De ce nu se găsesc timbre fiscale – Poșta, ANAF și Imprimeria se învinuiesc reciproc

27/04/2015/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Poșta Română transmite Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) necesarul anual de timbre fiscale. ANAF încheie, în baza acestui necesar, un contract de tipărire cu Imprimera Națională. Acesta este circuitul birocratic al timbrelor fiscale în natura instituțională românească.

Motivul pentru care mulți români nu au găsit în ultimele luni timbre fiscale la Poștă s-ar datora chiar acestei instituții, conform răspunsului primit de APADOR-CH de la Imprimeria Națională. Mai exact faptului că în 2014 nu s-a tipărit niciun timbru fiscal în România, deoarece Poșta Română nu a solicitat acest lucru. Primele tranșe de timbre sunt tipărite abia începând cu 9 aprilie 2015 și este probabil ca unele să fi ajuns deja la oficiile poștale.

APADOR-CH a solicitat un punct de vedere și de la Poșta Română în aceeași chestiune, punct de vedere din care reiese că Poșta nu a solicitat mai multe timbre de la ANAF pentru că a estimat că îi vor ajunge cele pe care le avea în 2013 și pentru 2014. În decembrie 2014, Poșta s-a confruntat cu o avalanșă de cereri de timbre de 1 leu, de la populație, motiv pentru care a cerut repede ANAF să tipărească timbre, dar se pare că viteza de reacție a ANAF+Imprimeria nu a fost suficient de bună pentru a evita criza timbrelor fiscale.

Citiți răspunsul Poștei privind timbrele fiscale

Citiți pe larg răspunsul Imprimeriei Naționale privind timbrele fiscale.

Ce spune CEDO când primăria și poliția nu te lasă să protestezi

14/04/2015/în Articole, Blog, Legea adunarilor publice /de APADOR-CH

Un caz recent câștigat la CEDO, de niște cetățeni armeni împotriva statului care le-a îngrădit dreptul de a organiza adunări publice, ar trebui să le dea de gândit și primăriilor noastre, care au de multe ori un comportament similar cu cel al primăriei Erevan.

În 2008, Comitetul Helsinki armean – o organizație neguvernamentală de drepturile omului, omoloaga APADOR-CH din Armenia – a vrut să organizeze un marș de comemorare a morții unui cetățean care murise cu un an înainte, aruncându-se de la etajul doi al unei secții de poliție în care se afla ca martor într-un caz de crimă. Asociația a făcut notificare la Primăria Erevan pe 6 mai 2008, cu 6 zile înainte de organizarea marșului, așa cum prevede legea armeană ce reglementează adunările publice. Conform acestei legi primăria trebuia să anunțe organizatorii marșului, în timp util, dacă nu aprobă manifestarea sau traseul acesteia, însă Comitetul Helsinki nu a primit nicio veste de la primărie decât pe 13 mai, la o zi după ce marșul ar fi trebuit organizat. Poliția, însă, fusese înștiințată de primărie înainte, prin urmare forțele de ordine au fost în măsură să împiedice manifestarea. Comitetul Helsinki s-a plâns la CEDO invocând încălcarea articolelor 11 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – respectiv dreptul la întrunire și asociere și dreptul la un remediu efectiv în justiție. CEDO i-a dat dreptate în martie 2015.

[box]Citiți decizia CEDO – CASE OF HELSINKI COMMITTEE OF ARMENIA v. ARMENIA [/box]

Pe scurt judecătorii CEDO au considerat că primăria Erevan a îngrădit dreptul la asociere al cetățenilor armeni, prin faptul că nu a comunicat din timp refuzul de a aproba manifestarea. În plus, curtea a considerat că refuzul nu era întemeiat legal. Guvernul armean s-a apărat invocând faptul că în martie 2008 în Armenia au avut loc manifestări violente de stradă, după alegeri, fapt ce a condus la instituirea stării de urgență și interzicerea pe o perioadă de 20 de zile a adunărilor publice. Curtea a observat, însă, că trecuseră două luni de la acele incidente, iar marșul în cauză era unul pașnic.

Guvernul armean a mai invocat și faptul că organizația reclamantă nu ceruse să i se facă dreptate în țară, înainte de a ajunge la Curtea Europeană, însă judecătorii CEDO au considerat că nu putea fi vorba de un remediu efectiv în justiția armeană atâta vreme cât cetățenii nu au putut organiza adunarea în ziua stabilită – aceasta nefiind o dată oarecare, ci aniversarea unui an de la data morții cetățeanului respectiv – 12 mai 2007. Deci adunarea nu putea fi organizată în altă zi.

Cazuri românești – Jandarmeria și primăria contra bicicliștilor de la OPTAR

Din păcate practica armeană nu este departe de cea românească. Și la noi Primăria Capitalei excelează în tertipuri de acest gen, zădărnicind diverse adunări publice pe motive puerile sau intimidând organizatorii de adunări prin amenzi aplicate arbitrar de jandarmerie.

Marian Ivan, negociind cu jandarmii la adunarea din 10 mai 2014

Un astfel de caz este cel al liderului OPTAR – Organizatia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România – Marian Ivan. El a fost amendat cu 5000 de lei, la 10 mai 2014, pe motiv că a organizat o adunare a bicicliștilor în București, fără să anunțe și Jandarmeria. Contestarea amenzii face obiectul unui proces în care domnul Ivan este asistat de avocatul APADOR-CH Nicoleta Popescu.

Marian Ivan, prin OPTAR, spune că a organizat mai mult de 12 marșuri ale biciliștilor în București, toate fiind declarate în prealabil la primărie. Mai mult, în comisia de profil a municipalității, din care face parte și un reprezentant al Jandarmeriei, au fost discutate și traseele pe care au voie să se deplaseze biciliștii în cadrul acestor adunări. În cazul celei din 10 mai 2014, aceasta fusese notificată încă din ianuarie la Primăria Capitalei, care l-a anunțat că va analiza chestiunea. Conform Legii 60/1991, a adunărilor publice, autoritatea locală este obligată să comunice în 48 de ore de la data primirii notificării dacă este de acord sau nu cu manifestarea, locul sau traseul acesteia. În cazul OPTAR această comunicare nu s-a făcut, motiv pentru care, conform aceleiași legi (articolul 11), organizatorul este îndreptățit să considere că adunarea a fost aprobată tacit.

Amenda Jandarmeriei a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât ea nu a fost aplicată pe loc, ci trimisă mai târziu prin poștă, și după ce, tot la cererea Jandarmeriei, adunarea din 10 mai fusese mutată în altă zonă a orașului, deoarece pe traseul stabilit inițial se derulau alte manifestări, cu ocazia Zilei Europei.

Extras din plângerea în justiție făcută de Marian Ivan:

„Cu câteva zile înaintea desfășurării celor 12 adunări publice, reprezentanții Jandarmeriei mă contactau telefonic pentru a mă întreba dacă adunarea publică declarată se va desfășura. Același lucru s-a întâmplat și pentru marșul din data de 10 mai 2014 când, la data de 6 mai 2014, un reprezentant al Jandarmeriei, dl. plutonier major Marian Zamfir, m-a sunat pentru a se interesa dacă protestul din 10 mai va avea loc. I-am precizat că orarul și traseul rămân neschimbate față de cum au fost prevăzute în declarația depusă la registratura Primăriei Municipiului București.

Pe data 10 mai 2014 am fost prezent la locul de desfășurare a adunării publice pentru a mă ocupa de organizare. Jandarmeria a fost prezentă, venind să discute cu mine chiar jandarmul cu care mă întâlnisem în Comisia de avizare a adunărilor publice din cadrul Primăriei Municipiului București. În urma discuțiilor cu reprezentantul Jandarmeriei, am fost de acord să modific traseul adunării publice, față de declarația depusă la Primăria Municipiului București, deoarece acesta a precizat că în Piața Constituției s-a avizat o altă adunare publică. Astfel, noul traseu a fost convenit cu Jandarmeria astfel încât nicio adunare publică să nu se suprapună, chiar dacă noi declarasem traseul încă din data 16 ianuarie 2014.”

Procesul de contestare a amenzii a fost câștigat de Marian Ivan. Detalii aici.

***

[highlight]APADOR-CH susține de mai mulți ani modificarea Legii adunărilor publice, în sensul aducerii ei în pas cu vremurile pe care le traversăm. Legea datează din 1991, imediat după mineriadele care au avut loc la București. Ministerul administrației și internelor a avut o tentativă de a modifica legea în 2011, dar nu în sensul liberalizării procedurilor de organizare a adunărilor publice, ci cu intenția de a le face mai stricte. Citiți propunerile de modificare a legii făcute de APADOR-CH în cadrul unui proiect derulat în 2012.[/highlight]

[box]

Actele din dosarul Marian Ivan:

Decizie instanța de fond sector 1

Întampinare APEL apărare

Apel Jandarmerie

[/box]

Încă un parcagiu „sancţionat” de un poliţist conform bunului plac

08/04/2015/în Comunicate /de Rasista

Un polițist de la secția 17 este acuzat de către un bărbat de 37 de ani (G.D.) că, după ce a fost identificat şi amendat pentru că lucrează ca “parcagiu” în zona Palatului CEC, a fost condus la secţia 17 de Poliţie, a fost obligat să se dezbrace de la brâu în jos până la chilot, timp în care i-au fost aplicate mai multe lovituri peste mâini, spate, brațe, picioare, genunchi și tălpi, timp de 20 de minute.

Victima a relatat reprezentanților APADOR-CH că în timp ce îi erau aplicate lovituri cu bastonul de cauciuc, cu coatele și pumnul, polițistul agresor s-a oprit de 3 sau 4 ori și l-a pus să facă alternativ flotări și genuflexiuni. Un alt poliţist, martor la eveniment, a refuzat să-l bată, deși i s-a sugerat să o facă de către polițistul agresor, care a continuat să-l bată afirmând “lasă-l în morții lui de țigan, are avocat, nu? Îmi faci tu mie reclamație, mă?”.

Acest incident a început în seara zilei de 11 februarie 2015, în jurul orei 20:00, timp în care victima se afla în zona Palatului CEC, la intersecția dintre Str. Ilfov și Str. Mihai Vodă.

CARUSEL și APADOR-CH au realizat un raport asupa cazului victimei (G.D.). Organizatiile constată cu îngrijorare faptul că s-au înmulțit cazurile de persoane vulnerabile (“parcagii”), de etnie romă, conduse “administrativ” la sediul poliției și supuse la rele tratamente.

Asociaţiile cred că privarea de libertate a lui G.D., loviturile încasate în secția 17, faptul că a fost pus să se dezbrace cât și să facă flotări și genuflexiuni reprezintă tratament inuman și degradant și au avut un caracter strict punitiv, motivat de faptul că victima a “îndrăznit” să afirme că va face reclamație atunci când a fost amenințat cu bătaia. În acest caz a fost încălcat articolul 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului – „nimeni nu poate fi supus torturii ori tratamentelor inumane și degradante.”

Cazul confirmă din nou vulnerabilitatea persoanei conduse “administrativ” la sediul poliției. Această persoană, deși privată de libertate ca și un arestat sau reținut, este lipsită de orice mijloc legal de apărare.

CARUSEL și APADOR-CH au cerut IGPR să dispună urgent o anchetă cu privire la abuzurile polițistului care l-a bătut pe G.D.. De asemenea trebuie anchetați și ceilalți polițiști și persoane prezente în sediu pentru lipsa de reacție eficientă față de brutalitățile comise de colegul lor.

Victima (G.D.), reprezentată de avocatul Nicoleta Popescu, a depus în luna martie o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva politistului de la secția 17.

***

Inițiativa organizației împotriva abuzurilor polițiștilor reprezintă una din activățile din cadrul proiectului „Dreptate pentru „Dinte”!”, desfășurat de către Asociația Carusel, în partneriat cu RHRN, în perioada 01.10.2014 – 31.07.2015. Scopul proiectului este de a promova respectarea drepturilor omului în secțiile de poliție prin documentarea cazurilor de abuz și prin sesizarea acestora.

Acest proiect este realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

Amicus curiae la CCR pentru împăcarea parlamentarilor cu Constituția

07/04/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH a depus azi la Curtea Constituțională a României un amicus curiae privind neconstituționalitatea articolului 24 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, articol care se află în evidentă contradicție cu Constituția și care le-a permis parlamentarilor să jongleze, la ultimele cereri ale parchetului, cu ridicarea imunității parlamentare. Demersul vizează, de asemenea, și practica neconstituțională a parlamentului de a redacta hotărâri numai în cazul în care se decide ridicarea imunității unui parlamentar, nu și în cazul contrar.

După ce a sesizat Avocatul Poporului în aceeași chestiune, APADOR-CH a ales procedura amicus curiae la CCR pentru a aduce argumente suplimentare cu privire la solicitarea președintelui României, de punere în concordanță cu Constituția a Legii 96/2006 și a Regulamentului Senatului.

În mod normal, Parlamentul avea obligaţia ca, din proprie iniţiativă, să pună în concordanţă cu Constituţia prevederile din actele normative care îi reglementează modul de funcționare. În acest caz, abia după data sesizării Curţii de către Preşedintele României, Regulamentul Senatului a fost modificat (prin hotărârea Senatului nr. 25 din 31 martie 2015), dar nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu articolul 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Conform acestuia, în cazul unei cereri de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului, „Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi.”.

Aceast articol contrazice articolul 76 al. 1 şi 2 din Constituţia României, care prevede că:

“(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.”

Este evident că articolul 24 din Legea 96/2006 nu poate să modifice Constituția, prin urmare este neconstituțional, întrucât prevede cerinţa unei alte majorităţi (mai substanţiale) pentru adoptarea unei hotărâri a camerei, decât majoritatea prevăzută în mod strict în Constituţie, în art. 76 al. 2.

*

De asemenea, Parlamentul avea obligaţia de a reglementa o procedură clară de soluţionare a cererilor/solicitărilor primite de la parchet în legătură cu încuviinţarea percheziţiei, reţinerii şi arestării preventive a unui parlamentar.

În lipsa unei astfel de reglementări, s-a ajuns în situaţia în care o cameră a parlamentului (Senatul, de exemplu) refuză întocmirea şi publicarea unei hotărâri prin care a dispus cu privire la o solicitare ce i-a fost adresată într-o chestiune importantă (reţinerea, arestarea sau percheziţionarea unui parlamentar). Potrivit unei practici, care încalcă articolul 1 din Constituţie, Senatul întocmeşte şi publică hotărâri numai în cazul în care încuviinţează reţinerea, arestarea sau percheziţionarea unui senator. Dacă solicitarea de încuviinţare formulată de parchet este respinsă, Senatul nu întocmeşte şi nu publică nicio hotărâre, deşi, în realitate, atunci când plenul Senatului a votat negativ, practic a hotărât respingerea solicitării primite.

Prin această practică este zădărnicită posibilitatea de verificare și atacare a respectivei hotărâri (nefiind redactată şi publicată, nu poate fi atacată).

APADOR-CH apreciază că acest conflict juridic de natură constituţională poate fi rezolvat numai dacă prin decizia ce va fi pronunţată de Curte se va constata, pe lângă existenta conflictului dintre autorităţi, şi:

– neconstituţionalitatea articolului 24 al. 4 teza I din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi

– obligativitatea întocmirii şi publicării unei hotărâri a Senatului şi în cazul în care este respinsă o solicitare ce i-a fost adresată de parchet în baza art. 72 al. 2 din Constituţie.

**

Despre procedura amicus curiae

Prin amicus curiae este permis celor care au o expertiză într-un anumit domeniu (în speță, respectarea drepturilor omului, libertatea de asociere) să ajute instanța, ca „prieteni ai instanței” (amicii curiae), prin furnizarea, cu rol consultativ, de informații/observații relevante pentru soluționarea unei cauze importante.

Calitatea de amicus curiae a unei organizații neguvernamentale a fost recunoscută explicit de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 447 din 29 octombrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Citiți aici intervenția APADOR-CH la CCR

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Discriminare la propunerile în Consiliul antidiscriminare

02/04/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

București, 2 aprilie 2015

APADOR-CH protestează față de modul superficial și discriminatoriu în care Parlamentul i-a audiat și numit pe noii membri în Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Candidații au fost departajați încă de la audierea în comisiile reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, în data de 24 martie 2015, când în numai jumătate de oră au fost „audiate” 17 persoane. Fiecare candidat a fost nevoit să-și prezinte în maximum 2 minute „experiența profesională relevantă în domeniu” (un video de la audieri poate fi văzut aici). După acest simulacru de audiere, deliberările și votul au avut loc cu ușile închise, iar rezultatul sec a fost anunțat la final, prin citirea numelor celor 6 „aleși” pentru care comisiile au dat aviz favorabil: trei candidați propuși de PSD, unul de UDMR, unul de PNL și un independent. Cu o singură excepție, toți cei aleși erau foști membri CNCD.

Într-o manieră la fel de opacă s-a procedat ieri, la 1 aprilie, la o reaudiere rapidă a unuia dintre candidați, pentru a putea fi introdus suplimentar pe lista celor cu aviz favorabil. Candidatul Grupului minorităților naționale, care conform procesului verbal al primelor audieri primise 7 voturi și aviz nefavorabil, a fost reaudiat într-o ședință fulger a cărei convocare s-a decis în după amiaza zilei precedente. La reaudiere candidatului i-au fost descoperite noi competențe profesionale, astfel încât a obținut 29 de voturi și aviz favorabil.

În urma celor două audieri au fost propuși Parlamentului spre vot șapte candidați, pentru cele șase locuri în CNCD. Plenul l-a ales pe candidatul minorităților în detrimentul celui independent. Deși în ședința de vot un senator PNL și un deputat PD-L au sesizat caracterul discriminatoriu al audierilor și al procedurii de vot, niciuna dintre obiecții nu a fost luată în considerație. În final au fost votați pentru Colegiul director al CNCD:

• Claudia Sorina Popa din partea PNL, care a obținut 51 de voturi, aflată la un al doilea mandat

• Asztalos Czsaba Ferenc din partea UDMR, 47 de voturi, actualul Președinte al CNCD

• Luminița Gheorghiu din partea PSD, 44 de voturi, la un al doilea mandat

• Petre Florin Manole din partea PSD, 41 de voturi, activist rom de drepturile omului

• Cristian Jura din partea PSD, 35 de voturi, fost Președinte al CNCD

• Ilie Dincă, din partea minorităţilor, 29 de voturi.

APADOR-CH a monitorizat procedura de desemnare a noilor membri CNCD și constată că procedurile de audiere și numire a acestora au fost netransparente, superficiale și discriminatorii. Faptul că politicienii nu au acordat suficientă atenție pregătirii și competenței celor înscriși în cursă, ci au urmat strict o linie politică pe parcursul întregului demers de desemnare, are ca rezultat încă un organism slab, al cărui rol important în societate este subminat de modul în care au fost aleși membrii săi, supuși controlului politic.

Paradoxal, candidații care au fost discriminați pe parcursul procedurii de numire, pot face plângere la CNCD, ai cărui membri au fost desemnați …discriminatoriu.

Mai multe despre etapele desemnării noilor membri CNCD găsiți aici.

***

Sprijinirea unor candidaturi și monitorizarea transparenței procesului de selectare și desemnare a noilor membri CNCD fac parte dintr-un proiect mai amplu derulat începând din 2014 de APADOR-CH cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. În cadrul aceluiași proiect s-a reușit desemnarea unui membru și a unui supleant din partea societății civile în Consiliul Național de Integritate (CNI).

Avocatului Poporului i se pregătește ceva: poporul îl vrea înapoi

31/03/2015/în Comunicate, Finalizate /de Rasista

București, 31 martie 2015

APADOR-CH, împreună cu ActiveWatch și ANBCC, demarează azi un proiect menit să eficientizeze activitatea instituției Avocatului Poporului, prin crearea unei rețele de organizații care să monitorizeze permanent activitatea instituției și să impulsioneze cetățenii să se adreseze Avocatului Poporului, ori de câte ori consideră că le sunt încălcate drepturile.

Găsiți aici componența Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești

Proiectul va dura 14 luni, la finalul cărora cei interesați vor cunoaște mai bine modul în care se pot adresa Avocatului Poporului, care sunt obstacolele legislative care-l împiedică pe acesta să fie cu adevărat independent de influențele politice, cum este modelul norvegian de Ombudsman și ce putem importa din el. În cadrul proiectului, pentru prima dată în România, cetățenii vor avea la dispoziție un instrument online, o hartă ce va îngloba informații despre cele 15 birouri teritoriale al Avocatului Poporului, cum pot fi accesate și în ce probleme.

De ce e nevoie de proiect

Într-o Românie care figurează pe rolul CEDO cu un număr impresionat de cauze (peste 6000 în 2013) ce vizează încălcarea drepturilor civile, alături de state precum Rusia, Ucraina, Serbia și Turcia, proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” acoperă lipsa unui demers comun și stabil al societății civile de a monitoriza eficiența și de a responsabiliza instituția Avocatului Poporului ca să-și ia rolul în serios.
Conform articolului 58 din Constituția României, Avocatul Poporului (AvP), instituție autonomă și independentă nou-înființată în 1991, apără drepturile omului prin soluționarea reclamațiilor primite de la cetățenii care consideră că autoritățile statului le-au încălcat drepturile și libertățile. În plus, conform Legii 35/1997, AvP este singura autoritate competentă să sesizeze direct Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea unor legi și ordonanțe de urgență.

Faptul că Avocatul Poporului este numit politic îi restrânge independența și îl face mai sensibil la voința Parlamentului și mai puțin la cerințele cetățenilor pe care ar trebui să-i apere de abuzurile statului.

Unde sunt sediile AVP în țară

Cum faci o plângere la AVP

Dacă aveți o problemă care ține de competența Avocatului Poporului, găsiți mai jos un model de plângere generală și adresa la care trebuie s-o trimiteți.
Model petitie Avocatul Poporului – PDF

Avocatul Poporului
Str. Eugeniu Carada nr. 3 Sector 3 Bucureşti
Tel: 021-312 71 34 (dispecerat), 021-312 94 62 (centrala)
Fax: 021-312 49 21
website: www.avp.ro
email: avp@avp.ro

Performanțele Avocatului Poporului

Statisticile de pe site-ul AvP arată că activitatea instituției este scăzută, și ca volum, si ca impact. Între 2009-2013, nivelul de reactivitate a instituției cu privire la soluționarea reclamațiilor înaintate de către cetățeni a fost sub 1%. În 2013, AvP a făcut doar 101 anchete, deși a primit 17.047 reclamații din partea cetățenilor.

Sesizat de 241 de ori, Avocatul Poporului a ridicat numai 6 excepții de neconstituționalitate în fața CCR. În plus, chiar și în acele puține cazuri în care a dispus anchete și a făcut recomandări, AvP a fost lipsit de posibilitatea și voința de a urmări implementarea acestora.
Conform sondajului organizat de IRES, 53% dintre români au puțină și foarte puțină încredere în această instituție.

APADOR-CH

Citiți aici corespondența (pe alocuri inedită) purtată de APADOR-CH cu Avocatul Poporului, în 2014-2015

Urmăriți aici jurnalul proiectului

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

APADOR-CH cere Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională legea care permite parlamentarilor să jongleze cu ridicarea imunității

25/03/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH i-a cerut azi Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională în privința articolului 24 din Legea 96/2006, invocată de senatori pentru a justifica lipsa voturilor necesare pentru ridicarea imunității parlamentarului Dan Șova.

Conform articolului 24 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în cazul unei cereri de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului, “Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi.”.

Aceast articol contrazice articolul 76 al. 1 şi 2 din Constituţia României, care prevede că:

“(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.”

Conform Constituției, așadar, o hotărâre de ridicare a imunității parlamentare a unui deputat sau senator ar trebui să se ia cu votul a jumătate plus unu din totalul parlamentarilor prezenți la ședința respectivă, și nu cu jumătate plus unu din numărul total al acestora.

Este evident că articolul 24 al. 4 din Legea 96/2006 nu poate să modifice Constituția, prin urmare este neconstituțional, întrucât prevede cerinţa unei alte majorităţi (mai substanţiale) pentru adoptarea unei hotărâri a camerei, decât majoritatea prevăzută în mod strict în Constituţie, în art. 76 al. 2.

Pentru aceste motive APADOR-CH i-a cerut Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională privind excepția de neconstituționalitate a articolului 24 din legea 96/2006.

Sesizarea către Avocatul poporului

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

APADOR-CH obține condamnarea României la CEDO în cazul morții lui Ionel Garcea

24/03/2015/în Comunicate, Procese CEDO, Slider /de Rasista

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat astăzi România în cazul Ionel Garcea, un deținut care a murit în penitenciar în 2007, și pentru moartea căruia nu s-a făcut o anchetă efectivă. Cazul lui Garcea, care nu avea rude, a fost susținut atât în instanțele interne cât și la CEDO de APADOR-CH.

Ionel Garcea s-a născut în 1973 și a murit la 19 iulie 2007 în spitalul penitenciarului Rahova. Condamnat, în 2002, la șapte ani închisoare pentru un viol pe care nu l-a recunoscut niciodată, Garcea a fost diagnosticat cu o boală psihică, precum și cu alte probleme de sănătate, fiind deseori internat în secția de psihiatrie a spitalului penitenciar. A avut, de asemenea, câteva tentative de suicid, a refuzat să ia medicamente și de trei ori a fost dus la spital pentru o intervenție chirurgicală, după ce și-a bătut un cui în frunte.

Garcea s-a adresat APADOR-CH încă din momentul arestării, apoi din penitenciar, de nenumărate ori, spunând că a fost bătut de gardienii închisorii în mai multe rânduri, într-o astfel de ocazie fiind internat în stare de inconștiență. Conducerea penitenciarului a negat întotdeauna acuzațiile lui Garcea, susținând că măsurile luate împotriva lui au fost necesare pentru protecția deținutului.

În 2007, aflat în spitalul penitenciarului Jilava, Garcea și-a mai bătut un cui în cap. El a fost operat într-un spital civil și trimis apoi la spitalul penitenciarului Rahova, cu simptome post-operatorii, sepsis și bronhopneumonie acută. Garcea a murit în spitalul Rahova la o lună după operație. Investigațiile oficiale ca urmare a decesului lui sunt încă în curs și la această dată.

APADOR-CH a sesizat Curtea în cazul Ionel Garcea, invocând încălcarea articolelor 2 (dreptul la viață), 3 (interzicerea torturii și a tratamentelor inumane sau degradante) și articolul 13 (dreptul la un recurs efectiv). Garcea nu a beneficiat în închisoare de un tratament medical corespunzător stării sale de sănătate mintală și fizică, iar investigațiile administrative și penale făcute după moartea sa nu au fost satisfăcătoare.

Curtea a decis astăzi că în cazul Garcea a fost încălcat articolul 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că autoritățile nu au desfășurat o anchetă efectivă privind decesul acestuia din cauza lipsei îngrijirilor medicale corespunzătoare. În opinia Curții, faptul că durata anchetei penale a depășit 5 ani face ca aceasta să nu aibă un caracter efectiv.

De asemenea, CEDO a mai precizat că un ONG poate formula plângeri la Curte în numele unei persoane decedate, atunci când este vorba despre o culpă a statului, dacă între respectivul ONG și decedat au existat relații de colaborare anterioare – ceea ce a fost și cazul APADOR-CH-Garcea.

APADOR-CH nu a cerut daune materiale pentru cazul Garcea. Această hotărâre a CEDO reafirmă un principiu elementar, ignorat uneori de către stat: chiar și în cazul în care victima unor abuzuri ale agenților statului decedează și nu are aparținători, statul trebuie să desfășoare o anchetă rapidă și efectivă pentru tragerea la răspundere a celor vinovați de comiterea abuzurilor. Pentru sesizarea CEDO, lipsa familiei celui decedat poate fi suplinită de o organizație neguvernamentală care s-a aflat, anterior, în relații de colaborare cu victima abuzului.

Textul integral al hotărârii

Parlamentul vrea să numească pe ascuns șase membri în conducerea CNCD

23/03/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

Printre candidați: un arestat, un xenofob, un ultraortodox și o specialistă în cazane sub presiune

București, 23 martie 2015

APADOR-CH împreună cu Coaliția anti-discriminare* protestează față de modul total netransparent în care se derulează procedurile de numire a șase noi membri în Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Ca parte a procesului de desemnare a celor șase membri în CNCD, audierea celor 18 candidați în comisiile de specialitate (cele juridice, de drepturile omului și pentru egalitate de șanse din Camera Deputaților și Senat) ar trebui anunțată din timp, iar ședințele comisiilor ar trebui să fie publice. În realitate anunțul despre audierea candidaților a apărut ca un zvon la finele săptămânii trecute și s-a transformat azi, 23 martie, în realitate, când pe site-ul Senatului a apărut pe ordinea de zi de marți, 24 martie, a două comisii – cea juridică și cea de drepturile omului – punctul: „numirea a șase membri în cadrul Colegiului director al CNCD”. Mai mult, niciunul dintre cei patru candidați propuși de societatea civilă, prin Coaliția anti-discriminare, nu a fost anunțat oficial că trebuie să se prezinte marți la comisie ca să fie audiat. Iar unii dintre candidați nu sunt din București.

Conform Ordonanței 137/2000, nu comisiile de specialitate sunt cele care numesc membrii, ci doar îi audiază, urmând ca desemnarea acestora să se facă în plenul camerelor reunite ale Parlamentului, prin vot. Audierea candidaților în condiții de transparență este însă extrem de importantă pentru selectarea celor mai potrivite persoane care să fie numite în Colegiul Director al CNCD cu atât mai mult cu cât printre cei 18 candidați figurează persoane potențial incompatibile cu postul pentru care s-au înscris: amintim că Daniel Vasile a fost arestat săptămâna trecută pentru luare de mită, iar alți trei candidați au fost contestați de Coaliția anti-discriminare pentru lipsă de experiență profesională sau discurs discriminator pe care l-au avut în spațiul public.

Semnalăm și faptul că, potrivit ordinii de zi de marți a Comisiei juridice a Senatului, ședința ar urma să dureze doar jumătate de oră, timp insuficient pentru altceva decât formalități.

Pentru motivele expuse mai sus solicităm Parlamentului să reprogrameze ședința de audiere a candidaților la Colegiul Director al CNCD, să anunțe din timp data audierilor pentru ca toți cei interesați să poată participa și să aloce un interval de timp care să fie suficient organizării unei audieri reale și nu formale.

* Coaliția anti-discriminare este formată din nouă organizații non-guvernamentale care apără și promovează drepturile omului: Asociaţia ACCEPT, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Asociația ActiveWatch, Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice (ECPI), Centrul de Dezvoltare Curriculara şi Studii de Gen – FILIA, Institutul pentru Politici Publice (IPP), Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii, Fundaţia Centrul Parteneriat pentru Egalitate și Liga Pro Europa.

***

Despre proiect:

Sprijinirea unor candidaturi și monitorizarea transparenței procesului de selectare și desemnare a noilor membri CNCD fac parte dintr-un proiect mai amplu derulat începând din 2014 de APADOR-CH cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. În cadrul aceluiași proiect s-a reușit desemnarea unui membru și a unui supleant din partea societății civile în Consiliul Național de Integritate (CNI).

CNI sub președinția societății civile – ziua 1: Se caută un președinte integru pentru ANI

19/03/2015/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Prima ședință efectivă a Consiliului Național de Integritate (CNI), după aceea de constituire, a stat ieri sub spectrul luării unei poziții cu privire la arestarea președintelui Agenției Naționale de Integritate (ANI), Horia Georgescu. O întâmplare care a pus CNI într-o situație fără precedent și care a adus pentru prima dată în istoria consiliului câteva echipe de televiziune la poarta agenției.

Președintele Ciprian Ciucu și colegii din CNI

Ciprian Ciucu, președintele noului CNI (reprezentant al societății civile în consiliu), a ridicat încă din primul moment problema necesității discutării situației create de arestarea lui Horia Georgescu, înainte de orice pe ordinea de zi, cu prioritate discutarea unor criterii foarte clare de selecție și evaluare a viitorilor candidați pentru funcția de președinte ANI. Mai vechii membri în CNI au argumentat că nu ar fi nevoie de noi criterii, deoarece ar fi suficiente condițiile ce trebuie îndeplinite de un candidat la conducerea agenției, prevăzute de Legea 144/2007. În plus, regulamentul pentru organizarea concursului pentru președinția ANI ar fi deja stabilit prin Hotărârea CNI nr.2/2007.

Ciucu a insistat că acele condiții din lege ar fi suficiente pentru ca jumătate din populația României să se înscrie la concursul pentru șefia ANI, așa că ar fi nevoie de o accentuare a nevoii de integritate și experiență în domeniu, calități pe care viitorul președinte să le dețină în CV. După o scurtă dezbatere s-a decis că regulamentul pentru oraganizarea concursului va fi analizat la următoarea ședință, ce va avea loc peste o săptămână, timp în care toți membrii CNI vor avea timp să se pună la curent cu actuala legislație ce reglementează concursurile pentru ocuparea posturilor în ANI.

S-a mai stabilit și că organizarea concursului și desemnarea candidatului sau a candidaților pe care CNI îi va supune votului Senatului nu sunt chestiuni urgente, atâta vreme cât ANI funcționează și în lipsa președintelui acesteia, conducerea interimară fiind asigurată încă din primul moment de vicepreședintele Bogdan Stan.

„CNI trebuie să organizeze un proces de selecție și în urma lui să facă una sau mai multe nominalizări către Senatul României, instituție care până la urmă va numi în funcție viitorul președinte. Procedura va trebui să fie cât mai transparentă, competitivă și cu criterii cât mai clare. Procedura nu e neapărat să fie rapidă, nu e o urgență, ANI are conducerea asigurată, contează foarte mult să fie optimă, să fie bună, astfel ca obiectivele să fie îndeplinite în raport cu legislația anticorupție și MCV”, a explicat la final Ciucu, adăugând că publicul trebuie să știe că acuzele aduse de DNA lui Horia Georgescu nu au legătură cu activitatea ANI.

Ședința CNI a continuat cu dezbaterea raportului de activitate ANI pe 2014, prezentat pe scurt de vicepreședintele Stan:

– Agenția lucrează numai cu aproximativ jumătate din schema de posturi de inspectori ocupată;

– Cu toate astea, datorită rezultatelor bune obținute în ultimii ani a devenit un „exportator de experți” în întreaga lume – inspectori ai ANI fiind trimiși adesea în diverse țări unde au explicat modelul românesc de succes în combaterea corupției;

– În 2014 ANI a avut 5 decizii definitive și irevocabile de confiscare a averii și 431 de cazuri de incompatibilitate rămase definitive;

– În perioada septembrie 2010-decembrie 2014 ANI a deschis 11.000 de dosare de integritate, din care 7497 au fost clasate (adică nu s-au constatat elemente de incompatibilitate în ele) și 3048 de dosare sunt în lucru permanent.

Ciprian Ciucu a avut câteva observații pe forma raportului, fondul nefiind contestat de niciunul dintre membrii CNI, dimpotrivă, majoritatea a apreciat că activitatea ANI este „deosebită”. Președintele a spus că ar dori ca viitoarele rapoarte să conțină date prezentate comparativ cu anii precedenți într-o formă grafică sintetică, astfel încât orice cititor al raportului să-și dea seama dacă activitatea ANI din respectivul an a fost mai bună, mai slabă sau la fel ca în anii precedenți. Ciucu a spus că abundența de date din raport – unele neesențiale – poate descuraja parcurgerea lui, și ar fi de dorit ca raportul să se citească.

Ion Claudiu Teodorescu, reprezentantul grupului parlamentar PSD în CNI, a argumentat că nu consideră că raportul este greu de parcurs, ci că l-ar fi citit în „numai trei ore jumate” cu o seară înainte de ședință, și l-a găsit o lectură „ușor de înțeles și un raport foarte bun”.

După câteva discuții în contradictoriu, în care unii membri CNI și câțiva din staff-ul ANI s-au îngrijorat că ar fi vorba despre o respingere a raportului, de către președinte, s-a stabilit că nu e vorba despre așa ceva, ci doar despre o dorință de eficientizare a comunicării externe a activității prodigioase a ANI. Aspectul îmbunătățirii viitoarelor rapoarte a fost susținut și de reprezentanta funcționarilor publici în CNI. Raportul urmează să fie transmis Senatului.

S-a mai discutat despre auditul extern independent al activității ANI, făcut ca în fiecare an de o firmă de audit, al cărei raport e așteptat să fie public la finele lunii martie. Ciprian Ciucu a punctat că nu vede cu ochi buni independența auditului făcut de o firmă plătită chiar de ANI ca să o auditeze, dar a fost aproape unanim asigurat că aceasta ar fi singura modalitate de a achiziționa un astfel de serviciu de audit. „În plus, a conchis Ion Claudiu Teodorescu, firma care face auditul își asumă independența!”.

Ședința s-a încheiat cu punctul „diverse” de pe ordinea de zi, în care au fost discutate câteva solicitări adresate președintelui CNI, printre care și o reclamație de la primarul Radu Mazăre, cu privire la un inspector de integritate din cadrul ANI care i-a verificat averea. Reclamația a fost transmisă tuturor membrilor CNI pentru a se decide la viitoarea ședință ce i se va răspunde.

Următoarea ședință a CNI va avea loc vineri, 27 martie 2015, de la ora 10.30. Ședințele CNI sunt publice.

Comunicatul CNI de la finalul ședinței

Acest demers este parte a proiectului „ Societatea civilă implicată în eficientizarea Consiliului Național de Integritate –CNI”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.