, când avocatul a intrat în sala de anchetă (era cam 12 noaptea), George-Dan Bălan scria  deja  declaraţia olografă.  În mod evident, era vorba despre declaraţia ce preceda introducerea în arest şi deci prezenţa avocatului era absolut necesară chiar din primul moment al redactării, ceea ce nu s-a întâmplat. Avocatul a observat o stare generală proastă a clientului său, o incoerenţă în exprimare, o dezordine nefirească a hainelor acestuia precum şi câteva picături de sânge pe gulerul cămăşii. A doua zi avocatul l-a întâlnit pe Dan Bălan când acesta a fost dus la procuror unde nu se putea ţine pe picioare şi a trebuit să se lungească pe o bancă. Nu a rezistat în poziţie culcat şi a solicitat ajutorul avocatului şi unui poliţist care l-au ajutat să se ridice. Judecătoria Sector 2, a dispus, în aceeaşi zi, arestarea preventivă a inculpatului şi Bălan a fost readus în arest.

Avocatul l-a întâlnit din nou miercuri, 19 octombrie 2011, când Bălan a fost prezentat instanţei pentru judecarea recursului la măsura arestării preventive. Avocatul Şoldea a afirmat că starea lui Bălan era atât de proastă încât completul de trei judecători i-a permis să stea pe scaun pe toată durata şedinţei. Avocatul a spus că încă din prima noapte, când l-a asistat pe Bălan, era limpede că starea fizică şi psihică a acestuia era gravă iar deteriorarea stării de sănătate era mai mult decât evidentă în ziua recursului. Avocatul a mai spus că are informaţii neoficiale că examinarea corpului decedatului de către IML în cadrul necropsiei ar fi fost integral filmată.

D.B., coleg de cameră în arest cu Bălan

În cursul nopţii de 14-15 octombrie 2011, după emiterea ordonanţei de reţinere, Bălan a fost dus, în jurul orelor 3.00-3.30, în camera 3 din arestul Secţiei 7. Acolo se afla, printre alţii şi D.B., un deţinut cu mandat de arestare preventivă pe care APADOR-CH l-a găsit la câteva zile după evenimente în arestul Secţiei 9. D.B. a susţinut că Bălan abia putea să respire, că reclama dureri în tot corpul  şi că, de cele mai multe ori, era incoerent şi aceasta pe întreaga durată a şederii în arest. D.B. a spus că a doua zi, sâmbătă 15 octombrie 2011, Bălan a fost dus la instanţă (între orele 9.00 şi 14.00) şi că mergea cu mare dificultate. D.B. a mai afirmat că Dan Bălan ar fi fost dus la „spital” (după ştiinţa APADOR-CH asta înseamnă cabinetul medical al DGPMB) în dimineaţa zilei de luni.

În legătură cu ziua de 19 octombrie 2011(data decesului), D.B. nu ştia decât că în momentul revenirii de la tribunal, Bălan a fost scos din nou din arest şi dus la Spitalul Floreasca la solicitarea unuia dintre responsabilii arestului, de unde s-a întors pe la 14.30-15.00 cu o mînă şi un picior în ghips! Apoi Bălan  s-a dus la baie şi a început să vomite. În jurul orei 17.00, agenţii l-au scos la aer în curtea arestului unde a şi decedat.

Reconstituirea traseului medical urmat de George-Dan Bălan

Coroborând informaţiile primite de la martori, dar şi de la medicul de la cabinetul medical din Serviciul de reţinere şi arestare preventivă,  APADOR-CH a reconstituit următorul traseu:

În noaptea de 14-15 octombrie 2011, înainte de introducerea în arest, Bălan a fost dus în jurul orei 2.00 la vizita medicală la cabinetul medical de la sediul DGPMB din str. George Georgescu. Trebuie precizat că pe timp de noapte la acest cabinet medical permanenţa este asigurată de un asistent medical, nu de un medic iar de cele mai multe ori, examenul este doar o formalitate. Este clar că starea sa de sănătate a continuat să se degradeze sămbătă 15 şi duminică 16 octombrie 2011. Datoria şefului arestului – ca şi a conducerii secţiei 7 – ar fi fost să îl ducă pe Bălan din nou la centrul medical din Serviciul de reţinere şi arestare preventivă, unde, cu siguranţă, unul din cei trei medici era de gardă. Iar dacă niciun medic nu ar fi fost disponibil (şi dacă aşa s-a întâmplat, APADOR-CH solicită explicaţii), poliţiştii erau datori să cheme salvarea. Nefăcând nimic, ei au dovedit neglijenţă faţă de starea fizică şi psihică a unei persoane aflate în custodia lor.

Abia în dimineaţa zilei de luni 17 octombrie 2011, Bălan a fost dus la cabinetul medical din str. George Georgescu ce asigură trierea şi asistenţa medicală pentru arestaţii din Bucureşti . De data asta l-a examinat un doctor care nu a constatat nimic deosebit – doar câteva echimoze –, nu a considerat necesar să îl trimită la un consult de specialitate şi s-a limitat la prescrierea unor unguente/medicamente antiinflamatorii. În aceeaşi zi, arestatul i-a telefonat concubinei şi i-a cerut ca, la prima vizită, să i le aducă. Consultarea lui Bălan în ziua de 17 octombrie 2011 a fost confirmată de medic cu ocazia vizitei pe care reprezentantele APADOR-CH au făcut-o la Serviciul de reţinere şi arestare preventivă din subordinea DGPMB  ulterior decesului.

Pe 19 octombrie 2011, la recurs, starea de sănătate a lui Bălan era atât de evident deteriorată, încât judecătorii i-au permis să stea pe scaun pe durata procedurii (vezi mai sus afirmaţia avocatului Şoldea). Este posibil ca escorta să îl fi dus de la tribunal direct la Spitalul Universitar, unde s-ar fi constatat o contuzie toraco-abdominală, fără recomandări şi/sau tratament. Cert este că arestatul a revenit în arest pentru scurt timp şi dus din nou la spital dar de data aceasta la Urgenţe-Floreasca unde a fost consultat numai la ortopedie.  Altfel spus, Bălan nu a fost supus şi altor examene medicale (de pildă radiografierea plămânilor, examinarea organelor vitale din cavitatea abdominală etc.) care ar fi putut duce la identificarea şi tratarea în timp util a afecţiunii acute care a dus la decesul lui Dan Bălan. APADOR-CH suspectează că examinările medicale esenţiale pentru viaţa lui Dan Bălan nu au fost efectuate pentru că ar fi putut releva semne ale brutalităţilor poliţiştilor pe durata conducerii şi nu numai. I s-ar fi pus ghips la o mână şi un picior – după cum a afirmat D.B. Readus în arest, a murit în jurul orei 17.00.

Pe 9 noiembrie 2011, două reprezentante ale APADOR-CH au mers la Secţia 7 Poliţie pentru a vizita arestul. Li s-a răspuns că arestul fusese închis pentru renovări (?) cu 5 zile înainte  şi că majoritatea arestaţilor fuseseră transferaţi la Secţia 9 Poliţie. De asemenea, personalul din arest a fost repartizat la diverse aresturi din Bucureşti.

Întrebări ale APADOR-CH pentru Serviciul de reţinere şi arestare preventivă din subordinea DGPMB şi pentru Secţia 7 Poliţie:

a)      Dacă cei doi agenţi care l-au imobilizat şi agresat pe George-Dan Bălan au fost identificaţi? Dacă sunt anchetaţi de parchet? Dacă s-a luat vreo măsură disciplinară şi dacă da, care? Cum se defineşte legal perioada în care Bălan a zăcut încătuşat sub masa din faţa restaurantului în timp de poliţiştii luau declaraţii de la angajaţii restaurantului, de la victima furtului de poşetă (în fapt, o tentativă de furt) şi alţi martori?

b)      De ce Bălan începuse declaraţia olografă în absenţa unui avocat?

c)      Cine a semnat ordonanţa de reţinere a lui Bălan?  Ce oră  este menţionată în ordonanţă?

d)      De ce conducerea secţiei a 7-a de poliţie şi şeful arestului nu au apelat la un doctor pe 15 şi 16 octombrie sau , în ultimă instanţă, la servicul 112?

e)      Dacă pe 19 octombrie, după judecarea recursului, Bălan a fost dus la spital direct de la tribunal? La ce spital? Ce recomandări/concluzii a tras  medicul care l-a consultat?

f)        Cine a decis că Bălan trebuia dus la Spitalul de urgenţă Floreasca, la secţia ortopedie? Existau indicii că putea avea membre fracturate? A fost recomandarea unui medic? Când a revenit în arest avea ghips la picior, la mână, la ambele?

Răspunsuri la întrebările de mai sus ar duce la clarificarea unor aspecte încă tulburi. Dar, în esenţă, APADOR-CH consideră că George-Dan Bălan a fost victima torturii urmate de deces, sub aspectul neacordării de îngrijiri  medicale, absolut necesare pentru salvarea vieţii,  în mod prompt şi competent. Responsabilitatea cea mai mare revine poliţiştilor care răspund de sănătatea fizică şi psihică a persoanelor aflate în custodia lor. Faptul că Bălan a fost dus la medic abia pe 17 octombrie, luni, (în noaptea de 14-15 octombrie – vineri spre sâmbătă –  îl văzuse doar un asistent) iar apoi plimbat la două spitale cu puţine ore înainte de deces arată că poliţiştii au încălcat dreptul la viaţă al lui George-Dan Bălan.

Poliţiştii de la ordine publică, implicaţi în prima fază, ar fi trebuit să îl conducă la sediul poliţiei, şi nu să îl priveze de libertate la restaurant şi, cu atât mai puţin, sub o masă. Prin urmare, ei au încălcat prevederile din Legea nr. 218/2002 privind conducerea la sediul poliţiei (prevederi discutabile din punctul de vedere al APADOR-CH, dar acestea constituie un alt subiect). Din acest punct de vedere, perioada dintre încătuşarea lui Bălan şi aducerea lui la Secţia 7 are toate datele unei privări ilegale de libertate. Aceiaşi poliţişti sunt răspunzători pentru tratamentul  inuman aplicat lui Bălan (lovituri după încătuşare, când persoana nu mai putea prezenta niciun pericol,   imobilizarea sub masă în poziţie încovrigată, cu cătuşe la mâini şi, foarte probabil, la picioare).

Mai trebuie menţionată şi încălcarea dreptului la apărare (absenţa avocatului în momentul începerii declaraţiei olografe) şi, implicit, a dreptului la un proces echitabil.

Manuela Stefănescu                                                                       Maria-Nicoleta Andreescu

 

Răspunsul IGPR în acest caz – 2012

APADOR-CH Annual report 2011

/în /de

Din păcate acest articol este disponibil doar în English. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

 

 

The Association for the Defence of Human Rights in Romania – The Romanian Helsinki Committee

Annual Report

1 January 2011 – 31 December 2011

 

 

 

 

During the reporting period, APADOR-CH’s activity was aimed at contributing to the organization’s overall objective, which is for the organization to successfully carry out its mission to raise the level of awareness on, and respect of human rights and the rule of law. In this respect, APADOR-CH followed to meet a number of seven specific objectives:

  1. Strengthening the constituency for human rights with political actors, in media and with the general public
  2. Improving the practices regarding the legal protection of vulnerable groups against discrimination
  3. Developing efficient mechanisms to ensure the rights of persons deprived of liberty
  4. Increasing transparency of administration
  5. Improving reasoning and transparency of judicial decisions;
  6. Eliminating unjustified state interference with the NGOs’ associational life
  1. Reacting to human rights threats

The activities and accomplishments of APADOR-CH are presented by reference to the APADOR-CH’s Activity and Monitoring Plan 2009-2011, taking into consideration those activities scheduled for the reporting period.

 

  1. Objective #1: Strengthening the constituency for human rights with political actors, in media and with the general public

 

 

In the beginning of 2011, APADOR-CH created a Facebook account in order to facilitate the transfer of information on human rights issues to interested parties. By the end of the reporting period, APADOR-CH also created a blog and started to work with a PR specialist, in order to better promote its messages regarding human rights issues with political actors, media and the general public. APADOR-CH used and will continue to use these new means of communication to promote human rights issues, as they are more appropriate, effective and measurable than the classic approach APADOR-CH had (press releases and press conferences).

 

APADOR-CH continued to issue newsletters regarding cases decided by the ECHR in which it was involved, explaining the way the judgements affect the legal order. There were seven such newsletters during the reporting period, regarding the following cases:

    • Mugurel Soare v. Romania (ECHR judgement of 22 February 2011). The Court found that the right to life of the applicant, who survived a shot in the head by the Police, was violated due to both the actions of the Police and the lack of effective investigations into the incident. The Court also found a violation of Article 3 of the Convention (prohibition of degrading treatment) in respect of two witnesses to the incident, who were interrogated by the Police during an entire night, with no access to food or drinking water.
    • Cornelia Popa v. Romania (ECHR judgement of 29 March 2011). The Court found that the applicant’s right to freedom of expression was violated due to her criminal conviction for calumny in 2002. The applicant is a journalist and the press article that led to her conviction criticized a judge. The Court found that the domestic courts convicting held that judges are outside public criticism, which is against the right to freedom of expression as provided for in Article 10 of the Convention.
    • Mosley v. United Kingdom (ECHR judgement of 10 may 2011). The applicant in the case asked the European Court to introduce a new positive obligation for the press to prior notification of publication of articles regarding the private life individuals. APADOR-CH, together with other international NGOs, was a third party intervenient in the case, in favour of the right to free expression. The Court held that the British law contains sufficient safeguards to protect the private life of individuals and that there is not necessary to introduce a new positive obligation for the media.
    • Predica v. Romania (ECHR judgement of 7 June 2011). The Court held that Romania failed to prove a reasonable explanation for the death of the applicant’s son while in detention. It therefore held that the substantive limb of Article 2 of the European Convention (right to life) was violated. It further held that the investigation into the death of the applicant’s son was inefficient, which resulted into the violation of Article 13 of the Convention.
    • Csiki v. Romania (ECHR judgement of 5 July 2011). The Court held that the investigations into the death of the applicant’s son did not comply with the right to a fair trial.
    • Vili Rupa (no.2) v. Romania (ECHR judgement of 19 July 2011). The Court held that, although the applicant raised credible claims that he was subjected to torture and ill-treatment while in Police custody, there was no effective
    • Fane Ciobanu v. Romania (ECHR judgement of 11 October 2011). The Court held that article 3 of  the European Convention was violated because of the conditions of detention, in particular the overcrowding.

 

Given the relevance for the domestic context, on 21 March 2011, APADOR-CH issued a newsletter concerning the case Lautsi v. Italy. In this case, the ECHR held that the exposure of religious Christian symbols in schools is not contrary to the Convention. In the newsletter, APADOR-CH stressed that the conclusion of the ECHR was based on the specific circumstances in Italy and does not mean, in itself, that any sort of exposure of religious symbols in schools is in accordance with the European Convention.

 

On 26 June 2011 (the international day for supporting the victims of torture), APADOR-CH also informed the general public on Romania’s obligations in respect of protecting individuals against torture, including the implementation of the Optional Protocol to the UN Convention against Torture. APADOR-CH also informed the public on the forthcoming pilot judgement Sasu and Stanciu v. Romania, concerning prison conditions in Romanian prisons.

 

The newsletters were distributed to the media and posted on APADOR-CH’s web-page.

 

The human rights situation in Romania in 2011 was summarized in three newsletters issued and distributed every four month-period. The third one focused on conducting individuals to the police sections as, by the end of that year, APADOR-CH was campaining for raising public awareness on the matter.

 

 

Another activity aimed at strengthening the constituency for human rights with political actors, in media and with the general public was the constant update of a resource web-page (www.drepturicivile.ro) mainly aimed of other NGOs.

 

 

  1. Objective #2: Improving the practices regarding the legal protection of vulnerable groups against discrimination

 

 

During the reporting period, APADOR-CH continued to support Roma victims of forced evictions in Tulcea in a civil case against the local authorities by informing a local lawyer that took over the case at the beginning of 2011 after the Court suspension of the case in January. This case was initiated in cooperation with ERRC and complemented a discrimination case led by APADOR-CH on behalf of the victims which was lost in 2009. After several hearings, in October 2010 the courts dismissed the civil case. APADOR-CH’s lawyers declared an appeal and the information on the case shall be sent to the European Court of Human Rights to be added to the complaint already submitted at the end of 2009.

 

 

In the beginning of March 2011, together with other Romanian NGOs, APADOR-CH got involved in protesting against a draft law creating discrimination between various actors providing social services. The draft provided for extensive and exclusive state financial support of the Curch. The President sent the law back to the Parliament for reexamination on 11 April 2011. By the end of the reporting period no other steps were taken by the Parliament in this respect.

 

APADOR-CH continued to be part of the informal coalition of NGOs fighting discrimination. The coalition held a meeting in the beginning of July 2011, in which the head of the National Anti-Discrimination Council presented the institution’s report and also the issue of the anti-Roma wall in Baia-Mare.

 

In April 2011, APADOR-CH as partner of Romanian Harm Reduction Network, started to implement a project aimed at assesing the consequesnces of pre-trail arrest on drug users. As part of this project, between April and September 2011, APADOR-CH drafted two reports: one on the domestic relevant legislation and one on European Court of Human Rights case-law. Intre septembrie si decembrie APADOR-CH a efectuat o analiza statisca privind numarul persoanelor consumatoare de droguri aflate in detentie si a realizat impreuna cu partenerul interviuri cu profesionisti din domeniul dreptului penal.

 

  1. Objective #3: Developing efficient mechanisms to ensure the rights of persons deprived of liberty

 

During 2010 APADOR-CH participated in the working group set up by the Ministry of Justice in order to identify the best solutions for implementing the OPCAT in Romania. The major success of the APADOR-CH representatives was to convince the international experts of the project that the Romanian Ombudsman is not the proper institution to take over the responsibilities of the national protective mechanism. Therefore their final report issued by the Ministry of Justice in the fall of 2010 does not clearly point out to this solution, although that was the initial intention. Nevertheless, in 2011, the APADOR-CH was informed by the Ministry of Justice that in the end, due to budgetary constraints, the Ombudsman shall take over the attributions of the national preventive mechanism in Romania.

 

In the first two months of 2011, APADOR-CH drafted and submitted 46 requests to all units of the penitentiary system in Romania, seeking detailed information on the prison budgets formation and expenditures. The requests were part of a project implemented in cooperation with the Hungarian and Netherlands Helsinki Committees. During March 2011 all answers were analyzed and summaries by APADOR-CH. In June 2011, APADOR-CH organized two visits for international experts: one for assessing the status and problems in the adoption the OPCAT, the other one aimed at assessing the current practices of the National Administration of Penitentiaries in building its budgetary allocations. Reports on both visits were received in August 2011. Based on their conclusions, APADOR-CH will continue to advocate for both the establishment of the National Preventive Mechanism as provided for by the OPCAT and for the transparent allocation of budgets in the penitentiary system aimed of insuring the rights of detainees.

 

In the fall of 2010, APADOR-CH drafted a project proposal on the inclusion of the OPCAT definition of deprivation of liberty in the internal legal order. A full proposal was prepared in December 2010 and the project proposal was accepted by the CEE Trust. The project started to be implemented 1 April 2011. During April APADOR-CH drafted and sent a set of requests for information to Police Inspectorates and the General Inspectorate of Police (in total 43 requests) in order to gather relevant information to support further advocacy efforts. As only six answers were received in due time, in June 2011 APADOR-CH started court procedures against the other 37 targeted institutions (more details under objective #4). APADOR-CH also started a working group with representatives of Police and the Judiciary for drafting the needed amendments to the current legislation in order to introduce guarantees for the respect of human rights as regards the administrative depravation of liberty, not considered a form of depravation of liberty by the authorities. In addition, it carried out legislative analysis on the current legislation on the matter. The final draft of the amendments was ready in September and APADOR-CH entered the campaign to promote the proposals in October. By the end of the reporting period, the association had four meetings with decision-makers (members of the Parliament and a State Secretary in the Ministry of Justice).

 

  1. Objective #4: Increasing transparency of administration

 

In June 2011, APADOR-CH started court proceeding against 37 police inspectorates, plus the General Police Inspectorate for not providing statistical information on the number of persons administratively deprived of liberty and the procedures undertaken by the police in such cases. As a result 9 more public institutions provided the requested information, by the end of the reporting period. The other cases were mostly decided during September 2011. In most of the APADOR-CH lost the case, and lodged appeals.

 

At the same time, during August 2011, APADOR-CH set a partnership with the Institute for Public Policy in the field of access to information. APADOR-CH will help IPP for suing the authorities which do not comply with their transparency obligations. During the reporting period 18 such cases were opened by APADOR-CH.

 

In June 2011, APADOR-CH set a partnership with the Center for Public Participation (CeRe) in order to start a campaign for amending the two transparency laws (the Law on access to information and the Law on the transparency of the decision-making process in the administration). The need for the campaign resulted from the enquiry carried out by Cere with the general public and will be based on the previously formulated amendments drafted by APADOR-CH. The campaign shall start in the beginning of 2012.

 

In September 2011, APADOR-CH assisted a coalition of NGOs (the Coalition for Structural Funds) to challenge the decision of the Labor Ministry to change the rules for implementing the structural projects without complying with the Law on the transparency of the decision-making process in the administration.

 

 

  1. Objective #5: Improving reasoning and transparency of judicial decisions

 

No specific activities were undertaken in the reporting period. In August 2011, APADOR-CH underwent a strategic planning process, which started by assessing the results of the 2009-2011 strategy. During the assessment, it resulted that this objective, although generous, was not realistic. It depended a lot on the publication of the Romanian case-law on the web in a comprehensive manner, an objective of the Mechanism of Cooperation and Verification (MCV) agreed by the Romanian Government with the European Commission. Nevertheless, as the objective in the MCV was not reached in a satisfactory manner, it put APADOR-CH in the position to not be able to meet its own objective, with one exception.

 

This exception regarded the practices in respect of the courts when accepting new members in an association, identified by APADOR-CH in a 2010 project, which included a research component. Because such practices differ, based on different interpretations of law and reasoning, APADOR-CH convinced the General Prosecutor to call the High Court of Cassation and Justice to clarify the matter. By the end of the reporting period the General Prosecutor had not yet taken the procedural steps in this regard.

 

In other matters, as APADOR-CH had no serious and comprehensive means to identify the problems with the reasoning of judgements, it was impossible to take similar steps.

 

  1. Objective #6: Eliminating unjustified state interference with the NGOs’ associational life

 

In 2010, APADOR-CH implemented a project on identifying and removing legal and practical obstacles in exercising the freedom of associations by NGOs in November 2009. One result of the project was to initiate amendments to 6 different laws. They were lodged before the Parliament in December 2010. The amendments to be discussed by the Parliament regarded: easing the requirements for NGOs under the Law on Money Laundering and the Law on Personal Data, eliminating the written form of the contract with volunteers, eliminating the Executive’s interference with the names that can be used by NGOs, clarifying the possibility to receive small amounts of money as donations under the new Civil Code, including/increasing fiscal deductions for those donating money/concluding sponsorship contracts with NGOs.

 

During the reporting period, APADOR-CH continued to support the initiators of the draft laws in the Parliament. Unfortunately, the Government – opposition fights in the Parliament resulted in the practice to reject proposals coming from members of the Opposition. Therefore only two of the laws proposed for amending still have chances to be adopted by the Parliament. The proposal to modify the provisions limiting the names to be used by NGOs was rejected by the Senate in May 2011 and went before the Chamber of Deputies, which has the final vote on the draft law. During the reporting period, this draft law was before the specialized committees of the Chamber of Deputies which decided to the support the draft but only with a number of amendments which actually turned the draft into its opposite. More precisely, if the version of the commission would be adopted, restrictions on NGOs regarding names they can use would become harsher than the provisions in force. By the end of 2011, the draft was debated in the plenary session of the Chamber oof Deputies and returned to the specialized Committee for additional explanations. APADOR-CH shall closely watch developments to make sure that the final version meet the association’s initial purpose. The proposal to amend the Law on the fiscal records in order to ease the procedure to start an association or to receive new members in an association had a similar treatment. In June 2011 received a positive report from the Chamber of Deputies commissions and went for the final vote of the plenum. No final outcome was reached during the reporting period. At the same time, the meetings APADOR-CH had on this topic with the Fiscal Administration resulted in a clarification published on the web-site of the institution, which makes clear that the new members of an existing association do not need to obtain a fiscal record report before becoming members.

 

The most notable achievement of APADOR-CH’s campaign to eliminate unjustified state interference with the associational life was the adoption of an amendment to the new Civil Code which allows NGOs (among others) to receive donations up to 25,000 lei without the need to conclude contracts before the notary public. The new provision is in force starting 1 October 2011.

 

According to its decision to expand its activities (in line with its strategic objectives) in the neighboring countries, in June 2010 APADOR-CH started to implement a project in partnership with CREDO Moldova. The project is aimed at improving the exercise of the freedom of assembly in Moldova, by reforming the relevant structures of the Chisinau City-Hall, as well as the Police procedures regarding public assemblies in Moldova. As part of the project in January 2011, APADOR-CH drafted an expert report on the freedom of assembly in Romania v. Moldova.

 

 

At the same time, during the reporting period APADOR-CH took an active role in supporting the right to freedom of assembly in Romania. In 2011 there were numerous situation in which organized NGOs or groups of individuals received fines for breaching the law on public gathering, some in scandalous cases (for example, one individual expressing his opinions in a public square was fined for “organizing” an illegal protest). APADOR-CH offered juridical advices to those who, after having been abusively fined expressed desire to complain in court.  Five such cases were taken over by APADOR-CH for legal representation in court.. This culminated in a new draft law proposed by the Ministry of Administration and Interior to amend the existing law on public gathering in a manner incompatible with a democratic society. In September 2011, APADOR-CH sent its comments on the draft law and made public its criticism. It also participated in a public debate organized by the Ministry for the same draft. In the end, the draft law was withdrawn and the Ministry promised to come up with a different proposal to include APADOR-CH’s comments. By the end of the reporting period no new draft was made public.

 

 

 

 

  1. Objective #7: Reacting to human rights threats

 

During the reporting period, the main difficulty in reacting to human rights threats continued to be the political instability, which amounted in some cases to “political wars” between the Government and the opposition. In this context, APADOR-CH had to carefully decide whether to react or not to some statements of the politicians, in order to avoid accusations of political bias.

 

During the reporting period, APADOR-CH continued the challenge the authorities’ lack of investigations into the accusations of Romania being a part of the CIA rendition program. One aim of APADOR-Ch was to obtain the declassification of the annexes to the Senatorial Commission of Enquiry into the allegations. In this respect, in 2010 APADOR-CH had to identify the authority which classified them. This process proved difficult and resulted in addressing a new set of FOI requests on the matter to: the Ministry of Defence, the Baneasa Airport, the Mihail Kogalniceanu Airport, the National Company of Airports – Bucharest (the state company managing the two airports based in/around Bucharest: Henry Coanda – Otopeni and Baneasa). The detailed descriptions of the procedures that followed were described in the pervious narrative reports.

The only authority to answer the request was Mihail Kogalniceanu Airport, but the answer did not match the one previously obtained one (from the Senate). Therefore a new request was sent to the Senate, but the answer received did not shed any light on the matter. On short, both the Senate and the Airport claimed the other institution hold the annexes and was the original source of their classification. Nobody seems to know where the documents on which the Senatorial enquiry report was based actually are. In respect of the rest of the requests, APADOR-CH initiated court proceedings in July 2010. The first hearings were set for 23 April 2011. In the case against the Ministry of Defense, the court found in favor of APADOR-CH, ordering the disclosure of the information. The other cases were adjourned for May 2011.

 

During the reporting period APADOR-CH also had several discussions and meetings on future steps to be taken with representatives of Open Society Justice Initiative, Reprieve and Amnesty International. During April 2011, APADOR-CH assisted Ms. Julia Hall, from Amnesty International to prepare an exploratory visit to Bucharest aimed at designing a campaign on the proper investigations on the allegations regarding the involvement of Romania in the CIA secret program. The visit shall took place on 23-24 May 2011 and included meetings with journalists and other non-governmental actors in which both AI and APADOR-CH participated. As a result both organizations were interviewed by the national TV station and Radio France International.

On another hand, APADOR-CH continued the enforcement proceedings against the Civil Aeronautical Authority who was forced by a court order to disclose information on the flights allegedly included in the rendition circuits in Romania, following a case initiated by APADOR-CH. As the first instance court found against APADOR-CH in December 2009, during the reporting period APADOR-CH filed the appeal. APADOR-CH’s appeal was dismissed on 23 September 2010. During the reporting period, APADOR-CH finalized a complaint to the European Court of Human Rights on the violation of his rights to freedom of receiving and imparting information as a result of this court case. It was submitted at the end of March 2011.

On 5 September 2011, APADOR-CH also made public the fact that the classified annexes to the report of the Senate Commission investigation the allegations that Romania was involved in the secret CIA programme disappeared. It once more called for a new investigation to be carried out, both at the level of Parliament and by the judiciary. APADOR-CH is the only Romanian NGO which follows the topic and repeatedly brings it to the public agenda.

 

In respect of the electronic medical card, a draft Government Decision on starting public procurement proceedings was published on 3 September 2010. Without respected the dead-line for public debate, on 8 September 2010 the Government adopted the decision. On 9 September 2010 APADOR-CH publicly protested against this violation of the Law on transparency. On 9 November 2010, APADOR-CH asked the Ministry of Health to organize a public debate over the draft Government Ordinance to modify the Law on Health, which included provisions on the electronic medical card. The debate was organized on 18 November 2010 and APADOR-CH both participated and sent its comments on the draft. It also protested against the plan to adopt provisions which limit the rights of the individual via a Government Ordinance. Although there were promises from the officials of the Ministry that a right to opt between the electronic and the classic card shall be included, on 28 December 2010, the Emergency Ordinance was adopted without it.

 

At the beginning of 2011, the electronic system used by the Health System collapsed. On 14 January 2011, APADOR-CH reminded the general public of the lack of guarantees for the protection of private life the system poses and the lack of cooperation from the Ministry. On 21 January 2011, APADOR-CH asked for a public debate on the methodological norms on the electronic health card and made public its comments. In 2011 the Government did not take any new step with regard to the electronic card.

 

Another important share of APADOR-CH’s activity aimed at commenting on the draft law on implementing the new Criminal Procedure Code. The draft law was made public at the beginning of June 2011 and extensively amended both the adopted Criminal Procedure Code and various other laws in more than 60 pages. Therefore, for the entire month APADOR-CH’s team concentrated its work on commenting and proposing amendments to the draft law. The draft law was not adopted by the end of the reporting period.

 

Other reactions to human rights threats included the following:

 

On 26 January 2011, APADOR-CH joined other NGOs in an open letter against the retention of informational traffic data by providers, as provided by the EC Directive 2006/24/EC.

 

On 17 February 2011, APADOR-CH protested against the initiative of the City Hall of Sector 2 Bucharest to post lists of “potential” drug users (in fact people hanging around legally opened stores selling ethnobotanics) on its own web-site, against data protection laws. The same day, APADOR-CH protested against an MP initiative to intervene on the content of news programs.

 

 

On 7 March 2011, APADOR-CH protested against an initiative of the MP Mihai Boldea to modify the Law on access to information, in a matter that would impede the access to any information that regards criminal investigations and trials. APADOR-CH was especially concerned of the effect of the initiative on the ability of the press to report on such matters. On 21 June 2011, the draft law was rejected by the Senate.. On 28 September 2011, APADOR-CH once more called the Chambers of Deputies not to vote on the draft law. In October, the plenary session of the Chamber of Deputies examined the draft and returned it to the specialized Committee. APADOR-CH wrote letters to members of the specialized Committee asking them again to reject the draft. The Committee issued a new report rejecting the draft. By the end of the reporting period, the draft law was included on the agenda of the  Chamber of Deputies with the recommendation to reject it.

 

On 18 April 2011, APADOR-CH protested against the extensive practice of the Executive to pass legislation bypassing the Parliament, including by engaging its responsibility on draft laws. The protest was covered by the media and an extensive interview on the matter was aired by Radio France International.

 

On 3 May 2011, APADOR-CH protested against the excessive use of lethal arms by the Police to which the general inspector of the Romanian Police publicly instructed the policemen to resort to.

 

On 27 June 2011, APADOR-CH protested against the initiative of the Government to change the Constitution and to administratively reorganize Romania prior to an electoral year. The Government dropped these initiatives.

 

On 7 July 2011, APADOR-CH protested against the lack of transparency in adopting the draft law on modifying the Criminal Code with the aim of introducing the confiscation of crime proceeds.

 

On 17 July 2011, APADOR-CH protested, together with four other NGOs, against the draft Governmental Decision to block the internet provider in cases where internet content is illegal, calling such a measure censorship of the internet. As long as there are other more efficient measures to keep the illegal content out of the Internet, blocking ISP is a disproportionate measure and it creates the framework for further censorship of the internet. The Government Decision was nevertheless adopted on 31 August 2011.

 

At the end of July 2011, APADOR-CH participated in a public debate, organized by the Ministry of Telecommunications, on the new draft law on the retention of personal data. Further, on 3 August 2011 it submitted and made public its comments on the draft law. By the end of the reporting period the draft law was not adopted by the Parliament.

 

On 23 August 2011, APADOR-CH and IPP protested against the initiative of the Ministry of Justice to found an “NGO”, which in itself is an attack of the role of NGOs in a democratic society. Such a GONGO will create even more confusion with the general public on the role of NGOs and will create unfair competition in respect of raising funds by NGOs. By the end of the reporting period the Ministry of Justice did not continue with the initiative.

 

On 26 August 2011, APADOR-CH called on the Government to stop its initiative to change the electoral system with a pure majority one. Such a system will seriously affect the representation of the citizens in accordance with the casted votes and, in addition, will only satisfy the needs of political parties and not those of the citizens. By the end of the reporting period, no draft law to amend the electoral systems was promoted.

 

In octombrie 2011, APADOR-CH protested against the intention of the 4th sector mayor’s office to fingerprint the homeless. The association drew attention on the fact that according to the EHRC jurisprudence setting up by any authority of a data-base containing fingerprints of individuals who were never sentenced in a criminal court is an infringement of the right to privacy enshrined in art.8 of the European Convention. In respect of people addressing APADOR-CH with problems related to human rights, in  2011 around 100 individuals received legal advice on submitting complaints to the European Court of Human Rights in direct meetings. The activity of providing advice via letters also continued.

 

APADOR-CH also continued to represent victims of human rights violations in previously initiated cases, such as the one of Mr. Marinescu who was subjected to ill-treatment by the Police. In September 2010 the first instance court decided to resend the case to the prosecutor office for starting a criminal investigation. The policemen’s appeal was denied on 18 November 2010. During 2011, APADOR-CH monitored the case before the prosecutor, who, on 16 September 2011 issued a new decision not to start criminal investigations. APADOR-CH appealed the decision before courts in October 2011 lost the apeal. The association filed a complain against this decision in court during December.

 

 

As regards the cases before the European Court of Human Rights, there were new developments in the following cases:

 

–           GARCEA v. Romania – APADOR-CH  also continued to represent victims of human rights violations in previously initiated cases. In the case of Mr. Garcea subjected to repeated abuses, as well as lack of medical treatment while in detention, which led to his death, APADOR-CH continued the domestic procedures against the prosecutor’s decision not to start criminal investigations against the medical staff of the prison. The first instance court rejected APADOR-CH’s complaint on 11 November 2010. An appeal was consequently lodged. In December 2010 APADOR-CH lodged a complaint to the European Court of Human Rights. It is a test case as Mr. Garcea has no relatives and APADOR-CH lodged the complaint on his behalf. Normally such a case is considered inadmissible by the European Court of Human Rights, but if the right of a human rights NGO to be an applicant is denied, it means violations of the right to life where there are no relatives of the victim remain unsanctioned. In December the case was communicated to the Government.

 

–                  AUSTRIANU v. Romania – The case concerns interferences with the applicant’s rights to freedom of religion, fair trial and protection of property. In September 2011 the applicant’s representatives enquired the ECHR on the prospects of the delivery of a judgment, having in view that almost 3 years have already elapsed since the presentation of the applicant’s response to the Government’s observations on the admissibility and merits of the case.

–                  CSIKI v. Romania – The case concerns the death of the applicant’s son while serving his military duty. The applicant’s son died following an attack of meningitis, and was not provided with adequate and speedy medical treatment. On 5 July 2011, the ECHR found a violation of Articles 6 and 13 of the European Convention on account that the criminal investigations against the medical staff in charge exceeded the reasonable time, and that the applicant did not have any effective remedies in order to speed up the criminal investigations. However, the Court did not find a violation of Article 2 on account that the applicant should have brought a civil case against the medical staff. In September 2011, the applicant’s representative drafted a request for a referral before the Grand Chamber of the European Court, in order to have a reexamination of her complaints under Article 2. The actual request was submitted before the Court on 5 October 2011.

–                  CUCU v. Romania – The case concerns poor detention conditions and allegations of ill-treatment by prison staff. In August 2011, the applicant’s representatives contacted him in order to enquire of possible changes in his situation. In September 2011 the applicant’s representatives enquired the ECHR on the prospects of the delivery of a judgment.

–                  CORNELIA POPA v. Romania – The case concerns the criminal conviction of the applicant, a journalist, who wrote and published an article that criticized the professional competences of a magistrate. On 29 March 2011, the European Court delivered a judgment in the case, and found a violation of Article 10 of the European Convention.

–                  GREEK–CATHOLIC PARISH COMANA DE JOS v. Romania – The case concerns failure of restitution of property that had been confiscated during the communist regime. In August 2011, the applicant’s representative submitted to the European Court supplementary factual information in this case.

–                  GREEK–CATHOLIC PARISH PRUNIS v. Romania – The case concerns failure of restitution of property that had been confiscated during the communist regime (see the case of the Greek-Catholic Parish Comana de Jos above). In August 2011, the applicant’s representative submitted to the European Court supplementary factual information in this case.

–                  HARCO v. Romania – The case concerns ill-treatment by law enforcement officials, and lack of investigation following this incident. The applicant’s representative submitted in August 2011 the response to the Government’s observations on the admissibility and merits of the case.

–                  IACOV STANCIU v. Romania and SASU v. Romania – these two cases concern conditions of detention in Romanian penitentiaries, and were selected by the Court in view of possibly initiating a pilot-procedure in this matter. APADOR-CH requested to be allowed to intervene as a third party in these two cases. Written observations were submitted in June 2011; APADOR-CH argued that detention conditions in Romania do constitute ill-treatment (especially with regard to overcrowding, lack of hygiene, poor quality of food and lack of access to proper medical treatment), and urged the Court to launch the pilot procedure.

–                  VILI RUPA (no 2) v. Romania – The case concerns ill treatment by police officers, and lack of an effective investigation. On 19 July 2011, the European Court delivered a judgment in the case, and found a violation of Article 3, under its procedural limb (on account that the applicant was not offered an effective investigation of his claims that he was submitted to ill-treatment), and of Article 13 of the European Convention.

–                  FANE CIOBANU v. Romania – The case refers to conditions of detention in three penitentiaties. On October 11, the Court held that  the right to not be subjected to torture, inhuman or degrading treatment was violated in this case.

 

 

Raport asupra cazului Sorin Pârvu

/în , /de

În cursul lunii aprilie 2010, Ionelia Pârvu mama si Ana Bianca Pârvu, sotia lui Sorin Pârvu s-au prezentat la sediul asociatiei APADOR-CH pentru a se plânge de modul în care organele de cercetare penale desfasoara ancheta referitoare la decesul lui Sorin Pârvu, deces survenit în urma incidentului din data  de 26 septembrie 2009.

1. Relatarea incidentului din 26 septembrie 2009 din Braila

La data de 26 septembrie 2009, Sorin Pârvu conducea în Municipiul Braila autoturismul marca Ford Mondeo, de culoare albastru închis, înmatriculat în Bulgaria, cu numarul TX 8692 KX. Masina era proprietatea unui apropiat, Ionut Alexandru Stoian, care nu avea carnet de conducere si l-a rugat pe Sorin Pârvu, sofer profesionist, sa îl însoteasca în calitate de sofer.

Cu putin înainte de ora14, cei doi se aflau în masina, la intersectia strazilor Dorobanti si Scolilor si au oprit regulamentar la culoarea rosie a semaforului. La câteva secunde dupa oprire, lânga autoturismul acestora a aparut pe banda întâi de mers un autoturism de culoare verde marca Volkswagen Passat, înmatriculat cu nr. B 28 LVG, fara nici un însemn de politie, care ”le-a blocat fata”. Din autoturismul Passat au coborât patru barbati îmbracati în civil si înarmati cu arme de foc. Familia lui Sorin Parvu a aflat ulterior ca  acestia erau politisti angajati ai Inspectoratului General de Politie Bucuresti.

Din relatarile martorilor prezenti la locul incidentului reiese ca cei patru barbatii înarmati au început sa traga focuri de arma în autoturismul în care se aflau cei doi fara niciun avertisment.  În acel moment  Sorin Pârvu a încercat sa se retraga efectuând  manevre de mers înapoi în urma carora a intrat în impact cu un alt autoturism marca Nissan Pathfinder, de culoare alba, cu numar de înmatriculare B 94 UDK care tocmai oprise în spatele sau. Din autoturismul Nissan  a coborât un barbat îmbracat în civil care a deschis usa din spate stânga a autoturismului Ford si fara niciun avertisment l-a împuscat în cap (parietal stânga) pe Sorin Pârvu. Momentul împuscaturii a fost vazut foarte clar de pasagerul din dreapta, Ionut Alexandru Stoian aflat pe scaunul din dreapta soferului care,  ferindu-se de cioburile geamului din dreapta fata care fusese spart de politistii, îsi întorsese capul catre bancheta din spate a automobilului. . Din fotografiile facute imediat dupa incident de un martor ocular se poate observa ca autoturismul marca Ford avea parbrizul  perforat de un glont iar geamul din fata lateral dreapta spart.

La doua minute de la incident la fata locului a sosit comandantul politiei din Braila si a intrat în dialog cu politistii din Bucuresti. Conform martorilor incidentului, la întrebarea politistului din Braila « ce ati facut ?» unul dintre politisti i-a raspuns «am gresit tinta ». Deductia logica ar fi ca seful politiei Braila era la curent cu prezenta politistilor bucuresteni în municipiu si, foarte probabil cu misiunea lor. În mod sigur, el era în apropierea locului faptei, poate chiar insotindu-i pe cei cinci politisti din Bucuresti. În aceste conditii, APADOR-CH doreste sa afle daca au existat verificari anterioare interventiei cu privire la identitatea victimei si la eventualul sau cazier, cine le-a efectuat si cui a transmis informatiile respective.

În plus, asociatia cere IGPR si IPJ Braila explicatii cu privire la folosirea armei de foc împotriva lui Sorin Pârvu. A pus el viata cuiva în pericol real? A reprezentat el un pericol iminent pentru integritatea fizica a cuiva? Din informatiile asociatiei, nu rezulta ca recurgerea la arma de foc a fost justificata. Nici daca Pârvu ar fi fost acel infractor periculos cautat de politistii bucuresteni, tot un s-ar justifica folosirea armei. 

O ambulanta a sosit în aproximatix 15 minute de la incident. Personalul ambulantei a încercat sa-l resusciteze  pe Sorin Pârvu timp de 30 de minute si ulterior a transportat victima la Spitalul Judetean  de Urgenta Braila la sectia de reanimare.

Ionut Alexandru Stoian fost imobilizat cu catuse, urcat în autoturismul Volkswagen Passat si condus la politia din Braila, unde a fost retinut pâna seara.

 2. Evenimentele ulterioare incidentului

Familia victimei nu a fost informata de organele de politie despre cele întâmplate, sotia lui Sorin Pârvu primind vestea de la o cunostinta aflata la fata locului.

Sotia, Ana Bianca Pârvu, asistent medical generalist la Spitalul Judetean de Urgenta Braila a ajuns la spital în jurul orei 14.15 minute  si a observat ca intrarea spitalului era pazita de jandarmi cu cagule si arme. A patruns cu greu în spital si a fost lasata sa astepte în fata salii de reanimare. O colega asistenta medicala a anuntat-o ca sotul ei a fost împuscat în cap de politie si ca are tensiunea zero. O alta persoana, aflata la receptia spitalului i-a înmânat sotiei o pungulita care continea: permisul de conducere, cartea de identitate, telefonul mobil, o suma de bani si un obiect personal, toate apartinând victimei.

Sotia si-a anuntat familia si a continuat sa astepte disperata în holul spitalului. Familia victimei (fratele, tatal si mama) la momentul sosirii la spital a fost bruscata de mascati si li s-a interzis sa îl vada pe Sorin Pârvu. Niciun cadru medical nu i-a anuntat oficial care este starea de sanatate a victimei. Victima a fost mutata prin fata sotiei, la sectia de terapie intensiva. Ulterior sotiei i s-a solicitat acordul pentru ca victima sa fie transferata la spitalul Galati. Familia a insistat  fie transferat la Bucuresti  insa cadrele medicale au refuzat motivând  spitalele din Bucuresti nu îl primesc si în plus victima nu ar rezista  la efortul transportului  la Bucuresti.  La ora 16 Sorin  Pârvu a fost transferat la Spitalul de  Urgenta Sf. Andrei din Galati. Ambulanta care l-a transportat  a fost însotita de o a masina a politiei în care se aflau 5 jandarmi înarmati  cu cagule pe fata.

La spitalul din Galati victima  a fost  pazita tot timpul de mascati care au restrictionat accesul familiei. Medicul de garda  a comunicat jandarmilor ca starea victimei este foarte grava si recomanda transportul pacientului la Bucuresti si apoi a întrebat  un jandarm  daca însoteste victima pe timpul transportului. Sotia a observat ca jandarmul nu a stiut ce sa raspunda si s-a retras sa vorbeasca la telefon probabil cu un superior.

Victima a fost transferata în sala de operatie pentru a i se opri hemoragia deoarece pierdea foarte mult sânge prin plaga împuscata de la nivelul obrazului. Pacientul a fost apoi transferat la sectia de terapie intensiva. La ora 3 noaptea la insistentele sotiei medicul de garda a rugat jandarmii sa îi permita sotiei sa intre în salonul pacientului. Ana Bianca Pârvu si-a vazut sotul timp de 1 minut însa i s-a interzis sa îl atinga, ea dorind sa îi verifice pulsul.

 În cursul diminetii de 27 septembrie Ana Bianca Pârvu a continuat sa astepte în spital fara a primi vreo veste despre starea sotului sau. Pe parcursul noptii si al diminetii echipe de politisti « mascati » au pazit caile de acces catre camera în care se afla Sorin Pârvu.

 Purtatorul de cuvânt al spitalului a dat declaratii posturilor de televiziune ca victima Sorin Parvu a decedat  la ora 12.25 însa nu a anuntat rudele acestuia  desi întreaga familie se afla pe holurile spitalului. Sotia victimei a fost sunata de o verisoara la ora 13 care i-a transmis condoleante si asa a aflat de decesul sotului ei.

 În jurul orei 13.30, gardianul spitalului a informat familia ca pacientul Sorin Pârvu a decedat. În acel moment a izbucnit un incident între familia decedatului si 8 jandarmi mascati care asigurau paza decedatului. Jandarmii l-au împins pe frate decedatului, George Pârvu, care se deplaseaza cu ajutorului unui baston fiind grav bolnav. Pentru a-si proteja fiul,  Ionelia Pârvu a încercat sa bareze îmbrâncelile mascatilor. A fost trântita la podea, lovita în zona rinichilor si amenintata ca i se vor pune catusele, apoi a fost împinsa spre scari spunându-i-se ca nu are ce cauta acolo. Membrii familiei au fost avertizati de un jandarm : « iesiti afara ca va împusc !».

 Certificatul medical constator al decesului nr. 420, eliberat la data de 28 septembrie 2009 de Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Apostol Andrei  Galati – Serviciul de Medicina Legala, consemneaza cauzele decesului: contuzie si hemoragie meningo-cerebrala; fractura baza craniana etaj posterior drept; plaga împuscata transfixianta cervico-maseta; rana dreapta cu arma cu glont;

 3. Ancheta organelor de urmarire penala

Imediat dupa incident au fost facute publice informatii de catre comandantul politiei din Braila care a afirmat pe posturile locale si nationale de televiziune ca a fost împuscat complicele unui criminal urmarit  pe nume Alexandru Sorin Pârvu, în vârsta  de 26 de ani, persoana cu cazier judiciar extrem de periculoasa. Dupa doua zile, când politia Braila,  a aflat ca victima se numea Sorin Pârvu, în vârsta de 30 de ani fara cazier judicial, purtatorul de cuvânt a revenit asupra declaratiilor facute si a afirmat ca victima  ar fi lovit cu mâna  arma politistului  iar pistolul s-ar fi descarcat accidental.

In urma evenimentelor din  data de 26 septembrie 2009 s-a constituit dosarul penal nr.1007/P/2009 aflat în stare de cercetare la Parchetul de pe  Curtea de Apel Galati. În luna februarie, dupa aproape cinci luni de la incident familia a fost chemata sa aduca   hainele  în care era îmbracata victima la data de 26 septembrie 2009 si sa îsi dea acordul pentru reconstituire.

Familia victimei a solicitat în repetate rânduri sa fie informata despre stadiul anchetei. În luna aprilie sotia victimei a fost informata de procurorul de caz ca expertizele dispuse în cauza nu sunt finalizate.

Prin adresa nr.3963 din 6 mai 2010 Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie i-a  comunicat dnei Ana Bianca Pârvu ca plângerea ei privind stadiul anchetei a fost trimisa procurorului general al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Galati, unitate care îi va comunica raspunsul.

La data de 12 mai 2010 Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Galati i-a comunicat dnei Ana Bianca Pârvu ca dosarul nr. 1007/P/2009 a fost înaintat, la data de 12.04.2010, la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia de urmarire penala si criminalistica, pentru a se dispune cu privire la preluarea cauzei în vederea efectuarii urmaririi penale. Aceasta este ultima informatie primita de familia Parvu pâna la data redactarii acestui raport.

APADOR-CH aminteste ca revine statului obligatia de a desfasura o ancheta serioasa si aprofundata cu privire la circumstantele mortii unei persoane, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului organele de cercetare trebuie sa ofere o explicatie plauzibila privitoare la producerea decesului, în urma unei anchete ce trebuie sa fie finalizata într-un termen rezonabil.

În concluzie, APADOR-CH cere  Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie sa accelereze cercetarile cu privire la circumstantele si autorii   implicati în incidentul din data de 26 septembrie 2009 a carui victima a fost Sorin Pârvu, dat fiind ca, dupa toate aparentele, agresorii, inclusiv persoana care l-a împuscat mortal pe Sorin Pârvu, sunt identificati, în plus exista martori oculari si fotografii facute imediat dupa incident, precum si numeroase acte si marturii medicale.

 

Cazul Gabriel Carabulea, torturat și omorât de polițiștii de la Secția 9

/în , /de

Gabriel Carabulea (Bucuresti, 1996)

La 13 aprilie 1996, Gabriel Carabulea, urmarit de politistii de la sectia 9 pentru talharie, a ajuns la sectia 14 in urma unei coliziuni minore a masinii pe care o conducea cu un alt autoturism. A fost transferat in aceeasi zi la sectia 9 politie. La data de 16 aprilie 1996 a fost dus, in stare foarte grava (tensiunea 4) mai intai la Spitalul Penitenciar Bucuresti, unde nu a fost primit, si apoi la Spitalul Fundeni. A decedat pe data de 3 mai 1996. Sotia si cativa prieteni care au reusit sa discute cu Gabriel Carabulea doar atunci cand se deschidea usa salonului in care era internat sub paza, au afirmat ca tanarul le-a spus ca fost rulat intr-un covor si batut salbatic in sectia 9 Politie. Exista cateva fotografii facute de familie inainte de inmormantare care arata existenta unor echimoze pe picioare si la cap si a unui urias hematom in zona organelor genitale. Dupa o prima solutie de „neincepere a urmaririi penale” impotriva politistilor de la sectia 9, pe motiv ca Gabriel Carabulea ar fi decedat ca urmare a traumatismelor suferite in accidentul de masina avut pe data de 13 aprilie (!), a urmat infirmarea acestei decizii si dispunerea completarii investigatiilor.

La 21 ianuarie 1997, reprezentantii APADOR-CH au transmis Sectiei Parchetelor Militare din Bucuresti unele precizari privind cazul Carabulea:

„a) familia este nemultumita de rezultatele autopsiei, sustinand ca Gabriel Carabulea nu a fost niciodata bolnav si nici nu s-a plans vreodata de dureri. Hematomul din zona organelor genitale nu putea fi cauzat de o coliziune – destul de usoara – intre doua masini. Familia propune efectuarea unei noi autopsii;

b) familia sustine ca Ilie Mihai, complicele lui Gabriel Carabulea in acte de talharie, nu a fost audiat de procurorul militar insarcinat cu investigarea cazului, cu toate ca a fost de fata la interogarea lui G.C. in sectia de politie. Ilie Mihai se afla in prezent in arest preventiv la Penitenciarul Bucuresti. Familia propune audierea acestui martor important;

c) familia Carabulea nu cunoaste numele posesorului masinii Dacia cu care masina condusa de Gabriel Carabulea a intrat in coliziune in dimineata zilei de 13 aprilie 1996 cand a fost retinut de politistii de la sectia 14 Politie. La aceasta sectie trebuie sa existe datele legate de accidentul de circulatie si credem ca ar fi necesara audierea proprietarului Daciei pentru a se putea stabili cat de grav au fost avariate cele doua masini. Mai precizam ca masina pe care a condus-o Gabriel Carabulea a fost luata de la sectia de politie de fratele sau, autovehiculul avand doar bara din fata lovita si masca radiatorului usor infundata. Audierea proprietarului celeilalte masini ar ajuta la confirmarea sau infirmarea sustinerii politistilor de la sectia 9 – unde a fost transferat G.C. – conform careia decesul din 3 mai ar fi survenit in urma accidentului din 13 aprilie.”

Pana la sfarsitul anului 1997, APADOR-CH nu a fost informata asupra rezultatului completarii investigatiilor initiale ale Parchetului militar. Dupa parerea APADOR-CH, acesta este un caz deosebit de grav de tortura care a condus la moartea victimei.

Decizia CEDO – România condamnată pentru tortură

Pe data de 13 iulie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza Carabulea împotriva României şi a condamnat statul român pentru încălcarea dreptului la viaţă şi  a dreptului de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante . Reclamantul,
Viorel Carabulea, a fost susţinut în demersurile sale în faţa Curţii Europene
de APADOR-CH.

Reclamantul, Viorel Carabulea s-a plâns în faţa Curţii Europene, că fratele său, Gabriel
Carabulea, în vârstă de 27 de ani,  a fost  torturat de către ofiţeri de poliţie din Bucureşti,  în  perioada imediat următoare arestării sale şi a murit în custodia poliţiei în lipsa unui tratement medical corespunzător. Reclamantul s-a mai plâns şi de  faptul că autorităţile române nu au făcut o anchetă imparţială şi eficientă care să  identifice cauzele morţii lui Gabriel Carabulea. Faptele au avut loc în aprilie 1996.

Curtea Europeana a constatat încălcarea Art.2, 3 şi 13   din  Convenţia Europeană. Curtea a considerat că moartea lui Gabriel Carabulea a survenit ca urmare a traumatismelor suferite de acesta în timp ce se afla în custodia poliţiei. Curtea a reţinut că autorităţile nu i-au acordat acestuia tratament medical corespunzător,  nu au oferit „o explicaţie plauzibilă” pentru moartea sa şi nu au realizat o anchetă eficientă care să stabilească circumstanţele morţii lui Gabriel Carabulea In concluzie, statul român a fost găsit vinovat de încălcarea articolului 2 al Conventiei.

De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a concluzionat  că Articolul 3 din Convenţia Europeană care garantează dreptul de a nu fi torturat a fost încălcat atât sub aspect material cât şi procedural. Faptul că reclamantul a fost lipsit de  o cale de atac eficientă  în privinţa  decesului fratelui său în custodia poliţiei a determinat Curtea Europeană să constate că şi articolul 13 din Convenţie a fost încălcat.

APADOR-CH atrage atenţia că prin aceasta hotărâre statul român este condamnat pentru  încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului -dreptul la viaţă si dreptul de a nu fi torturat sau supus unor tratamente inumane sau degradante.

Textul integral al hotărârii Carabulea împotriva României (45661/99) este disponibil în limba
engleză pe e-ul www.echr.coe.int.

Raportul de activitate al APADOR-CH – 2010

/în /de

 

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.