Arhiva tag-ul pentru: costuri campanie electorală

APADOR-CH a transmis grupurilor parlamentare și Guvernului o propunere de modificare a legii finanțării activității partidelor și a campaniilor electorale, care să stimuleze participarea candidaților la dezbateri electorale reale, la prezidențiale

Acum că s-a stabilit și data alegerilor, iar candidații la președinție își fac curaj să iasă în față, APADOR-CH propune o modificare legislativă benefică pentru democrație. Concret, propunem ca cheltuielile cu campania, rambursate de stat candidaților care au obținut cel puțin 3% din voturi, să fie înjumătățite în cazul în care candidatul respectiv a refuzat să participe la dezbateri electorale cu contracandidații. Este o sancțiune pe măsura aroganței candidatului, care i-a privat astfel pe alegătorii care-i și plătesc acea subvenție de dreptul de a-i vedea calitățile reale în timpul unei confruntări electorale reale.

Ce spune legea actuală

Potrivit art. 4 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, la alegerile pentru Preşedintele României se pot prezenta candidaţi propuşi de partide politice sau alianţe politice, precum şi candidaţi independenţi. Partidele şi alianţele politice pot propune numai câte un singur candidat.

Partidele care au propus candidați sau candidații independenți fac diverse cheltuieli pentru susținerea campaniei electorale. O prevedere din Legea nr. 334/2006, privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, respectiv art. 48 al. 3 din această lege, stabilește că, dacă un candidat obține cel puțin 3% din voturile valabil exprimate la nivel naţional, banii cheltuiți în campanie de partidul care l-a propus/de candidatul independent se restituie de către stat, prin Autoritatea Electorală Permanentă. Regula a fost valabilă și în cazul alegerii actualului președinte, care, în mod sfidător, a evitat toate dezbaterile electorale cu ceilalți candidați, inclusiv în turul 2 al alegerilor, când nu avea decât un singur contracandidat.

Cât ne-a costat alegerea președintelui în funcție

Cei mai scumpi candidați au refuzat să participe la dezbateri în 2019 – foto EuropaFM

Concret, raportările Autorității Electorale Permanente arată că statul a cheltuit pentru campania electorală a alegerilor prezidențiale din 2019 suma de 35.686.458 de lei (7,1 milioane de euro), bani care au fost plătiți candidaților care au obținut cel puțin 3% din voturile exprimate. În ordinea sumelor cheltuite (bani privați+publici), aceștia au fost:

• Viorica Dăncilă (PSD) – 19.446.951,64 de lei
• Klaus Iohannis (PNL) – 18.400.000,00 de lei
• Mircea Diaconu (ProRomânia) – 16.236.955,54 de lei
• Toader Paleologu (PMP) – 7.061.632,98 de lei
• Dan Barna (USR/PLUS) – 6.428.831,61 de lei
• Kelemen Hunor (UDMR) – 443.534,50 de lei

Desigur, aceste cheltuieli publice par insignifiante raportate la cheltuielile cu deplasările externe făcute în anii de mandat de către actualul președinte, dar chiar și așa sunt niște bani pe care noi toți îi plătim și ar trebui să putem vedea înainte ce anume alegem de ei.

Urmează încă o campanie cu candidați fantomă?

Utilitatea unor dezbateri electorale „față în față” între principalii candidați la președinție s-a văzut mai ales în acest an, când, o dezbatere publică între cei doi principali candidați la președinția SUA a relevat marile probleme pe care le avea un candidat (probleme de concentare, de coerență), care au dus, relativ rapid, la retragerea acelui candidat, tocmai ca urmare a prestației din cadrul acelei dezbateri publice.

Dacă dezbaterile publice între candidați sunt deosebit de utile în SUA, nu există motive pentru ca aceste dezbateri publice să nu fie la fel de utile și în România. Societatea română ar trebui să-și ia măsuri de precauție, ca să nu mai existe un precedent Iohannis, care a evitat dezbaterile cu toți candidații, atât în turul 1, cât și în turul 2 al alegerilor.

Iar „oferta” de acum a partidelor (care au discutat aproape trei luni doar dacă alegerile prezidențiale vor avea loc în septembrie sau în noiembrie/decembrie) anunță o nouă situație în care candidații la președinție vor evita întâlnirile directe, pentru ca oamenii să nu le vadă lipsa de substanță și pregătire. Hologramele nu se vor privite de aproape și cu prea multă atenție.

E nevoie de o măsură care să stimuleze participarea candidaților la astfel de dezbateri, pentru ca partidele puternice, ai căror candidați au cele mai mari șanse de a fi aleși în funcția de președinte, partide cărora li se rambursează de la stat (adică de la cetățeni) cheltuielile din campania electorală prezidențială, să nu mai trateze cu aroganță și superioritate cetățenii, evitând să-și „expună” candidații unor dezbateri publice, în cursul cărora, simplii cetățeni și-ar putea forma o opinie corectă despre respectivii candidați.

Propunerea APADOR-CH: tăierea la jumătate a alocației de la buget

Același raționament este valabil și pentru candidații independenți. Iar stimulul cel mai potrivit pentru participarea la dezbateri electorale a candidaților (propuși de partide sau independenți) este cel legat de rambursarea de către stat a cheltuielilor aferente campaniei electorale. Dacă evită participarea la dezbaterile naționale, cel puțin să sufere din punct de vedere bănesc, prin reducerea sumelor ce le sunt rambursate de stat. Mai precis, o reducere semnificativă, la jumătate, a sumei care este rambursată de stat pentru cheltuielile din campanie, pentru candidații care nu participă la cel puțin trei dezbateri publice, pentru fiecare tur al alegerilor prezidențiale.

Este cât se poate de normal ca partidele/independenții să primească bani mai puțini de la cetățeni, pe măsura aroganței cu care îi tratează.

În acest scop, este nevoie de o completare a legii finanțării partidelor și campaniilor electorale, respectiv este nevoie de introducerea unui articol nou, art. 48/2, cu 4 alineate, după art. 48/1 din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale. Articolul nou are următorul conținut:

Art. 48/2. – (1) În cazul neparticipării unui candidat, pe durata campaniei electorale pentru alegerea Preşedintelui României, la cel puțin 3 dezbateri electorale cu alți candidați, pentru fiecare tur de alegeri, organizate de una din primele trei televiziuni situate în topul audiențelor la nivel național, suma totală ce poate fi rambursată pentru cheltuielile din campania electorală pentru alegerea Preşedintelui României, conform art. 48 al.3 din Legea nr. 334/2006, se reduce cu 1/2.

(2) Cu cel putin 10 zile înainte de data începerii campaniei electorale, Consiliul Național al Audiovizualului va stabili și comunica public, pe baza datelor privind audiențele la nivel național, din ultimele 6 luni, care este ordinea primelor trei televiziuni prevăzute la al. (1).

(3) Reducerea cu 1/2 a sumei rambursabile se face prin decizie a Autorității Electorale Permanente, care poate fi sesizată de orice persoană sau se poate sesiza din oficiu. Decizia de reducere a sumei rambursabile sau decizia de respingere a sesizării se comunică persoanei care a făcut sesizarea și candidatului la care se referă sesizarea, în termen de 5 zile de la adoptarea deciziei.

(4) Decizia de reducere a sumei rambursabile și cea de respingere a sesizării pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ competentă, de către persoana care a făcut sesizarea ori de candidatul la care se referă decizia. Hotărârea instanței este definitivă.”

Rolul acestui nou text legal propus este de a prevedea ca acei candidați care nu se vor prezenta la cel puțin trei dezbateri publice cu alți candidați, în fiecare dintre cele două tururi ale alegerilor prezidențiale, să primească doar jumătate din suma care li se poate rambursa de stat pentru cheltuielile efectuate în campania electorală.

Vă vom ține la curent cu răspunsurile sau reacțiile primite de la partide și Guvern la această propunere.

UPDATE 14 august 2024

Guvernul s-a spălat pe mâini și a trimis propunerea noastră către Autoritatea Electorală Permanentă, care ne-a răspuns că ar trebui modificate mai multe legi pentru asta, dar că în general nu e treaba ei s-o facă, ci a Parlamentului.