APADOR-CH
  • Home
  • Cine Suntem
    • Despre noi
    • Afilieri internaționale
    • Prieteni APADOR-CH
    • Politica de prelucrare a datelor personale a APADOR-CH
  • Fianțatori
  • Activități
    • Monitorizarea condițiilor de detenție
    • CEDO
      • Informare
      • Procese câștigate la CEDO
      • Executarea hotărârilor CEDO
    • Jurisprudență internă
    • Advocacy legislativ
    • Bună Guvernare
  • Proiecte
    • Proiecte in derulare
    • Proiecte finalizate
    • COVID-19
  • Rapoarte
    • Condițiile din aresturi
    • Condițiile din penitenciare
    • Abuzuri ale forțelor de ordine
    • Rapoarte speciale
    • Rapoarte anuale
  • Statul NE drept
  • Drepturi Civile
    • Ce sunt drepturile omului
    • Resurse utile
  • Media
    • Comunicate
    • Blog
    • APADOR-CH
      în presă
    • Editoriale Adevărul
    • Video
  • Română
    • Română Română
    • English English
  • Cautare
  • Menu Menu

Arhiva pentru categoria: Buna guvernare

Sunteți aici: Acasa1 / Advocacy Legislativ2 / Buna guvernare

Contestaţie în anulare sau amnistie?

21/01/2019/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Acestea sunt cele două variante luate în calcul de majoritatea guvernamentală pentru a îndrepta o greşeală tehnică, destul de greu de explicat, comisă în mod repetat, timp de circa 4 ani (2014-2018), de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ).

Cum am ajuns aici?

Pe scurt, legea prevedea în mod clar că toţi cei 5 judecători care intră în „completele de 5 judecători” din cadrul ICCJ, trebuie traşi la sorţi (desemnaţi aleatoriu). Cu toate acestea, începând cu anul 2014, conducerea ICCJ a dispus ca numai 4 judecători din cei 5 să fie traşi la sorţi. Rezultatul tragerii la sorţi a doar 4 judecători din 5 a fost că toate aceste complete de 5 judecători au fost nelegal constituite.

Curtea Constituţională a stabilit recent că acestă dispoziţie greşită a conducerii ICCJ, din 2014, a avut ca efect nulitatea absolută a tuturor hotărârilor pronunţate ulterior de completele de 5  judecători nelegal alcătuite.

Ce e contestația în anulare

Codul de procedură penală (cpp) prevede că în cazul în care completul de judecată care a pronunţat o hotărâre nu a fost legal constituit, acea hotărâre va fi desfiinţată prin folosirea unei căi extraordinare de atac, denumită „contestaţie în anulare”. După cum  rezultă chiar din denumire, este vorba de o contestaţie, care are ca scop anularea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate cu încălcarea legii.

Când a reglementat, în cpp, contestaţia în anulare, legiuitorul nu şi-a imaginat că o instanţă de judecată, şi cu atât mai puţin chiar instanţa supremă (ICCJ), poate încălca legea, sistematic, ani la rând, cu privire la alcătuirea unui complet de judecată.

Din acest motiv, actualul termen din cpp pentru formularea contestaţiei în anulare pentru nelegala constituire a completului de judecată este unul scurt (30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel) şi care nu acoperă situaţia, excepţională, creată prin încălcarea continuă a legii, în cazul completelor de 5 judecători, în perioada 2014-2018.

Ce zice CEDO

Articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil, are printre exigenţe şi judecarea unei persoane numai de către o instanţă legal constituită. Această exigenţă există pentru orice proces, ceea ce înseamnă că remedierea nelegalităţii compunerii completelor de 5 judecători trebuie să se refere la toate hotărârile pronunţate în perioada 2014-2018 de către completele de 5 judecători de la ICCJ., şi nu doar la o parte dintre aceste hotărâri.

O variantă de remediere a nelegalităţii amintite este extinderea termenului în care poate fi formulată contestaţia în anulare, pentru a se putea acoperi întreaga perioadă 2014-2018. Această extindere a termenului poate fi dispusă şi pe calea unei ordonanţe de urgenţă, fiind vorba despre o situaţie extraordinară (de altfel, e singura dată din istoria recentă, când, la nivelul ICCJ, s-a comis o astfel de eroare, de o asemenea durată şi amploare).

De altfel, în actuala reglementare din cpp, există deja alte două cazuri în care contestaţia în anulare poate fi formulată „oricând”, deci fără limită de timp:

  1. când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
  2. când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

 

Contestația în anulare nu înseamnă automat achitare

Beneficiul celor care vor formula contestaţii în anulare pe motivul menţionat mai sus este că vor obţine rejudecarea doar a fazei din proces care s-a desfăşurat în faţa completului de 5 judecători.   La acel complet se judecă doar partea de final a procesului (calea de atac = apelul). Prin admiterea contestaţiei în anulare, persoana în cauză nu este achitată, ci doar va beneficia de o rejudecare a acelei faze din proces de către un complet de 5 judecători alcătuit aşa cum prevede legea. Noul complet poate achita sau poate condamna acea persoană.

Desigur, şi parchetul va putea formula contestaţie în anulare împotriva hotărârilor date de un complet de 5 judecători nelegal constituit prin care cei trimişi în judecată au fost achitaţi.

Reproşurile apărute în spaţiul public, în sensul că prin rejudecarea proceselor în care s-au formulat contestaţii în anulare s-ar ajunge la o supraîncărcare a ICCJ, nu sunt întemeiate, deoarece, în aceste cazuri, supraîncărcarea instanţei supreme nu este cauzată de justiţiabili sau de către legiuitor, ci a fost cauzată chiar de către ICCJ, prin conducerea sa, care a încălcat în mod continuu, timp de circa 4 ani, prevederi clare ale legii. Or, ICCJ nu-şi poate invoca propria culpă. Dacă ICCJ va lucra mai mult, o va face doar pentru că a greşit mai mult. Şi chiar inexplicabil.

Amnistia desființează orice condamnare

Alternativa la contestaţia în anulare, pentru repararea greşelii privind compunerea legală a completului este amnistia. Aceasta este opinia partidului de guvernământ, care a declarat public că, dacă nu există o altă cale de remediere a încălcărilor de lege din procesele penale, soluţia pe care o va adopta va fi amnistia.

Pentru cei care urăsc ideea de contestaţie în anulare, trebuie precizat că amnistia are efecte de câteva ori mai puternice decât contestaţia în anulare. Amnistia este ca „raza morţii” pentru orice condamnare, pe care o va desfiinţa total, ca şi cum nu ar fi existat. Nu mai rămâne nimic. Nu se mai rejudecă nimic după amnistie. Iar amnistia se aplică tuturor, „la grămadă”, chiar şi celor care au fost condamnaţi de complete constituite în mod legal.

Avem, din nou, de ales între două variante. Vom alege raţional sau vom fi doar nervoşi?

Este adevărat că bătălia politică de la noi, redusă din ce în ce mai mult la simple exerciţii de manipulare, se dă şi pe terenul, delicat, al „justiţiei”. Dar, există o limită a rezonabilului care trebuie respectată. Prevederea, chiar şi printr-o ordonanţă de urgenţă, a unei posibilităţi de reparare a nelegalităţii privind constituirea completelor de 5 judecători, e un act de normalitate, până la urmă, şi nu o tragedie naţională. Abordările extreme, că vine ordonanţa „cu catastrofa”, deja apărute în mediul politic şi în mass-media, s-ar putea să aducă oarece capital electoral, dar, pe fond, sunt incorecte şi manipulatorii. Ele nu aduc mai mult echilibru şi echitate în societatea noastră. Dimpotrivă.

***

P.S. Ar trebui renunţat imediat la forma de plural „completuri de judecată”, total inadecvată pentru orice jurist. Dintotdeauna, pluralul folosit în mediul juridic a fost „complete de judecată”, nu „completuri de judecată”. De fapt, chiar în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară  pluralul folosit a fost, mereu, „complete”, nu „completuri” (a se vedea, de exemplu, art. 19, 24, 31, 39, 40, 41, 52, 53, 115, 139 din această lege, care se ocupă tocmai de completele de judecată). Este adevărat, o persoană harnică de la o televiziune a găsit într-un dicţionar pluralul „completuri”, şi toată lumea s-a conformat noii mode, ca hipnotizată. Să mai spună cineva că televiziunea nu are putere… Dar, dincolo de pagina rătăcită a unui dicţionar, realitatea s-a tot ambiţionat, de ani şi ani, ca, în mediul juridic, printre practicienii şi teoreticienii dreptului, pluralul completului de judecată să fie întotdeauna „complete de judecată”. Nu „completuri” (sună oribil).

Pe același subiect:

Cum se pot repara abuzurile justiției fără amnistie și grațiere

 

https://apador.org/wp-content/uploads/2015/12/19_text-page-001.jpg 2973 3005 Rasista https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png Rasista2019-01-21 19:35:532019-01-21 19:37:16Contestaţie în anulare sau amnistie?

Cum se pot repara abuzurile justiției fără amnistie și grațiere

18/12/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

La Consiliul naţional al partidului de guvernământ s-a apreciat că este necesară adoptarea unei  ordonanţe de urgenţă privind amnistia şi graţierea unor pedepse, în cazul în care nu vor fi  identificate alte căi de remediere a prejudiciilor suferite de către victimele unor abuzuri din justiţie.

Abuzurile din justiţie invocate în acest context constau în:

– condamnări dispuse de către complete de judecată constituite în mod nelegal (completele de 5 judecători constituite în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în perioada 2014-2018);

– condamnări care s-au bazat pe probe ilegale, obţinute în urma încheierii unor protocoale secrete între SRI şi parchete/instanţe.

APADOR-CH consideră că, pentru îndreptarea nedreptăţilor sau nelegalităţilor din dosarele penale, nu trebuie folosite amnistia şi graţierea, deoarece ele acţionează nediferenţiat, „în bloc”, asupra tuturor persoanelor care au comis o anumită infracţiune, astfel că de amnistie şi graţiere vor profita şi persoane care nu au fost victime ale unor abuzuri și nelegalităţi.

Abuzurile trebuie remediate în mod individual, în cazurile individuale în care au fost comise (şi dovedite), iar remediile nu trebuie extinse şi asupra celor care nu au fost „victime ale justiţiei”.

O cale pentru remedierea acestor abuzuri/nelegalităţi poate fi contestaţia în anulare (art. 426 lit. d din Cpp) împotriva hotărârilor definitive de condamnare pronunţate de completele de 5 judecători constituite nelegal (există o decizie a Curţii Constituţionale care a constatat nelegalitatea compunerii) sau revizuirea hotărârilor definitive care s-au bazat pe probe ilegale rezultate din protocoale secrete (în acest din urmă caz are o deosebită importanţă decizia Curţii Constituţionale cu privire la protocoalele secrete, care se va pronunţa, probabil, maine, miercuri, 19 decembrie 2018.)

Problema legată de contestaţia în anulare, care ar trebui rezolvată, eventual, printr-o ordonanţă de urgenţă, este termenul în care poate fi declarată. În prezent, termenul este limitat la 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel. Această limitare ar trebui eliminată, pentru rezolvarea problemei creată de nelegala compunere, timp de 4 ani (2014-2018) a completelor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În acest sens, art. 428 al. 1 şi din Codul de procedură penală (Cpp) ar trebui modificat în sensul că în cazul compunerii nelegale a instanţei contestaţia în anulare poate fi introdusă oricând.

În cazul folosirii de probe ilegale ca temei pentru condamnare, considerăm că soluţia, care nu necesită nicio modificare legislativă, este revizuirea hotărâri definitive de condamnare, în baza art.  453 al. 1 lit. a din Cpp (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză). Potrivit art. 457 al. 1 Cpp, cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând.

Despre amnistie și grațiere

  1. Amnistia (care nu poate fi decât colectivă) şi graţierea colectivă pot fi dispuse nu doar prin lege (organică), ci şi prin ordonanţă de urgenţă, dacă sunt îndeplinite condiţiile din art. 115 al. 4 şi 6 din Constituţie pentru adoptarea ordonanţelor de urgenţă, respectiv, dacă se justifică existenţa unei situaţii de urgenţă (situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată) şi dacă prin ordonanţă nu sunt afectate (restrânse, limitate) drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Graţierea individuală poate fi dispusă numai de preşedinte, prin decret.
  2. Amnistia (în greacă, amnestia= uitare) înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Cu alte cuvinte, condamnările pronunţate pentru infracţiunile amnistiate (nu pentru orice infracţiuni) nu se mai iau în seamă (cazierul judiciar se „albeşte”), procesele aflate în curs se opresc, fără condamnare, dacă privesc infracţiuni amnistiate (se dispune, la primul termen de judecată care urmează actului de amnistie, încetarea procesului penal pe motiv că a intervenit amnistia), iar urmărirea penală în dosarele de la parchet/poliţie pentru infracţiuni amnistiate se opreşte în stadiul în care ajunsese la momentul actului de amnistie (dosarul se va „închide”, se va da clasare, pe motiv că a intervenit amnistia).

Cel care se consideră nevinovat şi a fost amnistiat (cu consecinţa opririi imediate a procesului/urmăririi penale) poate cere continuarea procesului penal sau a urmăririi penale. Procesul/urmărirea penală vor continua şi dacă cel în cauză e găsit nevinovat, se va dispune achitarea sau, după caz, clasarea dosarului pe motiv că e nevinovat (nu că e amnistiat). Dacă e găsit vinovat, tot nu va fi condamnat/trimis în judecată, ci se va da o soluţie de încetare a procesului sau, după caz, de clasare a dosarului, bazată pe faptul că e amnistiat.

  1. Graţierea nu înlătură răspunderea penală, nu desfiinţează condamnările deja existente (nu „şterge” condamnarea din cazierul judiciar), ci doar înlătură, total sau parţial, executarea pedepsei. În caz de graţiere, procesul şi urmărirea penală pentru infracţiunea graţiată vor continua, nu se vor opri, ca în cazul amnistiei. Dacă există probe de vinovăţie, persoana urmărită penal va fi trimisă în judecată, iar persoana trimisă în judecată va fi condamnată. Beneficiul celui graţiat este că nu va executa pedeapsa ce i se va aplica de instantă, în caz de condamnare. Graţierea poate fi totală (priveşte întreaga pedeapsă aplicată) sau parţială (priveşte doar o cotă/fracţie din pedeapsa aplicată; restul de pedeapsă, negratiată, va fi executată). Graţierea poate fi necondiţionată (beneficiarului nu i se cere o anumită conduită după graţiere) sau condiţionată (de exemplu, este graţiat sub condiţia de a nu mai comite o nouă infracţiune: dacă într-un termen de la graţiere, să zicem 3 ani, cel graţiat săvârşeşte o nouă infracţiune, va executa pe lângă pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa care i-a fost graţiată). Graţierea poate fi colectivă (priveşte toate persoanele care au săvârşit o anume infracţiune/anumite infracţiuni) sau individuală (primeşte o singură persoană). Doar graţierea colectivă se acordă prin lege (organică) sau, după caz, prin ordonanţă de urgenţă (delegare legislativă în baza art. 115 din Constituţie). Graţierea individuală se acordă doar de preşedinte, prin decret.

https://apador.org/wp-content/uploads/2018/12/amnistie.jpg 400 800 Rasista https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png Rasista2018-12-18 11:18:152018-12-18 11:23:06Cum se pot repara abuzurile justiției fără amnistie și grațiere

Cerem dezbaterea publică a ordonanței de modificare a codurilor penale

13/12/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider, Transparenta /de Rasista

La începutul acestei săptămâni, mai mulţi reprezentanţi ai partidului majoritar şi ai guvernului au adus la cunoştinţa publicului intenţia adoptării unei ordonanţe de urgenţă pentru modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală.

În principiu, potrivit art. 115 al. 4 şi 6 din Constituţie, şi legile penale pot fi modificate prin ordonanţă de urgenţă, dacă sunt îndeplinite cel puţin următoarele două condiţii:

– există o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată (condiţia „urgenţei”)

– prin aceste modificări nu sunt aduse restrângeri noi sau mai mari decât cele existente ale drepturilor şi libertăţilor prevăzute în Constituţie. De exemplu, nu pot fi introduse noi infracţiuni sau limite mai mari de pedeapsă sau noi măsuri de supraveghere sau extinderea cazurilor care justifică arestarea preventivă etc.  Prin urmare, rezultă că modificările aduse printr-o ordonanţă de urgenţă ori sunt neutre (nu se referă la drepturi şi libertăţi prevăzute în Constituţie), ori sunt mai favorabile decât reglementările deja existente cu privire la drepturile şi libertăţile prevăzute în Constituţie (de exemplu, eliminarea/limitarea unor măsuri de supraveghere, reducerea cazurilor care justifică arestarea preventivă etc.)

De altfel, Codul de procedură penală şi Codul penal au mai fost modificate prin ordonanţe de urgenţă, fără ca acestea să fie declarate, până în prezent, neconstituţionale. Spre exemplu, Codul de procedură penală a fost modificat prin OUG nr. 3/2014, OUG nr. 82/2014, OUG nr. 24/2015, OUG nr. 6/2016,  OUG nr. 18/2016, OUG nr. 70/2016, iar Codul penal a fost modificat prin OUG nr. 18/2016.

În contextul prezentat mai sus, APADOR-CH solicită public Guvernului Românei să respecte, ca bună practică, principiul transparenţei decizionale în legătură cu emiterea acestei ordonanţe de urgenţă. În acest sens, asociaţia consideră că este absolut necesar ca proiectul ordonanţei de urgenţă (în cuprinsul căruia trebuie justificată urgenţa emiterii acestei ordonanţe) să fie publicat pe site-ul Ministerului Justiţiei şi supus dezbaterii publice cu cel puţin 10 zile înainte de adoptare. Este adevărat, Legea nr. 52/2003 nu prevede obligativitatea dezbaterii publice a proiectelor de ordonată de urgenţă (care presupun adoptarea unor soluţii imediate, fără întârziere), dar, ca bună practică, având în vedere importanţa şi ecoul social al unei astfel de ordonanţe, este necesar ca, înainte de adoptare, conţinutul acestui act normativ să fie supus dezbaterii opiniei publice.

De asemenea, tot ca bună practică, APADOR-CH solicită public Guvernului României ca reglementările de mare importanţă şi impact în societate, cum ar fi şi modificarea legilor penale, să nu fie „strecurate” în perioada sărbătorilor ocazionate de Crăciun şi de Anul Nou, când atenţia marii părţi a opiniei publice este (sau ar trebui) orientată, prioritar, spre alte aspecte decât activitatea de legiferare.

 

Răspunsul Ministerului Justiției
https://apador.org/wp-content/uploads/2018/12/guvernul-romaniei.jpg 501 810 Rasista https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png Rasista2018-12-13 20:52:572019-01-21 21:19:39Cerem dezbaterea publică a ordonanței de modificare a codurilor penale

Libertatea de exprimare trebuie înțeleasă corect și în contextul protecției datelor personale

13/11/2018/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

APADOR-CH a semnat scrisoarea transmisă azi Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) de ApTi și Activewatch, în contextul controverselor publice create de solicitarea pe care autoritatea a adresat-o jurnaliștilor de la RISE Project, în legătură cu valiza cu documente din cazul #Teleormanleaks.

În atenția Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal

B-dul G-ral Gh. Magheru, nr. 28-31, sector 1, București

Adresă de e-mail: anspdcp@dataprotection.ro

13 noiembrie 2018

Libertatea de exprimare trebuie înțeleasă corect și în contextul protecției datelor personale

Vă adresăm această scrisoare deschisă în contextul controverselor publice create de solicitarea pe care ați adresat-o jurnaliștilor de la RISE Project, de a vă furniza informații referitoare la postarea pe pagina de Facebook a unui material jurnalistic.

În calitatea noastră de organizații de drepturile omului, susținând atât drepturile la libertatea de exprimare și libertatea presei, cât și dreptul la viață privată, am dori să facem câteva precizări care sperăm să vă fie utile în abordarea unor situații similare cu cea de față, în special cu privire la libertatea de exprimare (pentru că știm că zona de date personale și viață privată este obiectul dvs. de activitate), precizări care ar putea să vă ajute în a înțelege reacția fără echivoc a autorităților europene. De asemenea, sugeram că Autoritatea are nevoie urgentă de implementarea unui sistem de lucru în solicitările care privesc prelucrarea datelor în scop jurnalistic.

  1. Nu doar viața privată este un drept fundamental, ci și libertatea de exprimare

Atât dreptul la viață privată, cât și dreptul la libertatea de exprimare se bucură de un regim egal, niciun drept nefiind deasupra celuilalt. O autoritate nu poate invoca în mod arbitrar restricții asupra dreptului la libertatea de exprimare, cu atât mai puțin când este vorba despre un subiect de interes public, precum în cazul de față. Pentru a decide care dintre cele două drepturi primează într-o speță, acestea trebuie puse în balanță, fiind necesar a se efectua un echilibru corect, luându-se în calcul particularitățile fiecărui caz.

A reduce discuția doar la cele 3 derogări din art. 7 din Legea 190/2018 reprezintă o abordare simplistă, câtă vreme este clar că scopul Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) nu este de a limita libertatea de exprimare. În același timp, există numeroase acte normative privind drepturile omului semnate de România (nominalizăm aici doar două – Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și Convenția Europeană a Drepturilor Omului) ce trebuie luate în considerare atunci când este vorba de un conflict între două sau mai multe drepturi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) are o vastă jurisprudență ce vorbește despre punerea în balanță a dreptului la libertatea de exprimare și a dreptului la viață privată, iar acest test de echilibrare ia în considerare cel puțin 6 factori extrem de importanți ce trebuie considerați în fiecare caz în parte. Așadar ar fi fost necesar ca ANSPDCP să ia în calcul – atât în discuțiile interne, dar și în clarificările publice ulterioare – aceste aspecte ce țin de proporționalitate și cântărirea justă a celor două drepturi fundamentale.

  1.  Protecția surselor în cazul jurnaliștilor este crucială pentru garantarea dreptului la libertatea de exprimare

Protecția surselor jurnalistice este una din condițiile de bază în garantarea libertății presei. Jurisprudența CEDO subliniază cu consecvență că încercarea de a obliga un jurnalist să își dezvăluie sursele încalcă dreptul său la libertatea de a primi și distribui informație, deci încalcă dreptul său la libertatea de exprimare. Curtea a considerat că obligarea jurnaliștilor la a-și dezvălui sursele afectează libera circulație a informației, în detrimentul democrației, drept pentru care poate fi justificată doar în cazuri excepționale.

De aceea este absolut normală reacția jurnaliștilor și a instituțiilor europene când au aflat că Autoritatea ar fi cerut „sursa” informațiilor protejate de RISE Project. Aici considerăm că ar fi rolul Autorității de a ține cont de sensibilitățile conflictului dintre drepturi, în primul rând pentru a preciza de ce în acel caz nu se aplică excepțiile pentru colectarea de date în scop jurnalistic. În al doilea rând dacă decide că trebuie să meargă mai departe, nefiind vorba de derogări, Autoritatea trebuie să precizeze că solicitarea de surse în aceste cazuri nu se referă la sursele jurnalistice, ci, mai degrabă, urmărește să identifice dacă datele sunt colectate direct de la persoana vizată sau din alte surse (sau surse publice), pentru eventuala aplicare a articolelor 13 și 14 din GDPR.

Nu putem decât să sperăm că, de fapt, avem de a face mai degrabă cu o inadecvare a comunicării, decât cu o dorință de a avea acces la sursele jurnaliștilor.

  1.  Amenințările nu au ce să caute într-o adresă din partea unei autorități publice

Solicitarea dvs. către RISE Project indică faptul că sunt pasibili de o amendă de 3000 de lei pe zi, pentru fiecare zi de întârziere cu răspunsul la solicitarea dvs., răspuns ce are termen limită de 10 zile. În plus i-ați mai anunțat și că sunt pasibili de o amendă de până la 20.000.000 de euro pentru încălcarea art. 83 din Regulamentul general privind protecția datelor, subliniind în textul redactat de dvs. referința la „neacordarea accesului”.

Aceasta sună a amenințare (deși textul e conform cu prevederile Regulamentului), iar partea legată de „accesul’ la documente ridică același probleme ca și cele de mai sus. Cu atât mai mult cu cât nimeni în Europa n-a acordat încă vreo amendă de 20 de milioane de euro. De fapt, nici măcar de 1 milion. Credem că nici măcar de 100 000.

În concluzie, față de cele 3 puncte mai sus menționate, observăm că solicitarea formulată către RISE Project a lăsat impresia unei acțiuni făcute în grabă, fără o analiză temeinică a situației, ceea ce a alimentat convingerea publică că ar fi existat o motivație de natură politică, generată de subiectul materialului jurnalistic, și nu ar fi fost vorba de o simplă anchetă obiectivă și imparțială a Autorității de supraveghere în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal.

Facem aceste remarci deoarece ambele drepturi fundamentale sunt la fel de importante și nu dorim ca rolul Autorității să pară a fi redus la un instrument de control politic și blocare a dezbaterilor necesare într-o societate democratică.

Considerăm că Autoritatea are nevoie urgentă de implementarea unui sistem de lucru în solicitările care privesc presa. Acest sistem de lucru trebuie conceput doar în baza unor consultări publice cu mass-media și cu organisme cu expertiză în domeniul libertății de exprimare și al libertății presei, din România și din Uniunea Europeană. Așteptăm cu interes propunerile dvs. în acest sens.

Semnatari:

Asociația pentru Tehnologie și Internet – ApTI

ActiveWatch

Centrul pentru Inovare Publică

APADOR-CH

Centrul pentru Jurnalism Independent

Miliția Spirituală

Sindicatul Roman al Jurnaliștilor MediaSind

Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație

Societatea Jurnaliștilor Galați

Funky Citizens

Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

S-au adăugat listei semnatarilor:

Asociația Kompatibil

https://apador.org/wp-content/uploads/2015/12/08_text-page-001.jpg 2973 2973 Rasista https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png Rasista2018-11-13 14:54:592018-11-13 14:54:59Libertatea de exprimare trebuie înțeleasă corect și în contextul protecției datelor personale

129 de ONG-uri îi cer președintelui să nu promulge legea care le va bloca activitatea

05/11/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Parlamentul României a adoptat în data de 24 octombrie 2018 proiectul de Lege pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ciuda criticilor vehemente ale societății civile la adresa unor articole considerate abuzive și neconforme cu Directiva Europeană privind spălarea banilor, pe care o transpune.

129 de asociații și organizații, printre care și APADOR-CH, i-au scris președintelui Klaus Iohannis să nu promulge legea și să ceară fie reexaminarea acesteia, fie un punct de vedere al Comisiei de la Veneția. Organizațiile semnatare ale scrisorii nu contestă necesitatea acestei legi, ci faptul că în textul ei au fost introduse prevederi care nu răspund unor probleme de fond, însă vor conduce la blocarea activității asociațiilor și fundațiilor și altor persoane juridice fără scop patrimonial din România.

De exemplu, printr-o traducere eronată a unor termeni din Directiva europeană, legea românească obligă organizațiile neguvernamentale să-și raporteze lunar, sub sancțiunea desființării, toți beneficiarii serviciilor oferite, obligație care încalcă deopotrivă drepturile respectivilor beneficiari (dreptul la viață privată) și chiar ale asociațiilor (dreptul la liberă asociere) și împovărează nejustificat activitatea și așa slab susținută financiar a organizațiilor, ducând la blocarea acestora.

Prin Directiva europeană se urmărește posibilitatea identificării celor care controlează sau iau decizii cu privire la o entitate, și nu a celor care sunt destinatarii activităților entității respective.

Citiți scrisoarea adresată președintelui

 

Legea a fost atacată la Curtea Constituțională de un număr de parlamentari PNL și USR, iar CCR urmează să se pronunțe asupra constituționalității legii în data de 5 decembrie 2018.

https://apador.org/wp-content/uploads/2018/09/bureaucracy_romania_ngo.jpg 305 800 Rasista https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png Rasista2018-11-05 12:18:592018-11-05 12:18:59129 de ONG-uri îi cer președintelui să nu promulge legea care le va bloca activitatea

Îi cerem Ministrului Culturii să respingă filtrele de conținut

19/10/2018/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

APADOR-CH a semnat scrisoarea către ministrul culturii, George Ivașcu, trimisă azi, 19 octombrie 2018, de Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) împreună cu mai multe organizații din România, pentru a-i cere ministrului să promoveze o abordare fermă împotriva filtrelor de conținut și pentru menținerea regimului actual al răspunderii juridice a platformelor online, așa cum este reglementat de Directiva privind comerțul electronic.

Principalele motive de alarmare legate de drepturile digitale ale cetățenilor sunt:

  • Filtrele de conținut pot fi implementate ca o consecință directă a redefinirii regimului de răspundere instituit de Directiva privind comerțul electronic. Declararea companiilor online răspunzătoare pentru tot conținutul postat pe site-ul lor nu le va lăsa altă opțiune decât să pună în aplicare filtre de recunoaștere a conținutului, o tehnologie care este susceptibilă de erori, intruzivă, contestabilă din punct de vedere juridic (CJUE, cauza C-70/10) și care va limita direct posibilitatea parodiei și satirei.
  • A permite unor algoritmi imperfecți să reglementeze discuțiile libere online va pune în pericol diversitatea opiniilor și a conținutului creativ. Chiar mai îngrijorător, astfel de sisteme ar putea fi abuzate de actorii ce promovează dezinformarea pentru a elimina conținutul care contracarează poziția lor. Directiva stabilește cantitatea minimă de filtrare care trebuie făcută – maximul va fi determinat de interesele comerciale, politice și economice ale companiilor, definite în termenii acestora. Serviciile de filtrare a conținutului sunt deținute în principiu de mari companii americane care vor avea posibilitatea să acorde licență furnizorilor europeni – ce vor fi astfel nevoiți să facă o investiție în plus. Mai grav, fiindcă tehnologia este în dezvoltare continuă, companiile europene nu vor ști niciodată ce nivel de filtrare este considerat conform, așa că vor alege să supra-filtreze pentru a elimina orice risc juridic.

De aceea, solicităm Ministrului Culturii să respingă filtrele de conținut, menținând regimul de răspundere actual. Făcând platformele direct responsabile de fiecare bucată de conținut încărcată pe platformele lor, acestea nu vor avea altă posibilitate decât să lase algoritmii să decidă asupra legitimității anumitor tipuri de conținut online.

Totodată, în lipsa unor reglementări foarte specifice menționate în cuprinsul propunerii de directivă, platformele vor fi tentate să se pună la adăpost de noile obligații de răspundere asupra conținutului încărcat de utilizatori incluzând aceste mecanisme de filtrare în termeni și condiții, neputându-se raporta la niște prevederi legale clare. Iar așa cum am menționat mai sus, filtrele de conținut sunt mecanisme intruzive, contestate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene , și pot fi folosite abuziv de către companii, acestea având o plajă largă de manevră în definirea propriilor termeni și condiții.

Tot din cauza lipsei obligațiilor legale clare, companiile vor putea, de asemenea, să evite cu ușurință obligațiile de a pune în aplicare un mecanism de reclamații sau vor alege să implementeze unul superficial. Mai mult, cetățenii vor pierde protecția oferită de Carta Drepturilor Fundamentale, care nu se aplică în relația dintre cetățenii afectați de eventuale comportamente abuzive și companii. Exercitarea dreptului de autor nu trebuie să devină o cenzură preventivă a conținutului legal reglementat de reguli private.

Considerăm că România trebuie să susțină drepturi de autor care să recompenseze în mod echitabil artiștii, protejând în același timp accesul la patrimoniul nostru cultural și lăsând intacte fundamentele unui Internet liber, inovator și deschis.

Semnatari:

Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI)
Centrul de Educație și Cultură Media – Mediawise Society
Digital Citizens Romania, Think-Tank
Copy-Me
Centrul pentru Inovare Publică
Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România
Constantinescu Nicolaie, kosson.ro
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație
Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Citește scrisoarea către ministrul culturii
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/12/08_text-page-001.jpg 2973 2973 Rasista https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png Rasista2018-10-19 13:22:202018-10-19 13:22:20Îi cerem Ministrului Culturii să respingă filtrele de conținut

Cum rămâne cu mitingurile spontane?

17/10/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Printr-o decizie din această săptămână a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), prin care a fost soluţionat un recurs în interesul legii privind interpretarea unui articol din Legea 60/1991, a adunărilor publice, s-a stabilit că obligaţia de declarare prealabilă* a unei adunări publice există şi în cazul în care aceasta urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă şi trotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.

Cu alte cuvinte, nu ar mai trebui declarate prealabil doar adunările publice (mitingurile)  ce ar urma să se desfăşoare în curţile autorităţilor/instituţiilor publice, respectiv în spaţiul cuprins între clădire şi gardul împrejmuitor.

Aceasta este concluzia care se poate trage în acest moment, până la publicarea deciziei ICCJ în Monitorul Oficial. Potrivit art. 517 al. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, decizia ICCJ trebuie motivată şi publicată în Monitorul Oficial în cel mult 45 de zile de la pronunţare, iar de la data publicării decizia devine obligatorie pentru toate instanţele naţionale.

Rămâne, în continuare, nerezolvată o mare problemă, şi anume cea privind „mitingurile spontane”. Legea 60/1991 tace absolut – mai ales după amintita decizie a ICCJ – cu privire la această categorie de mitinguri. Dacă legea nu le vede, nu înseamnă că ele nu pot exista. Din acest motiv ar fi necesară o intervenţie legislativă promptă, care să definească în mod clar şi previzibil noţiunea de „adunare publică spontană” şi să stabilească, în mod rezonabil, regimul legal al acesteia.

Până la intervenţia „promptă” a legislativului naţional, un element de certitudine privind regimul „mitingurilor spontane” rămâne jurisprudenţa CEDO. În acest sens, poate fi citată o hotărâre CEDO din 2007 în cauza BUKTA ŞI ALŢII împotriva UNGARIEI. Sigur, starea de fapt de la care s-a pornit în această cauză poate afecta sensibilităţile naţionale (pe deplin justificate), fiind vorba despre un miting spontan desfăşurat la Budapesta împotriva sărbătoririi zilei de 1 Decembrie (reunirea Transilvaniei cu România). Dar, depăşind emoţiile negative ce pot fi generate de starea de fapt, are relevanţă principul stabilit de CEDO în legătură cu „mitingurile spontane”.

În cauza respectivă, la 1 decembrie 2002, primul ministru român a organizat o recepţie la Budapesta dedicată Zilei Naţionale a României (ziua reunirii Transilvaniei cu România). Primul ministru al Ungariei a decis, în ultimul ceas, să participe la recepţie şi a informat publicul despre intenţia sa cu câteva ore înainte de eveniment. Mai multe persoane din Budapesta au considerat că primul ministru al Ungariei nu trebuia să participe la acestă recepţie, deoarece, în opinia lor, ziua de 1 decembrie  are o semnificaţie negativă în istoria Ungariei („pierderea” Transilvaniei). De aceea, aceste persoane au decis să organizeze o demonstraţie împotriva participării la recepţie a primului ministru maghiar, demonstraţie care a avut loc în faţa hotelului unde trebuia să aibă loc recepţia. Poliţia nu a fost informată despre această intenţie, deşi, potrivit legii maghiare, adunările publice trebuie declarate la poliţie cu minimum 3 zile înainte de desfăşurare.

Mitingul din faţa hotelului a fost paşnic, dar poliţia l-a dispersat pe motiv că era ilegal, întrucât nu fusese declarat în prealabil.

Mai mulţi participanţi la miting s-au adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Cu privire la neîndeplinirea obligaţiei de declarare prealabilă a mitingului, aceştia au susţinut, cu succes în faţa CEDO, că a existat un interval foarte scurt de timp (câteva ore) între momentul recepţiei şi cel în care primul ministru maghiar şi-a afirmat public intenţia de a participa la recepţie. Dacă ar fi declarat mitingul şi ar fi aşteptat 3 zile ca să-l ţină, mitingul ar fi fost lipsit de sens, deoarece recepţia şi participarea primului ministru, împotriva căreia au dorit să protesteze, nu ar mai fi fost de actualitate.

Cu ocazia soluţionării acestui caz, CEDO a stabilit şi unele principii, valabile pentru toate statele care sunt supuse jurisdicţiei acestei Curţi, şi anume:

  • Ceea ce caracterizează un „miting spontan” este necesitatea ca acel miting să fie o reacţie imediată la un eveniment. Dacă ne raportăm la speţa respectivă, ar trebui ca, în mod obiectiv, să fie necesar, pentru a nu goli de conţinut libertatea de întrunire paşnică, ca reacţia să aibă loc în mai puţin de 3 zile de la acel eveniment, deoarece şi în legea maghiară, şi în legea română, declararea prealabilă trebuie făcută cu minimum 3 zile înainte de miting. În acest context, o mobilizare pe FB la un miting ce are loc peste o săptămână sau o lună, nu pare să întrunească acea condiţie de „reacţie imediată la un eveniment” care ar caracteriza un miting spontan.

  • Simplul fapt că mitingul, care se desfăşoară în mod paşnic, nu a fost declarat nu este suficient, prin el însuşi, pentru dispersarea mitingului. În speţa soluţionată, CEDO a reţinut că nu există nici o dovadă care ar sugera că manifestanţii ar fi prezentat vreun pericol pentru ordinea publică în afară de o perturbare minoră (la un moment dat s-a auzit un zgomot mai puternic, de „mică detonaţie”) care inevitabil se poate produce la oricare adunare desfăşurată într-un loc public. CEDO a subliniat că în lipsa actelor de violenţă din partea manifestanţilor este important ca autorităţile publice să dea dovadă de o anumită toleranţă faţă de reuniunile paşnice, pentru că libertatea de întrunire aşa cum este garantată de articolul 11 din Convenţie să nu fie lipsită de însăşi esenţă sa. (a se vedea, în acest sens, şi hotărârea CEDO din anul 2006 în cauza Oya Ataman v.Turcia, cauza nr. 74552/01, par. 41-42.).

Concluziile care se poate trage din această hotărâre CEDO sunt:

–  pentru un miting spontan (ca reacție imediată la un eveniment) nu poate fi impusă o obligație de declarare prealabilă (pentru că există un motiv obiectiv de imposibilitate a declarării prelabile = necesitatea de a reacţiona imediat la un eveniment, altfel mitingul își pierde caracterul actual)

– simplul fapt al nedeclarării mitingului, dacă el se desfăşoară în mod paşnic, fără a  pune în pericol real ordinea publică, nu poate constitui un motiv pentru a fi dispersat.

APADOR-CH consideră că este necesar ca legiuitorul nostru să reglementeze, cât de curând posibil, înţelesul şi regimul juridic al „adunărilor publice spontane”. Şi să ţină cont, cu ocazia reglementării, de jurisprudenţa CEDO în materie. Găsiți aici câteva modificări posibile ale legii, rezultate dintr-un proiect mai vechi al APADOR-CH.

  • Potrivit art. 6 din Legea 60/1991, declararea prealabilă a mitingurilor se face, cu cel puţin 3 zile înainte de data desfăşurării, la primar, iar nu pe FB, respectiv la primarul din localitatea unde va avea loc mitingul, potrivit modelului de declaraţie ce este anexat Legii 60/1991.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/12/09_text-page-001.jpg 2973 3005 Rasista https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png Rasista2018-10-17 11:50:092018-10-17 11:50:09Cum rămâne cu mitingurile spontane?

Cerem parlamentului să repare modificările la legea referendumului

08/10/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH a transmis Birourilor permanente ale Camerei deputaților și Senatului solicitarea de a restabili măsurile de control, transparență și securitate a sistemului de vot în legislația privind referendumurile. Concret, când vor dezbate legea privind adoptarea Ordonanței de urgență nr. 86/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, parlamentarii trebuie să corecteze modificările care vizează folosirea Sistemului informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal (SIMPV). În caz contrar, dacă OUG 86/2018 va fi adoptată prin lege ca atare, toate referendumurile viitoare se vor derula fără SIMPV, ceea ce va deschide calea fraudării rezultatelor procesului electoral.

Solicitarea către Parlament

Către,

Biroul permanent al Senatului,

Biroul permanent al Camerei deputaților,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) vă solicită să aveți în vedere introducerea în Legea prin care veți aproba Ordonanța de urgență nr 86/2018, care a modificat recent legea referendumului, a prevederii exprese că la următoarele referendumuri nationale este obligatorie folosirea Sistemului informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal (SIMPV).

Vă atragem atenția că în lipsa acestei mențiuni în actul normativ se crează premisele ca pe viitor toate referendumurile organizate în România să se desfășoare fără folosirea acestui sistem informatic de monitorizare, care asigură corectitudinea și transparența votului.

Amintim că prin art. 62 din Ordonanța de urgență nr. 86/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, a fost exclusă folosirea SIMPV la orice referendum, deşi justificarea excluderii priveşte doar referendumul din 6-7 octombrie 2018, în sensul că timpul scurt rămas până la acest referendum nu permite achiziția și instalarea sistemelor necesare SIMPV. Aprobarea OUG 86/2018 în această formă, însă, ar duce la legiferarea excluderii SIMPV din procesul electoral al tuturor referendumurilor viitoare.

Vă solicităm așadar ca în legea de aprobare a OUG 86/2018, lege care oricum va fi adoptată după desfășurarea referendumului din 6-7 octombrie 2018, la articolul I, pct. 17 din OUG 86/2018 – textul modificat al art. 62 din Legea nr. 3/2000 să aibă următorul conținut:

„Dispozițiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu cele ale Legii nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele privind Sistemul informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal și centralizarea electronică a rezultatelor votării.”

SIMPV este un sistem care a contribuit semnificativ la creşterea încrederii publice în procesele electorale şi este absolut necesară utilizarea acestuia în condiţiile în care nu există alte metode eficiente de verificare a votanţilor în timp real, de prevenire a eventualelor fraude electorale şi nici pentru prezentarea unor informaţii esenţiale despre prezenţa la referendum. Prevederea expresă în lege a SIMPV ar da posibilitatea Autorității Electorale Permanente ca, pentru viitoarele referendumuri, să aibă timpul necesar pregătirii și punerii în funcțiune a sistemului și pregătirea personalului aferent.

https://apador.org/wp-content/uploads/2015/12/15_text-page-001.jpg 2973 3002 Rasista https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png Rasista2018-10-08 13:23:132018-10-08 16:04:41Cerem parlamentului să repare modificările la legea referendumului

Guvernul instituie controalele discreționare la adresa ONG-urilor

06/09/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH îi cere Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională Ordonanța 18/2018 prin care Guvernul își creează un instrument de hărțuire a ONG-urilor, pretextând că le controlează dacă cheltuiesc banii primiți de la cetățeni în scopul pentru care au fost create. În realitate, orice entitate are dreptul legal de a cheltui sumele încasate cum consideră de cuviință pentru buna funcționare, asta incluzând plata facturilor sau achiziția de materiale igienico-sanitare.

Prin articolul II al Ordonanței 18/2018, Ministerul Finanțelor Publice este abilitat să controleze „modul de respectare a utilizării fondurilor primite de beneficiarii sumelor redirecţionate în baza titlului IV din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul pentru care au fost înfiinţaţi sau funcţionează”.

Această reglementare este neclară, imprevizibilă, lacunară și creează un paralelism cu alte reglementări legale, respectiv chiar cu titlul IV din Codul fiscal, ceea ce deschide calea unor șicane și abuzuri ale organelor de inspecție fiscală asupra acelor organizații mai vocale care critică acțiunile guvernului.

Codul fiscal prevede posibilitatea contribuabililor de a dispune, în declarațiile lor fiscale, redirecționarea a 2% sau 3,5% din impozitul pe venit pentru „susţinerea unor entităţi nonprofit”, nu pentru „susţinerea activităţii unor entităţi nonprofit”. Asta înseamnă că sumele redirecţionate pot fi folosite pentru orice cheltuieli ale acelei entităţi, de exemplu, şi pentru cheltuieli administrative, chiar dacă ele nu sunt direct legate de scopul pentru care a fost înfiinţată sau funcţionează entitatea. Singura verificare pe care statul o poate face cu privire la aceşti beneficiari este dacă ei sunt înfiinţaţi potrivit legii şi dacă funcţionează potrivit legii. Codul fiscal nu prevede şi o verificare cu privire la destinaţia concretă pe care a avut-o suma primită prin redirecţionare, asta ţinând exclusiv de aprecierea acelei entităţi care a primit sprijinul.

Spre exemplu, pentru a funcţiona potrivit scopului său, o organizație trebuie, în primul rând, să existe. Pentru asta sunt necesare cheltuieli de natură administrativă (plata utilităţilor, achiziţionarea de consumabile, inclusiv de materiale sanitare etc). Reglementarea din art. II din OG 18/2018, prin lipsa sa de claritate, precizie şi previzibilitate, nu permite stabilirea clară a regimului acestei categorii de cheltuieli, care sunt foarte importante pentru existenţa unei organizații. De exemplu, cheltuielile cu plata luminii, a apei, nu ţin direct de scopul pentru care o entitate a fost înfiinţată şi funcţionează, dar fără aceste plăţi funcţionarea entităţii nu va fi practic posibilă. Legea, redactată deficitar, lacunar, nu permite tragerea unei concluzii în legătură cu regimul acestor cheltuieli. Şi este inacceptabil ca, din cauza lacunelor legii, regimul cheltuielilor să fie stabilit de inspectorul financiar, după bunul său plac.

În mod logic, pentru a putea stabili dacă o organizație a cheltuit o sumă în scopul pentru care a fost înfiinţată şi funcţionează, inspectorul financiar va stabili, mai întâi, care este scopul înfiinţării şi funcţionarii acelei entităţi. Cu alte cuvinte, OG 18/2018 îl desemnează pe inspectorul financiar drept persoana care desluşeşte şi stabileşte care este scopul pentru care o entitate (ONG) a fost înfiinţată şi care este scopul pentru care o entitate (ONG) funcţionează. Se pune atunci întrebarea ce rol mai are structura de conducere a entității (de exemplu, adunarea generală) la stabilirea scopului înfiinţării şi funcţionarii acelei entităţi, atâta vreme cât scopul pentru care a fost înfiinţată şi funcţionează acea entitate va fi stabilit de către un inspector financiar din cadrul unui minister.

Punerea în primejdie reală a activităţii ONG-urilor prin adoptarea unei reglementări lacunare, care nu are calitatea cerută pentru o lege şi care, din această cauză, permite abuzuri din partea guvernului încalcă, de asemenea, principiul potrivit căruia România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, principiu consacrat prin art.1 alin. 3 din Constituție.

APADOR-CH a cerut astăzi Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională privind excepția de neconstituționalitate a articolului II din OG 18/2018. Una dintre cerințele principiului respectării legilor se referă la calitatea actelor normative, în sensul că orice act normativ, pentru a putea fi respectat, trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, respectiv să fie clar, precis și previzibil. Singurul lucru clar în legătură cu articolul II din OG 18/2018 este că prin acesta Guvernul instituie controalele discreționare la adresa ONG-urilor incomode.

Citiți scrisoarea adresată Avocatului Poporului

https://apador.org/wp-content/uploads/2018/09/bureaucracy_romania_ngo.jpg 305 800 Rasista https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png Rasista2018-09-06 13:19:192018-09-06 14:17:24Guvernul instituie controalele discreționare la adresa ONG-urilor

Cum poate fi atacată la CCR modificarea Codului penal

04/07/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Prin relaxarea condițiilor de eliberare condiționată din penitenciar,  judecătorii vor fi obligați să pună în libertate deținuții care au executat jumătate din pedeapsă; Parlamentul a lansat această ofertă penală – „primeşti 10 ani, dar faci doar 5” – fără să facă un studiu de impact, așa cum prevede Legea 24/2000, ceea ce este neconstituțional; Cine și cum ar putea ataca la Curtea Constituțională modificările Codului penal

București, 4 iulie 2018

APADOR-CH consideră că este neconstituţională adoptarea unor modificări legislative substanţiale ale Codului penal, în lipsa studiilor de impact prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.

Potrivit art. 30 al. 1 lit. d din legea 24/2000, studiile de impact sunt obligatorii în cazul proiectelor de legi de importanță şi complexitate deosebită, iar proiectul de lege de modificare a Codului penal intră, în mod evident, în această categorie.

Conform art. 33 al. 1 din Legea nr. 24/2000, studiul de impact are ca scop estimarea costurilor şi beneficiilor aduse în plan economic şi social prin adoptarea proiectului de lege, precum şi evidenţierea dificultăţilor care ar putea apărea în procesul de punere în practică a reglementărilor propuse.

De asemenea, potrivit art. 33 al. 2 din legea 24/2000, pentru propunerile legislative iniţiate de deputaţi sau de senatori, studiile de impact se întocmesc prin grija ministerelor de resort, la solicitarea comisiilor parlamentare.

Deci, era obligaţia legală a comisiei parlamentare „Iordache” să solicite ministerelor de resort (printre care, Ministerul Justiţiei şi  Ministerul Afacerilor Interne) întocmirea de studii de impact cu privire la modificările propuse pentru Codul penal.

Spre exemplu, studiile de impact, dacă ar fi fost întocmite, aşa cum obligă Legea 24/2000, ar fi trebuit să se pronunţe şi cu privire la efectele sau, mai exact, riscurile ce se creează pentru ordinea publică prin relaxarea exagerată a regimului liberării condiţionate.

Astfel, prin modificările aduse la art. 100 din Codul penal privind liberarea condiţionata se ajunge, practic, la regula eliberării automate din penitenciar după executarea a jumătate din pedeapsa aplicată de instanţă (se are în vedere că marea majoritate a pedepselor aplicate de instanţă nu depăşesc 10 ani închisoare).

În acest context, nu poate fi neglijată îngrijorarea legitimă care este generată de această relaxare a regimului eliberării din detenţie a persoanelor condamnate definitiv. Un posibil efect al acestei relaxări poate fi o încurajare a infracţionalităţii, deoarece, practic, pedepsele aplicate de instanţe vor fi executate, ca regulă, doar la jumătate. La o asemenea „ofertă” lansată de legiuitor, de tipul „primeşti 10 ani, dar faci doar 5” este foarte posibil că starea infracţională să crească şi astfel să fie afectată ordinea publică din ţară. Închisorile tot nu s-ar elibera, pentru că, dacă va creşte starea infracţională, vor intra mai mulţi la închisoare, însă pe durate mai scurte.

Desigur, dacă studiile de impact ar fi fost efectuate, ele ar fi trebuit să ofere răspunsuri şi la îngrijorările exprimate mai sus şi prezente în spaţiul public.

APADOR-CH consideră că neîntocmirea studiilor de impact în legătură cu modificările propuse pentru Codul penal constituie o încălcare clară a Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, iar această încălcare de lege a viciat constituţionalitatea procedurilor parlamentare de adoptare a legii de modificare a Codului penal. Viciul de constituţionalitate constă în încălcarea art. 1 al. 3 din Constituţie, care prevede că România este stat de drept şi art. 1 al. 5 din Constituţie, care prevede că în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

APADOR-CH precizează că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a mai stabilit că încălcarea normelor de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000 cu ocazia adoptării unei legi duce la neconstituţionalitatea legii adoptate, întrucât astfel au fost încălcate art. 1 al. 3 şi art. 1 al. 5 din Constituţie.

Spre exemplu, în decizia nr. 104 din 6 martie 2018 a Curţii Constituţionale, în par. 74-75, se menţionează următoarele:

“74. În cadrul controlului de constituționalitate, principiul legalității a fost analizat inclusiv prin încorporarea normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Temeiul constituțional al valorificării normelor de tehnică legislativă în controlul de constituționalitate a fost identificat, așadar, în dispozițiile art.1 alin.(3) „România este stat de drept […]”, precum și ale art.1 alin.(5), „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”

 

  1. Corelația dintre cele două componente – principiul statului de drept și principiul legalității – cuprinse în art.1 din Constituție este realizată de Curtea Constituțională prin faptul că principiul legalității este unul de rang constituțional…, astfel încât încălcarea legii are drept consecință imediată nesocotirea art.1 alin.(5) din Constituție, care prevede că respectarea legilor este obligatorie. Încălcarea acestei obligații constituționale atrage implicit afectarea principiului statului de drept, consacrat prin art.1 alin.(3) din Constituție…”

În concluzie, APADOR-CH consideră necesară atacarea la Curtea Constituţională, înainte de promulgare, a legii de modificare a Codului penal, prin invocarea încălcării art. 1 al 3 şi art. 1 al. 5 din Constituţie. Potrivit art. 15 al. 1 din Legea nr. 47/1997, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. Rămâne de văzut cine va fi interesat să o facă.

 

Citește și

Abuzul în serviciu devine infracţiune de corupţie în familie

https://apador.org/wp-content/uploads/2014/11/senat.jpg 360 650 Rasista https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png Rasista2018-07-04 08:27:312018-07-04 08:30:28Cum poate fi atacată la CCR modificarea Codului penal
Pagina 19 din 25«‹1718192021›»

Ultimele postări pe blog



Abonare Newsletter:

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Contactați-ne la
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.

© Drepturi de autor - APADOR-CH - Enfold Theme by Kriesi
Scroll to top
Utilizăm cookie-uri pentru ca site-ul să funcționeze optim. Continuând navigarea vă exprimați acordul pentru folosirea cookie-urilor.