poliția rutieră – APADOR-CH

„Taxa Oxigen” nu are avizul poliţiei rutiere. Era necesar?

20/02/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Peste câteva zile, la 1 martie 2020, îşi va produce efectele Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 539 din 24 octombrie 2019, prin care a fost introdusă “Taxa Oxigen”. Probabil, de la 1 martie 2020 vor urma zile de neuitat în capitală, pline de încărcătură pozitivă şi bună dispoziţie generală, pentru că o problemă serioasă a fost rezolvată cu multă simplitate, deosebită înţelepciune şi extraordinară pricepere. În fine…

Pe lângă problemele de legalitate ale acestei hotărâri pe care le-am prezentat anterior, se ridică şi o altă problemă din aceeaşi categorie, şi anume nesolicitarea avizului poliţei rutiere cu privire la proiectul acestei hotărâri.

Astfel, potrivit art. 5 al. 7 şi art. 128 al. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002 privind Codul rutier, orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice, precum și organizarea circulaţiei pentru localităţile urbane se dispun de către administratorul drumului/autorităţile administraţiei publice locale numai cu avizul poliţiei rutiere.

Din textele legale citate mai sus, rezultă că solicitarea avizului poliţiei rutiere cu privire la proiectul Hotărârii nr. 539/2019 este obligatorie, întrucât prin această hotărâre se organizează şi se restricţionează circulaţia autovehiculelor pe raza municipiului Bucureşti.

Ce se întâmplă dacă proiectul unei hotărâri de consiliu local/general nu a fost avizat de către entitățile prevăzute de lege (de exemplu, de poliţia rutieră)? Potrivit art. 3 al. 2, art. 9 al. 1 şi art. 81 al 2 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, hotărârea poate fi considerată ca adoptată ilegal şi, ca urmare, poate fi desfiinţată de către instanţa de judecată.

Pentru a verifica dacă poliţia rutieră a avizat sau nu proiectul Hotărârii nr. 539/2019, am solicitat informaţii atât de la Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), cât şi de la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti (DGPMP).

Atât IGPR, cât şi DGPMB au răspuns că nu li s-a solicitat şi nici nu au emis aviz pentru proiectul Hotărârii nr. 539/2019, privind “Taxa Oxigen”.

Vezi răspunsul poliției la întrebarea APADOR-CH

În plus, DGPMB a precizat că „Măsurile prevăzute de Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 539/2019 nu presupun instalarea de indicatoare rutiere de restricţie conform Normativului SR 1848/1 – 2011 „Semnalizarea rutieră. Indicatoare şi mijloace de semnalizare rutieră. Clasificare, simboluri şi amplasare”, motiv pentru care considerăm că acestea nu constituie măsuri de restricţie în sensul prevăzut de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.”

Primăria a amplasat, fără avizul poliției, indicatoare pentru delimitara zonei ZACA

Sunt discutabile argumentele prezentate de către DGPMB, întrucât art. 5 al. 7 şi art. 128 al. 1 lit. c Codul rutier prevăd că avizul poliţei rutiere este obligatoriu ori de câte ori se dispune orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice sau de organizare a circulaţiei pentru localităţile urbane, fără ca legea (Codul rutier) să limiteze obligaţia de a solicita avizul poliţiei rutiere numai în cazurile care presupun instalarea de indicatoare rutiere de restricţie.

Astfel, art. 5 al. 7 din OUG 195/2002 (Codul rutier) prevede:

(7) Orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice se dispune de către administratorul drumului numai cu avizul poliţiei rutiere.”

De asemenea, art. 128 al. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002 (Codul rutier) prevede:

Art. 128. – (1) Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:

…

c) întocmesc şi actualizează planurile de organizare a circulaţiei pentru localităţile urbane şi iau măsuri pentru realizarea lucrărilor ce se impun în vederea asigurării fluenţei şi siguranţei traficului, precum şi a reducerii nivelurilor de emisii poluante, cu avizul poliţiei rutiere;”

Pe de altă parte, zona ZACA prevăzută în Hotărârea nr. 539/2019, este deja delimitată prin instalarea pe drumurile publice de panouri care se referă la circulaţia rutieră şi care indică restricții de circulaţie pentru anumite categorii de autovehicule, care au interdicţia de a circula în acea zonă dacă nu au plătit vinieta.

Dar, răspunsul final la întrebarea dacă Hotărârea nr. 539/2019 trebuia sau nu avizată de poliţia rutieră, şi dacă lipsa avizării proiectului acestei hotărâri are sau nu ca efect nulitatea respectivei hotărâri, nu va fi dat însă de DGPMB sau de altcineva, ci doar de instanţa de judecată, dacă şi după ce va fi sesizată cu această problemă de către o persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 539/2019.

Ce demersuri a mai făcut APADOR-CH pe acest subiect:

De câte ori au scos pistolul agenții de la rutieră în ultimii patru ani?

06/03/2019/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Cazurile în care polițiștii au făcut uz de arma din dotare stârnesc de regulă discuții pro și contra dezarmării forțelor de ordine. Mai ales atunci când o descărcare de armă s-a produs acciental sau din ea a rezultat o victimă colaterală, spiritele se încing și rațiunea e învinsă de patimă.

A fost și cazul recentului incident de la Mureș, după care APADOR-CH a cerut modificarea legii poliției astfel încât agenții de la rutieră să nu mai poarte arme de foc, ci arme neletale sau să folosească pentru prinderea șoferilor contravenineți dispozitive alternative care nu ar pune viețile pietonilor în pericol. Așa cum am menționat și cu acea ocazie, APADOR-CH nu susține dezarmarea tuturor forțelor din cadrul poliției.

Rezultatul acelui comunicat al APADOR-CH a fost o furtună în paharul social media, din care ai fi putut crede că trăim în cea mai violentă dintre lumile posibile, iar noi „cei cu drepturile omului” vrem să-i trimitem pe polițiști cu mâinile goale pe străzile pline de infractori înarmați și periculoși.

Întrucât vocile contra dezarmării poliției au părut mai puternice în acea „dezbatere”, am solicitat MAI să ne comunice și care a fost rata folosirii armelor de foc de către toate forțele poliției în ultimii 4 ani. Iar datele oficiale oferite de IGPR (info update 2020)au fost următoarele:

Uz de armă polițiști	2015	2016	2017	2018	2019	2020
Polițiști din forțele speciale de intervenție	0	3	1	1	2	4
Polițiști rutieri	7	8	6	19	93	31
Polițiști din cadrul altor structuri ale Poliției Române	43	48	57	41	120	34
Răniți/Decedați	2015	2016	2017	2018	2019	2020
Polițiști din forțele speciale de intervenție					0/0	0/0
Polițiști rutieri					2 răniți	1 rănit
Polițiști din cadrul altor structuri ale Poliției Române	5 răniți	13 răniți/1 decedat	11 răniți/1 decedat	2 răniți/1 decedat	13 răniți	1 decedat

Raportat la numărut total al polițiștilor înarmați din România (45.609, din care 1.282 fac parte din forțele speciale), rata uzului de armă în ultimii patru ani a fost aproape insignifiantă: 50 în 2015, 59 în 2016, 64 în 2017 și 61 în 2018.Ce se observă din aceste statistici?

Forțele speciale de intervenție, adică acele structuri ale poliției folosite în cazurile cu adevărat periculoase/grave, s-au folosit de arme cel mai puțin, respectiv de cinci ori în patru ani. Deci o intervenție eficientă se poate face și fără folosirea în exces a armelor de foc.
La „alte structuri” intră, conform organigramei poliției, toate categoriile de polițiști în afara celor două menționate mai sus (rutiera și specialele), dintre care două sunt mai predispuse la folosirea armelor: polițiștii din Direcția de ordine publică și cei din Direcția de investigații criminale. În aceste cazuri folosirea armelor a fost mai frecventă, dar nu excesiv, menținându-se o medie de 47 de focuri pe an, adică de aproape patru ori pe lună.
Polițiștii de la rutieră, însă, pare să fi fost mai pistolari, cu o creștere de aproape trei ori a ratei uzului de armă numai în 2018 față de anul precedent. E drept că traficul din România predispune la nervi și agresivitate (probabil efecte colaterale ale creșterii economice), însă practica ne arată că nu cu armele de foc se răspunde la aceste probleme.

În concluzie, media folosirii armelor de foc în România, de către poliție, în ultimii patru ani, a fost de cinci ori pe lună. Din care au rezultat, totuși, trei morți și 31 de răniți. Sunt acestea argumente în favoarea sau în defavoarea introducerii în dotarea poliției a armelor neletale?

[button link=”http://www.apador.org/donate/” bg_color=”#e00004″]Dacă ți-a plăcut articolul, susține-ne! [/button]

APADOR-CH cere modificarea legii poliției și a armelor de foc

11/02/2019/în Abuzuri ale forțelor de ordine, Comunicate, Slider /de Rasista

În fiecare an din ultimii trei, câte un om nevinovat a murit de glonțul poliției. Asociația reamintește IGPR să-și doteze angajații cu tasere și să-i învețe să oprească mașinile în trafic utilizând benzi cu țepi, nu gloanțe trase în trecători

APADOR-CH solicită modificarea urgentă a legii poliţiei (218/2002) şi a legii armelor de foc (17/1996) în sensul interzicerii exprese, fără niciun dubiu, a folosirii armelor de foc pentru prinderea sau imobilizarea unor persoane care au comis contravenţii.

Contravenţiile sunt fapte de gravitate minoră, sub pericolul pe care-l reprezintă infracţiunile, iar folosirea armelor de foc pentru prinderea unui contravenient (de regulă, este vorba despre contravenţii prevăzute de legislaţia rutieră) produce mai multe prejudicii pentru societate, decât beneficii.

Aceasta deoarece există un risc ridicat, de suficiente ori concretizat, de rănire sau ucidere a unor persoane care se află întâmplător în spaţiul public, fără nicio legătură cu respectiva contravenţie.

Cel mai recent episod de acest gen s-a întâmplat la data de 8 februarie 2019, în judeţul Mureş, când un pieton a fost grav rănit la cap de un glonţ tras de către un poliţist care încerca să oprească un autoturism. Autoturismul nu oprise la semnalul echipajului de poliţie, faptă care constituie contravenţie, nu infracţiune. Astfel că, din cauza teribilismului unui şofer, care va primi doar o amendă contravenţională, o persoană nevinovată, complet străină de acel incident, se află la spital, între viaţă şi moarte.

APADOR-CH reaminteşte că acesta nu este singurul caz în care folosirea armelor de foc a produs mai multe prejudicii decât beneficii. Există numeroase alte cazuri. Cel mai recent a fost în luna martie 2018, în Vaslui, când un şofer a fost împuşcat în cap de un poliţist, care, iniţial, a susţinut că arma i s-a descărcat accidental. În acel caz, dacă în loc de pistol cu glonţ, poliţistul ar fi fost dotat cu un taser, decesul nu s-ar mai fi produs. Nu ar fi avut de suferit nici victima şi nici, în cele din urmă, poliţistul.

Conform statisticilor furnizate de IGPR la cererea APADOR-CH, numai în ultimii trei ani câte un om a murit de glonțul poliției. Chiar dacă cifrele nu sunt mari, ele ar trebui să nu existe deloc, pentru că nimeni nu și-ar dori să fie acel 1 din fiecare an.

În acest context, APADOR-CH reiterează public Ministerului Afacerilor Interne solicitarea, pe care a mai făcut-o şi altă dată, de a reevalua politica de dotare cu arme de foc a poliţiştilor. Este necesar ca armele de foc să rămână doar în dotarea forţelor speciale de intervenţie ale poliţiei, iar restul poliţiştilor, inclusiv cei de la poliţia rutieră, ar trebui dotaţi cu pistoale neletale, cu electroşocuri („tasere”).

Taserele nu oferă mari şanse de a opri autoturismele, dar, în mod sigur, nu ucid oameni. Pentru oprirea autoturismelor se pot folosi „benzile cu ţepi” sau alte metode specifice, care nu pun în pericol viaţa celorlalţi şi care ar trebui asimilate în România. Chiar şi în lipsa autostrăzilor…

Citește solicitarea APADOR-CH Citește statisticile furnizate de IGPR

Citește și

De câte ori au scos pistolul agenții de la rutieră în ultimii patru ani

Dacă ți-a plăcut de noi, susține-ne! Găsești mijloacele pe coloana din dreapta

Arhiva tag-ul pentru: poliția rutieră

Articole