APADOR-CH – Pagina 19

Încă un parcagiu „sancţionat” de un poliţist conform bunului plac

08/04/2015/în Comunicate /de Rasista

Un polițist de la secția 17 este acuzat de către un bărbat de 37 de ani (G.D.) că, după ce a fost identificat şi amendat pentru că lucrează ca “parcagiu” în zona Palatului CEC, a fost condus la secţia 17 de Poliţie, a fost obligat să se dezbrace de la brâu în jos până la chilot, timp în care i-au fost aplicate mai multe lovituri peste mâini, spate, brațe, picioare, genunchi și tălpi, timp de 20 de minute.

Victima a relatat reprezentanților APADOR-CH că în timp ce îi erau aplicate lovituri cu bastonul de cauciuc, cu coatele și pumnul, polițistul agresor s-a oprit de 3 sau 4 ori și l-a pus să facă alternativ flotări și genuflexiuni. Un alt poliţist, martor la eveniment, a refuzat să-l bată, deși i s-a sugerat să o facă de către polițistul agresor, care a continuat să-l bată afirmând “lasă-l în morții lui de țigan, are avocat, nu? Îmi faci tu mie reclamație, mă?”.

Acest incident a început în seara zilei de 11 februarie 2015, în jurul orei 20:00, timp în care victima se afla în zona Palatului CEC, la intersecția dintre Str. Ilfov și Str. Mihai Vodă.

CARUSEL și APADOR-CH au realizat un raport asupa cazului victimei (G.D.). Organizatiile constată cu îngrijorare faptul că s-au înmulțit cazurile de persoane vulnerabile (“parcagii”), de etnie romă, conduse “administrativ” la sediul poliției și supuse la rele tratamente.

Asociaţiile cred că privarea de libertate a lui G.D., loviturile încasate în secția 17, faptul că a fost pus să se dezbrace cât și să facă flotări și genuflexiuni reprezintă tratament inuman și degradant și au avut un caracter strict punitiv, motivat de faptul că victima a “îndrăznit” să afirme că va face reclamație atunci când a fost amenințat cu bătaia. În acest caz a fost încălcat articolul 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului – „nimeni nu poate fi supus torturii ori tratamentelor inumane și degradante.”

Cazul confirmă din nou vulnerabilitatea persoanei conduse “administrativ” la sediul poliției. Această persoană, deși privată de libertate ca și un arestat sau reținut, este lipsită de orice mijloc legal de apărare.

CARUSEL și APADOR-CH au cerut IGPR să dispună urgent o anchetă cu privire la abuzurile polițistului care l-a bătut pe G.D.. De asemenea trebuie anchetați și ceilalți polițiști și persoane prezente în sediu pentru lipsa de reacție eficientă față de brutalitățile comise de colegul lor.

Victima (G.D.), reprezentată de avocatul Nicoleta Popescu, a depus în luna martie o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva politistului de la secția 17.

***

Inițiativa organizației împotriva abuzurilor polițiștilor reprezintă una din activățile din cadrul proiectului „Dreptate pentru „Dinte”!”, desfășurat de către Asociația Carusel, în partneriat cu RHRN, în perioada 01.10.2014 – 31.07.2015. Scopul proiectului este de a promova respectarea drepturilor omului în secțiile de poliție prin documentarea cazurilor de abuz și prin sesizarea acestora.

Acest proiect este realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

Raport asupra cazului G.D. bătut de poliție în Secția 17 din București

08/04/2015/în Abuzuri ale forțelor de ordine /de Rasista

În data de 17 februarie 2015 G.D. s-a prezentat la sediul APADOR-CH pentru a reclama relele tratamente la care a fost supus de un polițist al secției 17, sector 5 din București.

Evenimentele din seara zilei de 11 februarie 2015 – așa cum au fost relatate de G.D. reprezentanților APADOR-CH

G.D. are 37 de ani și pentru a-și câștiga existența lucrează ca “parcagiu”, de obicei în zona străzii Ilfov.

În seara zilei de 11 februarie 2015, în jurul orei 20:00, acesta se afla în zona Palatului CEC, la intersecția dintre Str. Ilfov și Str. Mihai Vodă. Tocmai terminase de parcat o mașină când a văzut venind spre el, de pe calea Victoriei, doi polițiști pe care nu îi cunoștea. Un prieten al acestuia, zis G., care sosise cu puțin înaintea lui G.D. în parcare, i-a sugerat să fugă pentru că luase și el bătaie cu puțin înainte de la unul din ei, “polițistul cu ochelari”.

G.D. a refuzat să fugă și și-a continuat drumul normal fiind ajuns din urmă de cei doi polițiști pe Strada Mihai Vodă. Aceștia l-au întrebat ce face acolo și cu ce se ocupă și i-au spus să stea pe loc. “Polițistul cu ochelari“ l-a amenințat că, în caz contrar, va lua bătaie și i-a adresat injurii legate de etnia romă și copiii săi decedați. G.D. a replicat că dacă îl va bate o să-i facă reclamație.

În jurul orei 20:20, după ce l-au legitimat, i-au făcut proces verbal și i-au dat amendă. Colegul polițistului cu ochelari a vrut să-l lase să plece dar acesta din urmă a afirmat “nu bă, îl luăm la secție”. Deși nu își dorea să meargă la secție, G.D. nu s-a opus conducerii de către cei doi polițiști la sectia 17. Pe drum, polițistul cu ochelari i-a spus să își închidă telefonul, să scoată bateria, pe care să o pună într-un buzunar al gecii, iar telefonul, în celălalt buzunar. Cei trei s-au urcat în autobuzul 336 din stația de la Cișmigiu spre secția 17.

G.D. relatează că intrarea în secție s-a făcut între orele 20:30-21:00 și că l-au băgat pe a doua ușă din față de pe hol, pe stânga. Acolo afirmă că a fost pus să se dezbrace de la brâu în jos până la chilot și în momentul când era cu pantalonii în vine au început loviturile aplicate de “polițistul cu ochelari”, pe care îl descrie ca fiind bine făcut, la 1.74 m cu față pătrată și brunet, cu un baston de cauciuc (tompha). Victima susține că a fost lovit aproximativ 20 de minute peste mâini, spate, brațe, picioare, genunchi și tălpi. Deoarece suferă de insuficiență renală acută stătea cu spatele la perete pentru a se apăra de loviturile la ficat și rinichi.

Acesta a relatat reprezentanților APADOR-CH că în timp ce îi aplica lovituri cu bastonul de cauciuc, cu coatele și pumnul, polițistul s-a oprit de 3 sau 4 ori și l-a pus să facă alternativ flotări și genuflexiuni. Colegul lui, descris de victimă ca înalt, la 1.80m, rotund la față și mai solid, a refuzat să-l bată, deși i s-a sugerat să o facă de polițistul agresor. El a insistat să îl lase în pace dar acesta din urmă a continuat cu bătaia afirmând “lasă-l în morții lui de țigan, are avocat nu? Îmi faci tu mie reclamație mă?”.

La un moment dat polițiștii l-au scos din holul unde luase bătaie și l-au dus într-o cameră la subsol (cel mai probabil un depozit, fiind lipsită de scaune și mese) “hai jos că mai am puțin sport de făcut cu tine. hai să îți arăt parchetul unde ziceai tu că-mi faci reclamație”. Acolo, polițistul cu ochelari, rămas singur cu victima, l-a pus din nou să facă flotări și genuflexiuni timp de 10 minute. Potrivit spuselor lui acesta intenționa să-i aplice și alte lovituri de tompha dar au auzit voci ale unor persoane care întrebau de G.D..

În momentul acela polițistul l-a amenințat că dacă spune cuiva ce s-a întâmplat sau depune plângere va face tot posibilul ca acesta să ajungă în închisoare și că va veni pe strada unde acesta locuiește ca să-l bată din nou. La scurt timp a venit și “domnul Claudiu, un fel de șef” descris ca blond, bine legat și cu cioc, care a intervenit ca să-l lase în pace. L-a întrebat pe polițistul agresor care a fost motivul bătăii, acesta afirmând că victima înjurase poliția.

Ulterior, polițistul agresor a plecat și în camera de la subsol au rămas doar G.D. și “domnul Claudiu”. Acesta i-a sugerat ca pe viitor să-și vadă de treabă și să nu mai înjure poliția. După această scurtă discuție victima a urcat, și-a luat geaca, fesul, fularul și telefonul care rămăseseră sus, s-a îmbrăcat și a plecat.

In jur de ora 21:30 a ieșit din secție, și-a sunat concubina, pe L.M. pentru a o anunța că era liber. A doua zi, pe 12 februarie 2015, s-a prezentat la INML și ulterior la spitalul Municipal București.

Evenimentele din seara zilei de 11 februarie 2015 – așa cum au fost relatate de Ana Mohr

„Am 30 de ani şi sunt lucrător social în cadrul Asociaţiei Carusel din anul 2012. CARUSEL oferă servicii persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile. În seara de 11 februarie 2015, mă aflam la sediul organizaţiei când am fost sunată, la ora 19:57, de către concubina lui G.D., L.M. Aceasta mi-a dat numărul de telefon al lui G.D. şi m-a rugat să îl sun, pentru că pe strada unde parchează maşini, Str. Ilfov, a fost bătut un băiat, cunoscut sub numele de G., de către un poliţist de la secţia 17. L-am sunat pe G.D. la ora 20:01; am vorbit la telefon cu G., care mi-a spus că a fost bătut de un poliţist pe Strada Ilfov. L-am rugat pe G. să mă aştepte la parcare şi am plecat de la sediu cu un taxi. Pe drum, l-am sunat pe colegul meu, Marian Ursan, i-am explicat ce s-a întâmplat şi l-am rugat să vină pe strada Ilfov.

Când am ajuns în colţul clădirii BCR, la intersecţia dintre Str. Mihai Vodă şi Calea Victoriei, în jurul orei 20:30, am văzut 2 poliţişti cu un bărbat, pe care nu îl cunoşteam la acel moment şi care mai apoi s-a dovedit a fi G.D., la intersecţia dintre Strada Mihai Vodă şi Strada Ilfov. L-am sunat pe G.D., care mi-a spus că este dus la secţie, după care şi-a închis telefonul. I-am urmărit pe cei doi poliţişti şi pe bărbat, filmându-i, pe traseul Str. Lipscani – Str. Domniţa Anastasia – Str. Actor Ion Brezoianu, până în staţia de autobuz Grădina Cişmigiu. Acolo, cei doi poliţişti şi bărbatul condus la secţie s-au urcat în autobuzul 336, iar eu m-am întors la parcarea de pe Str. Ilfov, pentru a-l căuta pe G.. Pentru că acesta nu era acolo, i-am întrebat pe cei doi paznici ai clădirii CEC, care se aflau la poarta clădirii de la intersecţia Str. Mihai Vodă şi Ilfov, unde este secţia 17. Aceştia au încercat să îmi explice şi au chemat şi un poliţist care era în biroul lor, să îmi explice şi acesta cum să ajung la secţia 17. În acest timp, a ajuns la parcare şi colegul Marian Ursan cu maşina. Împreună cu G. şi unchiul acestuia, zis M., cu care ne-am întâlnit la intersecţia dintre Str. Mihai Vodă şi Calea Victoriei, ne-am urcat în maşină şi am plecat către secţia 17. Pe drum, G. ne-a povestit că a fost bătut pe Str. Ilfov de un poliţist cu ochelari, acelaşi poliţist care îl luase la secţie pe G.D..

În jurul orei 20:50, am ajuns, împreună cu colegul Marian Ursan, G. şi unchiul acestuia, M., la secţia 17. În timp ce aşteptam în faţa porţii secţiei, l-am sunat pe G.D., dar acesta avea telefonul închis. Pentru că am auzit urlete din secție, eu şi colegul meu, Marian Ursan, am intrat în curtea secţiei ca să înregistrăm zgomotele, iar G. şi M. au rămas în faţa porţii. După 5 – 10 minute, un poliţist, cu semnalmentele 1.70, blond, bine legat, cu barbă scurtă, a ieşit în curte şi ne-a întrebat pe cine căutăm. I-am răspuns că îl aşteptăm pe G.D. Acesta s-a întors în secţie ca să îl caute în registrul de conduşi pe G.D., iar peste aproximativ 3 minute s-a întors şi ne-a spus că există în registru o persoană cu numele G.D., care a fost adus la secţie, i s-a făcut proces verbal şi i s-a dat drumul. I-am explicat domnului poliţist că noi ştim că el este la secţie şi că are telefonul închis. După ce acesta a insistat că lui G.D. i s-a dat drumul, am părăsit curtea secţiei şi am rămas pe trotuar, în faţa porţii secţiei. L-am mai sunat pe G.D. la orele 21:13 şi 21:17, însă telefonul acestuia era închis.

Pentru că am observat că de pe stradă pleacă o mașină de poliţie și crezând că se îndreaptă spre parcarea de pe Str. Ilfov unde polițiștii ar fi putut comite și alte abuzuri, colegul Marian Ursan, împreună cu G. şi M., s-au hotărât să plece cu maşina într-acolo. Eu am rămas pe Str. Doctor Grigore Țăranu, pe care se află secţia 17, să îl aștept pe G.D..

La ora 21:34 am fost sunată de concubina acestuia, L.M., care mi-a spus că G.D. a plecat din secţie. L-am sunat pe G.D. la ora 21:36; acesta mi-a spus că plecase din secţia 17 de 5 minute şi că se afla la gura de metrou Eroilor, din faţa Spitalului Municipal Bucureşti. L-am rugat să mă aştepte acolo şi am plecat înspre staţia de metrou respectivă. Între timp, l-am sunat şi pe colegul meu, Marian Ursan, care se întorcea cu mașina la secția 17 şi am hotărât să ne întâlnim cu G.D. la stația de metrou Eroilor.

La ora 21:40 am ajuns la staţia de metrou Eroilor, unde G.D. se întâlnise deja cu colegul Marian Ursan. G.D. ne-a povestit în mașină cum a fost bătut în secţia 17, iar apoi ne-am întors împreună la parcarea de pe Strada Ilfov.

A doua zi dimineaţă, pe data de 12 februarie 2015, l-am însoţit pe G.D. la INML pentru examenul medico-legal. La plecarea de la INML, amândoi am fost legitimaţi de domnul poliţist Coandă de la Secţia 26. În aceeaşi zi, după-masă, am fost împreună cu G.D. la Unitatea de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului Municipal Bucureşti, deoarece acesta acuza dureri în partea stângă a pieptului, pe spate şi pe braţe. “

Concluziile și solicitările CARUSEL și APADOR-CH cu privire la cazul G.D.

CARUSEL și APADOR-CH constată cu îngrijorare faptul că s-au înmulțit cazurile de persoane vulnerabile (“parcagii”), de etnie romă, conduse “administrativ” la sediul poliției și supuse la rele tratamente.

Asociațiiile cred că privarea de libertate a lui G.D., loviturile încasate în secția 17, faptul că a fost pus să se dezbrace cât și să facă flotări și genuflexiuni reprezintă tratament inuman și degradant și au avut un caracter strict punitiv, motivat de faptul că victima a “îndrăznit” să afirme că va face reclamație atunci când a fost amenințat cu bătaia. În acest caz a fost încălcat articolul 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului- „nimeni nu poate fi supus torturii ori tratamentelor inumane și degradante.”

Cazul confirmă din nou vulnerabilitatea persoanei conduse “administrativ” la sediul poliției. Această persoană, deși privată de libertate ca și un arestat sau reținut, este lipsită de orice mijloc legal de apărare (în acest caz faptul că i s-a închis telefonul pentru a nu putea comunica cu nimeni).

CARUSEL și APADOR-CH cer IGPR să dispună urgent o anchetă cu privire la abuzurile polițistului care l-a bătut pe G.D.. De asemenea trebuie anchetați și ceilalți polițiști și persoane prezente în sediu pentru lipsa de reacție eficientă față de brutalitățile comise de colegul lor.

***

Acest raport este parte a proiectului “Dreptate pentru “Dinte”!”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

Amicus curiae la CCR pentru împăcarea parlamentarilor cu Constituția

07/04/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH a depus azi la Curtea Constituțională a României un amicus curiae privind neconstituționalitatea articolului 24 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, articol care se află în evidentă contradicție cu Constituția și care le-a permis parlamentarilor să jongleze, la ultimele cereri ale parchetului, cu ridicarea imunității parlamentare. Demersul vizează, de asemenea, și practica neconstituțională a parlamentului de a redacta hotărâri numai în cazul în care se decide ridicarea imunității unui parlamentar, nu și în cazul contrar.

După ce a sesizat Avocatul Poporului în aceeași chestiune, APADOR-CH a ales procedura amicus curiae la CCR pentru a aduce argumente suplimentare cu privire la solicitarea președintelui României, de punere în concordanță cu Constituția a Legii 96/2006 și a Regulamentului Senatului.

În mod normal, Parlamentul avea obligaţia ca, din proprie iniţiativă, să pună în concordanţă cu Constituţia prevederile din actele normative care îi reglementează modul de funcționare. În acest caz, abia după data sesizării Curţii de către Preşedintele României, Regulamentul Senatului a fost modificat (prin hotărârea Senatului nr. 25 din 31 martie 2015), dar nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu articolul 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Conform acestuia, în cazul unei cereri de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului, „Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi.”.

Aceast articol contrazice articolul 76 al. 1 şi 2 din Constituţia României, care prevede că:

“(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.”

Este evident că articolul 24 din Legea 96/2006 nu poate să modifice Constituția, prin urmare este neconstituțional, întrucât prevede cerinţa unei alte majorităţi (mai substanţiale) pentru adoptarea unei hotărâri a camerei, decât majoritatea prevăzută în mod strict în Constituţie, în art. 76 al. 2.

*

De asemenea, Parlamentul avea obligaţia de a reglementa o procedură clară de soluţionare a cererilor/solicitărilor primite de la parchet în legătură cu încuviinţarea percheziţiei, reţinerii şi arestării preventive a unui parlamentar.

În lipsa unei astfel de reglementări, s-a ajuns în situaţia în care o cameră a parlamentului (Senatul, de exemplu) refuză întocmirea şi publicarea unei hotărâri prin care a dispus cu privire la o solicitare ce i-a fost adresată într-o chestiune importantă (reţinerea, arestarea sau percheziţionarea unui parlamentar). Potrivit unei practici, care încalcă articolul 1 din Constituţie, Senatul întocmeşte şi publică hotărâri numai în cazul în care încuviinţează reţinerea, arestarea sau percheziţionarea unui senator. Dacă solicitarea de încuviinţare formulată de parchet este respinsă, Senatul nu întocmeşte şi nu publică nicio hotărâre, deşi, în realitate, atunci când plenul Senatului a votat negativ, practic a hotărât respingerea solicitării primite.

Prin această practică este zădărnicită posibilitatea de verificare și atacare a respectivei hotărâri (nefiind redactată şi publicată, nu poate fi atacată).

APADOR-CH apreciază că acest conflict juridic de natură constituţională poate fi rezolvat numai dacă prin decizia ce va fi pronunţată de Curte se va constata, pe lângă existenta conflictului dintre autorităţi, şi:

– neconstituţionalitatea articolului 24 al. 4 teza I din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi

– obligativitatea întocmirii şi publicării unei hotărâri a Senatului şi în cazul în care este respinsă o solicitare ce i-a fost adresată de parchet în baza art. 72 al. 2 din Constituţie.

**

Despre procedura amicus curiae

Prin amicus curiae este permis celor care au o expertiză într-un anumit domeniu (în speță, respectarea drepturilor omului, libertatea de asociere) să ajute instanța, ca „prieteni ai instanței” (amicii curiae), prin furnizarea, cu rol consultativ, de informații/observații relevante pentru soluționarea unei cauze importante.

Calitatea de amicus curiae a unei organizații neguvernamentale a fost recunoscută explicit de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 447 din 29 octombrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Citiți aici intervenția APADOR-CH la CCR

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Discriminare la propunerile în Consiliul antidiscriminare

02/04/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

București, 2 aprilie 2015

APADOR-CH protestează față de modul superficial și discriminatoriu în care Parlamentul i-a audiat și numit pe noii membri în Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Candidații au fost departajați încă de la audierea în comisiile reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, în data de 24 martie 2015, când în numai jumătate de oră au fost „audiate” 17 persoane. Fiecare candidat a fost nevoit să-și prezinte în maximum 2 minute „experiența profesională relevantă în domeniu” (un video de la audieri poate fi văzut aici). După acest simulacru de audiere, deliberările și votul au avut loc cu ușile închise, iar rezultatul sec a fost anunțat la final, prin citirea numelor celor 6 „aleși” pentru care comisiile au dat aviz favorabil: trei candidați propuși de PSD, unul de UDMR, unul de PNL și un independent. Cu o singură excepție, toți cei aleși erau foști membri CNCD.

Într-o manieră la fel de opacă s-a procedat ieri, la 1 aprilie, la o reaudiere rapidă a unuia dintre candidați, pentru a putea fi introdus suplimentar pe lista celor cu aviz favorabil. Candidatul Grupului minorităților naționale, care conform procesului verbal al primelor audieri primise 7 voturi și aviz nefavorabil, a fost reaudiat într-o ședință fulger a cărei convocare s-a decis în după amiaza zilei precedente. La reaudiere candidatului i-au fost descoperite noi competențe profesionale, astfel încât a obținut 29 de voturi și aviz favorabil.

În urma celor două audieri au fost propuși Parlamentului spre vot șapte candidați, pentru cele șase locuri în CNCD. Plenul l-a ales pe candidatul minorităților în detrimentul celui independent. Deși în ședința de vot un senator PNL și un deputat PD-L au sesizat caracterul discriminatoriu al audierilor și al procedurii de vot, niciuna dintre obiecții nu a fost luată în considerație. În final au fost votați pentru Colegiul director al CNCD:

• Claudia Sorina Popa din partea PNL, care a obținut 51 de voturi, aflată la un al doilea mandat

• Asztalos Czsaba Ferenc din partea UDMR, 47 de voturi, actualul Președinte al CNCD

• Luminița Gheorghiu din partea PSD, 44 de voturi, la un al doilea mandat

• Petre Florin Manole din partea PSD, 41 de voturi, activist rom de drepturile omului

• Cristian Jura din partea PSD, 35 de voturi, fost Președinte al CNCD

• Ilie Dincă, din partea minorităţilor, 29 de voturi.

APADOR-CH a monitorizat procedura de desemnare a noilor membri CNCD și constată că procedurile de audiere și numire a acestora au fost netransparente, superficiale și discriminatorii. Faptul că politicienii nu au acordat suficientă atenție pregătirii și competenței celor înscriși în cursă, ci au urmat strict o linie politică pe parcursul întregului demers de desemnare, are ca rezultat încă un organism slab, al cărui rol important în societate este subminat de modul în care au fost aleși membrii săi, supuși controlului politic.

Paradoxal, candidații care au fost discriminați pe parcursul procedurii de numire, pot face plângere la CNCD, ai cărui membri au fost desemnați …discriminatoriu.

Mai multe despre etapele desemnării noilor membri CNCD găsiți aici.

***

Sprijinirea unor candidaturi și monitorizarea transparenței procesului de selectare și desemnare a noilor membri CNCD fac parte dintr-un proiect mai amplu derulat începând din 2014 de APADOR-CH cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. În cadrul aceluiași proiect s-a reușit desemnarea unui membru și a unui supleant din partea societății civile în Consiliul Național de Integritate (CNI).

Avocatului Poporului i se pregătește ceva: poporul îl vrea înapoi

31/03/2015/în Comunicate, Finalizate /de Rasista

București, 31 martie 2015

APADOR-CH, împreună cu ActiveWatch și ANBCC, demarează azi un proiect menit să eficientizeze activitatea instituției Avocatului Poporului, prin crearea unei rețele de organizații care să monitorizeze permanent activitatea instituției și să impulsioneze cetățenii să se adreseze Avocatului Poporului, ori de câte ori consideră că le sunt încălcate drepturile.

Găsiți aici componența Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești

Proiectul va dura 14 luni, la finalul cărora cei interesați vor cunoaște mai bine modul în care se pot adresa Avocatului Poporului, care sunt obstacolele legislative care-l împiedică pe acesta să fie cu adevărat independent de influențele politice, cum este modelul norvegian de Ombudsman și ce putem importa din el. În cadrul proiectului, pentru prima dată în România, cetățenii vor avea la dispoziție un instrument online, o hartă ce va îngloba informații despre cele 15 birouri teritoriale al Avocatului Poporului, cum pot fi accesate și în ce probleme.

De ce e nevoie de proiect

Într-o Românie care figurează pe rolul CEDO cu un număr impresionat de cauze (peste 6000 în 2013) ce vizează încălcarea drepturilor civile, alături de state precum Rusia, Ucraina, Serbia și Turcia, proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” acoperă lipsa unui demers comun și stabil al societății civile de a monitoriza eficiența și de a responsabiliza instituția Avocatului Poporului ca să-și ia rolul în serios.
Conform articolului 58 din Constituția României, Avocatul Poporului (AvP), instituție autonomă și independentă nou-înființată în 1991, apără drepturile omului prin soluționarea reclamațiilor primite de la cetățenii care consideră că autoritățile statului le-au încălcat drepturile și libertățile. În plus, conform Legii 35/1997, AvP este singura autoritate competentă să sesizeze direct Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea unor legi și ordonanțe de urgență.

Faptul că Avocatul Poporului este numit politic îi restrânge independența și îl face mai sensibil la voința Parlamentului și mai puțin la cerințele cetățenilor pe care ar trebui să-i apere de abuzurile statului.

Unde sunt sediile AVP în țară

Cum faci o plângere la AVP

Dacă aveți o problemă care ține de competența Avocatului Poporului, găsiți mai jos un model de plângere generală și adresa la care trebuie s-o trimiteți.
Model petitie Avocatul Poporului – PDF

Avocatul Poporului
Str. Eugeniu Carada nr. 3 Sector 3 Bucureşti
Tel: 021-312 71 34 (dispecerat), 021-312 94 62 (centrala)
Fax: 021-312 49 21
website: www.avp.ro
email: avp@avp.ro

Performanțele Avocatului Poporului

Statisticile de pe site-ul AvP arată că activitatea instituției este scăzută, și ca volum, si ca impact. Între 2009-2013, nivelul de reactivitate a instituției cu privire la soluționarea reclamațiilor înaintate de către cetățeni a fost sub 1%. În 2013, AvP a făcut doar 101 anchete, deși a primit 17.047 reclamații din partea cetățenilor.

Sesizat de 241 de ori, Avocatul Poporului a ridicat numai 6 excepții de neconstituționalitate în fața CCR. În plus, chiar și în acele puține cazuri în care a dispus anchete și a făcut recomandări, AvP a fost lipsit de posibilitatea și voința de a urmări implementarea acestora.
Conform sondajului organizat de IRES, 53% dintre români au puțină și foarte puțină încredere în această instituție.

APADOR-CH

Citiți aici corespondența (pe alocuri inedită) purtată de APADOR-CH cu Avocatul Poporului, în 2014-2015

Urmăriți aici jurnalul proiectului

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

APADOR-CH cere Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională legea care permite parlamentarilor să jongleze cu ridicarea imunității

25/03/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH i-a cerut azi Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională în privința articolului 24 din Legea 96/2006, invocată de senatori pentru a justifica lipsa voturilor necesare pentru ridicarea imunității parlamentarului Dan Șova.

Conform articolului 24 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în cazul unei cereri de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului, “Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi.”.

Aceast articol contrazice articolul 76 al. 1 şi 2 din Constituţia României, care prevede că:

“(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.”

Conform Constituției, așadar, o hotărâre de ridicare a imunității parlamentare a unui deputat sau senator ar trebui să se ia cu votul a jumătate plus unu din totalul parlamentarilor prezenți la ședința respectivă, și nu cu jumătate plus unu din numărul total al acestora.

Este evident că articolul 24 al. 4 din Legea 96/2006 nu poate să modifice Constituția, prin urmare este neconstituțional, întrucât prevede cerinţa unei alte majorităţi (mai substanţiale) pentru adoptarea unei hotărâri a camerei, decât majoritatea prevăzută în mod strict în Constituţie, în art. 76 al. 2.

Pentru aceste motive APADOR-CH i-a cerut Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională privind excepția de neconstituționalitate a articolului 24 din legea 96/2006.

Sesizarea către Avocatul poporului

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

APADOR-CH obține condamnarea României la CEDO în cazul morții lui Ionel Garcea

24/03/2015/în Comunicate, Procese CEDO, Slider /de Rasista

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat astăzi România în cazul Ionel Garcea, un deținut care a murit în penitenciar în 2007, și pentru moartea căruia nu s-a făcut o anchetă efectivă. Cazul lui Garcea, care nu avea rude, a fost susținut atât în instanțele interne cât și la CEDO de APADOR-CH.

Ionel Garcea s-a născut în 1973 și a murit la 19 iulie 2007 în spitalul penitenciarului Rahova. Condamnat, în 2002, la șapte ani închisoare pentru un viol pe care nu l-a recunoscut niciodată, Garcea a fost diagnosticat cu o boală psihică, precum și cu alte probleme de sănătate, fiind deseori internat în secția de psihiatrie a spitalului penitenciar. A avut, de asemenea, câteva tentative de suicid, a refuzat să ia medicamente și de trei ori a fost dus la spital pentru o intervenție chirurgicală, după ce și-a bătut un cui în frunte.

Garcea s-a adresat APADOR-CH încă din momentul arestării, apoi din penitenciar, de nenumărate ori, spunând că a fost bătut de gardienii închisorii în mai multe rânduri, într-o astfel de ocazie fiind internat în stare de inconștiență. Conducerea penitenciarului a negat întotdeauna acuzațiile lui Garcea, susținând că măsurile luate împotriva lui au fost necesare pentru protecția deținutului.

În 2007, aflat în spitalul penitenciarului Jilava, Garcea și-a mai bătut un cui în cap. El a fost operat într-un spital civil și trimis apoi la spitalul penitenciarului Rahova, cu simptome post-operatorii, sepsis și bronhopneumonie acută. Garcea a murit în spitalul Rahova la o lună după operație. Investigațiile oficiale ca urmare a decesului lui sunt încă în curs și la această dată.

APADOR-CH a sesizat Curtea în cazul Ionel Garcea, invocând încălcarea articolelor 2 (dreptul la viață), 3 (interzicerea torturii și a tratamentelor inumane sau degradante) și articolul 13 (dreptul la un recurs efectiv). Garcea nu a beneficiat în închisoare de un tratament medical corespunzător stării sale de sănătate mintală și fizică, iar investigațiile administrative și penale făcute după moartea sa nu au fost satisfăcătoare.

Curtea a decis astăzi că în cazul Garcea a fost încălcat articolul 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că autoritățile nu au desfășurat o anchetă efectivă privind decesul acestuia din cauza lipsei îngrijirilor medicale corespunzătoare. În opinia Curții, faptul că durata anchetei penale a depășit 5 ani face ca aceasta să nu aibă un caracter efectiv.

De asemenea, CEDO a mai precizat că un ONG poate formula plângeri la Curte în numele unei persoane decedate, atunci când este vorba despre o culpă a statului, dacă între respectivul ONG și decedat au existat relații de colaborare anterioare – ceea ce a fost și cazul APADOR-CH-Garcea.

APADOR-CH nu a cerut daune materiale pentru cazul Garcea. Această hotărâre a CEDO reafirmă un principiu elementar, ignorat uneori de către stat: chiar și în cazul în care victima unor abuzuri ale agenților statului decedează și nu are aparținători, statul trebuie să desfășoare o anchetă rapidă și efectivă pentru tragerea la răspundere a celor vinovați de comiterea abuzurilor. Pentru sesizarea CEDO, lipsa familiei celui decedat poate fi suplinită de o organizație neguvernamentală care s-a aflat, anterior, în relații de colaborare cu victima abuzului.

Textul integral al hotărârii

Parlamentul vrea să numească pe ascuns șase membri în conducerea CNCD

23/03/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

Printre candidați: un arestat, un xenofob, un ultraortodox și o specialistă în cazane sub presiune

București, 23 martie 2015

APADOR-CH împreună cu Coaliția anti-discriminare* protestează față de modul total netransparent în care se derulează procedurile de numire a șase noi membri în Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Ca parte a procesului de desemnare a celor șase membri în CNCD, audierea celor 18 candidați în comisiile de specialitate (cele juridice, de drepturile omului și pentru egalitate de șanse din Camera Deputaților și Senat) ar trebui anunțată din timp, iar ședințele comisiilor ar trebui să fie publice. În realitate anunțul despre audierea candidaților a apărut ca un zvon la finele săptămânii trecute și s-a transformat azi, 23 martie, în realitate, când pe site-ul Senatului a apărut pe ordinea de zi de marți, 24 martie, a două comisii – cea juridică și cea de drepturile omului – punctul: „numirea a șase membri în cadrul Colegiului director al CNCD”. Mai mult, niciunul dintre cei patru candidați propuși de societatea civilă, prin Coaliția anti-discriminare, nu a fost anunțat oficial că trebuie să se prezinte marți la comisie ca să fie audiat. Iar unii dintre candidați nu sunt din București.

Conform Ordonanței 137/2000, nu comisiile de specialitate sunt cele care numesc membrii, ci doar îi audiază, urmând ca desemnarea acestora să se facă în plenul camerelor reunite ale Parlamentului, prin vot. Audierea candidaților în condiții de transparență este însă extrem de importantă pentru selectarea celor mai potrivite persoane care să fie numite în Colegiul Director al CNCD cu atât mai mult cu cât printre cei 18 candidați figurează persoane potențial incompatibile cu postul pentru care s-au înscris: amintim că Daniel Vasile a fost arestat săptămâna trecută pentru luare de mită, iar alți trei candidați au fost contestați de Coaliția anti-discriminare pentru lipsă de experiență profesională sau discurs discriminator pe care l-au avut în spațiul public.

Semnalăm și faptul că, potrivit ordinii de zi de marți a Comisiei juridice a Senatului, ședința ar urma să dureze doar jumătate de oră, timp insuficient pentru altceva decât formalități.

Pentru motivele expuse mai sus solicităm Parlamentului să reprogrameze ședința de audiere a candidaților la Colegiul Director al CNCD, să anunțe din timp data audierilor pentru ca toți cei interesați să poată participa și să aloce un interval de timp care să fie suficient organizării unei audieri reale și nu formale.

* Coaliția anti-discriminare este formată din nouă organizații non-guvernamentale care apără și promovează drepturile omului: Asociaţia ACCEPT, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Asociația ActiveWatch, Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice (ECPI), Centrul de Dezvoltare Curriculara şi Studii de Gen – FILIA, Institutul pentru Politici Publice (IPP), Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii, Fundaţia Centrul Parteneriat pentru Egalitate și Liga Pro Europa.

***

Despre proiect:

Sprijinirea unor candidaturi și monitorizarea transparenței procesului de selectare și desemnare a noilor membri CNCD fac parte dintr-un proiect mai amplu derulat începând din 2014 de APADOR-CH cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. În cadrul aceluiași proiect s-a reușit desemnarea unui membru și a unui supleant din partea societății civile în Consiliul Național de Integritate (CNI).

Trei candidați la CNCD sunt contestați de Coaliția anti-discriminare

19/03/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

București, 19 martie 2015

APADOR-CH împreună cu Coaliția anti-discriminare* și alte 17 organizații neguvernamentale au contestat astăzi trei dintre candidații la poziția de membru în Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), pentru motive ce țin de incompatibilitatea acestora cu poziția la care aspiră.

Aceștia sunt:

– Vichi-Ștefania Stoican, din partea Partidului Național Liberal (PNL), care a fost contestată din cauza neprofesionalismului și a lipsei de experiență în domeniul combaterii discriminării – citiți contestația la adresa candidatei Stoican.

– Ioan Țene și Mihai Tociu, ambii candidați independenți, din cauza discursului discriminator pe care l-au avut în repetate rânduri în spațiul public – citiți contestația la adresa candidatului Tociu și contestația la adresa candidatului Tene

Legea (în speță OG 137/2000) prevede că toți candidații pentru conducerea CNCD trebuie să aibă o activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului şi combaterii discriminării. Mai mult, este necesar ca 6 din cei 9 membri ai Colegiului Director al CNCD să aibă pregătire juridică. Din studierea candidaturilor am constatat că Vichi Stoican nu îndeplinește niciunul dintre aceste criterii. Candidata PNL este licențiată în științele comunicării şi a obținut de la Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” o diplomă de specializare în managementul afacerilor interne, ordine şi siguranța naţională. Cea mai mare parte a activității profesionale a doamnei Stoican s-a desfășurat în cadrul Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalațiilor de Ridicat. Doamna Stoican a avut și alte locuri de muncă de scurtă durată, în general în domeniul comunicării și relațiilor cu publicul.

Candidatul Ioan Țene a publicat numeroase articole care demonstrează convingeri personale ce contravin flagrant drepturilor omului și principiului egalității și nediscriminării. De exemplu, într-un articol din 6 ianuarie 2015, publicat pe site-ul ziarului Națiunea, Țene afirmă că “Fiinţial românul e ortodox. <Omul carpato-danubiano-pontic> nu poate fi pe deplin român dacă este catolic, penticostal, reformat sau de altă religie.” În altele articole domnul Țene își declară admirația față de Mareșalul Ion Antonescu, condamnat pentru infracţiuni contra păcii şi omenirii (mai 2012, Națiunea), sau definește cultele protestante ca „banda pocăiților” (februarie 2015, Națiunea).

Mihai Tociu, un alt candidat independent, este în aceeași situație. Nu numai că nu poate demonstra experiența sa în apărarea drepturilor omului, ba chiar își exprimă opinii discriminatorii fată de diverse grupuri minoritare. Tociu a scris pe blogul personal că își dorește „relocarea țiganilor din întreaga Europă într-un stat asiatic” întrucât romii „nu sunt doriți de niciunul dintre statele europene” Mai mult, domnul Tociu cere „reintroducerea pedepsei cu moartea” și compară în mod tendențios relațiile între persoanele de aceși sex cu poligamia și zoofilia, stigmatizând comunitatea LGBT. Considerăm că, prin discursul său public, cu unele aspecte care pot fi interpretate ca având tentă antisemită sau de intoleranţă la adresa minorităţilor şi străinilor, cu referiri în exces la etnie, dl. Tociu Mihai face dovada unei activităţi (publicistice) din care rezultă idei şi convingeri contrare valorilor pe care ar trebui să le apere şi promoveze într-o autoritate publică pentru combaterea discriminării.

„Potrivit OG 137/2000, una dintre condiţiile care trebuie întrunite cumulativ pentru numirea în Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) este ca persoana să aibă o activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului şi combaterii discriminării. Considerăm că cei trei candidați contestați nu au făcut dovada unei activităţi recunoscute în domeniul apărării drepturilor omului şi combaterii discriminării, întrucât nu au depus dovezi în acest sens. Mai mult, prin discursul lor public, intolerant la adresa minorităților și străinilor, cu referiri în exces la etnie sau la apartenența religioasă, unii dintre candidați fac dovada unor activități (publicistice) din care rezultă idei și convingeri contrare valorilor pe care ar trebui să le apere și promoveze o autoritate publică pentru combaterea discriminării”, consideră Maria Nicoleta Andreescu, director executiv APADOR-CH.

“Viitorul Colegiu Director, în măsura în care își tratează mandatul cu responsabilitate, are datoria de a spori capacitatea instituțională și profesională a CNCD și nu de a o diminua. Vichi Stoican este o propunere scandaloasă a PNL. Nu numai că acest partid ignoră completamente propunerile venite dinspre societatea civilă, dar nominalizează o persoană cu competențe în șuruburi și cazane care urmează să înțeleagă și să aplice legea. Nici nu mai are rost să amintim performanțele apăsat discriminatorii ale candidaților Tociu și Țene, ale căror valori declarate contravin atât spiritului, cât și literei legii de combatere și prevenire a discriminării”, a declarat Florin Buhuceanu, director al Asociatiei ACCEPT.

**

Amintim că societatea civilă, prin Coaliția antidiscriminare și alte 17 organizații neguvernamentale, susține candidaturile a patru candidați care îndeplinesc criteriile legale pentru a ocupa câte un loc în Consiliul Director al CNCD. Găsiți aici informații despre candidații societății civile.

* Coaliția anti-discriminare este formată din nouă organizații non-guvernamentale care apără și promovează drepturile omului.

Organizațiile care sprijină contestarea celor trei candidaturi la Colegiul Director al CNCD:

1. Coaliția Anti-discriminare

2. Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului – GRADO

3. Centrul Parteneriat pentru Egalitate – CPE

4. Dizabnet

5. Asociația Funky Citizens

6. Asociația pentru Monitorizarea Presei ActiveWatch

7. Societatea Academică din România

8. Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – SECS

9. Fundatia Alaturi de Voi Romania

10. Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale – FONSS

11. Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități – CEDCD

12. Centrul European pentru Inițiative Publice – ECPI

13. Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen FILIA

14. Liga Pro Europa

15. Centrul de Resurse pentru Participare Publică – CeRe

16. Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

17. Agenția Împreună

18. Centrul pentru Jurnalism Independent – CJI

***

Despre proiect:

Sprijinirea unor candidaturi și monitorizarea transparenței procesului de selectare și desemnare a noilor membri CNCD fac parte dintr-un proiect mai amplu derulat începând din 2014 de APADOR-CH cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. În cadrul aceluiași proiect s-a reușit desemnarea unui membru și a unui supleant din partea societății civile în Consiliul Național de Integritate (CNI).

Adevărata urgență: demisia lui Ponta!

16/03/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

11 ONG-uri vor demisia premierului Ponta și îi cer Avocatului Poporului să conteste la Curtea Constituțională cele 26 de ordonanțe ascunse într-una singură

APADOR-CH împreună cu zece organizații neguvernamentale i-au cerut azi Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la Ordonanța de Urgență nr. 2/2015, prin care Guvernul face modificări la 26 de acte normative din diverse domenii de activitate. În același timp organizațiile semnatare îi cer premierului Victor Ponta să-și dea demisia din funcție.

Deși aparent este doar a doua ordonanță de urgență pe acest an, OUG 2/2015 (cu un titlu neutru – Ordonanța de Urgență pentru modificarea unor acte normative, precum și alte măsuri) cuprinde în realitate 26 de ordonanțe de urgență și a fost publicată direct în Monitorul oficial vineri, 13 martie, fără a fi postată în prealabil pe site-ul guvernului, în dezbatere publică.

Organizațiile semnatare consideră că acesta este un mod prin care Guvernul încearcă să mascheze abundența de ordonanțe de urgență cu care s-a remarcat și în anii trecuți și pentru care a fost criticat atât de societatea civilă, cât și de Comisia Europeană. Practic Guvernul se substituie în acest fel Parlamentului, iar România este guvernată prin ordonanțe de urgență emise după bunul plac al miniștrilor, fără dezbatere publică și fără să fie trecute prin filtrul constituțional al legiuitorului.

Aceasta este a șasea sesizare de acest fel făcută către instituția Avocatului Poporului. Începând din aprilie 2014, APADOR-CH a sesizat de cinci ori AVP cu privire la excesul de ordonanțe de urgență emise de Guvern și i-a cerut să le atace la Curtea Constituțională pe motiv că nu reprezintă nici urgențe și nici nu respectă Constituția. Conform unui studiu făcut de APADOR-CH, în ultimii zece ani România s-a aflat într-o situație excepțională la fiecare trei zile, judecând după numărul mare de ordonanțe de urgență emise între 2004 și 2014. Guvernele care s-au succedat în această perioadă au emis 1.548 de ordonanțe de urgență, în medie 145 de ordonanțe de urgență pe an. (detalii aici)

Pentru că e neverosimil ca un stat democratic și membru al Uniunii Europene să fi trăit în ultimul deceniu tot într-o situație excepțională, APADOR-CH a atras atenția Avocatului Poporului că e rolul lui să semnaleze Curții Constituționale această anomalie. În calitate de „apărător al drepturilor și libertăților cetățenilor în raporturile acestora cu autoritățile publice”.

Semnatari:

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Fundația pentru o societate deschisă

Asociația Funky Citizens

Asociația Miliția Spirituală,

ActiveWatch

Asociatia Nationala a Birourilor de Consiliere pentru Cetateni (ANBCC)

Asociația MetruCub – resurse pentru cultură

Centrul de Resurse Juridice (CRJ)

Grupul pentru Democrație Participativă Plenum

Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Inițiativa Kosson

S-au alăturat demersului:

Institutul pentru Politici Publice (IPP)

Expertforum

Textul integral al sesizării

Către,

AVOCATUL POPORULUI

ASOCIAŢIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN ROMÂNIA – COMITETUL HELSINKI (APADOR-CH), cu sediul în Bucureşti, str. Nicolae Tonitza nr.8A, sector 3,

vă adresează CEREREA ca, în temeiul art. 13 al. 1 lit. f din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, constatând existenţa temeiurilor de fapt şi de drept,

să sesizaţi Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 176 din 13.03.2015, întrucât adoptarea acesteia s-a făcut cu încălcarea art. 115 al. 4 din Constituţie, respectiv în lipsa unei situaţii extraordinare care să justifice înlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare, de către Guvern (putere executivă).

MOTIVELE CERERII SUNT URMĂTOARELE:

Potrivit art. 115 al. 4 din Constituţie, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

Întrucât, în lipsa unei definiţii legale, sintagma “situaţii extraordinare” nu are un alt înţeles decât cel din limbajul comun (menţionat în DEX), se poate trage concluzia că o ordonanţă de urgenţă poate fi adoptată numai în situaţii:

– cu totul deosebite, care ies din comun

– neobişnuite, nemaipomenite, formidabile, excepționale

De asemenea, înţelesul termenului “urgenţă”, care se referă la o condiţie esenţială pentru adoptarea unei astfel de ordonanţe, este tot cel din limbajul comun, respectiv:

– care necesită o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat

1. În speţă, motivele prezentate pentru a justifica adoptarea OUG nr. 2/2015 pot fundamenta, cel mult, oportunitatea unei reglementări cu putere de lege, dar nu pot duce la concluzia că există o situaţie extraordinară, care să justifice o intervenţie de urgenţă a Guvernului, ca organ legiuitor, prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă.

În astfel de situaţii, Guvernul poate iniţia un proiect de lege şi poate solicita Parlamentului (adevărata autoritate legiuitoare, potrivit Constituţiei) să dezbată şi să adopte proiectul, eventual într-o procedură de urgenţă prevazută de reglementările parlamentare.

Deci, dacă se doreşte o anumită celeritate în adoptarea de acte normative cu putere de lege, dar nu există o situaţie cu adevărat extraordinară (ieşită din comun), Guvernul nu poate emite ordonanţe de urgenţă, ci poate doar sesiza Parlamentul cu un proiect de lege şi poate solicita dezbaterea şi adoptarea sa în procedură de urgenţă.

2. Atunci când veţi analiza dacă există suficiente temeiuri pentru a sesiza Curtea Constituţională, vă solicităm să aveţi în vedere şi pericolul pentru o societate democratică reprezentat de tendinţa de încălcare de către Guvern, indiferent de compoziţia sa şi de perioada în care a funcţionat, a prevederilor art. 115 al. 4 din Constituţie, prin transformarea ordonanţei de urgenţă dintr-o cale extraordinară şi, de aceea, extrem de rară, de legiferare, într-un mijloc obişnuit, comun şi frecvent prin care, practic, Parlamentul este înlocuit de Guvern în exercitarea funcţiei de legiuitor.

Astfel, după revizuirea Constituţiei din 2003, guvernele care s-au succedat au emis în ultimii 11 ani (2004 – 2014) un număr total de 1.547 ordonanţe de urgenţă, în medie 141 ordonanţe de urgenţă pe an, sau una la 60 de ore (!), după cum urmează:

-2004 – 142 ordonanţe de urgenţă

-2005 – 210

-2006 – 138

-2007 – 157

-2008 – 228

-2009 – 111

-2010 – 131

-2011 – 125

-2012 – 96

-2013 – 115

-2014 – 94

Rezultă că în România, în ultimii 11 ani, statul s-a aflat în situaţii extraordinare, neobişnuite, ieşite din comun, din 3 în 3 zile (mai precis, din 2,5 zile în 2,5 zile, adica din 60 de ore în 60 de ore), iar fiecare dintre aceste situaţii extraordinare (nepercepute decât de către Guvern, probabil în baza unui simţ special) au generat câte o ordonanţă de urgenţă.

Este în mod evident neverosimil ca statul român, stat democratic şi membru al Uniunii Europene, a întâmpinat din 60 de ore în 60 de ore, în ultimii 11 ani, situaţii excepţionale, extraordinare, care i-au permis Guvernului ca, tot din din 60 de ore în 60 de ore, să ia locul Parlamentului şi să legifereze prin ordonanţe de urgenţă.

Singura explicaţie logică a abundenţei de ordonanţe de urgenţă este că nici Parlamentul, nici Avocatul Poporului şi nici Curtea Constituţională nu au acordat atenţia cuvenită verificării îndeplinirii condiţiei existenţei situaţiei extraordinare care să justifice adoptarea unei ordonanţe de urgenţă. Practic, autorităţile publice au ignorat şi, astfel, au lăsat fără aplicare textul art. 115 al. 4 din Constituţie, al cărui rost era şi este de a limita excesul de zel al Guvernului în emiterea de ordonanţe de urgenţă.

Urgenţa nu trebuie identificată cu nerăbdarea Guvernului de a legifera, pe motiv că Parlamentul e prea lent, ci trebuie să rezulte dintr-o situaţie extraordinară verificabilă în mod obiectiv, similară forţei majore, care poate fi definita ca un eveniment străin de voinţa/culpa Guvernului, imprevizibil, invincibil şi inevitabil şi care, în lipsa unei reglementări imediate, prejudiciază grav interesul public.

În acest sens, a se vedea pct. 3 şi 4 ale OPINIEI CONCURENTE la Decizia Curţii Constituţionale nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr.136 din 25 februarie 2014.

În raport de motivele expuse mai sus, vă solicităm să constataţi că există temeiuri de fapt şi de drept pentru ca, în conformitate cu art. 13 alin. 1 lit.f din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, să sesizaţi Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 176 din 13.03.2015, întrucât adoptarea acesteia s-a făcut cu încălcarea art. 115 al. 4 din Constitutie, respectiv în lipsa unei situaţii extraordinare care să justifice înlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare, de către Guvern (putere executivă).

De asemenea, vă solicităm să ne comunicaţi modul de soluţionare a prezentei cereri.

Vă mulţumim.

Director executiv,

Maria-Nicoleta Andreescu

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Articole

De ce e nevoie de proiect

Performanțele Avocatului Poporului