Guvernul a pus azi în dezbatere publică un proiect de ordonanţă de urgenţă în care, printre altele, se reîncearcă instituirea obligaţiei de a cumpăra cartele telefonice preplătite doar cu buletinul, motivând că astfel vor fi identificate mai ușor apelurile la 112.

Întrucât această măsură a fost declarată deja neconstituțională încă din 2014, iar legătura dintre cumpărarea cartelelor cu buletinul și identificarea apelanților la 112 este inexistentă, APADOR-CH solicită următoarele:

1. Guvernul să retragă din proiectul ordonanţei de urgenţă reglementările propuse pentru modificarea regimului cartelelor preplătite. Întrucât afectează drepturi fundamentale, acesta poate fi stabilit numai prin lege, nu şi prin ordonanţă de urgenţă. Iar, proiectul de lege va trebui redactat ţinând cont şi de deciziile Curţii Constituţionale privind legislaţia de tip Big Brother.

2. Avocatul Poporului să atace la Curtea Constituţională această ordonanţă de urgenţă, de îndată ce va fi publicată în Monitorul Oficial, dacă în ea se vor menţine încălcările Constituţiei menţionate mai sus.

Ce a fost neconstituţional în 2014 nu poate deveni constituţional în 2019

Ordonanţa de urgenţă propusă este neconstituţională pentru că, prin prevederea posibilităţii de a cumpăra cartele preplătite doar cu condiţia comunicării datelor personale către vânzător, se afectează cel puţin un drept fundamental (dreptul la viaţă privată – art. 26 din Constituţie), iar potrivit art. 115 din Constituţie, ordonanțele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție. De aceea, dacă se doreşte o reglementare care să afecteze/limiteze dreptul la viaţă privată sau alt drept fundamental, această reglementare poate fi făcută numai prin lege, nu şi prin ordonanţă de urgenţă.

De asemenea, proiectul de ordonanţă de urgenţă, care include obligaţia de a cumpăra cartele preplătite doar cu buletinul, conţine prevederi neconstituţionale de aceeaşi natură cu cele din Legea adoptată în anul 2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgentã a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, lege care nu a mai intrat în vigoare, fiind declarată neconstituţională înainte de a fi promulgată prin decizia nr. 461/2014 a Curţii Constituţionale.

Ceea ce a fost neconstituţional în 2014 nu poate deveni constituţional în 2019 numai pentru că autorităţile, incapabile, printre altele, de gestionarea problemei localizării apelurilor la 112, profită de emoţia colectivă generată de cazul Caracal pentru a face ceea ce nu au reuşit prin 3-4 încercări anterioare, adică instituirea unui sistem de tip Big Brother.

Colectarea, stocarea şi prelucrarea datelor personale pentru toţi cei care achiziţionează cartele telefonice preplătite, doar pe motiv că unele dintre aceste persoane ar putea apela abuziv numărul 112 este o măsura vădit disproporţionată de restrângere a dreptului la viaţă privată. Şi care se bazează, tot neconstituţional, pe prezumţia de vinovăţie a celui care achiziţionează o cartelă preplătită. În Constituţie este consacrată prezumţia de nevinovăţie, nu de vinovăţie.

La 112 poți suna și fără cartelă, dar nu-ți permit autoritățile

În cazul în care o persoană apelează abuziv numărul unic de urgenţă 112, măsura rezonabilă care poate fi luată în prezent este localizarea apelului, după care apelantul poate fi identificat şi sancţionat. Localizarea poate fi făcută după telefon, iar nu după cartelă SIM folosită. În plus, numărul 112 poate fi apelat şi fără cartelă SIM (se poate verifica de pe orice telefon mobil; telefonul, fără cartelă SIM, permite doar apeluri de urgenţă, adică apelul la 112).

Am făcut și noi câteva încercări să sunăm la 112 fără card SIM în telefon și am aflat că deși tehnic se poate, practic autoritățile române au decis să blocheze această opțiune. Mai multe detalii aici.

Dacă STS şi alte instituţii bugetofage ar fi folosit în mod corespunzător fondurile uriaşe alocate, localizarea apelurilor ar fi fost făcută în prezent cu exactitate, şi nu cu o „precizie” de kilometri pătraţi, cum s-a şi întâmplat în cazul Caracal, cu consecinţele binecunoscute.

Deci, când STS, poliţia, parchetul greşesc, cine e de vină? Cetăţeanul, pentru că nu îşi cumpără cartelă preplătită doar cu buletinul.

Iniţiatorul legii nu a prezentat nici date concludente privind numărul cartelelor SIM achiziţionate într-o perioadă relevantă (de exemplu, în ultimii 3 ani) şi numărul apelurilor primite la 112 de pe cartele preplătite, iar, din acest număr, care este numărul apelurilor abuzive.

Pe de altă parte, apelarea abuzivă la 112 nu constituie infracţiune, ci este prevăzută de lege ca o faptă de o gravitate scăzută (contravenţie). Colectarea masivă de date personale, precum şi stocarea şi prelucrarea acestora pentru prevenirea/combaterea unei simple contravenţii, este o măsura vădit disproporţionată, care afectează dreptul la viaţă privată.

După cum am arătat, justificarea necesităţii identificării deţinătorilor de cartele preplătite pentru a preveni apelurile abuzive la 112 nici nu este reală, deoarece un apel (abuziv sau nu) la 112 poate fi făcut şi fără ca în telefon să existe o cartelă SIM. Astfel, în loc de motive reale, opiniei publice îi sunt prezentate pretexte.

Cine îi controlează pe dealerii de cartele?

Asociaţia subliniază că proiectul de ordonanţă nu prevede nici o garanţie că datele colectate masiv sunt păstrate în condiţii de maximă confidenţialitate şi care să nu permită prelucrarea abuzivă a acestora. De exemplu, care sunt garanţiile că orice vânzător de cartele preplătite va păstra în siguranţă acele formulare cu datele personale ale fiecărui cumpărător şi nu va vinde pe piaţa neagră sau va folosi cum doreşte bazele de date pe care şi le va crea, graţie proiectului de ordonanţă de urgenţă?

Pentru că acesta este efectul practic (şi pervers) al noii reglementări a cartelelor preplătite: crearea câte unei baze de date cu toate datele personale ale cumpărătorilor (nume, prenume, CNP, domiciliu etc.) ce se va afla în deţinerea şi la dispoziţia fiecare vânzător de cartele preplătite.

Curtea Constituţională a precizat în decizia nr. 461/2014 şi în deciziile anterioare referitoare la legile de tip Big Brother că nu constituie o garanţie suficientă a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale simpla prevedere generică în lege/ordonanţă că prelucrarea datelor cu caracter personal se va realiza cu respectarea reglementărilor legale aplicabile în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal. Este nevoie de prevederea unor garanţii concrete şi efective, adaptate cazului special de prelucrare de date ce se vrea reglementat. Spre exemplu, în par. 36 al deciziei 461/2014 se prevede necesitatea introducerii în lege a unor prevederi care „să asigure standarde sporite în materie de protecție și securitate a datelor personale de-a lungul întregului proces de retinere, stocare si utilizare, tocmai pentru a reduce la minimum riscul de încălcare a dreptului la viață intimă, familială și privată, secretul corespondenței, precum și libertatea de exprimare a cetățenilor”.

Or, în proiectul de ordonanţă în discuţie, singura „garanţie” care există este o simplă prevedere generică în sensul că trebuie respectată legislaţia privind protecţia datelor personale, ceea ce este contrar jursprudenţei amintite a Curţii Constituţionale.

De exemplu, dacă se pleacă de la ideea că dealerii autorizaţi să încheie contracte pentru telefonie mobilă respectă garanţiile pentru protejarea datelor personale privind numele, CNP-ul şi domiciliul persoanei, atunci, sfera vânzătorilor de cartele preplătite achiziţionate doar cu buletinul ar trebui restrânsa prin lege în mod corespunzător doar la această categorie de dealeri autorizaţi. Aceasta însă ar putea crea supraaglomerări, cozi continue la aceşti dealeri. Proiectul de ordonanţă însă lasă nerezolvată această problemă şi nu limitează categoria celor care pot vinde cartele preplătite doar cu buletinul şi care, implicit, îşi vor forma şi vor deţine baze de date personale ale cumpărătorilor. Este de menţionat că decizia nr. 461/2014 a Curţii Constituţionale precizează în par. 38 că dacă se va permite colectarea de date personale şi de către alţi vânzători decât aceşti dealeri autorizați, se „creează premisele săvârşirii unor abuzuri în activitatea de reţinere, prelucrare şi utilizare a datelor stocate.”

În plus, reglementarea legală a formularului ce trebuie completat de cumpărătorul cartelei preplătite încalcă şi ea jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a stabilit prin decizia nr. 461/2014 (par. 38) că este excesiv ca un astfel de formular să prevadă doar obligaţia cumpărătorului de a-l completa cu date personale şi nicio obligaţie pentru cel care le colectează şi care ar trebui să se oblige să garanteze confidenţialitatea, securitatea şi utilizarea acestor date potrivit scopului stabilit de lege.

Pentru motivele prezentate mai sus, APADOR-CH solicită ca:

1. Guvernul să retragă din proiectul ordonanţei de urgenţă reglementările propuse pentru modificarea regimului cartelelor preplătite. Acest regim, pentru că afectează drepturi fundamentale, poate fi stabilit numai prin lege, nu şi prin ordonanţă de urgenţă. Dar, proiectul de lege va trebui redactat ţinând cont şi de deciziile Curţii Constituţionale privind legislaţia de tip Big Brother.

2. Avocatul Poporului să atace la Curtea Constituţională această ordonanţă de urgenţă, de îndată ce va fi publicată în Monitorul Oficial, dacă în ea se vor menţine încălcările Constituţiei menţionate mai sus.