Archive for category: Rapoarte

You are here: / Rapoarte

Statul de drept în România a mai murit câte puțin și în 2023

/in , , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

  • Drept de vot cu voie de la SRI și sub supravegherea tehnică a STS
  • Închisoare pentru fapte care nu există, prescrieri la foc automat, condamnări la moarte pentru ONG-uri „obraznice”
  • Presă cumpărată de partide cu bani publici, jurnaliști intimidați și denigrați chiar de către organele statului care ar fi trebuit să-i apere
  • Secrete prezidențiale pe bani mulți, torturi și tratamente inumane pentru bătrânii cu bani puțini
  • Aceasta este contribuția României (relatată de APADOR-CH) la Raportul privind statul de drept transmis Comisiei Europene, alături de alte 36 de organizații neguvernamentale din UE

Statul de drept în UE a continuat să se deterioreze și în 2023, pe fondul slăbirii mecanismelor democratice de control, chiar sub bagheta guvernelor, conform celui mai recent Raport privind statul de drept publicat astăzi de Liberties. Este cea de-a cincea ediție, din 2019 încoace, și identifică cele mai flagrante probleme ce vizează justiția, combaterea corupției, libertatea presei, siguranța jurnaliștilor, controlul și echilibrul puterilor în stat, spațiul civic și preocupările sistemice privind drepturile omului în Uniunea Europeană în 2023. Analiza este rezultatul colaborării între 37 de organizații pentru drepturile omului care acoperă 19 țări UE și este cel mai aprofundat exercițiu de „raportare din umbră” cu privire la statul de drept de către o rețea independentă de organizații civice. Comisia Europeană ia în considerare aceste constatări în monitorizarea anuală a statului de drept, confirmând relevanța internațională a raportului.

În democrațiile mai vechi, precum Franța, Germania, Belgia, Raportul dezvăluie provocări ocazionale, dar nu endemice, la adresa statului de drept. Adevărata îngrijorare apare atunci când există posibilitatea ca un partid extremist să preia puterea, deoarece acest lucru ar putea transforma aceste probleme sporadice într-o problemă sistemică în viitor. În alte democrații mai vechi, de exemplu Italia, Suedia, unde extrema-dreapta a ajuns la putere și erodează treptat statul de drept, degradarea pare să fie un proces treptat. Această situație ar putea fi atribuită rezistenței instituțiilor democratice din aceste țări.

În democrațiile emergente ale UE, traiectoria statului de drept poate vira rapid – fie spre redresare, fie spre declin. Un exemplu este Slovacia, unde guvernul recent instalat, inspirat de modelul Ungariei, demontează sistematic structurile democratice. Între timp, în Slovenia, noua administrație pro-democrație lucrează pentru a remedia situația. Experiența Poloniei evidențiază cât de complicată este restabilirea statului de drept. Iar Ungaria ne arată și care sunt limitele presiunilor și sancțiunilor UE pentru reformă.

Și în România fragilul stat de drept s-a degradat înainte de a apuca să se consolideze cu adevărat. Contributor cu tradiție la acest exercițiu de raportare, APADOR-CH a identificat și semnalat pentru 2023 următoarele slăbiciuni ale statului de drept în România:

  • Condamnat pentru o faptă care nu există – Primarul sectorului 5 din Capitală, Cristian Popescu Piedone, condamnat initial în procesul Colectiv la 8 ani de închisoare, a fost achitat de Curtea Supremă, pe motiv că infracțiunea de care era învinuit nu a existat. Condamnarea pentru o infracțiune inexistentă este una dintre cele mai mari greșeli ale sistemului judiciar și este de natură să afecteze grav încrederea publicului în sistemul judiciar. În plus, în acest caz condamnatul fusese și încarcerat mai mult de un an;
  • Avertizori neapărați – Prin Legea avertizorilor de integritate (Legea 361/2022), la adoptarea căreia a pus umărul și APDOR-CH în 2021-2022, avertizorii de integritate ar trebui să primească asistență juridică gratuită pentru a se apăra împotriva hărțuirii la care sunt supuși ca urmare a avertizărilor făcute. În practică legea a avut nevoie de ajutor pentru a fi respectată. Un avertizor din Bacău ne-a sesizat că Baroul avocaților din județ i-a refuzat asistența juridică gratuită, și nu a fost singurul. La solicitarea APADOR-CH, Uniunea Națională a Baroului de Avocați a decis să informeze toate Barourile din România cu privire la prevederile noii legi și aplicarea ei unitară;
  • Anul prescrierilor – Deoarece Parlamentul nu și-a făcut treaba timp de 4 ani (2018-2022), și nu a adus modificările cerute de CCR la Codul penal, o mulțime de dosare de corupție au fost închise ca urmare a prescrierii termenelor. Presa a raportat că numărul cazurilor „soluționate” în acest mod s-a ridicat la peste 5.000 și a inclus politicieni și oameni de afaceri acuzați de corupție. Încă un motiv de scădere a încrederii populației în justiție;
  • Presa, între politicieni, pariuri și amenințări – Finanțarea politică a presei cu milioane de euro anual de la partidele parlamentare a continuat să sape la independența și credibilitatea presei. În plus în 2023 a mai apărut scandalul dintre patronat și angajați în compania Ringier, în care jurnaliștii de la Libertatea și GSP au acuzat cenzura ca urmare a unor presiuni făcute de patronii unor firme de pariuri. Scandalul s-a finalizat cu concedierea jurnaliștilor. De asemenea, saga jurnalistei Emilia Șercan a continuat în 2023, când Parchetul a închis toate dosarele privind discreditarea ei, după ce a publicat investigația despre plagiatul fostului premier Nicolae Ciucă. În vara anului 2023, APADOR-CH a înaintat un memoriu către procurorul general, la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), prin care i-a solicitat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că instituțiile din subordine respectă legea în cazul Emilia Șercan. Din păcate nici în acest caz nu am avut o rezoluție;
  • Drept de vot cu voie de la SRI – Legea Securității Naționale a României (L51/1991) a fost modificată la începutul anului 2023 prin Legea 58/2023 privind Securitatea Cibernetică. Modificările au inclus și o formulare ambiguă ce dă dreptul SRI să cenzureze orice opinii, politice sau nu, dacă instituția le consideră „amenințări la securitatea națională”. APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să conteste legea la Curtea Constituțională, dar instanța a decis că legea este constituțională. Ulterior, declarațiile unui general SRI în cadrul unui podcast au arătat că temerile APADOR-CH erau întemeiate. El a spus că inclusiv discursul politic al partidelor de opoziție în timpul campaniilor electorale poate fi calificat drept o amenințare pentru securitatea națională, dacă acest discurs poate schimba ordinea constituțională, și voința alegătorilor, arătând cât de pregătit este SRI să intervină în „contracararea” acestor noi tipuri de amenințări, prin operațiuni de supraveghere sau cenzură a Internetului. Din păcate a doua intervenție pe lângă Avocatul poporului, pentru a sesiza din nou CCR în acest sens, s-a lovit de un refuz, iar AVP a întrebat chiar SRI dacă există garanții legale că nu va abuza de noua lege. Serviciul Român de Informații a răspuns că aceste garanții legale există. Noi rămânem, așadar, cu aceste garanții că în super-anul electoral 2024 SRI nu ne va încălca următoarele drepturi constituționale: libertatea de exprimare (art. 30), dreptul la informare (art. 31), dreptul de vot (art. 36), dreptul de a fi ales (art. 37-). 38) și dreptul de asociere (art. 40);
  • Finanțarea presei de către partide – Jumătate din subvențiile de stat primite de partidele politice sunt cheltuite pentru mass-media și propagandă politică, dar cui anume și pentru ce se dau acești bani nu se știe. APADOR-CH a propus modificarea legii astfel încât să crească transparența acestui proces și să sporească astfel încrederea în media. Un proiect de lege în acest sens se afla la finele anului 2023 în parlament, în dezbatere. Proiectul este un pas către o mai bună transparență, dar nu ajută la dezvăluirea lanțului complet de furnizori de servicii plătiți de partidele politice din subvenții de stat, de aceea APADOR-CH a propus ca raportările făcute de partide pentru cheltuirea subvențiilor să includă fiecare beneficiar final al acestor bani;
  • Secretul plimbărilor prezidențiale – Pe tot parcursul anului 2023, organizațiile societății civile și mass-media au încercat să determine costul public al deplasărilor președintelui în străinătate, prin transmiterea unor cereri de informații către instituțiile publice, conform Legii 544/2001. Aceste informații de interes public au devenit un secret național bine păzit, deși nu există nicio bază legală pentru secretizarea costurilor de zbor (și nici un motiv de securitate națională). Corespondența dintre APADOR-CH și Administrația Prezidențială și Secretariatul General al Guvernului României (SGG) pe această temă a fost ridicolă și absurdă, întrucât cele două instituții au dat vina una pe alta pentru autoratul încadrării documentelor publice în secrete de stat. Această situație face din România o țară din UE în care costul vizitelor prezidențiale este ținut secret printr-un document care este clasificat de instituții secrete, al cărui secret este și nejustificat întrucât este imposibil de aflat cine a emis acest document, de ce a fost ținut secret și ce conține. Jurnaliștii de la Recorder au estimat călătoriile președintelui în ultimul an, calculând toate aeronavele private de lux în raport cu costurile pentru alți omologi din UE, și au invitat publicul să trimită prin e-mail o petiție către Administrația Prezidențială prin care solicită publicarea acestor cheltuieli. Inițiativa a adunat peste 40.000 de semnatari, dar în ciuda presiunii publice, președintele – aflat la sfârșitul anului într-un turneu în mai multe țări africane, unde a zburat cu mai multe avioane private – a refuzat să dezvăluie informațiile. APADOR-CH a inițiat proceduri judiciare pentru declasificarea acestor informații;
  • Condamnarea la moarte a ONG-urilor din cauza pierderii unor procese de interes public – Asociația Salvați Bucureștiul și Miliția Spirituală sunt două ONG-uri care, de-a lungul anilor, au contestat în instanță diverse acte de urbanism emise de autoritățile locale din București în legătură cu mai multe dezvoltări imobiliare. În 2017 a început o serie de procese în care organizațiile contestau avize de mediu și acte emise de autoritățile publice, în cazul unor construcții pe care locuitorii zonei vizate le contestau. În procese au intervenit și beneficiarii acelor construcții, companii puternice din piață, care au angajat firma de avocatură a unui fost ministru de justiție și au câștigat procesele, punând în sarcina organizațiilor contestatoare cheltuieli de judecată exorbitante, pe care acestea nu le-au putut plăti. Rezultatul a fost că ambele organizații au fost dizolvate în justiție, în 2022 și 2023, ca urmare a incapacității de plată. Acest gen de intimidare prin cheltuieli de judecată mari este un mijloc prin care atât autoritățile statului cât și firmele puternice au reușit să le închidă gura cetățenilor și organizațiilor civice care s-au opus unor proiecte controversate din mediu, urbanism și chiar din domeniul informării publice. APADOR-CH a făcut o propunere de modificare a Codului de procedură civilă, prin care cheltuielile de judecată în astfel de procese de interes public să fie suportate de fiecare parte, și nu doar de cea care pierde procesul. Dizolvarea unor organizații civice, care în acest caz au încercat să oblige autoritățile să-și facă datoria față de cetățeni, privează spațiul civic de actori esențiali în orice democrație;
  • Azilele care-și torturau beneficiarii – La începutul anului 2023, mai multe anchete de presă au scos la iveală abuzuri grave, rele tratamente și încălcări ale drepturilor omului comise pe o perioadă lungă de timp în mai multe aziluri de bătrâni și persoane cu nevoi speciale din apropierea Capitalei. Centrele erau private, dar primeau finanțare publică pentru serviciile prestate, iar investigațiile jurnaliştilor, care au continuat în lunile următoare, au scos la iveală și legături între managerii centrelor și politicienii de la putere. Investigațiile mass-media au fost determinate de mai multe rapoarte ale Centrului de Resurse Juridice (CRJ), o organizație neguvernamentală care efectuează vizite de monitorizare inopinate în astfel de centre, și care semnalase deja situația de la sfârșitul anului 2022, dar autoritățile nu au luat măsuri, preferând să se prefacă uimite abia când situația a fost expusă în media, iar organele de cercetare penală s-au autosesizat și au descins în respectivele azile. Pacienții au fost transferați la spitale și 24 de persoane implicate în schemă au fost arestate. În ciuda scandalului imens, problema a dispărut de pe agenda publică în mai puțin de câteva luni, astfel că până la sfârșitul anului 2023 nu existau informații despre evoluția anchetei, iar politicienii acuzați au început să revină în viața publică, susținând că nu au nimic de-a face cu asta.

Georgiana Gheorghe, director executiv APADOR-CH, a declarat:  

Am adunat aici câteva dintre cele mai flagrante încălcări ale drepturilor omului în România anului 2023, și constatăm că în continuare statul de drept în România e pe mâini sigure: două servicii de informații, militarizate și opace pentru public, vor gestiona alegerile din 2024. Serviciul Român de Informații (SRI) va veghea ca să votăm doar cu cine trebuie, iar Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) va asigura securitatea informatică a voturilor. Totul pentru democrație și, firește, statul de drept!”

Balazs Denes, director executiv al Uniunii Libertăților Civile pentru Europa (Liberties), a declarat:

Raportul Liberties Rule of Law 2024 arată că vătămarea intenționată sau neglijarea de a remedia încălcările statului de drept de către guverne, dacă nu sunt abordate, pot evolua în probleme sistemice în timp. Extrema dreaptă în creștere, bazându-se pe aceste abuzuri, va desființa foarte rapid democrația europeană dacă Comisia Europeană nu folosește instrumentele pe care le are la dispoziție, inclusiv procedurile de încălcare a dreptului comunitar sau înghețarea condiționată a fondurilor UE, într-un mod mult mai asertiv. Nu este nevoie să așteptați până când un stat captiv ca cel al Ungariei va apărea cu un regim antidemocratic inamovibil.”

Raportul privind statul de drept în România 2024

și

Raportul privind statul de drept în UE 2024

Update iulie 2024 – Raportul Comisiei Europene privind statul de drept în România 2024

Drepturile omului în România 2023

/in /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

La finalul anului 2022, atrăgeam atenția că drepturile omului au fost eclipsate în discursul public de informațiile despre războiul din Ucraina și că acesta era un fel de a ni se spune că se poate și mai rău, dar să zicem mersi că suntem în UE și că încă mai avem drepturi și libertăți, așa cum sunt ele, și mai ales pace. Din acest punct de vedere, 2023 a fost o copie fidelă a anului precedent: războiul la graniță a continuat, ba au apărut și alte confruntări la granițele altora, oamenii au obosit și au devenit aproape imuni la imagini atroce și știri despre crime de război, iar discursul public despre înarmare, pregătirea populației pentru ce e mai rău și importanța stabilității cu orice preț, inclusiv cu încălcarea unor principii ale statului de drept, s-au normalizat.

În timp ce 2023 ne obișnuia cu noua normalitate, autoritățile și politicienii și-au văzut de business as usual. La mijlocul anului am avut parte de o „rotativă guvernamentală”, premierul PNL a fost înlocuit de colegul de coaliție, premierul PSD. Un președinte de consiliu județean a fost prins în flagrant cu o mită de 250.000 de euro în portbagaj, lângă oala cu ciorbă, un primar a fugit din țară uzând de pașaportul unei rude, exact în ziua condamnării sale pentru corupție, iar directorul de mulți ani al SRI a demisionat invocând dorința de a nu se pietrifica în funcție.

Justiția s-a remarcat și prin închiderea la foc automat a câtorva mii de dosare de corupție, pe motiv de prescriere a faptelor; o explozie la un centru de cisterne cu gaz, care funcționa ilegal de ani de zile lângă Capitală, a omorât câțiva oameni și le-a distrus casele; mai multe azile pentru bătrâni, care funcționau tot ilegal, au fost închise în urma unor anchete de presă care arătau tratamentele inumane care se petreceau acolo; iar un accident făcut de un șofer beat și drogat, soldat cu moartea a doi tineri, a arătat că poliția – care îl lăsase să conducă mai departe, deși îl oprise inițial în trafic – are mai multe deficiențe de funcționare decât se credea.

Deasupra acestui cuib de cuci, în care legea pare opțională, s-a învârtit în avioane private excesiv de scumpe, dar ale căror costuri sunt ținute la secret, președintele țării, care a făcut în 2023 mai multe turnee externe în zone exotice precum Asia, America de Sud sau Africa. În restul timpului a tăcut asurzitor.

APADOR-CH a derulat proiecte și activități de advocacy legislativ și de monitorizare a respectării drepturilor omului, așa cum face de peste 30 de ani, cu vizite în penitenciare, cu propuneri de modificări legislative sau cu luări de poziție față de abuzuri. Am atras atenția asupra modificării regimului armelor și munițiilor, am cerut Parchetului general să-și facă datoria în anchetarea abuzurilor la adresa jurnalistei Emilia Șercan și am cerut Avocatului poporului să ne apere de intruziunea serviciilor de informații în procesul electoral. Din păcate, în tabloul general descris mai sus, puține dintre demersurile noastre au avut vreun rezultat satisfăcător. O activitate anuală a fost și contribuția la Raportul Comisiei Europene privind statul de drept, care ne-a dat ocazia să semnalăm, alături de alte organizații similare din UE, principalele încălcări are drepturilor omului în România. În 2023 au fost următoarele:

  • Presa, între politicieni, pariuri și amenințări – Finanțarea politică a presei cu milioane de euro anual de la partidele parlamentare a continuat să sape la independența și credibilitatea presei. În plus în 2023 a mai apărut scandalul dintre patronat și angajați în compania Ringier, în care jurnaliștii de la Libertatea și GSP au acuzat cenzura ca urmare a unor presiuni făcute de patronii unor firme de pariuri. Scandalul s-a finalizat cu concedierea jurnaliștilor. De asemenea, saga jurnalistei Emilia Șercan a continuat în 2023, când Parchetul a închis toate dosarele privind discreditarea ei, după ce a publicat investigația despre plagiatul fostului premier Nicolae Ciucă. În vara anului 2023, APADOR-CH a înaintat un memoriu către procurorul general, la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), prin care i-a solicitat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că instituțiile din subordine respectă legea în cazul Emilia Șercan. Din păcate nici în acest caz nu am avut o rezoluție;
  • Anul prescrierilor – Deoarece Parlamentul nu și-a făcut treaba timp de 4 ani (2018-2022), și nu a adus modificările cerute de CCR la Codul penal, multe dosare de corupție au fost închise ca urmare a prescrierii termenelor. Presa a raportat că numărul cazurilor „soluționate” în acest mod s-a ridicat la peste 5.000 și a inclus politicieni și oameni de afaceri acuzați de corupție.
  • Avertizori neapărați – Prin Legea avertizorilor de integritate (Legea 361/2022), la adoptarea căreia a pus umărul și APDOR-CH în 2021-2022, avertizorii de integritate ar trebui să primească asistență juridică gratuită pentru a se apăra împotriva hărțuirii la care sunt supuși ca urmare a avertizărilor făcute. În practică legea a avut nevoie de ajutor pentru a fi respectată. Un avertizor din Bacău ne-a sesizat că Baroul avocaților din județ i-a refuzat asistența juridică gratuită, și nu a fost singurul. La solicitarea APADOR-CH, Uniunea Națională a Baroului de Avocați a decis să informeze toate Barourile din România cu privire la prevederile noii legi și aplicarea ei unitară;
  • Condamnat pentru o faptă care nu există – Primarul sectorului 5 din Capitală, Cristian Popescu Piedone, condamnat initial în procesul Colectiv la 8 ani de închisoare, a fost achitat de Curtea Supremă, pe motiv că infracțiunea de care era învinuit nu a existat. Condamnarea pentru o infracțiune inexistentă este una dintre cele mai mari greșeli ale sistemului judiciar și este de natură să afecteze grav încrederea publicului în sistemul judiciar. În plus, în acest caz condamnatul fusese și încarcerat mai mult de un an;
  • Drept de vot cu voie de la SRI – Legea Securității Naționale (L51/1991) a fost modificată la începutul anului 2023 prin Legea 58/2023 privind Securitatea Cibernetică. Modificările au inclus și o formulare ambiguă ce dă dreptul SRI să cenzureze orice opinii, politice sau nu, dacă instituția le consideră „amenințări la securitatea națională”. APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să conteste legea la Curtea Constituțională, dar instanța a decis că legea este constituțională. Ulterior, declarațiile publice ale unui general SRI au arătat că temerile APADOR-CH erau întemeiate. El a spus că inclusiv discursul politic al partidelor de opoziție în timpul campaniilor electorale poate fi calificat drept o amenințare pentru securitatea națională, dacă acest discurs poate schimba ordinea constituțională, și voința alegătorilor, arătând cât de pregătit este SRI să intervină în „contracararea” acestor noi tipuri de amenințări, prin operațiuni de supraveghere sau cenzură a Internetului. Din păcate a doua intervenție pe lângă AVP, pentru a sesiza din nou CCR în acest sens, s-a lovit de un refuz, iar AVP a întrebat chiar SRI dacă există garanții legale că nu va abuza de noua lege. SRI a răspuns că aceste garanții… există. Rămânem, așadar, cu aceste garanții că în super-anul electoral 2024 SRI nu ne va încălca drepturi constituționale ca: libertatea de exprimare, dreptul la informare, dreptul de vot, dreptul de a fi ales și dreptul de asociere;
  • Condamnarea la moarte a ONG-urilor din cauza pierderii unor procese de interes public – Asociația Salvați Bucureștiul și Miliția Spirituală sunt două ONG-uri care, de-a lungul anilor, au contestat în instanță diverse acte de urbanism emise de autoritățile locale din București în legătură cu mai multe dezvoltări imobiliare. În 2017 a început o serie de procese în care organizațiile contestau avize de mediu și acte emise de autoritățile publice, în cazul unor construcții. În procese au intervenit și beneficiarii acelor construcții, companii puternice din piață, care au angajat firma de avocatură a unui fost ministru de justiție și au câștigat procesele, punând în sarcina organizațiilor contestatoare cheltuieli de judecată exorbitante, pe care acestea nu le-au putut plăti. Rezultatul a fost că ambele organizații au fost dizolvate în justiție, în 2022 și 2023, ca urmare a incapacității de plată. Acest gen de intimidare prin cheltuieli de judecată mari este un mijloc prin care atât autoritățile statului cât și firmele puternice au reușit să le închidă gura cetățenilor și organizațiilor civice care s-au opus unor proiecte controversate din mediu, urbanism și chiar din domeniul informării publice. APADOR-CH a făcut o propunere de modificare a Codului de procedură civilă, prin care cheltuielile de judecată în astfel de procese de interes public să fie suportate de fiecare parte, și nu doar de cea care pierde procesul. Dizolvarea unor organizații civice, care în acest caz au încercat să oblige autoritățile să-și facă datoria față de cetățeni, privează spațiul civic de actori esențiali în orice democrație;
  • Finanțarea presei de către partide – Jumătate din subvențiile de stat primite de partidele politice sunt cheltuite pentru mass-media și propagandă politică, dar cui anume și pentru ce se dau acești bani nu se știe. APADOR-CH a propus modificarea legii astfel încât să crească transparența acestui proces și să sporească astfel încrederea în media. Un proiect de lege în acest sens se afla la finele anului 2023 în parlament, în dezbatere. Proiectul este un pas către o mai bună transparență, dar nu ajută la dezvăluirea lanțului complet de furnizori de servicii plătiți de partidele politice din subvenții de stat, de aceea APADOR-CH a propus ca raportările făcute de partide pentru cheltuirea subvențiilor să includă fiecare beneficiar final al acestor bani;
  • Secretul plimbărilor prezidențiale – Pe tot parcursul anului 2023, organizațiile societății civile și mass-media au încercat să determine costul public al deplasărilor președintelui în străinătate, prin transmiterea unor cereri de informații către instituțiile publice, conform Legii 544/2001. Aceste informații de interes public au devenit un secret național bine păzit, deși nu există nicio bază legală pentru secretizarea costurilor de zbor (și nici un motiv de securitate națională). Corespondența dintre APADOR-CH și Administrația Prezidențială și Secretariatul General al Guvernului României (SGG) pe această temă a fost ridicolă și absurdă, întrucât cele două instituții au dat vina una pe alta pentru autoratul încadrării documentelor publice în secrete de stat. Această situație face din România o țară din UE în care costul vizitelor prezidențiale este ținut secret printr-un document care este clasificat de instituții secrete, al cărui secret este și nejustificat întrucât este imposibil de aflat cine a emis acest document, de ce a fost ținut secret și ce conține. Jurnaliștii de la Recorder au estimat călătoriile președintelui în ultimul an, calculând toate aeronavele private de lux în raport cu costurile pentru alți omologi din UE, și au invitat publicul să trimită prin e-mail o petiție către Administrația Prezidențială prin care solicită publicarea acestor cheltuieli. Inițiativa a adunat peste 40.000 de semnatari, dar în ciuda presiunii publice, președintele – aflat la sfârșitul anului într-un turneu în mai multe țări africane, unde a zburat cu mai multe avioane private – a refuzat să dezvăluie informațiile.
  • Azilele care-și torturau beneficiarii – La începutul anului 2023, mai multe anchete de presă au scos la iveală abuzuri grave, rele tratamente și încălcări ale drepturilor omului comise pe o perioadă lungă de timp în mai multe aziluri de bătrâni și persoane cu nevoi speciale din apropierea Capitalei. Centrele erau private, dar primeau finanțare publică pentru serviciile prestate, iar investigațiile jurnaliştilor, care au continuat în lunile următoare, au scos la iveală și legături între managerii centrelor și politicienii de la putere. Investigațiile mass-media au fost determinate de mai multe rapoarte ale Centrului de Resurse Juridice (CRJ), o organizație neguvernamentală care efectuează vizite de monitorizare inopinate în astfel de centre, și care semnalase deja situația de la sfârșitul anului 2022, dar autoritățile nu au luat măsuri, preferând să se prefacă uimite abia când situația a fost expusă în media, iar organele de cercetare penală s-au autosesizat și au descins în respectivele azile. Pacienții au fost transferați la spitale și 24 de persoane implicate în schemă au fost arestate. În ciuda scandalului imens, problema a dispărut de pe agenda publică în mai puțin de câteva luni, astfel că până la sfârșitul anului 2023 nu existau informații despre evoluția anchetei, iar politicienii acuzați au început să revină în viața publică, susținând că nu au nimic de-a face cu asta.

Anul s-a încheiat cu punerea sub acuzare a unor foști miniștri ai sănătății și a unui fost prim ministru, în ceea ce s-a numit scandalul vaccinării COVID, pentru cumpărarea unui număr prea mare de doze de vaccin față de cât ar fi avut nevoie România. Toți acuzații sunt persoane aflate în afara partidelor de la putere, și au acuzat un proces politic în preajma alegerilor. Un fapt incontestabil este că modul în care autoritățile vremii au gestionat activitatea de achiziționare a vaccinurilor și de vaccinare a populației a fost și rămas un mare secret, în ciuda eforturilor societății civile de a transparentiza acest proces de importanță vitală pentru orice democrație.

În ultimele zile ale anului 2023, România a primit în sfârșit dreptul de a fi în Schengen, dar numai cu granițele aeriene și maritime. Un drept european care ni se refuză, ca țară, ne-a fost recunoscut parțial după prea îndelungi insistențe, în condițiile în care toate autoritățile europene afirmă că îndeplinim condițiile. Un mod în care bătrâna Europă îi vorbește despre drepturi și respectarea lor unei tinere democrații, în care oamenii au început să se îndoiască de valoarea lor.

 

Georgiana Gheorghe

Director executiv APADOR-CH

 

Citiți raportul de activitate al APADOR-CH în 2023.

Human Rights in Romania 2022

/in /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Doi ani de pandemie s-ar fi cerut urmați măcar de un an de pauză, pentru ca lucrurile să se reașeze într-o oarecare normalitate. În loc de asta, 2022 a debutat în forță printr-un război la graniță, cu mii de refugiați, cu declarații belicoase, cu teama că ar putea fi mai rău și, previzibil deja, cu încercări de modificări legislative dubioase, sub pretextul pregătirii patriei, în contextul geo-strategic sensibil. 2022 a fost, așadar, un an cu noi „normalități”: războiul și criza energetică (criza facturilor la energie).

APADOR-CH a continuat să facă ce știe mai bine: monitorizarea respectării drepturilor omului în spațiile de deținere, advocacy legislativ pentru transpunerea unor directive europene în legislația națională și încercarea de a ține o privire permanentă asupra procesului legislativ intern, în care s-a înregistrat o concentrație mai mare decât de obicei de testosteron militar. De exemplu, anul a debutat cu un proiect de lege în domeniul securității naționale, care a circulat neoficial în spațiul public și a stârnit rumoare. Apoi a fost bagatelizat de autorități, sub pretextul lipsei de actualitate. Rețeta a devenit deja o normă în România. Deși avem legi care prevăd procese de consultare publică, autoritățile preferă să scoată „pe surse” câte un proiect cu care testează opinia publică, apoi se prefac surprinse că „un draft a fost scurs prematur în spațiul public”. Așa s-a întâmplat cu:

  • proiectul care inventa o nouă stare excepțională – adică „situația de criză în domeniul securității și apărării naționale”, stare care putea fi declarată doar de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Parlamentul ar fi fost eludat astfel din schema care parafa intrarea țării într-un eventual război;
  • legile care vizau organizarea serviciilor de informații, „scăpate” în spațiul public, neasumate și ulterior „uitate” pentru o vreme
  • legea securității cibernetice, care dă Internetul civil pe mâinile capabile ale armatei și SRI.

În pofida luărilor de poziție multiple din societate, legea securității cibernetice a trecut până la urmă prin Parlament într-o formă pe care s-a pronunțat și Curtea Constituțională. A găsit-o constituțională.

Au existat totuși și cazuri „fericite” în care, după demersuri care au durat doi ani de zile, am reușit să îndreptăm o lege strâmbă. Cazul Legii poliției, adoptată în 2020, care prevedea că un cetățean poate fi condus și ținut la poliție pe o perioadă nedeterminată, a fost un exemplu școală de cât de greu se îndreaptă o eroare într-o lege adoptată greșit de la bun început. Nu la fel de bine au mers lucrurile în privința legii privind răspunderea magistraților, pentru care APADOR-CH a făcut câteva propuneri de clarificare și îmbunătățire, dar fără succes. Celebrul pachet al legilor justiției a fost adoptat în ultima lună a lui 2022 fără ca recomandările venite din partea societății civile să fie luate în considerare de Ministerul Justiției și Parlament. Nu ni s-a oferit vreo explicație, așa cum prevede legea. Unele aspecte mai controversate au fost contestate în fața Curții Constituționale de partidele politice și de Avocatul Poporului, dar CCR nu a găsit nimic neconstituțional nici acolo. Rămâne de văzut cum vor funcționa în practică aceste legi.

Experiența din 2022 a APADOR-CH, alături de alte organizații ale societății civile, în cadrul proceselor legislative a trei mari proiecte de lege (Legile justiției, Legea securității cibernetice și Legea privind protecția avertizorilor de integritate) a arătat eșecul net al consultărilor publice în materie de elaborare de legi. Aceste consultări, atunci când există, sunt formale și nu influențează deloc modul în care parlamentarii văd și adoptă respectiva lege.

În privința activității multianuale, APADOR-CH a continuat sau finalizat în 2022 proiectele începute în anii din urmă:

1.SOLID, un program de consolidare a protecției avertizorilor de integritate – a vizat conștientizarea publică asupra rolului avertizorilor de integritate în societatea românească și a monitorizat procesul legislativ de transpunere în legislația românească a Directivei europene privind avertizorii.

2.Egalitatea în sistemele de justiție penală în UE – a presupus intervievarea a peste 1.000 de deținuți din toată țara, în cadrul primei cercetări cantitative făcute în România, despre modul în care deținuții au perceput trecerea prin procesul penal și gradul în care sunt respectate drepturile procedurale în justiția penală din România și nu numai.

3.Drepturile în secția de poliție – de la lege la practică – Deși la nivel național au fost adoptate legi care implementează directivele europene în domeniu, practica arată că există diferențe de abordare și de respectare a drepturilor procedurale ale suspecților și inculpaților în secțiile de poliție, cum ar fi: dreptul la un avocat, informarea suspecților și inculpaților, privind drepturile pe care le au, iar audierile sunt rareori înregistrate audio-video.

O altă activitate importantă a asociației a fost contribuția la raportul Comisiei Europene privind statul de drept în 2022. Printre informațiile transmise Comisiei, vizând disfuncționalitățile statului de drept în România anului 2022 s-au numărat:

  • Aspecte problematice cuprinse în legile justiției, cum ar fi nesancționarea magistraților pentru nerespectarea deciziilor CCR sau ICCJ (inclusiv a celor care nu intră în conflict cu hotărârile CJUE) sau răspunderea patrimonială (financiară) a acestora pentru daunele cauzate de erori judiciare;
  • Percepția publicului asupra independenței justiției și asupra Curții Constituționale, în urma deciziei acesteia referitoare la întreruperea prescripției, decizie care a aruncat în aer dosare mari de corupție ale unor politicieni;
  • Existența unor prevederi discutabile în noua lege privind protecția avertizorilor (care transpune Directiva europeană în domeniu), adoptată cu greu de Parlament în decembrie 2022;
  • Subminarea rolului presei într-o democrație, prin finanțarea masivă a presei mainstream, de către partidul unic (coaliția stânga-dreapta aflată la guvernare), cu bani din subvențiile bugetare. La asta se adaugă intimidarea jurnaliștilor de investigație independenți, prin metode de kompromat care au implicat instituții ale statului;
  • Limitarea libertății de exprimare prin adoptarea unei legi privind securitatea cibernetică, prin care o opinie contrară celei oficiale a statului ar putea fi considerată atingere adusă securității naționale și chiar incriminată ca infracțiune;
  • Restricționarea accesului la justiție prin proiecte de legi care încearcă să împiedice ONG-urile să conteste în instanță acte administrative problematice.

La 10 decembrie 2022, zi în care se celebrează Ziua Internațională a Drepturilor Omului, APADOR-CH a făcut un bilanț al condamnărilor României la CEDO, pentru încălcarea diverselor drepturi: protecția proprietății, dreptul la viață, la un proces echitabil, dreptul de a nu fi supus unui tratament inuman și degradant, dreptul de a nu fi judecat și pedepsit de două ori pentru aceeași faptă, dreptul la viață privată, dreptul de a te exprima liber și a nu fi discriminat – peste 60 de condamnări și un million de euro daune pe care le-am plătit cu toții, de la buget.

Drepturile omului au fost, în 2022, aparent eclipsate în discursul public de informațiile și dezbaterile despre războiul din Ucraina și de criza energetică și economică. Un fel de a ni se spune că se poate și mai rău, deci să zicem mersi că suntem în UE și că încă mai avem drepturi și libertăți, așa cum sunt ele, și mai ales pace.

 

Georgiana Gheorghe

Director executiv APADOR-CH

 

Citiți mai multe despre activitățile APADOR-CH în raportul de activitate 2022.

Raportul de activitate al APADOR-CH 2022

Statul de drept în România – Guvernul a sabotat democrația și în 2022

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Contribuția APADOR-CH în cadrul exercițiului de consultare publică al Comisiei Europene pentru Raportul privind statul de drept, ediția 2023

Mai multe aspecte ce țin de funcționarea normală a unui stat de drept pe parcursul anului 2022 au fost analizate și transmise de APADOR-CH Comisiei Europene în cadrul exercițiului de consultare publică a societății civile. Aspectele semnalate sunt cuprinse și în Raportul Liberties 2023, un audit ce reunește informații transmise de 45 de organizații neguvernamentale din 18 țări, și care a fost de asemenea transmis Comisiei Europene.

Pe scurt:

  • În 2022, România a înregistrat unele progrese în procesul legislativ. O serie de legi importante au fost adoptate sau sunt în curs de adoptare și au fost în general apreciate (inclusiv de Comisia de la Veneția). Cu toate acestea, recomandările venite din partea societății civile în procesul legislativ nu au fost luate în considerare nici de Ministerul Justiției, nici de Parlament, și nu au fost oferite explicații în legătură cu asta, așa cum prevede legea.
  • Experiența din 2022 a APADOR-CH, în cadrul proceselor legislative a trei mari proiecte de lege (Legea statutului judecătorilor și procurorilor, Legea securității cibernetice și Legea privind protecția avertizorilor) arată faptul că adesea consultarea  publică este formală, chiar și atunci când ea se face.
  • Aspecte problematice cuprinse în legile justiției, cum ar fi sancționarea magistraților pentru nerespectarea deciziilor CCR sau ICCJ sau răspunderea financiară a acestora pentru daunele cauzate de erori judiciare;
  • Perceptia publicului asupra independenței justiției și asupra Curții Constituționale, în urma deciziei acesteia referitoare la întreruperea prescripției, decizie care a aruncat în aer dosare mari de corupție ale unor politicieni;
  • Sabotarea luptei anticorupție prin transpunerea minimală a Directivei europene privind protecția avertizorilor de integritate într-o lege adoptată cu greu de Parlament, în decembrie 2022;
  • Subminarea rolului presei într-o democrație, prin finanțarea masivă a presei mainstream, de către partidul unic (coaliția stânga-dreapta aflată la guvernare), cu bani din subvențiile bugetare. La asta se adaugă intimidarea jurnaliștilor de investigație independenți, prin metode de kompromat care au implicat instituții ale statului;
  • Limitarea libertății de exprimare prin adoptarea unei legi privind securitatea cibernetică, prin care orice opinie contrară celei oficiale a statului va fi incriminată ca infracțiune și sancționată cu ani de închisoare;
  • Restricționarea accesului la justiție prin proiecte de legi care încearcă să împiedice ONG-urile să conteste în instanță acte administrative problematice.

1 Justiție

Mult contestatele „legi ale justiției” (Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Legea cu privire la organizarea judiciară și Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor) au intrat în sfârșit în vigoare în decembrie 2022. Unele dintre dispozițiile lor mai controversate au a fost atacate la CCR de partidele politice de opoziție și de Avocatul Poporului, dar au fost declarate constituționale de către Curte. Rămâne de văzut cum vor funcționa aceste legi în practică.

a. Sancționarea magistraților

Una dintre chestiunile problematice rămâne regimul sancțiunilor disciplinare pentru magistrații care nu respectă deciziile CCR sau ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), în favoarea deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). În noua Lege nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, asta nu mai constituie abatere disciplinară.

Legiuitorul a optat pentru soluția radicală constând în eliminarea totală a sancțiunii, deși s-ar fi putut alege o soluție de mijloc, în sensul păstrării abaterii disciplinare dar redefinirii acesteia. Astfel, textul ar fi putut fi modificat pentru a se stabili o ordine de preferință privind respectarea deciziilor/hotărârilor instanțelor interne și internaționale competente, ceea ce ar fi permis instanțelor, în caz de conflict între hotărârile CCR și deciziile CJUE, să acorde prioritate deciziilor CJUE. Ca urmare, pot apărea scenarii conflictuale în care o legislație/dispoziție de lege este atât constituțională, cât și neconstituțională, în funcție de instanța care statuează, care poate sau nu să fie de acord cu Curtea Constituțională.

AVP a atacat prevederea la CCR, dar Curtea a stabilit că este constituțională, deoarece nerespectarea deciziilor CCR poate supune judecătorul sau procurorul la răspundere disciplinară doar în măsura în care se demonstrează că și-a exercitat funcția cu rea-credință sau cu neglijență gravă.

APADOR-CH consideră că, în pofida criticilor actuale, justificate, cu privire la componența nominală a Curții Constituționale precum și a unor hotărâri deosebit de litigioase, la nivel instituțional, ar fi necesară protejarea rolului Curții Constituționale de garant al supremaţiei Constituţiei. Acest rol poate fi exercitat doar dacă deciziile CCR sunt respectate efectiv, nu declarativ.

b. Percepția publicului asupra independenței justiției

Două decizii ale CCR privind întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale, cea mai recentă pronunțată în 2022, au destabilizat cercetările penale și judecarea cauzelor penale (unele privind politicieni cunoscuți).

Prima decizie CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018, Curtea a stabilit că textul Codului penal (Art. 155) care prevedea că termenul de prescripție este întrerupt prin efectuarea oricărui act de procedură în cauză (adică și a unui act de procedură care nu este comunicat suspectului/inculpatului) este neconstituțional, deoarece suspectul/inculpatul nu poate cunoaște momentul întreruperii termenului de prescripție a răspunderii sale penale și începerea unui nou termen de prescripție, atâta timp cât prescripția poate fi întreruptă și de efectuarea de către organele judiciare a unor acte de procedură care nu trebuie comunicate suspectului/inculpatului. În motivare, Curtea Constituțională a menționat că, pentru ca întreruperea termenului de prescripție să fie constituțională, organul judiciar trebuie să efectueze un act de procedură care este comunicat suspectului/inculpatului.

În mod surprinzător, în 2022 – când mai multe dosare penale în care erau implicați politicieni și personalități publice de renume se aflau într-un stadiu avansat de finalizare – Curtea a emis o nouă decizie în problema întreruperii termenului de prescripție, stabilind că termenul de prescripție nu poate fi întrerupt deloc, nici măcar prin efectuarea unui act de procedură care se comunică suspectului/inculpatului, așa cum spusese în 2018.

Alături de alte decizii controversate, decizia Curții Constituționale din 2022 a scăzut și mai mult încrederea publicului în această autoritate deoarece a dus la închiderea unor dosare aflate în anchetă (chiar și în faza de judecată).

APADOR-CH recomandă să fie luate toate măsurile legislative care ar putea contribui la îmbunătățirea predictibilității deciziilor Curții Constituționale și la îmbunătățirea încrederii generale în această instituție. La alegerea membrilor Curții Constituționale sunt necesare criterii mai precise, mai puțin politice și mai orientate spre promovarea competenței. În plus, este nevoie de reglementări mai directe în legea de organizare și funcționare a Curții cu privire la categoriile de hotărâri pe care le poate pronunța. Astfel s-ar evita situațiile în care nu este clar când Curtea Constituțională adoptă o decizie interpretativă și când adoptă o decizie ordinară sau de altă natură.

c. Corectitudinea și eficiența sistemului de justiție

Proiectul de lege al Ministerului Justiției de modificare a Codului de procedură penală (CPP), transmis Senatului în decembrie 2022, a urmărit în primul rând alinierea prevederilor CPP cu mai multe decizii ale Curții Constituționale. În acest sens, au fost propuse modificări care reflectă soluțiile adoptate în 38 de hotărâri ale Curții pronunțate în perioada 2015-2022. Corecțiile constituționale care vor fi introduse în CPP vor rezolva probleme controversate care au apărut în practică.

De exemplu, printre evoluțiile pozitive în ceea ce privește arestarea preventivă, decizia CCR 136/2021 se referă la situația unei persoane care a fost arestată legal, dar al cărei dosar a fost clasat/persoana a fost achitată. Într-o astfel de situație, Codul de procedură penală nu prevedea posibilitatea de despăgubire pentru persoana plasată în arest preventiv și ulterior achitată. Numai persoana care a fost deținută ilegal putea fi despăgubită, adică numai persoana față de care măsura arestării preventive nu era justificată la momentul arestării (nu avea temei legal). CCR a afirmat că nu contează dacă măsura arestării este justificată la momentul arestării, ci contează cum a fost clasat dosarul. Dacă cauza a fost clasată/persoana a fost achitată, aceasta înseamnă că nu a existat niciodată temeiul arestării, deoarece o persoană nu poate fi arestată pentru o faptă care nu constituie infracțiune și pentru care nu poate fi condamnată.

d. Răspunderea financiară a magistraților

Actuala reglementare privind răspunderea financiară a judecătorilor si procurorilor are cel putin doua aspecte deficiente care afectează negativ buna funcționare a sistemului de justiție. Recomandările concrete ale APADOR-CH făcute în legătură cu legea statutului judecătorilor și procurorilor, făcute în diferitele etape ale evoluției proiectului în 2022 au fost ignorate fără nicio explicație.

Potrivit articolului 268 din Legea 303/2022, statul răspunde pentru daunele cauzate de erori judiciare săvârșite de judecători și procurori. Acest fapt nu înlătură răspunderea judecătorilor și procurorilor care, chiar dacă nu mai sunt în funcție, și-au exercitat funcțiile cu rea-credință sau cu gravă neglijență.

Potrivit articolului 269 din aceeași lege, persoana vătămată poate introduce acțiune în despăgubiri numai împotriva statului, reprezentat de Ministerul Finanțelor, nu împotriva judecătorului/procurorului care a săvârșit eroarea judiciară. În cazul în care părții vătămate i se acordă despăgubiri în instanță, statul va plăti despăgubirea în termen de maximum 6 luni de la data comunicării hotărârii definitive către Ministerul Finanțelor, iar ulterior statul se poate îndrepta împotriva magistratului.

Pentru asta, însă, este necesară o procedură complexă de verificare, pentru a vedea dacă magistratul respectiv a acționat cu rea voință și gravă neglijență, altfel nefiind tras la răspundere. Într-o astfel de situație, statul va da în judecată (printr-o acțiune în regres) judecătorul sau procurorul care a comis abaterea judiciară cu rea-credință sau neglijență gravă și va cere instanței să oblige judecătorul/procurorul la plata statului. suma pe care statul a plătit-o victimei erorii judiciare.

Procedura de verificare se declanșează prin sesizarea CSM de către Ministerul Finanțelor. În cazul în care constată reaua-credință sau neglijență gravă, CSM va transmite decizia sa Ministerului de Finanțe, care trebuie să introducă o acțiune în regres împotriva judecătorului/procurorului.

Noua lege (art. 269 alin. 3 din Legea 303/2022) nu mai prevede un termen în care Ministerul Finanțelor este obligat să sesizeze CSM pentru declanșarea acestei proceduri. Vechea lege din 2004 prevedea un termen de 2 luni de la primirea hotărârii definitive de dispunere a despăgubirilor. Omiterea unui astfel de termen în noua lege poate compromite răspunderea judecătorului/procurorului întrucât este posibil ca, în lipsa unui termen care trebuie respectat, Ministerul Finanțelor să sesizeze CSM foarte tardiv, la limita expirării termenului de prescripție a răspunderii materiale, făcând astfel inutilă, pe motiv de tardivitate, întreaga procedură de verificare prevăzută de lege.

De asemenea, noua lege nu prevede, deși ar trebui, o procedură prin care CSM ar trebui să verifice prestația magistratului în cazul condamnărilor la CEDO sau în cauzele civile interne ajunse la CEDO, în care România este obligată la plata unor daune.

Recomandările APADOR-CH:

  • Curtea Constituțională trebuie protejată, dar ar trebui îmbunătățită predictibilitatea deciziilor sale. Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale ar trebui modificată pentru a include în mod specific categoriile de hotărâri pe care CCR le poate pronunța. De asemenea, este nevoie de criterii mai precise la alegerea membrilor CCR, adică mai puțin politice și mai orientate spre promovarea competenței.
  • Legea cu privire la statutul judecătorilor și procurorilor ar trebui modificată pentru a corecta omisiunile privind răspunderea financiară a judecătorilor și procurorilor.

2Anticorupție

În domeniul anticorupției, Legea privind statutul avertizorilor de integritate a fost adoptată în decembrie 2022 (la un an de la data la care Directiva europeană treabuia transpusă în legislația națională). În timp ce legea de transpunere conține standardele minime cerute de Directiva UE privind protecția avertizorilor, unele dintre prevederile acesteia sunt neclare (în special cele care se aplică sectorului privat).

Saga legislativă a adoptării legislației privind protecția avertizorilor s-a încheiat în decembrie 2022. Legea 361/2022 care transpune Directiva UE 2019/1937 a intrat în vigoare la 23 decembrie 2022 după ce a fost adoptată de Parlament în iulie 2022, contestată la Curtea Constituțională și trimisă spre reexaminare în Parlament de către Președinte, la 29 iulie 2022.

Organizațiile societății civile au reușit să respingă multe dintre prevederile dăunătoare ale diferitelor proiecte de lege privind protecția avertizorilor (inițiate atât de Ministerul Justiției, cât și de Parlament). Cu toate acestea, experiența noastră din timpul procesului legislativ atestă faptul că clasa politică nu este încă preocupată de protecția reală a avertizorilor, manifestând o rezistență instituțională față de reglementări și proceduri care au potențialul de a dezvălui ilegalitățile și corupția.

Monitorizarea modului în care legea este aplicată în practică rămâne crucială pentru implementarea ei efectivă. În acest sens, Agenția Națională de Integritate (ANI) trebuie să fie dotată cu toate resursele necesare (financiare și tehnice) pentru a-și îndeplini rolul crucial și complex de promovare și monitorizare a implementării legii. La fel de importantă rămâne educația judecătorilor care, în general, nu sunt conștienți de existența legislației privind protecția avertizorilor.

Citiți pe larg despre procesul de adoptare a legii avertizorilor și cum o văd avertizorii, autoritățile și companiile private.

 

3Libertatea presei

 

Finanțarea – Banii partidelor transformă presa în propagandă

Partidele politice din România au dezvoltat în ultimii ani un sistem prin care cumpără presa cu bani de la bugetul de stat. În schimbul milioanelor de euro încasate astfel, presa nu-și mai îndeplinește rolul de paznic al democrației, ci s-a transformat într-un organ de propagandă pentru partidele care plătesc – adică pentru partidele aflate la putere.

În 2018, printr-o modificare adusă legii care reglementează finanțarea partidelor, au fost majorate spectaculos subvențiile acordate partidelor parlamentare de la bugetul de stat. Conform datelor publicate de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), în total, în ultimii șase ani, partidele parlamentare au primit de la buget alocații în valoare de 200 milioane de euro. Din acești bani partidele pot cheltui pentru presă și propagandă sume nelimitate și necontrolabile de către instituții de control ale statului, precum Curtea de Conturi.

În 2019-2020, anii în care au avut loc alegeri și patru campanii electorale, partidele au cheltuit 22,3 milioane de euro pentru apariții în presă. Însă cheltuielile au continuat și sporit și după campaniile electorale (2021-2022), printr-un mecanism care eludează legea audiovizualului și prin contracte confidențiale, deși implică bani publici. Numai în 2021 partidele politice ar fi plătit 12,6 milioane de euro către diverse organe de presă.

Câteva organizații neguvernamentale și instituții media independente au încercat să afle, prin solicitări de informații publice, ce sume plătesc partidele către presă și către care instituții media, dar nu au primit răspuns decât de la unele partide aflate în opoziție. Principalele partide aflate la putere, care primesc și cele mai mari sume de la buget (conform procentelor obținute la alegeri) au refuzat să divulge sumele plătite și organele de presă cu care au contracte, invocând secretul comercial. Au fost chemate în justiție pentru a respecta Legea liberului acces la informații publcie, dar procesele durează ani de zile.

Câteva investigații media derulate în 2021 și 2022 au reușit într-o oarecare măsură să devoaleze sistemul, însă el continuă nestingherit să existe. Liderii celor mai mari două partide din România, care au refăcut practic partidul unic, prin coaliția dintre stânga și dreapta aflată la guvernare, s-au transformat și în investitori privați de presă, pentru a controla informația la nivel național.

Legea audiovizualului interzice finanțarea televiziunilor de către partide, în afara campaniilor electorale, dar televiziunile folosesc firme paravan care dețin site-rile televiziunilor, pentru a fenta legea. Prin plăți de tip abonament, partidele virează permanent bani către anumite agenții de publicitate, iar acestea la rândul lor îi virează către firmele paravan ale televiziunilor. În acest mod liderii partidelor obțin obediența presei, prin emisiuni TV și articole care nu sunt semnalate ca publicitate plătită politic. Spectatorii și cititorii nu știu că informațiile care li se livrează sunt atent filtrate și difuzate doar cu acord politic. Peste 50% din populația țării se informează de la TV.

Puținele instituții media independente, care se străduiesc să funcționeze în condiții financiare complicate, reușesc să livreze articole și investigații importante, care denunță corupția și disfuncționalitățile instituțiilor statului. Totuși din cauza finanțării politice a celei mai mari părți a presei, aceste articole și investigații cu adevărat importante pentru public nu reușesc să devină subiecte pe agenda publică decât în foarte rare situații. Prin urmare autoritățile rareori se simt constrânse să ia poziții oficiale sau să reacționeze în vreun fel după apariția unor anchete în presa independentă.

La finele anului 2022, AEP a propus o modificare a legii partidelor, prin care cheltuielile făcute de acestea cu presa să fie limitate la maximum 30% din alocațiile bugetare primite. Totuși proiectul de lege nu conține și mecanisme de transparentizare a cheltuielilor partidelor cu presa.

Surse media pe subiect: Recorder, sursa 2, Europa Liberă România, sursa 4

 

 

 

Campanii de intimidare a jurnaliștilor – Cazul Emilia Șercan

În ianuarie 2022, jurnalista Emilia Șercan a publicat o anchetă în care spunea că premierul României, Nicolae Ciucă, a plagiat în teza sa de doctorat. La scurtă vreme după această dezvăluire, la 16 februarie 2022, Șercan primea un mesaj de la un necunoscut, pe Facebook, care conținea câteva fotografii personale ale acesteia, pe care bărbatul spunea că le găsise pe un site pentru adulți. Fotografiile fuseseră făcute cu decenii în urmă, într-un context privat, iar jurnalista crede că i-au fost sustrase de pe un dispozitiv personal.

La 17 februarie 2022, Șercan a depus o plângere penală la Serviciul Investigații Criminale al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București. La numai o zi distanță, 18 februarie 2022, a descoperit că site-ul realitateadinmoldova.md publicase fotografiile împreună cu o captură de ecran pe care ea o furnizase doar poliției.

Jurnalista a semnalat scurgerea de informații din dosar chiar ministrului de interne, Lucian Bode, care a promis o anchetă internă și i-a facilitat o discuție cu chestorul Benone Matei, șeful Poliției Române. Acesta a promis că va cerceta cazul și a îndrumat-o pe Șercan să depună o plângere penală la Direcția Afaceri Interne a IGPR pentru scurgere de informații și violarea vieții private.

La 21 februarie, Emilia Șercan a fost informată de șeful poliției că în urma anchetei interne reiese că sursa zero a informațiilor apărute în presă nu ar fi polițiștii, ci un alt site, care ar fi publicat fotografiile și capturile de ecran înainte ca jurnalista să le fi dus la poliție, deci, șeful poliției a sugerat că telefonul jurnalistei ar fi spionat.

O analiză a telefonului jurnalistei a fost făcută de trei instituții internaționale independente, specializate în breșe de securitate informatice, iar verdictul a fost că telefonul nu e compromis. Aceleași instituții au demonstrat și că site-urile care au publicat fotografiile au antedatat postările. Prin investigații personale, Șercan a aflat că în spatele site-urilor respective se află proprietari media din România și un fost parlamentar român, fugit în Republica Moldova ca să scape de justiție.

În urma plângerilor penale depuse de jurnalistă și la adresa acestor persoane s-au deschis alte dosare de cercetare penală, dar pe care procurorii refuză să le contopească, deși se referă la același caz. Pe parcursul anului 2022, jurnalista a depus mai multe plângeri penale, pentru abuz în serviciu și favorizarea făptuitorului, omisiunea sesizării (la adresa polițiștilor și a ministrului de interne), violarea vieții private, hărțuire, amenințare, șantaj, tăinuire, obstrucționarea justiției și mărturie mincinoasă (la adresa persoanelor aflate în spatele site-urilor din Republica Moldova).

În total, jurnalista spune că în prezent (ianuarie 2023) cazul ei face obiectul a șapte dosare penale care trenează în diverse stadii, la mai multe instituții: Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Una dintre tehnicile folosite de procurori atunci când vor să îngroape un dosar, astfel încât nimeni să nu fie pus sub acuzare, este disjungerea respectivului dosar în cât mai multe părți. Fărâmițarea dosarului face ancheta dificilă, pentru că mai mulți procurori ar trebui să facă exact același lucru, să investigheze aceleași fapte, să audieze aceleași persoane, să ceară administrarea acelorași probe”, explică Emilia Șercan.

Deși postările inițiale cu fotografiile au fost șterse, ele au fost preluate și publicate, pe parcursul anului 2022, pe zeci de alte site-uri. Cazul compromiterii jurnalistei, cu scopul de a o intimida, a făcut obiectul mai multor proteste media și civice, cerând autorităților să investigheze cazul cu celeritate și să pedepsească vinovații. Din păcate, după un an de zile lucrurile au rămas fără răspuns.

 

4Încrederea publicului în justiție

Cazul dosarului de plagiat la premierului Ciucă

În ianuarie 2022, în urma unei dezvăluiri de presă privind faptul că premierul Nicolae Ciucă și-ar fi plagiat teza de doctorat, mai multe sesizări pentru verificarea acestei suspiciuni au fost depuse în justiție. Dosarul a fost judecat în aprilie, la Curtea de Apel București, dar în presă au apărut informații cum că s-ar fi intervenit în repartizarea aleatorie a dosarului, astfel încât acesta să ajungă la un judecător acuzat la rându-i de legături mai vechi cu partidul din care face parte premierul (PNL), partid care l-a susținut pe judecător, în trecut, să ocupe diverse funcții publice. Dosarul a fost soluționat de respectivul judecător, care a anulat cele trei sesizări de verificare a plagiatului, pe motiv că jurnalista care le-a formulat ar fi făcut niște aprecieri generale, în abstract. La câteva zile după această hotărâre, judecătorul și-a depus cerere de pensionare și i-a fost aprobată.

O altă decizie într-un dosar în care însuși premierul cerea suspendarea efectelor înregistrării sesizărilor de plagiat, a fost dată de un alt complet de la Curtea de Apel București, care a admis cererea premierului motivând că România are nevoie de stabilitate și că scandalul plagiatului ar putea deveni o armă pentru adversarii politici ai acestuia.

Suspiciunile de manipulare a sistemului de repartizare a dosarelor fac obiectul unei anchete a Parchetului General, din aprilie 2022, dar fără finalizare, deocamdată. Aceste informații apărute în spațiul public, precum și motivările date de cei doi judecători în cazul suspiciunilor de plagiat ale premierului, sunt de natură să afecteze încrederea publicului în sistemul de justiție și corecta lui funcționare.

Surse media: G4Media, sursa 2, România Europa Liberă

5Libertatea de exprimare

Legea securității cibernetice

Pe 22 decembrie, Senatul României a votat noua lege a securității cibernetice. Legea conține multe prevederi problematice extrem de contestate de organizațiile societății civile. Unul dintre cele mai periculoase articole modifică Legea 51/1991 privind securitatea națională. Potrivit legii, orice opinie exprimată online contrară celei a statului va deveni infracțiune. De exemplu, opinii anti-vaccinare, un subiect care a polarizat societatea românească și nu numai.

Calificarea drept amenințări la adresa securității naționale a luărilor de poziție contrare politicii oficiale de stat îi va face pe autorii acestor poziții să devină pasibili de pedepse pentru infracțiuni contra siguranței statului, prevăzute la art. 404 din Codul penal „comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace de știri, date sau informații false ori documente falsificate, cunoscând falsitatea acestora, dacă aceasta pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.”

Până acum, deoarece aceste poziții critice nu erau calificate de Legea 51/1991 drept amenințări la adresa siguranței naționale, nu puteau fi incluse în infracțiunea prevăzută la art. 404 din Codul penal. Dar conform noilor prevederi, va fi relativ simplu să se inițieze dosare penale împotriva criticilor puterii politice. Aceasta reprezintă o încălcare gravă a libertății de exprimare.

Legea a fost atacată la CCR de Avocatul Poporului, la 27 decembrie 2022.

 

6Procesul legislativ

 

În general, transparența și calitatea procesului legislativ nu s-au îmbunătățit. Legislația importantă, inclusiv cea care reglementează transparența procesului decizional al administrației publice, continuă să fie adoptată prin proceduri de urgență.

De exemplu, în martie 2022, Legea 52/2003, privind transparența administrației publice în procesul decisional, a fost modificată, stârnind critici din partea organizațiilor societății civile. Potrivit amendamentului „în cazul reglementării unei situații urgente sau care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea unor soluții imediate, pentru a evita prejudicierea gravă a interesului public, vor fi supuse adoptării și proiectele de acte legislative înainte de expirarea termenului de 30 de zile pentru dezbatere publică”. Ordonanța de urgență a Guvernului 16/2022 a modificat conținutul art. 7 alin. 13 din legea 53/2003.

Înainte de modificarea din 2022, Legea nr. 52/2003 privind transparența în luarea deciziilor în administrația publică conținea, în articolul 7 alin.13, o dispoziție ambiguă, care ar fi trebuit să stabilească o procedură de derogare mai accelerată pentru dezbaterea proiectelor de lege în cazul în care aceste proiecte privesc situații speciale care necesită reglementare urgentă și imediată. Înainte de modificarea din 2022, prevederea ambiguă menționată mai sus era interpretată de marea majoritate a instanțelor de judecată în sensul că în situații excepționale, care necesită reglementare imediată, proiectul de act normativ care acoperă o astfel de situație nu trebuie supus dezbaterii publice. și poate fi adoptat imediat.

În spațiul public au fost formulate critici cu privire la conținutul textului de lege modificator, în sensul că referirea la „situații urgente” și „împrejurări excepționale” este prea amplă și, deci, ambiguă, conducând la abuzuri în practică, emitentul actului juridic considerând orice situație, chiar obișnuită, normală, urgentă sau excepțională.

Avocatul Poporului a sesizat CCR în martie 2022 cu privire la ambiguitățile acestui amendament. În esență, criticile se referă la:

– modificarea articolului 7 alin.13 din Legea 52/2003 ar fi trebuit să se facă prin lege, nu prin ordonanță de urgență;

– OUG 16/1992 a fost emisă fără avizul prealabil al Consiliului Economic și Social (CES);

– referirea în textul legal la situații de urgență și circumstanțe excepționale este neclară și imprevizibilă, întrucât este imposibil să se determine temeiul juridic, nu există criterii obiective și nu există un organ competent care să determine dacă o situație este o situație de urgență sau una excepțională. Astfel, autorităților publice li se oferă posibilitatea de a interpreta în mod arbitrar și eronat caracterul urgent sau excepțional al unei situații, comitând astfel un abuz de putere prin evitarea reglementărilor legale privind luarea deciziilor.

CCR nu a adoptat încă o decizie.

Regimul controlului constituțional al legilor

În 2022, caracterul viciat al procesului de pregătire și adoptare a legilor a fost încă o dată subliniat de Curtea Constituțională și a adâncit și mai mult neîncrederea cetățenilor în legalitatea și seriozitatea măsurilor luate de autorități. De exemplu, în februarie 2022, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională Ordonanța Guvernului 192/2020 (cunoscută în mod popular drept legea care impune purtarea obligatorie a măștii în spațiile publice în perioada pandemiei). Ordonanța Guvernului a produs efecte în perioada noiembrie 2020 și martie 2022 și a fost declarată neconstituțională pentru nerespectarea Regulamentului Guvernului și a procedurilor de adoptare a actelor normative, și anume, pentru că nu a avut avizul Consiliului Legislativ în momentul adoptării acesteia. Având în vedere că populația generală avea convingeri mixte cu privire la restricțiile impuse de Guvern pentru prevenirea răspândirii Covid-19, decizia Curții Constituționale ar fi creat o stare de haos dacă această decizie ar fi fost luată în perioada restricțiilor pandemice. În ciuda solicitărilor societății civile, niciun funcționar public nu a fost tras la răspundere pentru neîndeplinirea responsabilităților și pentru încălcarea legilor și reglementărilor la adoptarea actelor normative.

7Accesul la justiție

În noiembrie 2022, un grup de parlamentari din coaliția de guvernare a inițiat o propunere legislativă care vizează modificarea Ordonanței Guvernului 26/2000, privind funcționarea asociațiilor și fundațiilor. Proiectul de lege introduce mai multe condiții pentru inițierea de către un ONG a unei acțiuni în justiție pentru controlului legalității unui act administrativ, și vizează în principal organizațiile de mediu. În cazul în care acest proiect de lege va fi adoptat în această formă, cel mai probabil va fi contestat în fața Curții Constituționale, deoarece limitează grav dreptul de acces liber la justiție.

Potrivit proiectului de lege, propunerea legislativă urmărește eliminarea blocajelor cauzate de litigiile inițiate de unele ONG-uri care întârzie lucrările majore de infrastructură (autostrăzi, hidrocentrale). ONG-urile de mediu sunt vizate și sunt acuzate că produc „daune grave interesului public prin privarea unei societăți moderne și dezvoltate de servicii esențiale”. Senatorii inițiatori susțin că un act administrativ în baza căruia se realizează o mare lucrare de infrastructură, în valoare de miliarde de euro, sau un proiect imobiliar poate fi contestat în instanță cu plata unei taxe foarte mici (circa 4 euro pentru acţiunea de suspendare şi aproximativ 10 euro pentru acţiunea de anulare). Iar actul administrativ poate fi suspendat, provocând mari pagube, chiar dacă în final nu va fi anulat ci declarat legal.

Proiectul de lege introduce mai multe condiții pentru ca un ONG să poată ataca în instanță un act administrativ, de exemplu:

  • introducerea unei garanții de 1% din valoarea investiției (ce nu depășește 50.000 RON)
  • actul administrativ contestat trebuie să aibă legătură cu obiectul de activitate și misiunea asociației, în conformitate cu actul constitutiv și statutul acesteia
  • actul administrativ contestat trebuie emis după constituirea asociației

Consiliul Legislativ a aprobat favorabil propunerea legislativă, dar a formulat mai multe observații, unele dintre ele referitoare la constituționalitatea propunerii. Consiliul apreciază că introducerea în lege a acestor condiții suplimentare pentru ONG-uri, în vederea contestației actelor administrative, încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut în Constituție și în CEDO. Consiliul mai menționează că este încălcată și Decizia 8/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (conform acesteia, un ONG poate contesta un act administrativ chiar dacă ONG-ul nu are un interes privat legitim, dar există totuși un legătura directă între actul administrativ contestat și obiectivele directe ale ONG-ului).

În ciuda faptului că a fost criticat de multe organizații ale societății civile, nu a existat nicio reacție din partea parlamentarilor și aproape nicio acoperire în presă a acestui subiect. Este de așteptat ca, dacă proiectul de lege va fi adoptat de Parlament și va deveni lege, acesta va fi contestat în fața Curții Constituționale (cel mai probabil de către Avocatul Poporului).

8Spațiul civic online

Incapacitatea poliției de a investiga criminalitatea informatică

Capacitatea Poliției Române de a investiga criminalitatea informatică este redusă. Rezultă dintr-o investigație media, dar și din declarațiile obținute de APADOR-CH în diferite discuții informale avute cu reprezentanți ai sistemului.

Conform investigației citate, Insectoratul General al Poliției Române (IGPR), care a primit această sarcină din 2019, are un număr redus de polițiști (63 de posturi la nivel național) care trebuie să se ocupe de un număr disproporționat de mare de dosare de criminalitate informatică. Situația s-a agravat în ultimii trei ani, când numărul plângerilor a înregistrat o explozie, așa cum reiese din statisticile Poliției: dintr-un total de peste 34.000 de plângeri la nivel național, au fost soluționate 11.817, majoritatea fiind clasate sau renunțându-se la urmărirea penală din lipsă de probe. Polițiștii au terminat urmărirea penală și au trimis cazurile la parchet doar în 412 dosare. Numărul dosarelor nerezolvate a crescut din martie 2020 până în martie 2022, de la  5.057 la 21.245, adică o creștere cu 320%.

Polițiștii consultați de autorul investigației susțin că nu sunt nici instruiți corespunzător pentru această responsabilitate și nu au nici dotările necesare, fiind nevoiți să facă investigații fie de pe telefonul personal, fie de pe un laptop de serviciu, dar care nu este dotat cu softuri corespunzătoare.

Presată de rapoartele interne, conducerea IGPR a înființat în 2022, la nivelul fiecărui județ, compartimente dedicate combaterii infracțiunilor informatice, dar a făcut-o mai degrabă formal, fără să crească numărul de posturi și fără să doteze respectivele compartimente cu tehnica necesară.

The respect for procedural rights of suspects and defendants from their perspective

/in , /by

This research is the first quantitative study carried out in Romania regarding the perspective of suspects and defendants on how their procedural rights were respected in practice. The research was carried out as part of the European project “EQUALITYDATA“, a collaboration between five non-governmental organizations: Bulgarian Helsinki Committee (BHC, coordinator), Association for the Defense of Human Rights in Romania-Helsinki Committee (APADORCH), Centre for European Constitutional Law (Greece), League of Human Rights and Fair Trials (Belgium). The project was co-funded by the European Union and its results complement previous qualitative and empirical studies carried out by the association on the practical implementation of European Directives in the field of criminal procedural law.
The projects’ aim was to provide a representative picture of how people deprived of their liberty perceived their interaction with the justice system and to establish whether there were discriminatory practices in the criminal justice process in the participating countries from the moment of police arrest to conviction. And, if so, to identify the nature of this discrimination
and the possible impact on the ability of suspects and defendants to exercise their rights.
The project partners believe in the need to collect relevant statistical data on potential differences in the treatment of suspects and defendants belonging to vulnerable groups. Vulnerable groups include any ethnic group, religious group, minorities, migrants, people living in poverty and other groups specific to certain European countries. Without this data, it is impossible to understand the extent of certain phenomena and their causes, and it is impossible to develop public policies adapted to national and European realities.
The implementation of this project in Romania during the Covid-19 pandemic was possible due to the excellent cooperation
with the Romanian National Administration of Penitentiaries (ANP) which fully supported this research. APADOR-CH would
like to express its gratitude to ANP’s management and to each of the 28 penitentiaries where online interviews were conducted,
as well as their staff, involved in identifying detainees who were willing to take part in the survey. Carrying out this research
would not have been possible without the dedicated work of the people working in the prison system.

 

Content:

Methodology
Police arrest
Legal aid in police custody
Right to information of persons deprived of liberty
Meeting the family and medical assistance
Insults and offensive remarks during the criminal proceedings
Complaints regarding the violation of certain rights
The maximum sentence provided by law for the offense committed
Outcome of the criminal proceedings and the role of the lawyer
Conclusions

 

 

Download and read full report

 

Câți oameni mai trebuie împușcați în cap ca să se reformeze Poliția și Parchetul?

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

România intră în monitorizarea Comitetului de Miniștri după ce CEDO a constatat, a treia oară, că statul preferă să plătească despăgubiri pentru victimele poliției, în loc să ia măsuri sistemice ca să se asigure că poliția nu folosește o forță excesivă la intervenții și că Parchetul face anchete efective, chiar și atunci când polițiștii greșesc

O operațiune ratată a poliției costă vieți

O intersecție oarecare, o mașină oprită la semafor. Alte două mașini o blochează, din față și din spate. Mai mulți indivizi coboară și îl amenință cu armele pe șoferul blocat. Se urlă, se fac gesturi violente. Panicat, șoferul încearcă inconștient și inutil o manevră cu spatele. Unul dintre agresori îi deschide ușa din spate și-l împușcă direct în cap. După câteva minute toți își dau seama că au greșit ținta. Șoferul împușcat nu era cine credeau ei. Avea 30 de ani.

Ar putea fi o scenă dintr-un film cu mafioți, dar cum viața bate întotdeauna filmul, asta s-a petrecut cu adevărat, la Brăila, la 26 septembrie 2009. Sorin Pârvu (foto) a fost șoferul ghinionist, confundat în trafic cu un temut interlop. Oamenii înarmați care i-au înconjurat mașina erau polițiști în civil, veniți de la București, cărora colegi de-ai lor din Brăila le spuseseră că l-au descoperit și filat luni de zile pe infractorul căutat.

Cetățeanul nevinovat Sorin Pârvu a murit la spital, a doua zi, fără să știe probabil că pistolarii erau „oameni ai legii”. Mașinile lor nu erau inscripționate, ei nu purtau uniforme. După cum descriu unii martori oculari evenimentul, e foarte posibil ca Pârvu să nu fi înțeles din prima clipă că este înconjurat de poliție.

13 ani mai târziu, la 30 august 2022, România e condamnată la CEDO pentru că poliția a împușcat din greșeală pe altcineva, iar justiția națională a refuzat în timpul ăsta să îi facă dreptate victimei.

Dosar penal pentru victimă – că s-a opus

Inițial poliția a deschis un dosar penal tot împotriva victimei, acuzând-o de ultraj la adresa polițiștilor – pentru că dăduse mașina cu spatele și în felul ăsta le pusese viața polițiștilor în pericol. Ulterior a fost începută urmărirea penală și împotriva lui D.G., polițistul de la București, coordonatorul operațiunii care l-a împușcat pe Pârvu, dar cazul a fost clasat de Parchet pe motiv că acesta ar fi fost în legitimă apărare.

Familia lui Pârvu a cerut ajutorul APADOR-CH, în 2010 când a constatat că autoritățle vor să mușamalizeze cazul. Avocata Nicoleta Popescu, membru APADOR-CH, a preluat cazul și a reprezentat-o pe Ana-Bianca Pârvu, soția victimei, atât în procedura internă cât și la CEDO.

Timp de 11 ani ancheta a trenat. Procurorii clasau dosarul, instanțele îl întorceau la Parchet, cerând o anchetă efectivă, analize balistice, probe, documente care să arate cum a pregătit poliția acea acțiune ratată.

Răspunsul justiției române: soarta!

La un moment dat dosarul a fost preluat chiar de Parchetul General, dar soluțiile de clasare au rămas aceleași, doar motivele au început să se bată cap în cap. După patru întoarceri ale dosarului de la instanță la Parchet a reieșit că pistolul s-ar fi descărcat accidental, dar și că polițistul pistolar ar fi tras în legitimă apărare. În 2021, după a cincea întoarcere a dosarului, instanța a acceptat că nu se mai poate face nimic și a închis cazul.

Răspunsul justiției române, când un cetățean nevinovat e confundat de poliție și împușcat în cap: niciun vinovat, nicio despăgubire. Cum se zice pe la noi – soarta!

CEDO nu crede în soartă și cere reforme

În 2018, soția lui Sorin Pârvu s-a adresat CEDO, văzând că de la justiția română nu mai are ce să aștepte. Analizând faptele, CEDO i-a dat dreptate: România a încălcat articolul 2, dreptul la viață, pentru Sorin Pârvu, și a eșuat în anchetarea efectivă a cazului.

„În speță, s-a stabilit de către autoritățile interne că împușcătura letală a fost trasă asupra domnului Pârvu odată cu oprirea vehiculului acestuia, iar polițiștii care erau percepuți a fi în pericol de a fi loviți de mașină au reușit să evite un impact. Drept urmare, Curtea are serioase îndoieli că în acel moment exista un pericol direct pentru polițiști. Însăși instanța națională, în decizia sa definitivă, a susținut că acțiunea de împușcare în cap a domnului Pârvu a fost în cele din urmă accidentală, deși armarea pistolului, ca acțiune prealabilă, s-a făcut în legitimă apărare. Curtea nu este convinsă nici de argumentele invocate de Guvern cu privire la „convingerea sinceră” a lui D.G. că armarea armei de foc era absolut necesară pentru legitima apărare în situația concretă. (…)

Curtea este surprinsă de faptul că, în urma incidentului, împotriva victimei a fost deschisă imediat o urmărire penală pentru săvârșirea unei infracțiuni împotriva unui agent al statului, o decizie a procurorului conținând foarte puține detalii de fapt. Deși o anchetă cu privire la moartea soțului reclamantului a fost deschisă și la scurt timp după incident, și anume la 28 septembrie 2009, abia la 11 iunie 2010, la aproape nouă luni de la împușcarea domnului Pârvu în timpul unei operațiuni de poliție planificate, un procuror de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ a decis deschiderea unei urmăriri penale în privința polițistului D.G., care îl împușcase în cap pe domnul Pârvu. Guvernul nu a oferit nicio explicație pentru această discrepanță de tratament din partea procurorului însărcinat cu ancheta incidentului din 26 septembrie 2009.”

Dar dincolo de despăgubirile pe care CEDO a decis că statul român trebuie să i le plătească văduvei – 65.000 de euro – decizia Curții Europene are o importanță majoră prin faptul că atrage insistent atenția asupra lipsei anchetei efective, a legislației și a măsurilor de precauție pe care orice stat trebuie să le ia pentru a preveni astfel de cazuri și de a se asigura că dacă ele totuși se întâmplă, victimele își vor găsi dreptatea. Fiind al treilea caz de acest fel din România, ajuns în fața CEDO, Curtea atrage atenția statului român că nu e suficient să le plătească victimelor despăgubiri, ci că trebuie să facă și reforme sistemice ca să se asigure că astfel de cazuri nu se vor repeta:

Curtea reiterează că, în temeiul articolului 46, Înaltele Părți Contractante s-au angajat să respecte hotărârile definitive ale Curții în orice cauză la care sunt părți, executarea fiind supravegheată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei. Aceasta înseamnă că, atunci când Curtea constată o încălcare, statul pârât are obligația legală nu doar de a plăti celor în cauză sumele acordate cu titlu de satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41, ci și de a lua toate măsurile generale necesare și/sau, dacă este cazul, măsuri individuale care urmează să fie adoptate în ordinea lor juridică internă, pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte și pentru a remedia pe cât posibil efectele. Sub rezerva monitorizării Comitetului de Miniștri, statul pârât rămâne liber să aleagă mijloacele prin care își va îndeplini obligația legală în temeiul articolului 46 din Convenție, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel încât Curtea nu este obligată să-și repete constatarea unei încălcări într-o serie de cauze identice.”

(Hotărârea CEDO în cauza Pârvu contra României – integral în engleză)

Avocata Nicoleta Popescu: Răspunde vreun procuror general din 2009-2021 pentru acest caz?

„Cazul Pârvu contra României este al treilea de acest fel, în care CEDO ne condamnă pentru încălcarea dreptului la viață (articolul 2 din Convenție) pentru că poliția a folosit o forță excesivă, iar Parchetul nu a făcut o anchetă efectivă a faptelor. APADOR-CH a sprijinit două din aceste trei cazuri – cazul Mugurel Soare și cazul Sorin Pârvu – o statistică tristă, care arată din păcate că statul se limitează doar la măsurile cu caracter particular, care vizează plata unor despăgubiri și atât”, spune avocata Nicoleta Popescu (foto).

„În cazul Pârvu subliniez că au existat 5 soluții de clasare și 4 hotărâri judecătorești care au constatat deficiențe majore ale anchetei Parchetului. Parchetul s-a dovedit total ineficient în acest caz. De 4 ori îți spune instanța că ancheta ta nu este efectivă și ce faci? Clasezi dosarul. Este una dintre cele mai grave încălcări ale articolului 2 – timp de 13 ani nimeni nu a răspuns pentru moartea acestui tânăr de 30 de ani.

Din aceste motive am ajuns acum într-un program de monitorizare pe articolul 46 din CEDO, din partea Comitetului de Miniștri, pentru că este al treilea caz grav de utilizare excesivă a forței din partea poliției și i se cer României măsuri concrete. Ce va face în viitor pentru a preveni utilizarea nejustificată a forței letale în timpul intervențiilor?

Măsurile generale cerute de CEDO se referă la Poliție și Parchet – ce va face Poliția ca să se asigure că nu va mai fi folosită forța excesivă în intervenții? Ce vor face parchetele ca să garanteze investigații eficiente în aceste situații? În această hotărâre CEDO ne avertizează că nu avem un cadru legislativ și administrativ eficient și adecvat pentru a proteja orice victimă aflată în situația acestui tânăr. Sigur, s-a întâmplat, a fost o greșeală regretabilă, dar ancheta nu a avut niciun rezultat, nicio despăgubire pentru victimă, niciun vinovat tras la răspundere. Nu s-a făcut efectiv nicio anchetă. Răspunde vreun procuror general din 2009-2021 pentru acest caz?”

Ce presupune monitorizarea Consiliului de Miniștri

Dacă în celelalte două cazuri, CEDO a cerut și măsuri sistemice de reformă a legislației, în cazul Pârvu a decis să plaseze România în monitorizarea Comitetului de Miniștri pentru a se asigura că de data asta se și lucrează la acele reforme cerute. Monitorizarea presupune că guvernul, la întâlnirile bianuale în fața Comitetului de Miniștri, va trebui să prezinte un plan de măsuri.

„Să sperăm că nu o să ajungem să scriem doar niște vorbe care vor rămâne pe hârtie. E un mare semnal de alarmă în care România e atenționată. Și sperăm să nu ajungem și cu abuzurile poliției la o cauză pilot împotriva României, așa cum suntem cu drepturile deținuților, condițiile de detenție și dreptul de proprietate, pentru că aceste cauze pilot sunt foarte grave” – conchide avocata Nicoleta Popescu.

Ana-Bianca Pârvu: Mă bucur că până la urmă cineva ne-a făcut și nouă dreptate

Soția lui Sorin Pârvu a aflat ieri că CEDO i-a dat dreptate. Nu mai spera:

După atâția ani am și eu… nu știu dacă pot spune satisfacție, că nu e o satisfacție, dar mă bucur că cineva ne-a dat dreptate și nouă și i-a reparat puțin imaginea soțului meu. Nimeni altcineva în țară, în afară de APADOR-CH, căruia îi mulțumesc, nu m-a ajutat în timpul ăsta. Ați văzut că dacă era după justiția din România tot pe soțul meu îl scoteau vinovat și dacă ar fi trăit probabil îl condamnau pentru tentativă de omor. Mă bucur că în sfârșit cineva a constat că într-adevăr s-a făcut o greșeală. Sigur, viața soțului meu nu poate fi plătită nicicum, și nici eu nu pot recupera atâția ani din viață în care am suferit după el și m-am chinuit să-i fac dreptate. E bine că CEDO obligă statul să se reformeze, sper ca pe viitor să nu mai pățească și alții ce a pățit soțul meu. Mulțumesc încă o dată APADOR-CH și doamnei avocat Nicoleta Popescu, care s-a implicat foarte mult în cazul nostru.

Epilog – polițistul pistolar a fost avansat între timp și a ajuns comisar șef de poliție la serviciul „Urmăriri”.

 

Pentru detalii suplimentare – avocat Nicoleta Popescu, 0722 417 015

Human Rights in Romania 2021

/in /by

The second year of the pandemic was no more manageable than the first, even though everyone was already familiar with all kinds of restrictions. Or perhaps that is precisely why this indefinite extension of the restrictions on rights and freedoms, the perpetuation of the state of alert and news of yet another mutation of the virus and yet another wave of illnesses have all contributed to increased personal and general anxieties, to the emergence of more and more pandemic conspiracy theories and to the further division of the society.

Actually, 2021 was perceived as another lost year. Another year of waiting for the pandemic to pass, to resume a normal life. Another year that, although it had a promising start, with a new Parliament, a new Government, and more life-saving vaccines, turned out to be another year of sterile political battles. The interests of the society – such as the fight against the pandemic and the economic recovery – were once again put aside on the background of a global economic crisis that was felt in every pocket.

2021 also saw protests against the restrictions imposed by the Government, saw opposition to the measures for combating the spread of Covid (which were not highly coherent), and a Covid 19 vaccination campaign which was sabotaged both from the inside (through fictitious vaccinations) and from the outside, by none other than the politicians who were unable to reach a consensus on imposing the use of vaccination certificates on a national level. At the core, citizens were easy prey for conspiracies and fake news in a state where the running of institutions is at best faltering when it is not mimicked.

Romania was not the only country affected by the ongoing controversy over the pandemic; however, this, combined with the economic state of the country, the low number of vaccinations and the chronic problems of the medical system, converged to create the 4th Covid wave in the autumn of 2021, putting Romania at the top of the European and even global rankings in terms of the number of reported infections and deaths per capita.

In this troubled context, human rights have been a permanent theme in the public space, a discussion conducted with strident emphasis on necessity versus abuse in the restriction of specific rights. And in this dispute, there was little or no place for rational and legal arguments.

Among the fundamental rights that have been affected in 2021 through the temporary restrictions were: freedom of movement, right to education, right to privacy, and the right to assembly. Travel was conditioned on vaccination or testing, classes took place online rather than in person, affecting mainly children from poor backgrounds, and the right to protest in the streets remained restricted depending on the number of participants. At the same time, the Government allowed larger events such as weddings, christenings, and party congresses.

On 10 December 2021, for the International Human Rights Day, APADOR-CH conducted an online survey among its social media followers, asking, “Which restriction of rights and freedoms has most affected you in the pandemic?” From the responses received, people felt the restriction of freedom of movement most acutely. Next came freedom of assembly and the right to health protection. But enough people commented that they did not feel that the pandemic had affected any of their rights, as they understood the need to change their normal lifestyle to fight the disease.

Those who saw the restrictions as yet another sign of an evil global plan were more vocal than those who obeyed the rules, accepting that these had been put in place for the greater good. The conspiracy theories and the failure to comply with the rules to combat the spread of COVID-19 were also fuelled by the authorities’ opaque style of managing public communication, an otherwise traditional way in which the Romanian state operates but which, in this case, proved criminal, because it increased the population’s mistrust in vaccines, medical care and implicitly caused deaths that could have been prevented.

Access to information of public interest has also been limited under various forms and pretexts. As of 2021, Romania has had a law on the information of public interest for 20 years (Law 544/2001), but the authorities have not yet learned the habit of honest public communication; on the contrary, encouraged by the lack of effective sanctions of the law, some institutions have developed methods to evade their legal obligation to respond to citizens’ requests.

GDPR was a pretext widely used by the authorities to justify their refusal to submit public information. Attempts to find out who are the members of the various committees and commissions set up to manage the “fight against the pandemic” were met with an absurd response from the authorities, that the names and training of people making vital decisions for the community is personal information and therefore cannot be disclosed. Citizens, journalists, and NGOs have all encountered the same GDPR motivated refusal when making requests under Law 544/2001. Therefore, APADOR-CH recommended including in Law 544/2001 the obligation for public entities to communicate, ex officio, the nominal composition of the various bodies set up by public authorities or institutions, thus fulfilling the requirements of transparency in their activity, per Art. 6 lit. f) of the GDPR, which states that personal data may also be disclosed when necessary for legitimate interests pursued by a third party.

In addition to refusing to disclose the names of the persons who are part of the various committees and commissions, the authorities have also found a way to avert giving out any information about the pandemic by shuttling the complainant from one institution to another until any information seeker becomes discouraged and stops asking for the information.

For example, the Romanian Government Secretariat redirected another request for information made by APADOR-CH concerning the number of COVID vaccine doses to the Ministry of Health. The Ministry of Health turned it to the National Coordinating Committee for Vaccination Activities against COVID-19, which replied that it did not have the requested information and recommended that it be requested from the Ministry of Health. Finally, APADOR-CH sued the National Coordinating Committee for Vaccination Activities against COVID-19 and obtained a court order requiring the Committee to disclose the requested information. Still, this information was sent only in 2022 and was incomplete.

Although, after one year, the information requested at the beginning of 2021 is no longer relevant, it is still needed in the public space. For example, how much Romania paid for the vaccine doses is information that concerns us all, whether we are pro or anti-vaccination. This information is not included in the reply received from the NCCAC, although it was requested, and it would be useful to know how much money we are throwing away by not using vaccines. Meanwhile, health professionals accused of issuing false vaccination certificates have been sent to court. Only in a vaccination centre in Iasi county, for example, more than 400 vaccinations were carried out daily at the sink, according to the indictment published in the press.

An episode that had a rather political background but with implications for human rights was the removal from office of the Ombudsman by the new parliamentary majority established after the December 2020 elections (PNL-USR-UDMR). The revocation took place on 16 June 2021, was challenged by the PSD and won at the Romanian Constitutional Court, and questioned by official letters even by the Venice Commission.

The Ombudsperson, the only public authority that can directly challenge any law or ordinance at the Constitutional Court, had distinguished itself by attacking some of the measures taken by the former PNL government in 2020 to fight the pandemic. One case of public resonance was the attack on the law fining people who violated pandemic prevention measures, which generated even more distrust in state institutions. The moment has been labelled a catalyst for the “denialist” movement, which sees any action to combat the pandemic as an illegitimate attack on citizens’ rights.

Of course, the Ombudsperson or the CCR cannot be blamed for this crisis of confidence in the authorities, as the fault lies solely with the authorities, which should have adopted and applied regulations in line with the Constitution and not unconstitutional. However, the government at the time, supported by the parliamentary majority, claimed that the Ombudsperson was acting against measures to prevent and combat the pandemic. Thus, the procedure to remove the Ombudsperson from office was born and brought to completion.

The Ombudsperson was reinstated on 29 June 2021, also after a decision of the Romanian Constitutional Court which declared that the revocation decision is an arbitrary act without a constitutional basis. The People’s Advocate has not been accused of violations of the law or the Constitution but only of failing to carry out his duties, some of them older than the pandemic.

On this occasion, the CCR found that Law No 35/1997 (on the functioning of the AVP) has serious constitutional deficiencies, which should be remedied by Parliament, which has not yet happened.

This pointless exercise in flexing political muscles has not helped the aggrieved in any way. Fines declared unconstitutional have not been automatically cancelled,  neither the  APADOR-CH’s proposal nor at initiatives of some Members of the Romanian Parliament, but remained to be challenged individually and thus unnecessarily clutter the courts.

Organisationally, and in 2021 APADOR-CH monitored how human rights are respected in general and on a few lines in particular, with limitations already set from the 2020 pandemic. APADOR-CH started and supported three significant projects in 2021:

  • SOLID, a programme to strengthen the protection of whistle-blowers – aims to raise public awareness of the role of whistle-blowers in Romanian society and strengthen this role by creating an effective protection system so that whistleblowing does not amount to self-sabotage of the personal and professional life.
  • Equality in criminal justice systems in the EU– For a year, we interviewed over 1000 prisoners from all over the country about how they perceived going through the criminal justice process. The research carried out simultaneously in several European countries is an unprecedented picture of how procedural rights are respected in criminal justice in Romania.
  • Rights in the police station– from law to practice – Although national laws have been adopted to implement the relevant European directives, practice shows differences in the approach and respect for the procedural rights of adult and juvenile suspects and defendants in police stations. The project focused on the need to introduce a simplified form describing the rights for adults and minors, information inaccessible and clear language and audio-video recording of hearings in police stations. A working group was created within the project, consisting of representatives of the IGPR, the General Prosecutor’s Office, the Ministry of Justice, lawyers, ANDCPA to find solutions to the remaining implementation problems.

Another important activity of the association was the contribution, also in 2021, to the European Commission’s report on the rule of law. Together with other findings on the functioning of the rule of law during the pandemic in Romania, APADOR-CH has submitted to the European Commission, as part of the civil society consultation exercise, as well as to the Ministry of Justice, some proposed amendments to the regulations on the financial liability of magistrates, which are under public debate in the package called “Justice Laws”, consisting of the draft Law on the status of magistrates in Romania, the draft Law on the judicial organisation and the draft Law on the Superior Council of Magistracy.

The justice laws, which remain unchanged in 2021, were apparently at the centre of the political scandal that ended the year and the PNL-USR-UDMR governing coalition. Romania turned to another parliamentary majority at the end of 2021, PNL-PSD-UDMR, and with it, various promising vows of welfare for the people were renewed.

Human rights were also under assault worldwide in 2021, with authorities choosing to consolidate their powers in the pandemic rather than respect citizens’ rights, as the liberties report, on the state of European democracy, to which APADOR-CH also contributed. The difference this time was the age of democracy. Younger, eastern European states (Bulgaria, Romania, Hungary, Slovenia, Poland) have been more abusers of rights and freedoms than Europe’s old, consolidated democracies.

2020 ended with the vaccine’s promise, which was supposed to end the pandemic and bring us back to normality. It didn’t, so 2021 didn’t end with pledges. Not even with traditional resolutions, because people have learned the futility of plans in the face of life’s arbitrariness.

Georgiana Gheorghe

Executive director of APADOR-CH

Read more about APADOR-CH activities in the 2021 activity report

traducerea în limba engleză a raportului, de Cristina Badea Gutu

Europa a continuat să deraieze de la protecția drepturilor civile în 2021

/in , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Raportul Liberties 2022, privind statul de drept și respectarea drepturilor civile în UE în al doilea an al pandemiei, a fost publicat astăzi la Berlin și înaintat Comisiei Europene. La el au contribuit 32 de organizații din 17 țări, printre care și APADOR-CH, din România.

Raportul arată că la doi ani de la izbucnirea pandemiei de COVID-19, guvernele europene par incapabilie sau dezinteresate să renunțe la puterile restrictive pe care și le-au arogat prin instituirea stărilor de urgență, și să se supună din nou controlului democratic. Organizațiile neguvernamentale care au contribuit la raport sunt îngrijorate că această stare de fapt ar putea duce la o reducere progresivă și pe termen lung a controlului parlamentar și al societății civile asupra puterii executive.

 

Raportul Liberties privind Statul de Drept 2022 este singura și cea mai cuprinzătoare evaluare asupra stării drepturilor civile, a presei, justiției, sistemelor anti-corupție și supravegherii puterilor în Europa. În cele peste 400 de pagini, raportul cuprinde informații din următoarele țări: Belgia, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Franța, Germania, Ungaria, Irlanda, Italia, Olanda, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Spania și Suedia.  Principalele concluzii și recomandări sunt avute în vedere de către Comisia Europeană, prin propriul mecanism de monitorizare și prin Raportul anual privind Statul de Drept (la care de asemenea APADOR-CH a contribuit cu aceste informații). 

Câteva informații din raport, care vizează aspecte negative:

  • În multe țări au avut loc presiuni asupra libertății presei și a societății civile, jurnaliștii înfruntând un mediu de lucru din ce în ce mai nesigur, cu violență verbală și fizică, inclusiv din partea poliției, precum și discursuri instigatoare la ură și hărțuire juridică;
  • Raportul subliniază că sunt puține semne de progres în ceea ce privește statul de drept. Nivelurile de corupție au rămas în general similare sau au crescut, față de perioada pre-pandemie, în timp ce suspiciuni noi de corupție sunt raportate în diferite țări, în gestionarea pandemiei și utilizarea fondurilor UE alocate pentru redresare.
  • Organizații ale societății civile și apărători ai drepturilor fundamentale continuă să se confrunte cu atacuri verbale și fizice, hărțuire juridică și campanii de defăimare, în special aceia care lucrează pe teme sensibile, cum ar fi drepturile minorităților religioase și etnice, persoanele LGBTQI+, protecția mediului și abuzurie ale poliției.
  • În multe țări, legile încă limitează în mod disproporționat libertatea de exprimare.
  • S-a înregistrat o scădere accentuată a standardelor de egalitate pentru femei și persoane LGBTQI+ în mai multe țări, iar discriminarea și rasismul persistă în UE.

Dar și câteva aspecte pozitive:

  • În unele țări s-au observat îmbunătățiri minore în domeniul justiției – de exemplu și în România;
  • Estonia a fost lăudată pentru că a sprijinit organizațiile societății civile în timpul pandemiei, prin relaxarea regulilor administrative;
  • Reformele privind justiția și combaterea corupției progresează în Slovacia, în timp ce Italia a depus eforturi pentru a reduce încărcătura instanțelor, durata procedurilor și pentru îmbunătățirea sistemul penitenciar;
  • Guvernul croat a luat unele măsuri pentru promovarea standardelor profesionale și etice pentru presă în mediul online.

La 16 februarie 2022, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este așteptată să se pronunțe în cazul limitării de către Comisia Europană a fondurilor către statele membre care au încălcat statul de drept, respectiv cazurile Ungariei și Poloniei, cărora Comisia le-a reținut miliarde de euro din fondurile de redresare post-pandemie.

Citește Raportul Liberties 2022

Citește secțiunea privind România

_____________

Civil Liberties Union for Europe (Liberties) este o organizație non-guvernamentală cu sediul în Berlin care cuprinde 19 organizații membre din Europa, care protejează și promovează drepturile civile. 

Organizațiile membre Liberties

Associazione Antigone (Italia)

Belgian League of Human Rights

Helsinki Committee (Bulgaria)

Centre for Peace Studies (Croația)

Civil Rights Defenders (Suedia)

Estonian Human Rights Centre

Human Rights Monitoring Institute (Lituania)

Hungarian Civil Liberties Union

Italian Coalition for Civil Liberties and Rights

Nederlands Juristen Comité voor de Mensenrechten

Polish Helsinki Foundation for Human Rights

Rights International Spania

Gesellschaft für Freiheitsrechte (Germania) 

APADOR-CH (România) 

The Irish Council for Civil Liberties

The Mirovni Institute (Slovenia) 

VIA IURIS (Slovacia)

VoxPublic (Franța)

Statutul avertizorului de integritate în România

/in /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Raport de cercetare calitativă privind avertizarea de integritate  în România și statutul avertizorului.

 

CUPRINS
Context ……………………………………………………………………………………………………………… 4
Metodologie ………………………………………………………………………………………………………. 6
Tipuri de avertizări……………………………………………………………………………………………… 7
Modalitățile prin care s-a făcut avertizarea ………………………………………………………….. 8
Recunoașterea calității de avertizor ………………………………………………………………….. 11
Represaliile suferite de avertizori ……………………………………………………………………… 12
Consecințe la nivel personal asupra avertizorilor  ……………………………………………… 17
Reacția autorităților și deznodământul în cauzele sesizate ………………………………… 21
Sistemele de sprijin pentru avertizori ……………………………………………………………….. 23
Rolul mass-media…………………………………………………………………………………………….. 25
Recomandările avertizorilor pentru o lege și practică mai bune …………………………. 27
Domeniul din perspectiva experților …………………………………………………………………. 30
Recomandările experților pentru o lege și practică mai bune …………………………….. 33
Concluzii …………………………………………………………………………………………………………. 3

 

Descarcă și citește raportul

***

Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă

Proiectul derulat de APADOR-CH și ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 95.754 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.

Raportul de activitate al APADOR-CH 2020

/in /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Drepturile omului în România 2020

Debutând sub auspicii normale, cu discuții despre alegeri anticipate, în contextul schimbării majorității din Parlament, cu un nou guvern instalat și cu un nou mandat prezidențial, anul 2020 s-a dovedit în scurtă vreme unul complicat, cu provocări neașteptate și greu de gestionat de toate guvernele lumii.

Pandemia de Covid-19 a afectat toate economiile, a restrâns drepturile tuturor cetățenilor într-un mod greu de imaginat până atunci și a trecut în plan secund orice alte preocupări care nu aveau legătură cu protecția populației împotriva coronavirusului.

Ca și alte state, România a fost prinsă nepregătită pentru o astfel de situație, atât din punct de vedere medical, dar și legislativ și logistic. Președintele țării a instituit starea de urgență la 16 martie 2020, pentru o perioadă de 30 de zile, apoi aceasta a fost prelungită cu încă un termen. Ulterior s-a trecut la starea de alertă, iar restricțiile au continuat, într-o formă mai relaxată, pe toată durata anului.

Printre drepturile fundamentale care au fost restrânse temporar s-au numărat: libertatea de circulație, dreptul la învățătură, la viață privată, la întrunire – iar România a notificat și CEDO privind derogarea temporară de la Convenție, pe perioada stării de urgență.

Au fost închise școlile, restaurantele, mall-urile, circulația a fost interzisă pe timp de noapte, iar pe timp de zi oamenii aveau nevoie de o declarație pe proprie răspundere, privind deplasarea pentru motive esențiale în afara locuinței. Patrule mixte formate de poliția națională și poliția locală au asigurat pe străzi respectarea noilor reguli care au stârnit, firește, neliniște în rândul populației. Pentru scurt timp, în prima zi de stare de urgență, au fost scoase pe străzi chiar și câteva tancuri și militari au fost văzuți alături de polițiștii care verificau documentele cetățenilor surprinși pe străzi.

Au existat unele incidente soldate cu abuzuri ale forțelor de ordine la adresa unor cetățeni care au încălcat noile reguli și zeci de mii de persoane au fost amendate pentru diverse abateri de la regimul nou impus.

Starea de urgență a avut un impact major și asupra libertății de exprimare, deși oficial aceasta nu a fost restrânsă. Totuși, au fost interzise mitingurile și protestele, a fost dublată perioada de răspuns la solicitările de informații publice și au apărut sancțiuni noi pentru propagarea de informații false, sancționată prin cenzurarea site-urilor care găzduiesc astfel de informații.

Noul guvern PNL, instalat în luna noiembrie 2019, a gestionat această perioadă dificilă prin ordonanțe militare și de urgență, adoptate fără o minimă consultare publică și cu aceeași lipsă de transparență manifestată de majoritatea guvernelor dinaintea pandemiei. Codul penal a fost modificat. Au fost prevăzute noi infractiuni unele fapte de îngreunare sau împiedicare a combaterii pandemiei, au fost majorate unele pedepse. De asemenea, în materie contravențională, au fost majorate substanțial amenzile pentru încălcarea regimului carantinei sau a altor măsuri de prevenire și combatere a pandemiei.

Avocatul Poporului a atacat la Curtea Constituțională unele acte normative emise pe durata pandemiei și a obținut invalidarea unora, cel mai cunoscut caz fiind cel al declarării neconstituționale, pe motiv de neclaritate și descriere incompletă, a prevederilor legale care stabileau  contravențiile pentru nerespectarea măsurilor instituite pe durata stării de urgență. Astfel că, la ieșirea din starea de urgență s-a pus problema anulării amenzilor neconstituționale. APADOR-CH a cerut o amnistie fiscală, pentru a nu aglomera și mai mult instanțele judecătorești cu contestarea amenzilor, însă în cele din urmă nu s-a făcut nici una nici alta, cetățenii amendați fiind nevoiți să-și susțină singuri în instanță solicitările de anulare a amenzilor. Au existat și câteva cazuri de cetățeni condamnați la închisoare pentru fuga din carantină, în general pedepse cu suspendare, dar și una cu executare, în primă instanță.

După dezbateri aprinse, în iulie 2020 Parlamentul a votat în cele din urmă o nouă lege a carantinei și izolării, la care APADOR-CH a avut câteva contribuții importante.

Din punct de vedere al urmăririi agendei proprii, APADOR-CH a fost la fel de afectată ca și alte organizații, și ca societatea în ansamblu, de restricțiile impuse de pandemie, așa că multe din proiectele și activitățile derulate în mod normal de asociație au fost restrânse, amânate sau realizate online.

Un domeniu care a suferit mult din acest punct de vedere a fost cel privind monitorizarea condițiilor de detenție, care nu a mai putut fi făcut în mod tradițional, prin vizite în aresturi și penitenciare. Asociația a continuat să monitorizeze stadiul realizării promisiunilor guvernamentale în privința îmbunătățirii condițiilor de detenție, mai ales după abrogarea Legii recursului compensatoriu, la finele anului 2019. Concomitent, am urmărit și modul în care Administrația Națională a Penitenciarelor a gestionat pandemia de Covid-19.

Au existat, de asemenea, reușite importante de advocacy legislativ ale asociației pe anul 2020, ce merită amintite:

–   Decizia CCR prin care a fost declarată neconstituțională ordonanța de urgență care voia să schimbe statutul cartelelor telefonice preplătite – fusese adoptată în 2019 după cazul Caracal și era încă o tentativă de restrângere a dreptului la viață privată printr-o ordonanță de urgență.

–   Corectarea Legii poliției în Parlament, la cererea APADOR-CH și a Avocatului poporului, în sensul introducerii duratei maxime a privării de libertate – o scăpare în noua lege făcea ca șederea la poliție, fie și numai pentru o simplă legitimare, să dureze atât cât voia polițistul.

–   Adoptarea de către Parlament a propunerilor APADOR-CH pentru simplificarea vieții ONG-urilor – am scos avocatul și notarul din circuitul birocratic al avizării actelor asociațiilor și fundațiilor.

–   Am cerut Avocatului Poporului să atace la CCR opt din cele 25 de ordonanțe de urgență adoptate de Guvernul Orban într-o seară, înainte de demitere. Trei dintre ele au fost declarate neconstituționale.

–   Am cerut ministrului de interne o anchetă în cazul amenzii pentru o postare pe Facebook, primită de o studentă din Florești, Cluj, care îl criticase pe primarul localității. Ministrul a pasat răspunderea tot la primărie, iar amenda a fost în cele din urmă anulată în instanță, dar acest demers ne-a arătat că Poliția locală, autoarea abuzului, are nevoie de reformare, poate chiar prin desființare.

O altă activitate tradițională a APADOR-CH, militarea pentru transparență instituțională, s-a derulat și în pandemie, prin solicitări de informații publice conform Legii 544/2001 și prin apeluri la transparență în privința datelor și a persoanelor care gestionează combaterea pandemiei. Din păcate, deși apelurile noastre au fost dublate și de ale altor organizații neguvernamentale sau instituții media, comunicarea publică la nivelul statului în anul 2020 a rămas deficitară și chiar militarizată.

După luni de restricții, viața nu a revenit la normal, însă o altfel de „normalitate” i-a luat locul. În toamna anului 2020 au avut loc și alegeri locale, apoi alegeri parlamentare care au schimbat majoritatea în Parlament și au instalat un nou guvern.

Anul 2020 a fost dificil și provocator. A arătat că drepturile omului sunt construcții fragile, sacrificate adesea în numele unor deziderate înălțătoare precum protecția populației în fața unor amenințări diverse. Unii au învățat în acest fel cât de importante sunt drepturile, mai ales atunci când le pierzi. Destul de mulți au ratat și lecția asta, invocând drepturile exact atunci când nu era cazul, și dovedind că în continuare e nevoie de educație în acest domeniu, pentru a înțelege ce înseamnă drepturile omului cu adevărat.

Nu în ultimul rând, pandemia și provocările ei ne arată că drepturile omului, așa cum le știm din 1950 încoace, încep să-și arate limitele și poate că va fi nevoie în viitorul apropiat să discutăm despre aducerea lor în vremurile pe care le trăim. Anul 2020 s-a încheiat cu promisiunea vaccinului care va pune capăt acestei pandemii și ne va întoarce la normalitate, dar rămâne de văzut cât de „normală” va fi viața mai departe.

Georgiana Gheorghe,

Director executiv

Citește raportul de activitate al APADOR-CH pe anul 2020

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.