Scrisoare deschisă împotriva acțiunilor de intimidare privind libertatea de exprimare
Zeci de organizații, cetățeni și jurnaliști solicită Ministerului Justiției protecție reală împotriva diferitelor acțiuni de intimidare exercitate prin justiție la adresa celor care îndrăznesc să apere drepturile comunității
30 de organizații ale societății civile, cetățeni și jurnaliști au transmis Ministerului Justiției o scrisoare deschisă în care solicită introducerea, în proiectul legii de transpunere a Directivei anti SLAPP, a prevederii că garanțiile din această directivă se vor aplica și cazurilor naționale, nu numai celor transfrontaliere.
Conform cercetării realizate de APADOR-CH, în România au loc, de ani de zile, acţiuni de intimidare a celor care acționează într-un fel sau altul în chestiuni de interes pentru întreaga comunitate (denumite în directivă „acţiuni de mobilizare publică”). Aceștia sunt fie cetățeni simpli, jurnaliști, specialiști ai dreptului sau organizații neguvernamentale/civice.
În România am identificat trei modalități de intimidare a activiștilor în interes public și a jurnaliștilor (prin procese de tip SLAPP, prin obligarea la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum foarte mare și prin inițierea unor proceduri penale). Chiar dacă nu toate se încadrează exact în definiția SLAPP din Directivă, efectele acestor metode de intimidare sunt aceleași: limitează libertatea de exprimare și drepturile civile ale cetățenilor.
Studiile europene arată că peste 90% din acțiunile de tip SLAPP sunt exercitate în cauze naționale, nu în cauze transfrontaliere. Având în vedere acest argument, precum și obligația de a respecta principiul egalității în drepturi și a nu discrimina persoanele intimidate prin acțiuni exercitate în cauze naționale, în România, extinderea domeniului de aplicare a garanțiilor prevăzute de Directiva anti SLAPP este necesară.
Semnatarii acestei scrisori solicită pe această cale Ministerului Justiției și Parlamentului să fie invitați la toate dezbaterile care vor avea loc pe marginea proiectului de lege de transpunere a Directivei.
Semnatari:
APADOR-CH
Asociația AER Muntenia Sud
Fundatia Eco-Civica
Maxim-Samuilă Aristide, grupul de cetățeni Valea Putnei
Diana Ionescu, avocat coordonator SCA Plopeanu&Ionescu
Grupul Floreasca Civică
Defapt.ro
Asociația Rădăuțiul Civic
Societatea Academică din România
Mihai Goțiu (România Curată)
Asociația MozaiQ LGBT
Centrul de Resurse Juridice
Freedom House România
Miliția Spirituală
Asociația Human Rights Research Centre
Comunitatea Declic
Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu (CIDRM)
Rețeaua Mining Watch România
Asociația Bankwatch România
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
Fundația Greenpeace CEE România
Agent Green
Emilia Șercan, jurnalistă
PressOne
Asociația de Investigații Media în Balcani (BIRN Romania)
Context.ro
Asociația LiderJust
Free Press for Eastern Europe
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
Asociația Eurolife
Textul scrisorii, integral:
Către,
MINISTERUL JUSTIȚIEI
În atenția partidelor politice parlamentare
Ne adresăm dumneavoastră în legătură cu transpunerea în legislaţia naţională a Directivei (UE) 2024/1069 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 aprilie 2024 privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive împotriva persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică („acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”).
Conform calendarului comunicat, până la finele lunii ianuarie 2025, Ministerul Justiției va elabora proiectul de lege pentru transpunerea Directivei Anti SLAPP.
În acest context, vă adresăm solicitarea ca în cuprinsul proiectului legii de transpunere să introduceţi o prevedere în sensul că procedura și garanţiile prevăzute în directivă, pentru cazurile din categoria SLAPP (în esenţă, cazuri în care, prin acţionarea în justiţie, se urmăreşte intimidarea celor care pun în discuţie chestiuni de interes public), să se aplice şi în cazul litigiilor civile naţionale, nu doar pentru litigiile civile transfrontaliere.
Deși Directiva anti SLAPP prevede că se aplică doar în cazul litigiilor transfrontaliere, Articolul 3 al. 1 prevede expres faptul că garanțiile prevăzute în Directivă sunt un standard minim. În acest sens, fiecare Stat Membru are dreptul de a reglementa un standard de protecție mai ridicat și de a extinde aplicarea garanțiilor prevăzute de Directivă și pentru cauzele naționale. Deci şi pentru cazurile în care domiciliul părților se află în aceeaşi ţară cu sediul instanţei (de exemplu, și pentru cazurile care se judecă de instanțele din România, cu reclamantul și pârâtul având domiciliul/sediul în România).
În acest sens, art. 3 al. 1 din directivă prevede: „Statele membre pot introduce sau menține dispoziții mai favorabile pentru a proteja persoanele implicate în acțiuni de mobilizare publică împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive inițiate împotriva mobilizării publice în materie civilă, inclusiv dispoziții naționale prin care sunt stabilite garanții procesuale mai eficace privind dreptul la libertatea de exprimare și de informare.” Este evident că atât timp cât garanțiile prevăzute de Directiva Anti SLAPP nu vor fi extinse și la cauzele naționale, libertatea de informare și de exprimare nu sunt protejate eficient. Persoanele implicate în acțiuni de mobilizare publică vor fi în continuare amenințate, intimidate, supuse presiunilor specifice acțiunilor de tip SLAPP, în cauzele naționale.
Potrivit unui studiu realizat de Coaliția Anti-SLAPP în Europa (CASE), pentru perioada 2010-2022, marea majoritate a litigiilor de tip SLAPP, circa 90,5% din ele, sunt declanșate la nivel naţional (părţile şi instanţa sunt în aceeaşi ţară). Doar o foarte mică parte a litigiilor de tip SLAPP, circa 9,5%, sunt declanșate la nivel transnațional (cel puţin o parte nu are domiciliul în ţara în care are sediul instanţa).
Acest studiu ne arată, așadar, faptul că peste 90% din totalul acțiunilor civile introduse la instanță, ca mijloc de intimidare a celor care pun în discuţie chestiuni de interes public, sunt declanșate la nivel naţional, nu transnaţional, adică la nivelul litigiilor în care şi părţile şi instanţa se află în aceeaşi ţară.
În acest context, protecția contra intimidărilor de tip SLAPP, a discursului şi acţiunilor publice care vizează probleme de interes general, nu poate fi cu adevărat eficientă dacă ea nu se aplică în peste 90% din acțiunile de acest tip declanșate la nivel național. Reamintim faptul că directiva permite fiecărui stat să extindă garanțiile pe care aceasta le conține și la litigiile naționale.
În cazul României, extinderea garanțiilor prevăzute de directivă şi la litigiile naţionale este cu atât mai necesară cu cât, din exemplele care urmează mai jos, rezultă că în ultima perioadă au avut loc mai multe acţiuni de intimidare a celor care, fie ca „simpli” cetăţeni, fie ca specialişti ai dreptului, fie ca forme organizate ale societăţii civile, au ridicat public şi au acţionat în legătură cu chestiuni de interes pentru întreaga comunitate (acţiuni denumite în directivă „acţiuni de mobilizare publică”).
Conform cercetării realizate de APADOR-CH aceste acțiuni de intimidare sunt de trei feluri:
1. Intimidare prin procese încadrate în definiția SLAPP
Câteva exemple:
Litigiul ONE United Properties S.A – Floreasca Civică și alții
În 2017 a început o serie de procese în care unii cetățeni din Floreasca contestau avizele de mediu emise de autorități pentru niște construcții ale dezvoltatorului imobiliar One United Properties S.A. În procese au intervenit de partea cetățenilor două organizații neguvernamentale cunoscute – Asociația Salvați Bucureștiul și Miliția Spirituală – iar de partea autorităților statului au intervenit beneficiarii acelor construcții. În 2022 cetățenii au pierdut procesele, iar rezultatul a dus la dizolvarea în instanță a uneia dintre organizații – Miliția Spirituală – pentru incapacitatea de a achita cheltuielile de judecată.
Dar dezvoltatorul imobiliar One United Properties S.A. nu s-a oprit aici. În 2023 a deschis un nou proces în care cere daune de 1 milion de euro de la câțiva dintre cetățenii din grupul Floreasca Civică și de la membrii asociațiilor care i-au ajutat în procesele precedente. Printre faptele imputate de dezvoltator se numără „proferarea” pe rețelele de socializare de „acuzații nefondate” la adresa One, acuzația că pârâții au formulat petiții către autorități, prin care ar fi adus acuzații nefondate față de One și că aceștia ar fi inițiat mai multe litigii la adresa dezvoltatorului în scop șicanator.
Cristina Vanea, membră a grupului Floreasca Civică:
Ne-am trezit dați în judecată pe persoană fizică pentru că ne-am exercitat niște drepturi constituționale, ceea ce este de o gravitate extremă. One United Properties ne-a acuzat că am șicanat autoritățile statului cu petițiile pe care le-am făcut, că am organizat proteste, că am făcut campanie de strângere de fonduri pentru susținerea proceselor, că am arătat cetățenilor deranjați de acest proiect cum să se adreseze autorităților, spunând că toate aceste acțiuni fac parte din <sfera ilicitului civil>. Deci, acțiunile pe care în mod obișnuit le fac grupurile de inițiativă civică și organizațiile neguvernamentale, în viziunea One United Properties, sunt ilicite, drept pentru care acestea trebuie desființate iar cetățenii hărțuiți, plimbați prin instanțe și astfel descurajați să mai atace un act administrativ, cu toate că singura modalitate prin care se poate face acest lucru este prin intermediul instanțelor de judecată”.
AER Muntenia vs. Clean Tech International SRL
Aerul și apa celor 50.000 de locuitori din Slobozia și Ciulnița (Ialomița) sunt disputate de câțiva ani în justiție, după ce mai mulți cetățeni au format o asociație pentru a se lupta cu Clean Tech, o fabrică de neutralizare a deșeurilor de natură animală, despre care ei spun că poluează zona și emană un miros insuportabil. Dorina Milea, inițiatoare a Asociației Ecologice Regionale AER Muntenia, spune că instituțiile statului nu au răspuns la apelurile cetățenilor, dimpotrivă, au emis noi autorizații pentru fabrică. Prin urmare asociația a fost nevoită să dea în judecată fabrica, pentru a-i anula autorizația de mediu și acordul de mediu pentru o nouă linie de producție pe care o plănuia. În 2023 și Clean Tech a chemat în garanție Asociația AER Muntenia, în vederea obligării în solidar a membrilor persoane fizice la plata sumei de 20 de milioane de euro, reprezentând prejudiciul cauzat societății, în eventualitatea suspendării autorizației de mediu contestate de asociație. În urma acestei cereri, litigiul a fost notat în cărțile funciare ale membrilor asociației, împiedicându-i pe aceștia să mai dispună de propriile bunuri imobile. Procesul este în curs de desfășurare.
Dorina Milea, membru fondator AER Muntenia:
Nu cred că s-au mai cerut la noi în țară 20 de milioane de euro despăgubiri. Nici nu știu să fac socoteala în lei la atâția bani. Mai ales că nu a venit împotriva ONG-ului, ci împotriva noastră, ca persoane fizice. Ar trebui să-i dăm și noi în judecată că ne-au provocat atâta stres. Și unii membri au renunțat, de frică să nu-și piardă casa. Însă toți trăim din salariu. Am plătit deja două acțiuni importante și două recursuri și probabil vom mai plăti și altele. Am avut colegi care nu au avut serviciu câteva luni, nu poți să le ceri bani pentru avocat. E complicat. Și toate astea pentru că vrem să respirăm aer curat”.
Cristina Trăilă vs. SAR și Mihai Goțiu
În august 2024, deputata Cristina Trăilă i-a dat în judecată pe activistul Mihai Goțiu și organizația Societatea Academică din România (SAR), cerând daune morale de 10.000 de euro și ștergerea mai multor articole pe care Goțiu le-a scris și publicat pe site-ul România Curată și Libertatea.ro. În articole se vorbește despre activitatea doamnei Trăilă de avocat al firmei de exploatare a lemnului Schweinghofer, care ar fi în conflict de interese moral cu calitatea sa de parlamentar.
Mihai Goțiu:
Consider că este o legătură între proces și faptul că (doamna Trăilă – na) știa că va veni noul Cod Silvic în comisiile din Camera Deputaților. Vine exact într-o perioadă în care timpul și energia ar fi trebuit implicate în dezbaterea din Parlament, nu în procesul cu ea. Mai mult de jumătate din timpul din ultimele două luni l-am folosit pentru pregătirea procesului, timp care ar fi fost folosit în alte proiecte restante, la care a trebuit să renunț pentru că nu mai aveam timp. Deci e timpul pierdut, pe de-o parte, și pe de altă parte temerea colegilor din organizație – legitimă pentru ce se întâmplă în justiția din România – temerea că va fi afectată organizația de acest proces, prin blocarea unor sume de bani care ar fi fost folosite pentru activitatea proiectelor.”
Procesele Eco-Civica
Eco-Civica, una dintre cele mai vechi organizații de protecție a patrimoniului, mediu și urbanism din țară, intervine în procese alături sau în numele unor cetățeni care se luptă pentru drepturile lor cu mari dezvoltatori imobiliari. Din această cauză, de-a lungul timpului a fost implicată în peste 400 de procese, iar în prezent are pe rol 43 de procese. În unele dintre ele i se cer despăgubiri sau cheltuieli de judecată de zeci de mii de euro. Dan Trifu, președintele organizației, spune că înainte de 2017 Eco-Civica reușea să câștige peste 70% dintre procese, însă în ultimii ani abia dacă mai câștigă 50%, deși spețele sunt mult mai clare. Daunele solicitate Eco-Civica în astfel de litigii au un cuantum împovărător. De exemplu, într-un proces în care s-a judecat cu un dezvoltator imobiliar, din 1998, pentru salvarea a 20 de hectare retrocedate în Parcul Tineretului, li s-au cerut cheltuieli de judecată de circa 30.000 de euro. Într-un alt proces, cu un dezvoltator care construiește la limita Deltei Văcărești, li s-au cerut 1.000.000 euro daune în solidar cu Asociația Salvați Bucureștiul și alții (reprezentând prejudiciul material cauzat reclamantului, ca urmare a împiedicării realizării proiectului imobiliar), plus cheltuieli de judecată în jur de 20.000 euro. În procesul pentru salvarea părții retrocedate din Parcul IOR, proprietarii zonei cer de la Eco-Civica daune de 50.000 de euro, pentru că activiștii organizației au încălcat proprietatea și au intrat în zona retrocedată ca să documenteze distrugerile din zonă. Și dezvoltatorul Greenfield Băneasa, a dat în judecată Eco-Civica, pentru afirmațiile făcute în mai multe articole, despre dezvoltarea imobiliară și drumul de acces către ea, cerând daune de 300.000 de lei și ștergerea articolelor de presă. Acest din urmă proces a fost câștigat de Eco-Civica.
Dan Trifu, președinte Eco-Civica:
În general dezvoltatorii lucrează cu cele mai mari case de avocatură și își întocmesc niște facturi de cheltuieli uriașe. Lucrurile s-au agravat când au apărut și alți doi dezvoltatori imobiliari mari pe harta Bucureștiului, și au apărut aceste probleme cu dizolvarea ONG-urilor pentru imposibilitate de plată. E o ambiguitate legislativă, pentru că din moment ce ești ONG, organizație non-profit, cum poți fi dizolvat pentru neplată, nu? Sunt la limita legii. Iar noi avem 3-4 procese și pe răspundere delictuală. În afară de faptul că ne cer dizolvarea, ne dau în judecată pe răspundere delictuală, că le-am afectat imaginea”.
Ameco Renewable Energy SRL vs. Agent Green
Compania Ameco, cu sediul în Joseni și capital elvețian, care produce peleți și brichete din lemn, a acționat organizația ecologistă Agent Green în instanță în urma apariției unui articol în New York Times, la a cărui documentare au ajutat și câțiva membri ai organizației ecologiste, după cum explică Gabriel Păun, fondatorul Agent Green. În articolul în care este menționată și Ameco se spune că România își sacrifică pădurile seculare pentru obținerea energiei. Potrivit Agent Green, Ameco pretinde ștergerea articolului din NYT, precum și 200.000 de euro daune morale de la Agent Green și 3 milioane de euro daune materiale pentru pierderile pe care le-ar fi contabilizat în urma apariției articolului, plus plata a 6.000 de euro zilnic până când The New York Times va șterge articolul și își va cere scuze.
Gabriel Păun, președinte Agent Green:
Trebuie să recunosc că e cel mai mare stres pe care l-am avut, pentru că am văzut și cine sunt acționarii din spate. Niște oameni foarte periculoși care au multe afaceri pe planetă. E scary, e un proces care nici nu ar fi trebuit acceptat de curte, pentru că noi nu avem nicio treabă cu asta. Nu are logică, e clar intimidare. Organizația are probleme financiare pentru că avem multe procese, iar rata de recuperare a cheltuielile de judecată este sub 1%. Am cheltuit peste 1 milion de euro, toți banii noștri din ultimii 5 ani s-au dus pe procese. E foarte grav, sunt bani cu care puteam să facem altceva”.
One United Properties SA. vs. Defapt.ro
În aprilie 2024 site-ul media www.defapt.ro a fost dat în judecată de compania One Properties, un dezvoltator imobiliar, care a cerut, prin ordonanță președințială, ștergerea de pe site a trei articole. Printre acestea: o investigație despre unul dintre acționarii companiei și două articole informative despre procesele în care compania a fost implicată cu mai multe ONG-uri și cetățeni din Floreasca, locuitori care contestau unul dintre proiectele dezvoltatorului imobiliar. Cătălin Prisăcariu, unul dintre fondatorii site-ului media, spune că Defapt.ro a câștigat primul proces (fond și apel) însă compania One a deschis un al doilea proces, în care cere pe lângă ștergerea articolelor respective și daune morale de 100.000 de euro, pentru prejudicii de imagine pe care articolele în cauză le-au provocat companiei. Al doilea proces încă se judecă.
Cătălin Prisăcariu, cofondator Defapt.ro:
Observ că ei fac asta pe bandă rulantă, mai sunt vreo două publicații date în judecată. E definiția clasică a SLAPP-ului ce fac ei, se duc direct în instanță fără să încerce măcar să tranșeze chestiunea înainte, cu un drept la replică etc. Mizează pe puterea lor financiară de a susține ani de zile <n> procese, când ei știu foarte bine că publicațiile nu au aceleași arme. Acum aștept să văd loteria judecătorilor la acest proces. Cei de la primul proces au fost evident nepărtinitori și profesioniști. Probabil va dura câțiva ani acest proces. Dar e întotdeauna un risc, dacă se va ajunge la plata acestor sume în mod evident, ca și în cazul altor ONG-uri, neexistând sumele alea în conturi, se vor îndrepta împotriva bunurilor deținute, iar cel mai important este domeniul defapt.ro, și astfel pierzi tot ce ai construit”.
Jurgen Faff vs. Context.ro
Site-ul de investigații jurnalistice Context.ro a fost dat în judecată de un om de afaceri din Sibiu, care a cerut 3,4 milioane de euro drept daune, după ce o investigație Context.ro a arătat că statul român a investit 2 milioane de euro, bani europeni, într-un teren de golf care nu a fost realizat niciodată. În urma publicării investigației, DNA a deschis un dosar penal pentru a investiga cazul, dar l-a și închis ulterior.
Omul de afaceri Jurgen Faff susține că una dintre companiile sale a pierdut un contract comercial estimat la peste 3,3 milioane de euro în urma investigației noastre. Alți 100.000 de euro sunt ceruți pentru „stresul cauzat de investigațiile jurnalistice”.
Biro Attila, cofondator și redactor-șef Context.ro:
Acesta este un caz SLAPP clasic (proces de intimidare), menit să împiedice jurnaliștii să urmărească fondurile publice și să îi facă pe cei responsabili să răspundă pentru pierderea banilor munciți cu greu de cetățenii UE. Vom continua să lucrăm în beneficiul oamenilor și să ne asigurăm că taxele și impozitele sunt cheltuite corespunzător și nu fraudate.”
BZI.ro vs. Reporter de Iasi
Publicația Reporter de Iași a fost data în judecată de publicația BZI.ro (Bună ziua Iași) pentru defăimare. Daunele solicitate se ridică la 100.000 de euro. Procesul nu este soluționat definitiv.
Asociația WorldTeach România vs. Freedom House România si PressHUB (presshub.ro)
În 2022, Freedom House România, deținătoarea publicației PressHUB, a fost dată în judecată de către Asociația WorldTeach România pentru publicarea unei anchete, pe site-ul PressHUB, privind existența unui centru fantomă pentru victimele traficului de persoane. În cadrul procesului, reclamanta a solicitat daune morale în valoare de 350.000 lei (aproximativ 70.000 euro).
2.Intimidare prin solicitarea de cheltuieli de judecată disproporționate
Tot acțiuni de intimidare, similare ca scop acțiunilor de tip SLAPP, a celor care pun în discuție chestiuni de interes public sunt și cele prin care se solicită cetățenilor sau organizațiilor din societatea civilă sume foarte mari cu titlu de cheltuieli de judecată.
Câteva exemple:
Comunitatea din Pojorâta vs. Consiliul județean Suceava
De 17 ani, locuitorii din Valea Putnei – Pojorâta se opun punerii în functiune a unui depozit de deșeuri construit în vârful muntelui, aproape de pasul Mestecăniș. În primii șapte ani, comunitatea locală a inițiat numeroase demersuri pentru a determina autoritățile publice să renunțe la amenajarea gropii de gunoi, la câteva sute de metri de casele oamenilor. Nici petițiile, nici articolele publicate în presă sau participarea cetățenilor la ședințele de consiliu nu le-au atras atenția decidenților, prin urmare o mână de localnici s-a mobilizat să-și ceară dreptatea în instanță.
După alți zece ani de procese (unele câștigate, unele pierdute), în care Consiliul Județean Suceava a cheltuit sume imense din bani publici pentru a acoperi vocile cetățenilor contestatari, șase dintre localnicii care n-au abandonat lupta sunt somați acum să plătească cheltuieli de judecată în valoare de aproximativ 60.000 euro.
Aristide Maxim, unul dintre cetățenii cei mai vocali, care s-a opus proiectului:
Am avut tenacitatea să nu renunț. În statul român dreptatea este facultativă”.
Societatea civilă de avocați Popleanu&Ionescu vs. Consiliul Județean Suceava
Societatea de avocați a dat în judecată Consiliul Județean Suceava pentru anularea planului urbanistic zonal și a autorizatiei de construire emise de autorități pentru amenajarea depozitului de gunoi de la Pojorâta. Consiliul județean Suceava a alocat fonduri pentru plata firmei de avocatură care l-a reprezentat în proces, în valoare de aproximativ 70.000 de euro, conform documentelor publice accesate de către reclamantă. Acțiunea introdusă de reclamantă a fost respinsă ca inadmisibilă. Consiliul Județean Suceava a declarat că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Fundația Valea Bistriței vs. Agenția pentru Protecția Mediului Gorj și Explocarb SRL
Cetățenii din comuna Pestișani, Gorj, reuniți într-o fundație, au dat autoritățile în judecată pentru anularea autorizațiilor de mediu acordate unei firme care urma să exploateze o carieră de calcar din zonă. În urma pierderii procesului, cetățenilor li s-au cerut cheltuieli de judecată în valoare de aproximativ 20.000 de lei.
Procesele Eco-Civica
Conform mențiunilor de mai sus, Organizația Eco-Civica a fost obligată în procese diferite, la cheltuieli de judecată în sumă de: 30.000 de euro în Procesul pentru zona retrocedată din Parcul Tineretului, 20.000 de euro în procesul cu dezvoltatorul imobiliar din zona Deltei Văcărești, 15.000 de euro într-un proces pentru Serele Berceni.
Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu vs. Deva Gold
În procesul inițiat de CIDRM, ca parte a rețelei Mining Watch România, având ca obiect suspendarea licenței pentru proiectul auro-argintifer de la Certej, compania minieră a solicitat cheltuieli de judecată de 84.000 de euro. Aceasta sumă reprezintă onorariile achitate de către Deva Gold SA avocaților care îi reprezintă. De menționat că, CIDRM are în prezent litigii care cer atât anularea licenței Deva Gold, cât și a licenței pentru proiectul minier Roșia Montană.
Luminița Dejeu, președinta CIDRM:
Avem un istoric îndelungat de contestare a proiectelor industriale toxice în instanță. Cele mai multe dintre acestea s-au soluționat în favoarea organizației pe care o reprezint și a comunităților locale vizate. În ultimii ani, din pricina aplicării neunitare a prevederilor din Codul Administrativ, suntem nevoiți, potrivit practicii instanțelor clujene, să atacăm și beneficiarul actelor emise de autorități. Astfel, companiile vizate, folosesc cheltuielile de judecată ca pe o metodă de descurajare și pedepsire a organizațiilor care acționează pentru protejarea interesului public.”
Asociația Agent Green și Asociația Bankwatch România vs. Agenția pentru protecția mediului Hunedoara și SC Hidro Clear SRL
Reclamantele au solicitat în 2021 anularea autorizației de mediu și desființarea lucrărilor de la amenajarea hidroenergetică de pe râul Taia. În 2017 Tribunalul Hunedoara anulase deja decizia etapei de încadrare și autorizația de mediu aferente acestui proiect, hotărârea rămânând definitivă în urma recursului. În urma pierderii noului proces în 2023, reclamantele au fost obligate la plata unor cheltuieli de judecată în valoare de aproximativ 36.000 de euro, Tribunalul București admițând integral suma solicitată de pârât.
3. Intimidare prin formularea de plângeri penale
Deși directiva prevede expres că nu se aplică în materie penală, sunt de semnalat exemple de intimidare, similare ca scop acțiunilor de tip SLAPP, a celor care pun în discuție chestiuni de interes public, prin intermediul formulării de plângeri penale împotriva acestora.
De exemplu, în octombrie 2024, presa a relatat, pe surse, despre o plângere penală formulată de Ministrul Energiei împotriva unor ONG-uri ce au drept scop protejarea mediului, a patrimoniului natural și combaterea poluării. Tot presa a anunțat că procurorii DIICOT au deschis un dosar penal ca urmare a acestei plângeri care vizează mai mulți activiști de mediu, inclusiv Greenpeace. Cu toate acestea, nu există deocamdată nicio informație oficială pe acest subiect. DIICOT refuză să ofere informații despre existența acestei plângeri, iar Ministerul Energiei și ministrul oferă declarații contradictorii și proferează acuzații nefondate la adresa societății civile.
Și jurnaliștilor sau publicațiilor li se deschid dosare penale în scop de intimidare. Numai în ultimii zece ani DIICOT a deschis șase dosare penale unor jurnaliști care documentau cazuri grave, după cum reiese dintr-o analiză realizată de Context.ro, care arată apetența procurorilor în a hărțui reporterii care documentează corupția sau crima organizată. Într-unul din cazuri, de exemplu, procurorii au decis că o jurnalistă de la Radioul public, devenită avertizor de integritate, trebuie să fie anchetată și trimisă în fața judecătorilor. Ea fusese acuzată că ar fi divulgat „informații secrete de serviciu sau nepublice”. În final, s-a dovedit că era vorba de informații de interes public, respectiv despre documente care arătau costurile deplasărilor cu avionul la business class, ale președintelui Radioului public.
Astfel de mecanisme au un efect real de intimidare și discreditare a muncii societății civile, în special atunci când sunt netransparente și angrenează actori statali importanți cum ar fi ministere și parchete specializate.
* * *
În concluzie, vă adresăm solicitarea ca în cuprinsul proiectului legii de transpunere a Directivei Anti-SLAPP să introduceţi o prevedere în sensul că procedura și garanţiile prevăzute în directivă pentru cazurile din categoria SLAPP să se aplice şi în cazul litigiilor civile naţionale, nu doar pentru litigiile civile transfrontaliere.
De asemenea, reiterăm solicitarea ca la toate dezbaterile publice privind adoptarea legii de transpunere a directivei să fie invitați semnatarii acestei scrisori deschise.
Semnatari,
APADOR-CH
Asociația AER Muntenia Sud
Fundatia Eco-Civica
Maxim-Samuilă Aristide, grupul de cetățeni Valea Putnei
Diana Ionescu, avocat coordonator SCA Plopeanu&Ionescu
Grupul Floreasca Civică
Defapt.ro
Asociația Rădăuțiul Civic
Societatea Academică din România
Mihai Goțiu (România Curată)
Asociația MozaiQ LGBT
Centrul de Resurse Juridice
Freedom House România
Miliția Spirituală
Asociația Human Rights Research Centre
Comunitatea Declic
Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu (CIDRM)
Rețeaua Mining Watch România
Asociația Bankwatch România
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
Fundația Greenpeace CEE România
Agent Green
Emilia Șercan, jurnalistă
PressOne
Asociația de Investigații Media în Balcani (BIRN Romania)
Context.ro
Asociația LiderJust
Free Press for Eastern Europe
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
Asociația Eurolife