IGPR – APADOR-CH

Articole

Ce se întâmplă când un polițist spune că Poliția greșește

27/04/2020/în Abuzuri ale forțelor de ordine, Buna guvernare, Comunicate, Covid 19, Slider /de Rasista

APADOR-CH îi cere șefului IGPR să cerceteze cazul polițistului Kovacs Valer-Sandor de la IPJ Timiș, sancționat abuziv de superiori pentru că a vorbit public despre neajunsurile din poliție.

Poliția Română e acuzată în această perioadă de multe abuzuri: că preferă amenzile în locul avertismentelor, că bate în loc să amendeze, că trage în plin în loc să someze. Iar toate astea sunt dublate de clasica acuzație, că nu-și pedepsește reprezentanții care greșesc, că de multe ori îi acoperă și mușamalizează lucrurile.

Poliția este criticată, însă, câteodată, chiar din interior, de către membrii ei, iar critica e prost primită de șefii ierarhici. E drept, nu cu pumni, ci cu sancțiuni disciplinare.

La IPJ Timiș, de exemplu, agentul şef de poliţie Kovacs Valer-Sandor a atras atenția în câteva rânduri, în presă, despre mai multe neajunsuri din activitatea poliției. Declarațiile au fost făcute de agentul șef Kovacs în calitate de vicepreședinte al Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual și au vizat aspecte precum:

necesitatea depolitizării poliţiei (declarații făcute de altfel chiar de către actualul ministru de interne),

necesitatea ocupării funcţiilor de conducere în poliţie fără intervenţii politice,

necesitatea ca examenele pentru funcţiile de conducere să se dea pe calculator, ca în alte ţări; ele să fie organizate de o autoritate independentă, iar câştigătorul lor să nu fie cunoscut înainte de începerea examenului,

lipsa de transparenţă şi de echitate a acordării salariilor de merit/excelenţă,

durata prea mare (3-4 ore) şi programarea prea frecventă (în 3 zile din 5) a şedinţelor operative de conducere,

muşamalizarea unor cazuri de către conducerea poliţiei, printre care cazul unui avertizor de integritate, care a fost forţat să iasă din sistem (pentru publicarea unei liste cu salariile de merit),

acordarea de salarii de excelenţă unor şefi de birou, care nu fac muncă de teren şi nu sunt direct implicaţi în salvarea vieţii oamenilor,

cazul unui poliţist mutat de la locul de muncă pentru a elibera postul în favoarea unui favorit al şefului,

cazul unui poliţist rănit în misiune şi căruia nu i s-a recunoscut calitatea de victimă a acelui accident de muncă,

îndepărtarea unui poliţist dintr-o funcţie de conducere pentru că insista să continue nişte dosare care deranjau

Pentru aceste declarații, făcute în două emisiuni de televiziune, agentul şef de poliţie Kovacs Valer-Sandor a fost cercetat disciplinar și sancționat de două ori. La prima sancțiune, consiliul de disciplină a propus sancţionarea cu mustrare, dar şeful IPJ Timiş a înăsprit sancţiunea, dispunând amânarea cu 2 ani a promovării. La a doua sancțiune, același şef IPJ Timiş a dispus diminuarea salariului cu 10% pe o perioadă de 2 luni.

APADOR-CH a sesizat IGPR în acest caz, deoarece declarațiile agentului şef de poliţie Kovacs Valer-Sandor, făcute în calitate de lider sindical, se încadrează în Legea 571/2004, a avertizorilor de integritate, ceea ce îl protejează pe polițist de sancțiuni.

Așa cum am mai explicat, Legea avertizorilor de integritate îi protejează pe funcționarii care semnalează diverse încălcări ale legii în instituțiile în care lucrează. Legea le permite avertizorilor de integritate să facă astfel de declarații presei, chiar dacă nu și-au informat superiorii înainte, și interzice sancționarea disciplinară a respectivilor avertizori. Cu toate astea, s-a constatat că statutul polițiștilor are prevederi contrare Legii 571/2004, ceea ce permite sancționarea avertizorilor, sub pretextul că au afectat prestigiul instituției.

APADOR-CH a cerut, așadar, șefului IGPR, inspectorul general de poliție Liviu Vasilescu, o anchetă imparţială şi eficientă cu privire la încălcarea prevederilor legale, în special cele din Legea nr. 571/2004, de către persoane din cadrul IPJ Timiş în cazul cercetării şi sancţionării agentului şef de poliţie Kovacs Valer-Sandor, pentru avertizările de integritate pe care le-a făcut.

Citește solicitarea APADOR-CH către șeful Poliției Române Răspunsul IGPR în acest caz

Între timp polițistul a fost repus în drepturi și i-au fost anulate toate sancțiunile.

Dreptul la un avocat, în lege, în practică și înainte de infringement

04/04/2019/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Concluziile unor întâlniri calme între avocații practicieni, polițiști, procurori și reprezentanți ai Ministerului Justiției, în pregătirea transpunerii Directivei europene privind asistența juridică gratuită

Îmbunătățirea accesului la asistență juridică pentru persoanele private de libertate este obiectul proiectului pe care APADOR-CH îl derulează începând de anul trecut, în întâmpinarea momentului la care va trebui transpusă Directiva 1919/2016 privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale (adică în mai 2019).

Transpunerea acestei directive este numai o parte din motivația proiectului, celelalte vizând și alte aspecte ce țin de practica juridică a apărării din oficiu, aspecte relevate de un proiect mai vechi al APADOR-CH, din care reieșea că la baza dispunerii arestului preventiv stă de multe ori și o apărare defectuoasă. Concluziile acelui proiect arătau că avocații nu sunt întotdeauna prezenți la audierile în cadrul cărora se dispune măsura arestului preventiv sau au timp limitat pentru a se informa despre caz și a pregăti apărarea, astfel încât să influențeze procedurile. În plus, mulți dintre judecători admit că sunt înclinați să se bazeze în luarea deciziilor în principal pe argumentele procurorilor. Acest lucru îi poate face pe avocații apărării mai puțin motivați să dedice timp și efort în etapa de dinainte de judecată, în ciuda impactului asupra libertății clienților lor și asupra rezultatelor cazului.

Ca să aflăm de la sursă ce stă la baza acestei demotivări a avocaților, în perioada septembrie-decembrie 2018, APADOR-CH a invitat mai mulți specialiști ai sistemului de justiție penală (avocați, procurori, polițiști) în cadrul unui grup de lucru care a avut mai multe întâlniri și a evaluat principalele bariere de ordin normativ și practic pe care practicienii le întâmpină în activitatea curentă.

Principalele probleme identificate de grupul de lucru au fost:

Onorariile prea mici ale avocaților din oficiu – cu propunere de majorare a acestora;
Accesul greoi la dosar – cu propunerea de realizare a unui dosar electronic astfel încât să aibă timp și avocatul să-l studieze înainte de audieri;
Slaba pregătire a unor avocați – cu propunerea de introducere în regulamentele breslei a obligativității instruirii continue ca o condiție pentru obținerea unei acreditări anuale;
Lipsa de continuitate a avocatului în cadrul aceluiași dosar – cu propunerea de folosire a unei delegări unice într-un dosar, astfel încât același avocat să-l reprezinte pe inculpat pe toată durata cercetării sau pe toată durata procesului.

Dacă punctul 1 a fost rezolvat teoretic în acest an, prin acceptarea de către Ministerul Justiției a unei majorări a onorariilor din oficiu (chiar dacă bugetul este încă o necunoscută), celelalte puncte par să mai aibă nevoie de impulsuri pe la instituțiile responsabile: Ministerul public, Ministerul Afacerilor Interne, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Națională a Barourilor din România, Ministerul Justiției.

Ieri, 4 aprilie, am reușit să aducem la aceeași masă, pe lângă avocați și trei actori importanți în acest proces juridic: reprezentanți ai Ministerului Justiției – Departamentul de elaborare acte normative – un reprezentant al Parchetului general și un reprezentant al IGPR (care de altfel a fost în grupul de lucru pe toată durata proiectului). Discuțiile au fost tehnice, dar și practice, și sincere. Reprezentanții MJ au admis că în cadrul ministerului abia acum se constituie un grup de lucru care va analiza modul în care trebuie transpusă (luna viitoare) Directiva privind asistența juridică gratuită și au notat cu interes propunerile APADOR-CH și ale avocaților invitați.

Reprezentantul Parchetului a spus că e gata să „dea scris” că vom avea infringement din cauza netranspunerii directivei la timp, întrucât, cunoscând procedurile de lucru ale administrației românești, vor trece cel puțin șase luni până când ar putea fi transpusă directiva în legislație. Dacă nu se dă o ordonanță de urgență.

Discuțiile au fost, totuși, benefice, reprezentanții instituțiilor publice fiind de acord că problemele identificate în cadrul grupului de lucru sunt reale și pot fi rezolvate, cel mai probabil în același timp cu alte probleme ale sistemului, cum ar fi lipsa de spații de lucru corespunzătoare pentru procurori și polițiști sau lipsa calculatoarelor (care în unele parchete sunt vechi de cel puțin 15 de ani).

APADOR-CH a luat în serios promisiunile de deschidere instituțională și va transmite tuturor responsabililor un plan concret de măsuri care să ajute la îmbunătățirea muncii avocaților și implicit a calității apărării din oficiu. Mai ales că această calitate se cere a fi definită concret chiar de către Directiva 1919/2016, ce ar trebui transpusă luna viitoare în legislația românească.

De câte ori au scos pistolul agenții de la rutieră în ultimii patru ani?

06/03/2019/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Cazurile în care polițiștii au făcut uz de arma din dotare stârnesc de regulă discuții pro și contra dezarmării forțelor de ordine. Mai ales atunci când o descărcare de armă s-a produs acciental sau din ea a rezultat o victimă colaterală, spiritele se încing și rațiunea e învinsă de patimă.

A fost și cazul recentului incident de la Mureș, după care APADOR-CH a cerut modificarea legii poliției astfel încât agenții de la rutieră să nu mai poarte arme de foc, ci arme neletale sau să folosească pentru prinderea șoferilor contravenineți dispozitive alternative care nu ar pune viețile pietonilor în pericol. Așa cum am menționat și cu acea ocazie, APADOR-CH nu susține dezarmarea tuturor forțelor din cadrul poliției.

Rezultatul acelui comunicat al APADOR-CH a fost o furtună în paharul social media, din care ai fi putut crede că trăim în cea mai violentă dintre lumile posibile, iar noi „cei cu drepturile omului” vrem să-i trimitem pe polițiști cu mâinile goale pe străzile pline de infractori înarmați și periculoși.

Întrucât vocile contra dezarmării poliției au părut mai puternice în acea „dezbatere”, am solicitat MAI să ne comunice și care a fost rata folosirii armelor de foc de către toate forțele poliției în ultimii 4 ani. Iar datele oficiale oferite de IGPR (info update 2020)au fost următoarele:

Uz de armă polițiști	2015	2016	2017	2018	2019	2020
Polițiști din forțele speciale de intervenție	0	3	1	1	2	4
Polițiști rutieri	7	8	6	19	93	31
Polițiști din cadrul altor structuri ale Poliției Române	43	48	57	41	120	34
Răniți/Decedați	2015	2016	2017	2018	2019	2020
Polițiști din forțele speciale de intervenție					0/0	0/0
Polițiști rutieri					2 răniți	1 rănit
Polițiști din cadrul altor structuri ale Poliției Române	5 răniți	13 răniți/1 decedat	11 răniți/1 decedat	2 răniți/1 decedat	13 răniți	1 decedat

Raportat la numărut total al polițiștilor înarmați din România (45.609, din care 1.282 fac parte din forțele speciale), rata uzului de armă în ultimii patru ani a fost aproape insignifiantă: 50 în 2015, 59 în 2016, 64 în 2017 și 61 în 2018.Ce se observă din aceste statistici?

Forțele speciale de intervenție, adică acele structuri ale poliției folosite în cazurile cu adevărat periculoase/grave, s-au folosit de arme cel mai puțin, respectiv de cinci ori în patru ani. Deci o intervenție eficientă se poate face și fără folosirea în exces a armelor de foc.
La „alte structuri” intră, conform organigramei poliției, toate categoriile de polițiști în afara celor două menționate mai sus (rutiera și specialele), dintre care două sunt mai predispuse la folosirea armelor: polițiștii din Direcția de ordine publică și cei din Direcția de investigații criminale. În aceste cazuri folosirea armelor a fost mai frecventă, dar nu excesiv, menținându-se o medie de 47 de focuri pe an, adică de aproape patru ori pe lună.
Polițiștii de la rutieră, însă, pare să fi fost mai pistolari, cu o creștere de aproape trei ori a ratei uzului de armă numai în 2018 față de anul precedent. E drept că traficul din România predispune la nervi și agresivitate (probabil efecte colaterale ale creșterii economice), însă practica ne arată că nu cu armele de foc se răspunde la aceste probleme.

În concluzie, media folosirii armelor de foc în România, de către poliție, în ultimii patru ani, a fost de cinci ori pe lună. Din care au rezultat, totuși, trei morți și 31 de răniți. Sunt acestea argumente în favoarea sau în defavoarea introducerii în dotarea poliției a armelor neletale?

[button link=”http://www.apador.org/donate/” bg_color=”#e00004″]Dacă ți-a plăcut articolul, susține-ne! [/button]

După doi ani de procese am obținut „manualul de bune practici” al poliției

07/12/2017/în Comunicate, Jurisprudență internă, Transparenta /de Rasista

Dar acum MAI discută modificarea lui, așa că citiți-l pe ăsta aflat în vigoare, ca să știți ce drepturi aveați până acum când vă întâlneați cu poliția. Ce se va schimba în el aflați dacă participați la dezbaterea organizată de MAI, luni, 11 decembrie

După doi ani și două luni de procese și tergiversări am obținut în sfârșit de la IGPR Manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică, document public pe care-l cerusem în baza Legii 544/2001. Ținut la secret până acum, pe motiv că modul în care trebuie să se comporte poliția cu cetățenii nu e bine să fie aflat de „elementele criminogene”, manualul era totuși vândut prin librării, sub semnătura unor șefi ai poliției.

În el sunt detaliate toate procedurile pe care polițiștii sunt obligați să le respecte atunci când abordează, legitimează, percheziționează și conduc la secție un cetățean. De asemenea sunt explicate practicile de încătușare, amprentare, folosire a armamentului din dotare și chiar a forței. O lectură utilă pentru orice cetățean pe care-l preocupau până acum întrebările:

Trebuie să mă legitimez chiar dacă poliţistul nu se legitimează? Da, polițistul se legitimează numai în caz de nevoie. Totuși, polițistul trebuie să se prezinte (pagina 5)
Are voie să mă percheziţioneze chiar dacă n-am făcut nimic? Da, dacă refuzați să vă legitimați, polițistul poate să vă percheziționeze (vedeți cum în paginile 8-10)
Mă poate duce la secție chiar dacă am buletinul la mine? Da, dacă totuși polițistul nu v-a putut stabili identitatea (pagina 6)
Are voie să-mi percheziționeze mașina pe motiv de „control de rutină”? Nu, dar… (paginile 10-11)

Acest manual este în vigoare din 2005, lucru recunoscut în sfârșit de IGPR după atâtea procese (deși la un moment dat susținea că nu ne dă manualul pentru că nu mai e în vigoare), și e singurul act care reglementează aceste proceduri momentan.

Citește manualul polițistului

Totuși, din luna noiembrie 2017 MAI a pus în dezbatere publică un proiect care modifică mai multe legi privitoare la ordinea publică, iar asta va duce și la modificarea manualului în discuție (Huiduitul la proteste ar putea fi sancționat cu închisoare de la 3 luni la un an). APADOR-CH a făcut câteva sugestii de modificare a acestor propuneri, întrucât unele dintre ele erau de natură să încalce drepturile civile (inventarea unei noi proceduri de privare de libertate numită „reținere administrativă” și a unei sintagme bizare – „poziția inofensivă” pe care ar trebui s-o adopte orice cetățean atunci când e cercetat de poliție).

În urma discuțiilor MAI a acceptat să renunțe la unele propuneri și chiar a preluat unele sugestii ale APADOR-CH, astfel că noua formă a proiectului arată diferit. De exemplu huiduitul la proteste nu mai este sancționat, de asemenea a fost eliminată „reținerea administrativă” și clarificată „poziția inofensivă” a cetățenilor. Au fost introduse și măsuri de garantare a drepturilor civile ale persoanelor conduse la secție (dreptul de a contacta un avocat, de a fi informate pentru ce sunt conduse la secție, dreptul de a fi consultate de un medic etc)

Noua formă a modificărilor propuse de MAI poate fi consultată aici. Vă recomandăm să urmăriți procesul de consultare publică, pe care MAI l-a prelungit cu încă 20 de zile față de termenul inițial (până la 14 decembrie) și să faceți demersuri cetățenești pentru a preveni adoptarea unor modificări legislative care pot încălca drepturile cetățenilor. În ziua de 11 decembrie de la ora 13.00 va avea loc la Centrul Cutural MAI o dezbatere pe această temă, la care se poate participa pe bază de înscriere.

UPADTE 16 ianuarie 2018

În urma integrării în proiectul de lege a unora dintre propunerile APADOR-CH, am făcut și a doua rundă de propuneri de modificare: Ce se întâmplă când polițistul care te legitimează nu se prezintă

Cronologia procesului APADOR-CH cu MAI și IGPR pentru obținerea informațiilor publice

În octombrie 2015 APADOR-CH a dat în judecată IGPR și MAI pe motiv că nu vor să facă publice informațiile privind procedurile de legitimare, amprentare, fotografiere, percheziție corporală și de bagaje și conducere administrativă la secție. Aceste informații publice erau distribuite numai contra cost, printr-un manual prefațat de fostul ministru Petre Tobă. După aproape un an de proces, justiția ne-a dat dreptate: poliția a fost obligată să ne furnizeze gratuit aceste proceduri. A mai urmat un an de recursuri și procese pentru executare silită, rămase tot fără răspuns:

Octombrie 2015 deschiderea acțiunii în instanța de contencios împotriva IGPR și MAI pentru refuzul de a respecta Legea 544/2001
Septembrie 2016 – APADOR-CH câștigă procesul și pe fond și la recurs – Gratis! Poliția Română, obligată de instanță să publice procedurile de lucru în cazul legitimării, amprentării și conducerii la secție
Decembrie 2016 – proces deschis pentru executarea hotărârii, întrucât poliția refuza în continuare să respecte și decizia instanței – Poliția Română se comportă hoțește chiar și în fața instanței, când i se cer informații publice
Ianuarie 2017 – IGPR și șeful său, obligați de instanță să plătească penalități pe fiecare zi de întârziere a executării hotărârii – Șeful poliției și IGPR, amendați de instanță cu 350 de lei/zi pentru refuzul de a comunica informații publice
Februarie 2017 – IGPR face recurs la executare, recursul este admis pe motive de procedură.
Iunie 2017 – Instanța dispune rejudecarea procesului. În fond Tribunalul București respinge cererea de amendare, dar până la această dată nu a fost formulată și motivarea.
Decembrie 2017 – Între timp IGPR acceptă să furnizeze Manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică, prin urmare APADOR-CH renunță să mai facă recurs la ultima decizie a Tribunalului

Va urma!

Dacă vi se pare util demersul APADOR-CH și vreți să ne susțineți activitatea, iată câteva moduri în care puteți să ne fiți alături.

Șeful poliției și IGPR, amendați de instanță cu 350 de lei/zi pentru refuzul de a comunica informații publice

10/02/2017/în Articole, Blog /de APADOR-CH

[button link=”http://www.apador.org/manualul-de-bune-practici-al-politiei/” style=”alert” color=”red” window=”yes”]UPDATE decembrie 2017 – După doi ani de procese am obținut „manualul de bune practici” al poliției[/button]

Bogdan Despescu – Inspector General al Poliţiei Române – a fost obligat de instanță la plata către bugetul de stat a unei amenzi de 250 lei/zi, începând cu data de 4.11.2016, data la care APADOR-CH a dat în judecată Poliția Română pentru că a refuzat să furnizeze informații publice. În aceeași decizie pronunțată de Tribunalul București la 30 ianuarie 2016, Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR) este obligat să plătească APADOR-CH penalităţi de 100 lei/zi întârziere, începând cu aceeași dată a introducerii acțiunii în instanță, până la momentul furnizării informațiilor.

Aceasta este cea mai recentă decizie judecătorească pe care am obținut-o în procesul purtat cu IGPR de anul trecut, de când i-am cerut să ne furnizeze informații privind procedurile de conducere la secție, amprentare, fotografiere și control aplicate cetățenilor escortați la secția de poliție. Poliția a refuzat să ne furnizeze aceste informații, solicitate conform Legii 544/2001, pe motiv că popularizarea lor ar fi de natură să afecteze activitatea organelor. Totuși procedurile sunt informații publice, pe care orice cetățean are dreptul să le cunoască, iar dovada că motivarea IGPR invocată în proces este falsă e faptul că aceste proceduri sunt publicate într-un manual care se vinde la liber în librării, sub semnăturile unor polițiști.

IGPR a fost obligată de instanță să facă publice procedurile, dar în loc să se conformeze a preferat să trimită un răspuns alambicat, cu informații contradictorii, ba că ordinul ce conținea procedurile ar fi fost abrogat, ba că procedurile în sine sunt specificate într-un alt act administrativ, dar care nu se aplică.

APADOR-CH a dat din nou în judecată IGPR și pe șeful acestuia, pentru nerespectarea hotărârii judecătorești, cerând ca inspectorul șef Bogdan Despescu și instituția pe care o conduce să fie amendate conform legii. Instanța a decis și de această dată în favoarea dreptului publicului de a fi informat, obligând poliția să respecte legea sub sancțiunea financiară. Decizia nu este definitivă și poate fi atacată de poliție în 15 zile.

Dacă va rămâne definitivă, șeful IGPR va fi obligat să plătească din salariul propriu către buget suma de 250 de lei x cel puțin 100 de zile (până acum) câte s-au scurs de la începerea acestui proces. În același timp, IGPR va achita (de data asta de la buget) către APADOR-CH amenda zilnică de 100 de lei, pentru că unul dintre funcționarii săi refuză să respecte legea.

Obligă pârâtul Bogdan Despescu – Inspector General al Poliţiei Române, la plata către bugetul de stat a unei amenzi în cuantum de 250 lei/zi, începând cu data de 4.11.2016, data formulării prezentei acţiuni şi până la executarea integrală a dispoziţiilor sentinţei civile 392/25.01.2016 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal Obligă pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române la plata către reclamantă a unei penalităţi de 100 lei/zi întârziere, începând cu data de 4.11.2016, data formulării prezentei acţiuni şi până la executarea integrală a dispoziţiilor sentinţei civile 392/25.01.2016 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal 30.01.2017 (citește textul deciziei)

[box]

Demersuri făcute în acest proces:

Gratis! Poliția Română, obligată de instanță să publice procedurile de lucru în cazul legitimării, amprentării și conducerii la secție

Poliția Română se comportă hoțește chiar și în fața instanței, când i se cer informații publice

[/box]

Cât de legale sunt filtrele poliției și cum le puteți verifica

13/10/2016/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Ne-am întrebat și noi, ca mulți șoferi, dacă atunci când organizează filtre tematice pe șosele, poliția este obligată să dea socoteală pentru ele celor opriți în trafic sau ba. Mai pe românește, am încercat să aflăm chiar de la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București (DGPMB) dacă un șofer oprit în trafic are dreptul să știe pe loc sau ulterior dacă acela a fost un filtru organizat sau doar o pândă pusă la cale de un echipaj de poliție ca să… verifice niște acte 😉

În multe cuvinte, înșirate pe 3 pagini, DGPMB ne-a făcut o trecere în revistă a Legii poliției și a Codului rutier, din care reiese că polițistul poate opri oricând șoferii, iar în final ne-a răspuns că poliția nu are nicio obligație legală în sensul transparentizării filtrelor. Și că șoferii nu pot afla nici în timpul filtrului, nici după, dacă acea acțiune a fost una organizată sau „spontană”. Mai mult, DGPMB consideră că o astfel de obligație de informare a cetățeanului ar anula scopul filtrelor, care este acela de a reduce riscurile rutiere, numărul de accidente, viteza excesivă sau de a combate consumul de alcool.

Mai jos aveți corespondența noastră cu DGPMB, pe larg, purtată conform Legii 544/2001, a liberului acces la informații publice.

[box]

Ce am întrebat noi:

Periodic, Brigada Rutieră Bucureşti efectuează acţiuni pentru asigurarea respectării legislaţiei rutiere, pentru prevenirea şi constatarea încălcărilor de lege, acţiuni care se desfăşoară prin oprirea şi verificarea tuturor autoturismelor care se află, la un moment dat, pe un anumit drum public. În limbajul comun, astfel de acţiuni organizate sunt denumite “filtre”.

În acest context, vă solicităm să ne comunicaţi răspunsurile la următoarele întrebări:

În ce acte normative este descrisă procedura de efectuare a acestor “filtre”. Pentru fiecare act normativ, indicaţi: denumirea, numărul, data.

Care sunt cazurile în care un poliţist are dreptul de a opri un autovehicul în condiţiile în care nu există niciun indiciu în legătură cu săvârşirea vreunei încălcări a legii în legătură cu acel autovehicul/conducător auto? Care sunt prevederile din lege sau din alte acte normative care permit oprirea autovehiculului în lipsa oricărui indiciu de încălcare a legii?

Ce obligaţii de informare a conducătorului auto oprit la un “filtru” are un poliţist? Există sau nu obligaţia de a informa conducătorul auto că se efectuează un “filtru”? Există sau nu obligaţia de a prezenta conducătorului auto un înscris doveditor al organizării acelei acţiuni? În ce acte normative (denumire, număr, dată, articol) sunt prevăzute detaliat/explicit obligaţiile poliţistului care participă la un “filtru”.

Care sunt posibilităţile legale pe care le are la dispoziţie un cetăţean de a verifica dacă a fost oprit în cadrul unui “filtru” organizat şi nu ca urmare a unei acţiuni individuale a unui/unor poliţişti.

Când și cum poate verifica un cetăţean oprit în cadrul unui “filtru” dacă este vorba despre o acţiune organizată şi nu o acţiune individuală a unui/unor poliţişti: – în momentul desfăşurării “filtrului” sau ulterior, după terminarea “filtrului”. Care sunt prevederile legale aplicabile în acest caz.

[/box]

Ce ne-a răspuns poliția: Pagina 1, pagina 2 și pagina 3

Așadar, conduceți prudent, respectați regulile de circulație și mai ales nu vă indignați când sunteți legitimați în trafic degeaba, pentru că nu știți și nici nu puteți afla când și unde un polițist poate să vegheze la siguranța traficului.

Circa o mie de arestați respiră aerul condiționat din cele 51 de aresturi ale poliției în România

03/10/2016/în Comunicate /de Rasista

Condițiile din aresturi și modul în care este aplicată legislația în domeniu au fost discutate săptămâna trecută la București, în cadrul unei întâlniri organizate de APADOR-CH, cu sprijinul Ambasadei Olandei

Centrele de reținere și arestare preventivă din România mai au nevoie de investiții pentru a asigura respectarea drepturilor omului pentru arestați, deși au beneficiat în ultimii ani de fonduri pentru diverse îmbunătățiri. Condițiile din aresturi și modul în care este aplicată legislația în domeniu au fost discutate săptămâna trecută la București, în cadrul unei întâlniri organizate de APADOR-CH, cu sprijinul Ambasadei Olandei, la care au participat reprezentanți ai IGPR, Avocatului poporului, politicieni, jurnaliști, reprezentanți ai societății civile. Evenimentul a încheiat un proiect în cadrul căruia APADOR-CH a vizitat mai multe penitenciare și aresturi din țară, monitorizând condițiile de trai și respectarea noilor prevederi legislative intrate în vigoare în acest an.

După doi ani de tergiversări, în martie 2016 a fost adoptat Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate. Acest regulament a adus o serie de drepturi noi pentru persoanele private de libertate în centre de reținere și arestare preventivă, cum ar fi dreptului la comunicare online (articolul 253) dreptul la vizită intimă (articolul 249) dreptul de acces la biblioteca (articolul 265) și dreptul de a presta o muncă neremunerată în cadrul Centrului (articolul 257).

Înainte de a respecta aceste drepturi, însă, aresturile românești mai au încă nevoie de investiții în asigurarea condițiilor minime de igienă. Rapoartele Avocatului poporului, făcute după vizitele efectuate în diverse aresturi din țară, menționează că adesea camerele de deținere sunt iluminate necorespunzător, nu au grupuri sanitare proprii, au o igienă precară, au mobilier vechi sau curțile de plimbare nu sunt amenajate. Magda Constanța Ștefănescu, adjunct al Avocatului Poporului pentru domeniul privind prevenirea torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante în locurile de detenție, a mai menționat și că ar mai fi loc de îmbunătățire a comunicării cu reprezentanții IGPR, care uneori refuză să ofere documentele cerute de reprezentanții Avocatului poporului, în momentul în care vizitează aresturile.

Concluziile Avocatului poporului după vizitele în aresturi sunt similare cu cele din rapoartele APADOR-CH. În plus, Maria Nicoleta Andreescu, director executiv APADOR-CH, a vorbit și despre lipsa corelări legislației cu posibilitățile reale de implementare a acesteia în sistem, precum și despre aplicarea selectivă a prevederilor legale secundare în activitatea de zi cu zi din aresturi.

Vedem că există investiții, unele serioase, unele insuficiente. La nivel declarativ există intenții de a merge mai departe, de exemplu la Cluj se fac demersuri pentru un arest nou, dar este nevoie de mai multă atenție cu privire la modul în care se adoptă și se aplică legislația. Trebuie să existe legislație terțiară, dar și resursele necesare ca să aplici prevederile respective. Există practica de a legifera fără a vedea dacă acele reglementări au cum să fie puse în practică, din punct de vedere al resurselor.”, a spus Maria Nicoleta Andreescu.

Directorul APADOR-CH a dat de exemplu cadrul legal care prevede că încătușarea arestaților la scoaterea din arest este o excepție, în timp ce practica cotidiană arată că polițiștii încă aplică un ordin intern din 2005, care spune că încătușarea se face la fiecare scoatere din arest.

O altă necorelare între legislație și practică este imposibilitatea foștilor consumatori de droguri de a primi tratament cu metadonă cât timp se află în arest. Spre deosebire de penitenciare, unde acest lucru este permis, personalul din aresturi refuză de ani de zile, inexplicabil, distribuirea de metadonă, în condițiile în care Agenția Națională Antidrog, care gestionează tratamentele substitutive, se află tot cadrul în Ministerul de Interne ca și aresturile.

Maria Nicoleta Andreescu a punctat și despre necesitatea transparenței poliției: , „La nivelul poliției, comparativ cu Administrația Națională a Penitenciarelor, există o lipsă de transprență, spre exemplu noi nu știm, putem doar să estimăm numărul arestaților din țară, în timp ce ANP publică aceste cifre periodic. Nu știm nici care sunt procedurile prin care persoanele arestate sunt transferate dintr-un arest în altul, nu știm cât ne costă un arestat, știm cât costă hrana pentru că e furnizată tot de penitenciare, dar nu știm în rest cheltuielile cu aresturile”, a conchis directorul APADOR-CH. (urmăriți aici discursul doamnei Andreescu)

Subcomisarul Marius Claudiu Iaru, reprezentat al IGPR, a declarat că

există 51 de centre de reținere și arestare în toată țara, câte unul în fiecare județ și 11 în București. Circa 1000 de arestați sunt custodiați în prezent, ceea ce reprezintă 61% din capacitatea centrelor de reținere și arestare.”

Subcomisarul Iaru a amintit că datorită programului de investiții derulat în ultimii ani în centrele de reținere, în prezent toate camerele de arest din țară au aparate de aer condiționat și că până la finele anului se vor mai face investiții și reparații ale rețelelor de utilități din aresturi, igienizări și înlocuiri de cazarmament. „Pentru asigurarea unui spațiu de 4 mp de persoană, la nivelul IGPR s-a creat un mecanism de monitorizare a centrelor și în funcție de situație se dispune transferarea persoanelor la centrele limitrofe astfel încât să nu fie afectată buna desfășurare a procesului penal.”, a conchis subcomisarul Iaru. (urmăriți aici înregistrarea discursului domnului Iaru)

Atât APADOR-CH cât și Avocatul poporului au ținut să puncteze că deși camerele de deținere sunt dotate cu aparate de aer condiționat, acestea nu funcționează în unele locuri, deoarece rețelele electrice ale aresturilor nu sunt dimensionate pentru noile consumatoare. Subcomisarul Iaru a admis că asta este o situație în curs de remediere, cauzată de faptul că aparatere de aer condiționat au fost achiziționate din fonduri norvegiene, dar aceste cheltuieli nu au fost corelate la timp și cu investițiile din fonduri interne, pentru redimensionarea rețelelor electrice. În privința lipsei corelărilor legislative, subcomisarul Iaru a dat asigurări că acestea se află în diverse stadii de rezolvare.

Deputatul PNL Gabriel Andronache, prezent la dezbatere, a declarat că pentru îmbunătățirea legislației referitoare la măsurile alternative de detenție, PNL a depus deja un proiect de lege care să îmbunătățească legislația existentă. De asemenea, deputatul Andronache a îndemnat IGPR să solicite fondurile necesare pentru îmbunătățirea condițiilor din aresturi și pentru achiziția de echipamente necesare în implementarea noilor măsuri legislative – de exemplu achiziția de brățări electronice pentru arestații la domiciliu.

Subcomisarul Iaru a primit în timpul dezbaterii mai multe sugestii de la reprezentanți ai serviciilor de mediere sau de la specialiști în protecția copilului, interesați de condițiile de arest pentru minori, și a promis că le va transmite mai departe.

Dezbaterea despre condițiile din aresturi precum și proiectul de vizitare a aresturilor s-au realizat cu sprijin financiar olandez. Myrthe Feddema, reprezentanta Ambasadei Olandei la București, a explicat că a finanțat proiectul APADOR-CH deoarece Olanda, ca țară membră UE, prețuiește schimburile profesionale între specialiștii din cele două țări, în domeniul respectării drepturilor omului în spațiile de deținere. „Munca polițiștilor, atât în România, cât și în Olanda, este încărcată de responsabilitate, deoarece persoanele care ajung în aresturile poliției sunt de regulă persoane necondamnate și deci beneficiază de prezumția de nevinovăție”, a spus doamna Myrthe Feddema.

Pentru detalii, consultați rapoartele APADOR-CH despre condițiile din aresturi și penitenciare.

Sunt abuzurile poliției descurajate de autorități?

30/07/2015/în Abuzuri ale forțelor de ordine, Rapoarte /de Rasista

Introducere

Acest raport este elaborat în cadrul proiectului „Cu ochii pe abuzurile poliției”, proiect care și-a propus să descurajeze comportamentele abuzive, de multe ori violente, ale polițiștilor în relație cu cetățenii.

Din experiența APADOR-CH de mai bine de 20 de ani reiese că cele mai multe abuzuri ale polițiștilor au loc în primele momente ale interacțiunii acestora cu victimele și mai ales în cazuri în care persoanele sunt “conduse administrativ” la sediul poliției. Această așa-zis “conducere administrativă“ este de fapt o privare de libertate neînsoțită însă de garanțiile necesare asigurării respectării drepturilor persoanei.

Trebuie menționat că această măsură polițienească se aplică destul de frecvent, numai în anul 2014 și numai pe teritoriul Capitalei au fost conduse la secțiile de poliție 22.344 de persoane din care mai puțin de 40% au fost sancționate contravențional. Trebuie, de asemenea, precizat că abuzurile polițiștilor chiar și neînsoțite de violențe, cum ar fi întrebuințarea de expresii jignitoare în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie infracțiunea de purtare abuzivă care se sancționează cu închisoare de la o lună la 6 luni sau amendă. În cazul în care se dovedește că un polițist aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu recurge la amenințări, loviri sau alte violențe, sancțiunea pe care o va primi va fi mai mare cu o treime decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă.

Ipotezele de la care a pornit această cercetare sunt:

– Abuzurile poliției rămân de prea multe ori nesancționate chiar dacă sunt semnalate prin plângeri;
– Autoritățile nu utilizează suficient mijloace care ar putea preveni sau ajuta la descoperirea abuzurilor (cum ar fi supravegherea video a secțiilor de poliție);
– Poliția nu informează suficient cetățenii cu privire la drepturile și obligațiile ce le revin.

Precizări metodologice

Informațiile conținute în acest material se bazează pe răspunsurile autorităților la aproape o sută de cereri de informații de interes public adresate de APADOR-CH în primăvara anului 2015. Au fost solicitate date tuturor parchetelor de pe lângă tribunale (PT), tuturor inspectoratelor județene de poliție (IJP), Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) și Inspectoratului General de Poliție (IGPR). Corespondența cu IGPR nu s-a limitat la simple cereri de informații ci a implicat și o reclamație administrativă urmată de o acțiune în instanță deoarece instituția a refuzat să comunice informații de interes public extrem de relevante.

Cererile de informații adresate parchetelor de pe lângă tribunale au primit răspuns din partea a 37 de parchete din 42 (nu au răspuns parchetele din București, Cluj, Ilfov, Sălaj și Vaslui). Cele adresate inspectoratelor județene de poliție au primit răspunsuri de la 39 de inspectorate (nu au răspuns IJP Covasna, Harghita și Mureș). Analiza mai include și datele furnizate de CSM precum și pe cele transmise de IGPR prin singurul răspuns pe care l-a remis complet și în termenul legal.

Rata de răspuns mare din partea autorităților conferă analizei relevanță statistică.

Sancționarea penală și administrativă a comportamentelor abuzive ale polițiștilor

Pentru a evalua nivelul de sancționare a polițiștilor acuzați de abuzuri în cele ce urmează vor fi analizate informațiile aferente anilor 2012, 2013 și 2014.
De la parchetele de pe lângă tribunale am obținut date statistice privitoare la numărul de plângeri împotriva polițiștilor (în general sau pentru purtare abuzivă) și modul cum au fost soluționate acestea atât de către parchete cât și de către instanțe. CSM a transmis date privind soluțiile de trimitere în judecată pentru purtare abuzivă (nu doar referitor la polițiști) emise de parchete precum și soluțiile instanțelor în astfel de cazuri iar IGPR a transmis date privind plângerile înregistrate de instituție și modul de soluționare.

Conform datelor transmise de parchete în perioada 2012-2014 au fost înregistrate 3.034 de plângeri împotriva polițiștilor pentru purtare abuzivă. Doar 14 dintre plângerilor înregistrate au fost soluționate de parchete prin trimitere în judecată. Rata trimiterilor în judecată este infimă, doar una din 217 ajungând în fața judecătorilor. În aceeași perioadă instanțele au pronunțat doar patru condamnări în cauze având ca obiect purtarea abuzivă a unor polițiști. Cele patru condamnări au fost hotărâte de instanțe în cazuri instrumentate de parchetele din Călărași, Gorj, Harghita și Suceava. La finele anului 2014 se afla încă pe rolul instanțelor un dosar în care doi polițiști din județul Constanța erau judecați tot pentru purtare abuzivă.
Conform datelor prezentate de CSM în perioada 2012-2014 parchetele au emis 107 soluții de trimitere în judecată pentru infracțiunea de purtare abuzivă, iar instanțele au soluționat 77 de cazuri. Dintre acestea, 14 au fost soluționate prin încetarea procesului penal. În restul de 63 de cauze au fost condamnate 60 de persoane iar 9 au fost achitate.

Coroborând datele transmise de parchete cu cele transmise de CSM putem concluziona că, odată ce ajung în fața instanțelor crește probabilitatea ca cei acuzați de purtare abuzivă să fie sancționați. Există însă o disproporție flagrantă între numărul de plângeri și numărul de cauze care ajung în fața instanței. Fiind greu de crezut că o proporție atât de mare de persoane (216 din 217) să facă plângeri neîntemeiate sau cu rea-credință nu putem trage decât concluzia că anchetele realizate de parchete sunt fie părtinitoare fie superficiale.

Din informațiile puse la dispoziție de IGPR reiese că în perioada de referință au fost depuse 3301 de plângeri privind comportamentul abuziv/brutal al polițiștilor. 47 dintre acestea, adică aproximativ una din 70 s-au soldat cu sancțiuni disciplinare. Este foarte probabil ca multe dintre aceste 3301 de plângeri să fi fost depuse de aceleași persoane care au făcut și plângeri penale și în acest context se impune precizarea că atâta vreme cât un polițist este anchetat penal pentru purtare abuzivă, cercetarea disciplinară în cazul lui se suspendă. Deci, cele 47 de sancțiuni disciplinare dispuse au fost date unor polițiști care la momentul sancționării nu erau anchetați penal.

UPDATE 2016: O actualizare a acestor date, conform informațiilor obținute de APADOR-CH de la toate parchetele din țară, arată că în 2015 au fost înregistrate 2461 de plângeri împotriva polițiștilor, din care 828 de plângeri au vizat purtarea abuzivă. Din plângerile înregistrate pentru purtare abuzivă, 391 au fost soluționate, dar numai 1 (una) dintre ele a ajuns în instanță.

Date privind dotarea secțiilor de poliție cu sisteme de supraveghere video

Inspectoratelor județene de poliție li s-au solicitat informații referitoare la: numărul total de secții din județ, numărul de secții dotate cu camere de supraveghere video și care anume sunt secțiile dotate, numărul camerelor amplasate, dacă sunt amplasate în interior sau în exterior, dacă imaginile sunt stocate, costul utilizării etc. Răspunsurile date de inspectorate au fost în marea lor majoritate incomplete, inspectoratele invocând faptul că informațiile sunt clasificate. Cu toate acestea am obținut date semnificative statistic referitor la numărul secțiilor dotate cu camere video, la costurile de funcționare a sistemelor de supraveghere și la planurile pentru dotare.

Concret, din răspunsurile colectate reiese că în medie 7.93% dintre secțiile de poliție sunt dotate cu sisteme de supraveghere, aproximativ 6 secții pe județ. Media este însă mult ridicată de procentajele înregistrate la Sibiu – 81.69% (58 de secții dotate din 71) și la București – 50% (13 din 26). Dacă le excludem pe acestea din analiză reiese o medie de doar 5.48% secții dotate, puțin mai mult de 4 secții în fiecare județ. La polul opus față de Sibiu și București se situează județele Mehedinți, Sălaj, Suceava și Vrancea unde nici un sediu al poliției nu este supravegheat video. IJP Suceava a precizat însă că a solicitat IGPR încă din 2012 fonduri în acest scop.

De regulă, după cum reiese din răspunsuri, primele locuri unde se instalează camere de supraveghere sunt inspectoratul județean, poliția municipală a reședinței de județ și poliția transporturi. Este evident că sediile de poliție comunală beneficiază doar în mod excepțional de sisteme de supraveghere.

Majoritatea respondenților au afirmat că sistemele nu implică deloc sau implică doar costuri modice legate de întreținere. Șapte inspectorate au afirmat că au costuri între 1000 și 7460 de lei anual (la IJP Ialomița este cel mai mare). Considerăm că raportat la bugetele instituțiilor și aceste cheltuieli sunt foarte mici, așadar impactul bugetar al utilizării sistemelor de supraveghere în secțiile de poliție este nesemnificativ.

Doar două inspectorate au transmis că au planuri concrete pentru continuarea dotării: IPJ Sibiu, care are o planificare a dotării tuturor secțiilor din județ și IPJ Călărași cu un plan de dotare a două secții în cursul primei părți a anului 2015. Restul respondenților nu au făcut planificări pentru dotări motivând că nu au fondurile necesare.

Transparența poliției cu privire la procedurile relevante pentru interacțiunea cu cetățenii

Pornind de la premisa că cetățenii trebuie să fie informați despre drepturile și obligațiile pe care le au în relație cu poliția, am solicitat IGPR să ne comunice procedurile în vigoare referitoare la: legitimare, amprentare, fotografiere, percheziție corporală, control corporal și al bagajelor precum și conducere administrativă. Am menționat explicit în cererea de informații că în măsura în care reglementările menționate cuprind informații clasificate solicităm să ni se comunice doar extrase. IGPR a refuzat în mod ilegal, să ne transmită informațiile motivând că: „Deși procedurile nu sunt clasificate, opinăm că scopul inițial al procesului de elaborare nu a vizat și publicitatea acestora.”

Trebuie precizat că o parte din aceste proceduri sunt publicate într-un manual publicat în anul 2013, elaborat de doi ofițeri de poliție, prefațat de Inspectorul General al Poliției Române și care poate fi achiziționat în librării, evident, contra cost.

Refuzul ilegal al IGPR de a face publice procedurile privind legitimarea, amprentarea etc. nu poate fi interpretat decât în linie conservatoare, de menținere a forțelor de ordine ca organe represive mai degrabă decât orientate spre cetățean.

Concluzii și recomandări:

Rezultatele studiului confirmă validitatea ipotezelor.

Răspunsul APADOR-CH la întrebarea din titlu este: Nu. Astfel:

– Doar una din 217 de plângeri penale împotriva polițiștilor pentru purtare abuzivă ajunge în fața unei instanțe de judecată. Considerăm greu de crezut ca 216 din 217 plângeri să fie neîntemeiate sau formulate cu rea-credință. De aceea APADOR-CH solicită CSM să dispună o verificare privind modul cum s-au derulat anchetele procurorilor în ultimii ani în cauzele privind polițiști acuzați de purtare abuzivă;

– Poliția nu utilizează suficient mijloace care ar putea preveni sau ajuta la descoperirea abuzurilor. În ce privește dotarea secțiilor de poliție cu sisteme de supraveghere video, cu două excepții notabile – Sibiu și București – în medie în fiecare județ doar patru secții dispun de camere video. Mai mult, având în vedere că instalarea unor astfel de sisteme începe de regulă cu inspectoratul județean și cu poliția municipiului reședință de județ, este evident că în mediul rural foarte puține sedii sunt supravegheate. Având în vedere și costurile nesemnificative ale utilizării acestor sisteme, asociația solicită IGPR și Ministerului de Interne să aloce de urgență fondurile necesare implementării sistemelor de supraveghere în toate secțiile de poliție;

– Poliția română refuză în mod ilegal să facă publice procedurile privind legitimarea, amprentarea, percheziția corporală etc. Necunoașterea acestora de către cetățeni lasă loc arbitrariului și poate conduce la abuzuri. APADOR-CH solicită IGPR să renunțe la secretomanie și să facă publice aceste reglementări.

Proiect realizat în colaborare cu Casa Jurnalistului, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

Raportul în format PDF: Cu ochii pe abuzurile politiei

Poliția spune că mascații poartă ecusoane cu numere de identificare. Voi le-ați văzut?

10/04/2014/în Articole, Blog /de APADOR-CH

La solicitarea APADOR-CH, Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) a răspuns că a dotat deja uniformele tuturor structurilor specializate de intervenție – așa zișii mascați – cu ecusoane cu numere de identificare, amplasate mai exact pe veste. Întrucât nu am avut cum să verificăm veridicitatea răspunsului IGPR, altfel decât vizualizând ultimele știri, am constatat că procesul NU este finalizat „la nivelul întregii țări”, așa cum se afirmă în răspuns.

De exemplu, la ridicarea și conducerea la DNA a primarului Constanței, mascații nu purtau nici pe veste, nici pe uniforme, numere de identificare, acest lucru fiind deci în contradicție cu măsura instituită deja de conducerea IGPR.

Menționăm că această măsură, de inscripționare cu numere de identificare, face parte dintr-un proiect al APADOR-CH, menit să contribuie la o identificare facilă și fără dubiu a acelor membri ai forțelor de ordine care s-ar putea face vinovați de abuzuri împotriva cetățenilor, în cadrul acțiunilor de conducere la secție, la adunări publice, meciuri sau altele similare. Identificarea agenților care săvârșesc abuzuri a fost întotdeauna dificilă din cauza lipsei elementelor de identificare, de aceea APADOR-CH a insistat ca toți agenții să poarte un număr propriu de identificare, undeva la vedere, pe partea din față a uniformei, astfel încât cetățenii să-l poată reține după ce interacționează cu forțele de ordine într-un fel sau altul. Măsura este implementată cu succes de ani de zile în alte țări. Prima care a adoptat măsura cerută de APADOR-CH în România a fost Administrația Națională a Penitenciarelor, în 2013.

În urma răspunsului primit azi de la IGPR, APADOR-CH îi încurajează pe cetățenii care mai vin în contact de acum înainte cu „mascații” să urmărească dacă aceștia poartă ecusoanele cu numerele de identificare și să raporteze la IGPR eventuala lipsă a acestora, întrucât asta înseamnă că ei se fac vinovați de nerespectarea unui ordin intern al IGPR. Probele cele mai concludente sunt cele foto-video, ce pot însoți sesizările către IGPR.

[box type=”tick” style=”rounded”]Citiți și răspunsul IGPR la solicitarea APADOR-CH[/box]