Arhiva pentru categoria: Buna guvernare

Sunteți aici: / / Buna guvernare

Statul face legi proaste pe care nu știe cum să le aplice, dar te amendează dacă nu le respecți – cazul spălării banilor

/în , , /de

Ministerul Justiției și al Finanțelor își pasează de un an de zile responsabilitatea clarificării unei legi făcute prost, pe care pare că nici ele nu știu cum s-o aplice. E vorba despre Legea 129/2019 şi OG 26/2000, care reglementează contradictoriu modul în care organizațiile neguvernamentale ar trebui să raporteze statului care le sunt beneficiarii reali. Aceste raportări au apărut în legislația națională ca urmare a transpunerii Directivei europene privind spălarea banilor.

Confruntate cu sancțiuni pentru nerespectarea noii reglementări și chiar cu spectrul desființării, organizațiile neguvernamentale au făcut nenumărate demersuri către instituțiile abilitate să clarifice și să aplice legea, pentru a înțelege cum trebuie să facă aceste raportări, însă de mai bine de un an de zile cele două ministere amintite își pasează răspunderea de la unul la altul, folosind răspunsuri sforăitoare care nu spun nimic.

În această perioadă ar trebui să expire termenul pentru primele raportări, și toate organizațiile se întreabă și întreabă autoritățile cum trebuie aplicată legea, cum se fac mai exact raportările, dacă e nevoie de anumite acte sau nu, dacă se poate face online sau nu etc. Răspunsurile sunt pe măsura legislației, alambicate și nu spun nimic.

Iată, de exemplu, o mostră de răspuns primit azi de la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), din subordinea Ministerului de Finanțe. În locul unui răspuns simplu (da, nu, nu știu sau nu e treaba noastră), iată ce răspuns „elaborat” am primit:

Întrebare: „Dacă, în cazul asociațiilor și fundațiilor, declarația privind beneficiarii reali trebuie să fie însoțită și de copii ale actelor de identitate ale celor nominalizați ca beneficiari reali?

Răspuns: Transpunerea în legislația națională a prevederilor Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului a constituit un proces ce a implicat toate instituțiile cu competențe în cadrul sistemului național de prevenire și combatere a spălării banilor/finanțării terorismului (organismele de supraveghere prudențială financiară, organismele de conducere ale profesiilor reglementate, autorități de control fiscal/financiar, parchete, poliție, instanțe de judecată, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, etc).

Pe parcursul întregului proces de elaborare a actului normativ de transpunere,  instituțiile implicate au transmis observații și propuneri referitoare la acest proiect, care au fost analizate și integrate, după caz, dat fiind faptul că referitor la aceeași normă juridică au existat mai multe poziții ale diverselor autorități implicate.

În acest context, apreciem că textul final al proiectului normativ reflectă, într-o mare măsură, opiniile exprimate de instituțiile interesate, proiectul Legii pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative fiind rezultatul unui efort colectiv, în cadrul căruia O.N.P.C.S.B. şi M.J. au avut rolul de co-iniţiatori.

Legea nr. 129/2019 a fost publicată în Monitorul Oficial împreună cu un pachet de acte normative incidente care au fost modificate și completate, dintre care amintim Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile care reglementează dispozițiile referitoare la declararea de către asociații și fundații a benenficarilor reali pentru completarea Registrului Național ONG gestionat la nivelul Ministerului Justiției, motiv pentru care apreciem că această instituție vă poate furniza puncte de vedere referitoare la aplicarea unitară a legislației în domeniu.

*

Singura informație certă primită din cel mai recent răspuns al ONPCSB este că termenul limită pentru depunerea declarațiilor se amână cu trei luni, adică până la 14 august 2020, grație pandemiei și stării de urgență. În rest, răspunderea este pasată tot la Ministerul Justiției, care, cel mai probabil va răspunde ca și până acum, că nu interpretează legislația existentă, și va pasa la rându-i răspunderea înapoi către ONPCSB, care trebuie să verifice și să aplice sancțiuni celor care nu respectă legislația.

După cum se vede și în acest caz, statul român nici nu-i ajută, nici nu-i respectă pe cetățenii care vor să respecte legea.

Solicitare către Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020 Ce ne-a răspuns Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020

 

UPDATE 13 iulie 2020

Până la urmă în răspunsurile primite de la Ministerul Justiției am găsit câteva soluții, dar nu pe toate:

  • de exemplu am aflat că declararea beneficiarilor trebuie însoțită de actele de identitate ale acestora (în copie semnată de titulari) – vezi răspunsul nr.1
Ce ne-a răspuns Ministerul Justiției – iulie 2020
  • că declararea beneficiarilor reali se va face, din 14 august, fie prin poștă, fie direct la sediul Ministerului Justiției, București, strada Apolodor nr.17 sector 5, pentru a putea fi verificată și calitatea persoanei împuternicite să facă respectiva declarație;
  • și că la nivelul MJ a fost dezvoltată și o aplicație pentru un registrul electronic al beneficiarilor reali, ceea ce înseamnă că aceste declarații se vor putea face și online de la un moment neprecizat încă – vezi răspunsul nr.2
Al doilea răspuns de la Ministerul Justiției – iulie 2020
  • rămâne în continuare în aer definiția exactă a beneficiarilor reali, despre care MJ susține că s-ar fi rezolvat printr-o ordonanță pe care Guvernul a adoptat-o la 1 iulie 2020, dar care deocamdată nu este publicată. Rămâne de văzut dacă în respectiva ordonanță se lămurește termenul de beneficiari reali ai asociațiilor și fundațiilor. Dacă nu, probabil fiecare organizație va fi nevoită să-și imagineze.

Statul face legi proaste pe care nu știe cum să le aplice, dar te amendează dacă nu le respecți – cazul spălării banilor

/în , , /de

Ministerul Justiției și al Finanțelor își pasează de un an de zile responsabilitatea clarificării unei legi făcute prost, pe care pare că nici ele nu știu cum s-o aplice. E vorba despre Legea 129/2019 şi OG 26/2000, care reglementează contradictoriu modul în care organizațiile neguvernamentale ar trebui să raporteze statului care le sunt beneficiarii reali. Aceste raportări au apărut în legislația națională ca urmare a transpunerii Directivei europene privind spălarea banilor.

Confruntate cu sancțiuni pentru nerespectarea noii reglementări și chiar cu spectrul desființării, organizațiile neguvernamentale au făcut nenumărate demersuri către instituțiile abilitate să clarifice și să aplice legea, pentru a înțelege cum trebuie să facă aceste raportări, însă de mai bine de un an de zile cele două ministere amintite își pasează răspunderea de la unul la altul, folosind răspunsuri sforăitoare care nu spun nimic.

În această perioadă ar trebui să expire termenul pentru primele raportări, și toate organizațiile se întreabă și întreabă autoritățile cum trebuie aplicată legea, cum se fac mai exact raportările, dacă e nevoie de anumite acte sau nu, dacă se poate face online sau nu etc. Răspunsurile sunt pe măsura legislației, alambicate și nu spun nimic.

Iată, de exemplu, o mostră de răspuns primit azi de la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), din subordinea Ministerului de Finanțe. În locul unui răspuns simplu (da, nu, nu știu sau nu e treaba noastră), iată ce răspuns „elaborat” am primit:

Întrebare: „Dacă, în cazul asociațiilor și fundațiilor, declarația privind beneficiarii reali trebuie să fie însoțită și de copii ale actelor de identitate ale celor nominalizați ca beneficiari reali?

Răspuns: Transpunerea în legislația națională a prevederilor Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului a constituit un proces ce a implicat toate instituțiile cu competențe în cadrul sistemului național de prevenire și combatere a spălării banilor/finanțării terorismului (organismele de supraveghere prudențială financiară, organismele de conducere ale profesiilor reglementate, autorități de control fiscal/financiar, parchete, poliție, instanțe de judecată, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, etc).

Pe parcursul întregului proces de elaborare a actului normativ de transpunere,  instituțiile implicate au transmis observații și propuneri referitoare la acest proiect, care au fost analizate și integrate, după caz, dat fiind faptul că referitor la aceeași normă juridică au existat mai multe poziții ale diverselor autorități implicate.

În acest context, apreciem că textul final al proiectului normativ reflectă, într-o mare măsură, opiniile exprimate de instituțiile interesate, proiectul Legii pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative fiind rezultatul unui efort colectiv, în cadrul căruia O.N.P.C.S.B. şi M.J. au avut rolul de co-iniţiatori.

Legea nr. 129/2019 a fost publicată în Monitorul Oficial împreună cu un pachet de acte normative incidente care au fost modificate și completate, dintre care amintim Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile care reglementează dispozițiile referitoare la declararea de către asociații și fundații a benenficarilor reali pentru completarea Registrului Național ONG gestionat la nivelul Ministerului Justiției, motiv pentru care apreciem că această instituție vă poate furniza puncte de vedere referitoare la aplicarea unitară a legislației în domeniu.

*

Singura informație certă primită din cel mai recent răspuns al ONPCSB este că termenul limită pentru depunerea declarațiilor se amână cu trei luni, adică până la 14 august 2020, grație pandemiei și stării de urgență. În rest, răspunderea este pasată tot la Ministerul Justiției, care, cel mai probabil va răspunde ca și până acum, că nu interpretează legislația existentă, și va pasa la rându-i răspunderea înapoi către ONPCSB, care trebuie să verifice și să aplice sancțiuni celor care nu respectă legislația.

După cum se vede și în acest caz, statul român nici nu-i ajută, nici nu-i respectă pe cetățenii care vor să respecte legea.

Solicitare către Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020 Ce ne-a răspuns Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020

Lacune grave ale noii legi privind carantina și izolarea

/în , , , , /de

Guvernul legiferează în continuare heirupist și opac, deși nu mai suntem în stare de urgență; Opinia APADOR-CH pe marginea lacunelor noului act emis de guvern privind carantina și izolarea

APADOR-CH constată că și acestui guvern îi place să legifereze fără consultare publică, în ciuda faptului că nu ne mai aflăm în stare de urgență, ca să fie suspendate regulile de trasparență decizională, iar Curtea Constituțională deja a invalidat mai multe acte adoptate astfel în ultima perioadă.

Un proiect de lege privind noile măsuri de carantină și izolare în caz de boli contagioase a fost adoptat azi de Guvern într-o manieră lipsită de transparență, fiind disponibil pentru consultare abia după adoptare, desi Legea 52/2003, a transparenței decizionale, prevede obligativitatea dezbaterii publice în astfel de cazuri.

În lumina ultimelor eșecuri de reglementare, suferite de executiv la CCR, ar fi fost înțelept și chiar legal ca proiectul adoptat astăzi, fără ca nimeni să-l vadă înainte de ședința de guvern, să fie postat în dezbatere publică timp de câteva zile, astfel încât societatea civilă și poate unii specialiști în legislație să vină cu idei de îmbunătățire a proiectului, astfel încât acesta să nu mai poată fi contestat ulterior.

Citind, în presă, proiectul adoptat de guvern, APADOR-CH observă că deși este vorba practic despre o privare de libertate, carantina și izolarea nu beneficiază în prezentul act de garanțiile prevăzute în mod normal de lege pentru o astfel de măsură. Spre exemplu:

1

Durata măsurii de carantină/izolare nu este stabilită clar prin lege.

E adevărat că durata îmbolnăvirii nu poate fi cunoscută dinainte, însă nici în cazul stării de urgență nu se poate ști de la început cât va dura, dar în lege este prevăzut un termen fix pe care-l poate avea, cu posibilitatea de a prelungi acel termen sau de a înceta măsura înainte de termen, dacă nu mai este nevoie de ea.

Proiectul nu doar că nu prevede o durată precisă, dar nu prevede nici un criteriu clar, ci extrem de ambiguu pentru stabilirea perioadei, și anume “o durată conform datelor științifice oficiale disponibile la nivel internațional.”

Fiind vorba despre privare de libertate, durata trebuie stabilită în mod clar.  În practică, măsura ar putea fi dispusă pe o durata de 14 zile, cu posibilitatea prelungirii de câte ori este necesar din punct de vedere medical, cu până la 14 zile de fiecare dată și cu posibilitatea încetării măsurii chiar înainte de termen, dacă ea nu mai este necesară.

2

Carantina/izolarea persoanelor sau bunurilor ar trebui dispuse prin decizii individuale, nu colective. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

E nevoie de un act clar emis pentru fiecare persoană vizată, în care să se prevadă: data (eventual și ora), emitentul actului, numele persoanei vizate, măsura luată, motivarea luării acestei măsuri, durata măsurii, căi de atac. Actul trebuie comunicat în copie persoanei vizate în momentul luării măsurii. Desigur, în cazul carantinei zonale, deciziile individuale sunt imposibil de emis, dar in cazul carantinei persoanelor și a bunurilor, astfel de decziii pot fi emise și sunt necesare, pentru a exisa un act individual prin care a fost dipusă privarea de libertate.

3

Pentru că este vorba de o privare de libertate, această decizie individuală trebuie reglementată prin lege, nu lăsată la latitudinea unui ordin de ministru. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

Cu alte cuvinte, decizia individuală de plasare în carantină/izolare trebuie să fie reglementată în cuprinsul legii. Adică, legea trebuie să prevadă cine emite decizia individuală, pe ce perioadă, pentru ce motive, cum se comunică etc. Acum, legea nu zice nimic și nu putem să lăsăm lucrurile așa în ideea că poate printr-un ordin de minstru se va introduce și reglelenta decizia individuală.

4

Nu este clar nici cine e partea care trebuie citată, din partea statului, în cazul în care persoana izolată decide să atace măsura la judecător. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

Există mai multe legi în care se prevede expres cine, ce instituție/autoritate va reprezenta statul în caz de proces. Ar fi forte necesar, pentru a elimina posibilele controverse care vor apărea în practică, să se prevadă expres în lege cine va sta în judecată, din partea statului într-un astfel de proces (poate fi minsterul de resort, poate fi o direcție de sănătate publică, poate fi Comitetul Național pentru Situații de Urgență – indiferent cine va fi, ar fi foarte bine să fie prevăzut expres în lege că el va participa în proces).

5

Potrivit Deciziei CCR și a jurisprudenței CEDO, este necesar să se prevadă în lege o scară graduală de luare a măsurilor.

Ar trebui prevăzut că trebuie început cu izolarea la domiciliu ca regulă și dacă asta nu este posibilă din motive medicale sau dacă persoana nu are posibilitatea să se izoleze de restul familiei la domiciliu, să se ajungă la măsuri mai grave. Rațiunea acesteia constă în limitarea efectelor pe care restrangerea drepturilor le are asupra persoanei implicate. Acest raționament a fost prevăzut în cazul carantineiꓽ carantina la domiciliu este regula, iar carantina institutionaliată este excepția.

În prezentul proiect de lege se prevede obligativitatea izolării în spital a persoanelor și doar cu titlu de excepție izolarea la domiciliu pentru asimtomatici în condițiile în care, potrivit informațiilor stiintifice oficiale, autoritățile consideră că este posibil astfel.

În acest sens, al respectării pricipiuluiu ultima ratio este și paragraf 61 al deciziei CCR privind carantina/internarea, din care cităm: „De asemenea, legiuitorul trebuie să aibă în vedere că dispozițiile referitoare la internarea obligatorie reprezintă ultima opțiune la care autoritățile pot recurge pentru a realiza obiectivul de prevenire a răspândirii unei boli transmisibile, astfel că este necesar să fie reglementate și alte măsuri de o severitate mai scăzută, care să fie aplicate, dacă sunt eficiente, așa cum a precizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența antereferită.”

6

Art 6 alin. 4 din proiectul de lege depus la Camera Deputaților prevede că se dispune izolarea la spital pentru persoanele care prezintă simptome specifice și pentru care se impune internarea obligatorie.

Dar, legea nu prevede care sunt cazurile în care se impune internarea obligatorie, ceea ce lasă loc pentru abuzuri și restrangeri nejustificate de drepturi. Deci dacă doar tușești sau strănuti poți ajunge la internare obligatorie. De aceea, este necesar ca legea să fie completată cu indicarea cazurilor în care internarea este obligatorie. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

7

Nu este prevazută participarea procurorului la proces, deși e vorba de privare de libertate. De aceea, la art. 11 trebuie adaugat un paragraf care să prevadă: „Participarea procurorlui la judecată este obligatorie”.

În legea 487/2002, in care este reglelentată o formă a internării nevoluntare, se prevede că participarea procurorului la judecată este obligatorie. Deci, ar trebui să fie obligatorie și în cazul judecății privind carantina/izolarea.

8

În lege trebuie să se prevadă care este situația persoanelor carantinate/izolate care au copii care pot rămâne nesupravegheați. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

Spre exemplu, art. 66 al .3 din legea 487/2002 prevede, în mod judicios: „(3) Când măsura internării nevoluntare a fost luată față de un pacient în a cărui ocrotire se află un minor sau o persoană pusă sub interdicție, căreia i s-a instituit curatela ori o persoană care din cauza bolii, vârstei sau altei cauze are nevoie de ajutor, medicul va informa, de îndată, autoritatea tutelară de la domiciliul sau reședința pacientului.” Un text similar trebuie introdus si in noua lege privind carantinarea/izolare. Acestea au fost precizate și în decizia CCR privind carantina/izolarea, paragraf 62 „În sfârșit, Curtea consideră că, în reglementarea măsurii internării obligatorii, legiuitorul nu trebuie să omită efectele pe care internarea obligatorie le poate avea asupra persoanelor aflate în ocrotirea sau în îngrijirea persoanei internate “.

9

Art 4 din prezentul Proiect de lege are în vedere doar decizia individuală aplicabilă persoanei carantinate.

Considerăm că este o eroare materială și pentru o mai bună claritate a textului trebuie inclusă și persoana față de care se dispune măsura izolării.

10

Redactarea art. 3 lit. d , privind izolarea, este neclara, neintelegandu-se daca acordul (consimtamantul) persoanei este necesar doar pentru aplicarea tratamentului sau si pentru dispunerea masurii izolarii.

Considerăm ca acordul persoanei este necesar si pentru a dispune masura izolarii, dar in lege trebuie prevazut clar acest fapt. Pe de alta parte, daca se doreste ca iziolarea sa fie obligatorie, deci sa poata fi dispusa fara consimtamantul persoanei, acest lucru trebuie prevazut clar in lege. Redactarea actuala a textului de lege permite interpretari divergente cu privire la necesitatea consimtamantului persoanei pentru dispunerea masurii izolarii.

11

Considerăm că art. 6 alin. 2 si art. 7 alin. 8 sunt neclare din prisma faptului că nu precizează criteriile in functie de care medicul constată riscul iminent în cazuri individuale.

 

*Acestea au fost și propunerile susținute de APADOR-CH în fața Comisiei Juridice din camera Deputaților, miercuri 8 iulie la dezbaterea organizată de parlamentari pentru adoptarea proiectului de lege propus de Guvern. Aceleași propuneri au fost transmise și Senatului vineri, 10 iulie 2020

Asociația consideră că bâlbele de legiferare din perioada pandemiei, regulile concepute pe repede înainte fără o gândire strategică, stau la baza situației în care ne aflăm acum, când persoane infectate cu Covid 19 sunt eliberate din spitale, fără posibilitate de monitorizare, în timp ce altora, care se simt rău, le este frică să se prezinte la spital, ca să nu fie internate abuziv.

Carantina și izolarea în caz de boli contagioase au nevoie de un cadru legal bine fundamentat, ce se va aplica oricând, pe termen lung, afectează drepturile și libertățile cetățenilor și nu trebuie tratat doar ca o replica țâfnoasă dată de un executiv grăbit unei Curți Constituționale pe care o consideră ostilă.

Lacune grave ale noii legi privind carantina și izolarea

/în , , , , /de

Guvernul legiferează în continuare heirupist și opac, deși nu mai suntem în stare de urgență; Opinia APADOR-CH pe marginea lacunelor noului act emis de guvern privind carantina și izolarea

APADOR-CH constată că și acestui guvern îi place să legifereze fără consultare publică, în ciuda faptului că nu ne mai aflăm în stare de urgență, ca să fie suspendate regulile de trasparență decizională, iar Curtea Constituțională deja a invalidat mai multe acte adoptate astfel în ultima perioadă.

Un proiect de lege privind noile măsuri de carantină și izolare în caz de boli contagioase a fost adoptat azi de Guvern într-o manieră lipsită de transparență, fiind disponibil pentru consultare abia după adoptare, desi Legea 52/2003, a transparenței decizionale, prevede obligativitatea dezbaterii publice în astfel de cazuri.

În lumina ultimelor eșecuri de reglementare, suferite de executiv la CCR, ar fi fost înțelept și chiar legal ca proiectul adoptat astăzi, fără ca nimeni să-l vadă înainte de ședința de guvern, să fie postat în dezbatere publică timp de câteva zile, astfel încât societatea civilă și poate unii specialiști în legislație să vină cu idei de îmbunătățire a proiectului, astfel încât acesta să nu mai poată fi contestat ulterior.

Citind, în presă, proiectul adoptat de guvern, APADOR-CH observă că deși este vorba practic despre o privare de libertate, carantina și izolarea nu beneficiază în prezentul act de garanțiile prevăzute în mod normal de lege pentru o astfel de măsură. Spre exemplu:

1

Durata măsurii de carantină/izolare nu este stabilită clar prin lege.

E adevărat că durata îmbolnăvirii nu poate fi cunoscută dinainte, însă nici în cazul stării de urgență nu se poate ști de la început cât va dura, dar în lege este prevăzut un termen fix pe care-l poate avea, cu posibilitatea de a prelungi acel termen sau de a înceta măsura înainte de termen, dacă nu mai este nevoie de ea.

Proiectul nu doar că nu prevede o durată precisă, dar nu prevede nici un criteriu clar, ci extrem de ambiguu pentru stabilirea perioadei, și anume “o durată conform datelor științifice oficiale disponibile la nivel internațional.”

Fiind vorba despre privare de libertate, durata trebuie stabilită în mod clar.  În practică, măsura ar putea fi dispusă pe o durata de 14 zile, cu posibilitatea prelungirii de câte ori este necesar din punct de vedere medical, cu până la 14 zile de fiecare dată și cu posibilitatea încetării măsurii chiar înainte de termen, dacă ea nu mai este necesară.

2

Carantina/izolarea persoanelor sau bunurilor ar trebui dispuse prin decizii individuale, nu colective. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

E nevoie de un act clar emis pentru fiecare persoană vizată, în care să se prevadă: data (eventual și ora), emitentul actului, numele persoanei vizate, măsura luată, motivarea luării acestei măsuri, durata măsurii, căi de atac. Actul trebuie comunicat în copie persoanei vizate în momentul luării măsurii. Desigur, în cazul carantinei zonale, deciziile individuale sunt imposibil de emis, dar in cazul carantinei persoanelor și a bunurilor, astfel de decziii pot fi emise și sunt necesare, pentru a exisa un act individual prin care a fost dipusă privarea de libertate.

3

Pentru că este vorba de o privare de libertate, această decizie individuală trebuie reglementată prin lege, nu lăsată la latitudinea unui ordin de ministru. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

Cu alte cuvinte, decizia individuală de plasare în carantină/izolare trebuie să fie reglementată în cuprinsul legii. Adică, legea trebuie să prevadă cine emite decizia individuală, pe ce perioadă, pentru ce motive, cum se comunică etc. Acum, legea nu zice nimic și nu putem să lăsăm lucrurile așa în ideea că poate printr-un ordin de minstru se va introduce și reglelenta decizia individuală.

4

Nu este clar nici cine e partea care trebuie citată, din partea statului, în cazul în care persoana izolată decide să atace măsura la judecător. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

Există mai multe legi în care se prevede expres cine, ce instituție/autoritate va reprezenta statul în caz de proces. Ar fi forte necesar, pentru a elimina posibilele controverse care vor apărea în practică, să se prevadă expres în lege cine va sta în judecată, din partea statului într-un astfel de proces (poate fi minsterul de resort, poate fi o direcție de sănătate publică, poate fi Comitetul Național pentru Situații de Urgență – indiferent cine va fi, ar fi foarte bine să fie prevăzut expres în lege că el va participa în proces).

5

Potrivit Deciziei CCR și a jurisprudenței CEDO, este necesar să se prevadă în lege o scară graduală de luare a măsurilor.

Ar trebui prevăzut că trebuie început cu izolarea la domiciliu ca regullă și dacă asta nu este posibilă din motive medicale sau dacă persoana nu are posibilitatea să se izoleze de restul familiei la domiciliu, să se ajungă la măsuri mai grave. Rațiunea acesteia constă în limitarea efectelor pe care restrangerea drepturilor le are asupra persoanei implicate. Acest raționament a fost prevăzut în cazul carantineiꓽ carantina la domiciliu este regula, iar carantina institutionaliată este excepția.

În prezentul proiect de lege prevede obligativitatea izolării în spital a persoanelor și doar cu titlu de excepție izolarea la domiciliu pentru asimtomatici în condițiile în care, potrivit informațiilor stiintifice oficiale, autoritățile consieră că este posibil astfel.

În acest sens, al respectării pricipiuluiu ultima ratio este și paragraf 61 al deciziei CCR privind carantina/internarea, din care cităm: “De asemenea, legiuitorul trebuie să aibă în vedere că dispozițiile referitoare la internarea obligatorie reprezintă ultima opțiune la care autoritățile pot recurge pentru a realiza obiectivul de prevenire a răspândirii unei boli transmisibile, astfel că este necesar să fie reglementate și alte măsuri de o severitate mai scăzută, care să fie aplicate, dacă sunt eficiente, așa cum a precizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența antereferită.”

6

Art 6 alin. 4 din proiectul de lege depus la Camera Deputailor prevede ca se dispune izolarea la spital pentru persoanele care prezintă simtome specifice și pentru care se impune internarea obligatorie.

Dar, legea nu prevede care sunt cazurile în care se impune internarea obligatorie, ceea ce lasă loc pentru abuzuri și restrangeri nejustificate de drepturi. Deci dacă doar tușești sau strănuti poți ajunge la internare obligatorie. De aceea, este necesar ca legea să fie completată cu indicarea cazurilor în care internarea este obligatorie. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

7

Nu este prevazută participarea procurorului la proces, deși e vorba de privare de libertate. De aceea, la art. 11 trebuie adaugat un paragraf care să prevadă: „Participarea procurorlui la judecată este obligatorie”.

În legea 487/2002, in care este reglelentată o formă a internării nevoluntare, se prevede că participarea procurorului la judecată este obligatorie. Deci, ar trebui să fie obligatorie și în cazul judecății privind carantina/izolarea.

8

În lege trebuie să se prevadă care este situația persoanelor carantinate/izolate care au copii care pot rămâne nesupravegheați. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

Spre exemplu, art. 66 al .3 din legea 487/2002 prevede, în mod judicios: „(3) Când măsura internării nevoluntare a fost luată față de un pacient în a cărui ocrotire se află un minor sau o persoană pusă sub interdicție, căreia i s-a instituit curatela ori o persoană care din cauza bolii, vârstei sau altei cauze are nevoie de ajutor, medicul va informa, de îndată, autoritatea tutelară de la domiciliul sau reședința pacientului.” Un text similar trebuie introdus si in noua lege privind carantinarea/izolare. Acestea au fost precizate și în decizia CCR privind carantina/izolarea, paragraf 62 „În sfârșit, Curtea consideră că, în reglementarea măsurii internării obligatorii, legiuitorul nu trebuie să omită efectele pe care internarea obligatorie le poate avea asupra persoanelor aflate în ocrotirea sau în îngrijirea persoanei internate “.

9

Art 4 din prezentul Proiect de lege are în vedere doar decizia individuală aplicabilă persoanei carantinate.

Considerăm că este o eroare materială și pentru o mai bună claritate a textului trebuie inclusă și persoana față de care se dispune măsura izolării.

10

Redactarea art. 3 lit. d , privind izolarea, este neclara, neintelegandu-se daca acordul (consimtamantul) persoanei este necesar doar pentru aplicarea tratamentului sau si pentru dispunerea masurii izolarii.

Considerăm ca acordul persoanei este necesar si pentru a dispune masura izolarii, dar in lege trebuie prevazut clar acest fapt. Pe de alta parte, daca se doreste ca iziolarea sa fie obligatorie, deci sa poata fi dispusa fara consimtamantul persoanei, acest lucru trebuie prevazut clar in lege. Redactarea actuala a textului de lege permite interpretari divergente cu privire la necesitatea consimtamantului persoanei pentru dispunerea masurii izolarii.

11

Considerăm că art. 6 alin. 2 si art. 7 alin. 8 sunt neclare din prisma faptului că nu precizează criteriile in functie de care medicul constată riscul iminent în cazuri individuale.

 

*Acestea au fost și propunerile susținute de APADOR-CH în fața Comisiei Juridice din camera Deputaților, miercuri 8 iulie la dezbaterea organizată de parlamentari pentru adoptarea proiectului de lege propus de Guvern. Aceleași propuneri au fost transmise și Senatului vineri, 10 iulie 2020

Asociația consideră că bâlbele de legiferare din perioada pandemiei, regulile concepute pe repede înainte fără o gândire strategică, stau la baza situației în care ne aflăm acum, când persoane infectate cu Covid 19 sunt eliberate din spitale, fără posibilitate de monitorizare, în timp ce altora, care se simt rău, le este frică să se prezinte la spital, ca să nu fie internate abuziv.

Carantina și izolarea în caz de boli contagioase au nevoie de un cadru legal bine fundamentat, ce se va aplica oricând, pe termen lung, afectează drepturile și libertățile cetățenilor și nu trebuie tratat doar ca o replica țâfnoasă dată de un executiv grăbit unei Curți Constituționale pe care o consideră ostilă.

APADOR-CH susține debirocratizarea și digitalizarea interacțiunii ONG-urilor cu statul

/în , /de

Guvernul a inițiat zilele trecute o pre-consultare cu reprezentanți ai sectorului neguvernamental, pentru a testa unele propuneri de modificare a OG 26/2000, act ce vizează funcționarea organizațiilor neguvernamentale.

Aceasta a avut ca intenție sondarea opiniei societății civile cu privire la acest demers și face parte dintr-o serie de consultări la care Guvernul s-a angajat înainte de a formula un proiect de modificare. Au fost făcute mai multe propuneri în vederea debirocratizării vieții societății civile, însă punctul comun de interes al participanților a fost reprezentat de procedura de înființare/modificare a asociațiilor și fundațiilor.

La discuție, părerile reprezentanților sectorului ONG au fost împărțite. S-a susținut pe de-o parte o idee mai veche, introducerea în lege a posibilității înființării unui ONG printr-o procedură administrativă, pe modelul societăților comerciale la Registrul Comerțului. Acest mod mai simplu de înființare este suspectat de unii că ar putea genera ilegalități, de aceea alte voci preferă păstrarea modului actual de înființare, la judecător. Printre acestea a existat și o a treia opinie, mai rezervată, în sensul în care să se realizeze digitalizarea procedurii actuale, ceea ce presupune și digitalizarea instanțelor – lucru catalogat de reprezentanții Guvernului ca fiind greu de impus, iar ulterior, treptat, să se migreze către o procedură administrativă.

APADOR-CH a participat la dezbatere și susține următoarele propuneri:

1 Stabilirea prin lege a unei proceduri unitare pentru desfășurarea online a ședințelor structurilor colective de conducere ale asociatiilor și fundațiilor (adunări generale, consilii directoare etc.). Această procedură și-a demonstrat necesitatea în timpul pandemiei. În momentul de față există o astfel de reglementare legală ce vizează numai societățile comerciale și ea ar fi utilă și în cazul ONG-urilor. În lipsa unei reglementări legale unitare, fiecare ONG se descurcă prin proceduri proprii, care pot genera probleme ulterior, când actele sau măsurile adoptate de adunările generale trebuie să fie recunoscute de instanțe.

 

2 Eliminarea avocatului și a notarului din procedura de înregistrare în registrul de publicitate a actelor adoptate de organismele de conducere ale ONG-urilor. De asemenea, eliminarea notarului din procedura de declarare a beneficarilor reali, fiind suficientă o declarație pe proprie răspundere semnată de cel care face declarația, fără alte atestări sau autentificări. Dacă vor să respecte legea, ONG-urile sunt obligate ca pentru fiecare modificare făcută de adunarea generală sau pentru fiecare decizie luată în consiliul director, care trebuie înregistrată la instanță, să asigure prezența la ședință a unui avocat care să ateste respectivele acte. De asemenea, pentru copii legalizate ale respectivelor acte, notarii cer prezența tuturor semnatarilor acelor acte. Activitatea ONG-urilor este astfel îngreunată de un formalism care descurajează luarea unor măsuri sau încurajează organizațiile să nu respecte legea și să nu mai înregistreze măsurile. Propunerea APADOR-CH este ca actele adoptate de adunările generale sau de consiliile directoare să poată fi înregistrate în forma în care acestea sunt adoptate, sub semnătură privată, eventual însoțite de o declarație pe proprie răspundere (neautentificată la notar) a persoanei din cadrul ONG-ului, desemnată de adunarea generală în acest sens. Aceste acte privesc activitatea și viața internă a organizației, nu presupun înstrăinări de bunuri sau valori deosebite care să necesite precauții.

APADOR-CH consideră că ar fi de dorit ca măcar înregistrarea actelor ce modifică componența organelor de conducere sau alte măsuri ce vizează activitatea normală a organizației, ulterioare înființării, să poată fi înregistrate printr-o procedură simplificată, administrativă, să nu mai fie nevoie de decizia unui judecător de fiecare dată. În prezent pacticile neunitare ale instanțelor îngreunează activitatea organizațiilor corecte, care țin să respecte legea și să înregistreze fiecare act adoptat de către organismele de conducere ale acestora.

Potrivit reprezentantei Ministerului Justiției, prezente la întâlnire, suportul tehnic al Registrului național al ONG-urilor este foarte vechi, nu mai reprezintă o soluție sutenabilă pentru a susține informațiile și pentru a permite actualizări în timp real. Mai mult, unele instanțe păstrează Registrul în format scriptic, ceea ce întârzie comunicarea către Minister. Aceasta a precizat că cea mai competentă autoritate să se ocupe de Registru este Registrul Comerțului, pe modelul similar societăților comerciale, însă asta nu ar presupune eliminarea în totalitate a instanței.

De asemenea, majoritatea ONG-urilor au cerut reprezentanților Guvernului să extindă și să clarifice procedurile de declarare a beneficiarilor reali ai organizațiilor, obligație legală intrată în vigoare din acest an și care în continuare este o nebuloasă pentru sectorul neguvernamental.

Discuții pe marginea modificării OG 26/2000 vor mai avea loc, după cum au promis reprezentanții Guvernului, toți participanții fiind de acord că e nevoie de o debirocratizare a legăturii dintre ONG-uri și stat, dar nefiind atins și un consens în privința modului în care ar trebui făcută această debirocratizare.

APADOR-CH susține debirocratizarea și digitalizarea interacțiunii ONG-urilor cu statul

/în , /de

Guvernul a inițiat zilele trecute o pre-consultare cu reprezentanți ai sectorului neguvernamental, pentru a testa unele propuneri de modificare a OG 26/2000, act ce vizează funcționarea organizațiilor neguvernamentale.

Aceasta a avut ca intenție sondarea opiniei societății civile cu privire la acest demers și face parte dintr-o serie de consultări la care Guvernul s-a angajat înainte de a formula un proiect de modificare. Au fost făcute mai multe propuneri în vederea debirocratizării vieții societății civile, însă punctul comun de interes al participanților a fost reprezentat de procedura de înființare/modificare a asociațiilor și fundațiilor.

La discuție, părerile reprezentanților sectorului ONG au fost împărțite. S-a susținut pe de-o parte o idee mai veche, introducerea în lege a posibilității înființării unui ONG printr-o procedură administrativă, pe modelul societăților comerciale la Registrul Comerțului. Acest mod mai simplu de înființare este suspectat de unii că ar putea genera ilegalități, de aceea alte voci preferă păstrarea modului actual de înființare, la judecător. Printre acestea a existat și o a treia opinie, mai rezervată, în sensul în care să se realizeze digitalizarea procedurii actuale, ceea ce presupune și digitalizarea instanțelor – lucru catalogat de reprezentanții Guvernului ca fiind greu de impus, iar ulterior, treptat, să se migreze către o procedură administrativă.

APADOR-CH a participat la dezbatere și susține următoarele propuneri:

1 Stabilirea prin lege a unei proceduri unitare pentru desfășurarea online a ședințelor structurilor colective de conducere ale asociatiilor și fundațiilor (adunări generale, consilii directoare etc.). Această procedură și-a demonstrat necesitatea în timpul pandemiei. În momentul de față există o astfel de reglementare legală ce vizează numai societățile comerciale și ea ar fi utilă și în cazul ONG-urilor. În lipsa unei reglementări legale unitare, fiecare ONG se descurcă prin proceduri proprii, care pot genera probleme ulterior, când actele sau măsurile adoptate de adunările generale trebuie să fie recunoscute de instanțe.

 

2 Eliminarea avocatului și a notarului din procedura de înregistrare în registrul de publicitate a actelor adoptate de organismele de conducere ale ONG-urilor. De asemenea, eliminarea notarului din procedura de declarare a beneficarilor reali, fiind suficientă o declarație pe proprie răspundere semnată de cel care face declarația, fără alte atestări sau autentificări. Dacă vor să respecte legea, ONG-urile sunt obligate ca pentru fiecare modificare făcută de adunarea generală sau pentru fiecare decizie luată în consiliul director, care trebuie înregistrată la instanță, să asigure prezența la ședință a unui avocat care să ateste respectivele acte. De asemenea, pentru copii legalizate ale respectivelor acte, notarii cer prezența tuturor semnatarilor acelor acte. Activitatea ONG-urilor este astfel îngreunată de un formalism care descurajează luarea unor măsuri sau încurajează organizațiile să nu respecte legea și să nu mai înregistreze măsurile. Propunerea APADOR-CH este ca actele adoptate de adunările generale sau de consiliile directoare să poată fi înregistrate în forma în care acestea sunt adoptate, sub semnătură privată, eventual însoțite de o declarație pe proprie răspundere (neautentificată la notar) a persoanei din cadrul ONG-ului, desemnată de adunarea generală în acest sens. Aceste acte privesc activitatea și viața internă a organizației, nu presupun înstrăinări de bunuri sau valori deosebite care să necesite precauții.

APADOR-CH consideră că ar fi de dorit ca măcar înregistrarea actelor ce modifică componența organelor de conducere sau alte măsuri ce vizează activitatea normală a organizației, ulterioare înființării, să poată fi înregistrate printr-o procedură simplificată, administrativă, să nu mai fie nevoie de decizia unui judecător de fiecare dată. În prezent pacticile neunitare ale instanțelor îngreunează activitatea organizațiilor corecte, care țin să respecte legea și să înregistreze fiecare act adoptat de către organismele de conducere ale acestora.

Potrivit reprezentantei Ministerului Justiției, prezente la întâlnire, suportul tehnic al Registrului național al ONG-urilor este foarte vechi, nu mai reprezintă o soluție sutenabilă pentru a susține informațiile și pentru a permite actualizări în timp real. Mai mult, unele instanțe păstrează Registrul în format scriptic, ceea ce întârzie comunicarea către Minister. Aceasta a precizat că cea mai competentă autoritate să se ocupe de Registru este Registrul Comerțului, pe modelul similar societăților comerciale, însă asta nu ar presupune eliminarea în totalitate a instanței.

De asemenea, majoritatea ONG-urilor au cerut reprezentanților Guvernului să extindă și să clarifice procedurile de declarare a beneficiarilor reali ai organizațiilor, obligație legală intrată în vigoare din acest an și care în continuare este o nebuloasă pentru sectorul neguvernamental.

Discuții pe marginea modificării OG 26/2000 vor mai avea loc, după cum au promis reprezentanții Guvernului, toți participanții fiind de acord că e nevoie de o debirocratizare a legăturii dintre ONG-uri și stat, dar nefiind atins și un consens în privința modului în care ar trebui făcută această debirocratizare.

Ce fel de membri CNCD ne dorim?

/în , , /de

Propunerile APADOR-CH, de modificare a legii, pentru creșterea calității profesionale a persoanelor care aspiră la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; Cine sunt cei 26 care candidează acum la posturile de conducere a CNCD

Șase din cele nouă posturi din Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) se eliberează anul acesta și nu mai puțin de 26 de doritori sunt pentru ele. Printre candidați se află, firește, și cei șase ocupanți actuali, majoritatea având deja cel puțin alte două mandate de câte cinci ani la activ.

Un post în Colegiul director al CNCD e plătit bine – cu peste 2000 de euro salariu, conform declarațiilor de avere, plus bani pentru cazarea în București (altă mie de euro lunar) pentru cei care nu au case în Capitală. Dar și satisfacția unei munci deosebite, aceea de a face dreptate oamenilor discriminați pe diverse motive, nu e lucru puțin. Prin urmare e de înțeles atracția pentru respectivele funcții, manifestată mai ales de partidele parlamentare – primele interesate în combaterea discriminării de orice fel – care întotdeauna și-au cercetat atent baza de profesioniști, ca să-i propună pe cei mai buni la CNCD. Și au avut întotdeauna destui încât să nu mai lase locuri și altora, neafiliați politic.

Cine sunt cei 26 de candidați pe 6 locuri?

Cercetând CV-urile celor 26 de candidați de acum, îi aflăm printre ei pe cei susținuți „pe față” de partidele parlamentare, dar îi putem depista ușor și pe cei care aparent candidează „independent” de politic, dar care, ca un făcut, au CV-urile pline cu funcții în diverse instituții publice politizate (guvern, parlament, diverse comitete și comisii naționale). Există și câteva excepții, care se văd cu ochiul liber și care cel mai probabil nici nu vor trece de audierile comisiilor de specialitate, dacă vor fi anunțați la timp de ele. Cercetarea dosarelor celor 26 e o lectură interesantă.

Așadar, își doresc să lupte aprig cu discriminarea următorii:

  • O absolventă de jurnalism, membră IRDO și președinta unei federații pentru persoane cu dizabilități (ea însăși având un handicap locomotor);
  • O profesoară de drepturile omului la Universitatea Dimitrie Cantemir, doctor în drept, activistă;
  • Un doctor în teologie, fost secretar de stat pentru culte și fost membru CNSAS;
  • Un blogger (jurnalist independent), amendat de CNCD pentru o presupusă discriminare la adresa maghiarilor (amendă anulată de instanță), naționalist, licențiat în psihologie, fost consilier al unui europarlamentar PSD și student la drept;
  • O consilieră în Corpul de control al primului ministru, absolventă de drept la Spiru Haret, inginer de utilaj tehnologic;
  • O solistă de muzică populară, absolventă a Școlii populare de artă, specialistă PR, absolventă de ASE cu master în criminalistică;
  • Actuala vicepreședintă a CNCD, fostă directoare economică la Apa Serv Teleorman și președintă a organizației locale de femei PSD, absolventă de științe economice la Universitatea de Vest Timișoara;
  • O licențiată în drept la Universitatea Bioterra, avocată pasionată de ceea ce face, cu o rată de succes de 90% din cazurile preluate, după cum susține în scrisoarea de intenție;
  • Un licențiat în regie de film la Universitatea Hyperion, cu master în dramaturgie, scenarist al unor seriale de televiziune, care spune că a crescut într-un bloc cu diverși minoritari și asta l-a făcut tolerant;
  • O membră CNCD din 2010, al cărei mandat expiră, absolventă de drept, susținută în continuare de PNL;
  • O licențiată în filologie și limbi străine, cu experiență de lucru cu șomeri, romi și persoane marginalizate în diverse ONG-uri, susținută de USR;
  • O avocată, fost președinte al Agenției naționale pentru egalitate de șanse, cu activități diverse în domeniul neguvernamental, susținută de PNL;
  • Un consilier patriarhal la Patriarhia Română, manager al Asociației Pro Vita, licențiat în teologie și doctor în sociologie, propus de PMP. Presa scrie despre el că are păreri controversate cu privire la homosexualitate;
  • Un membru CNCD din 2010, absolvent și doctor în drept, al cărui mandat expiră, susținut în continuare de PSD;
  • Un licențiat în drept la Universitatea Titulescu, consilier în Guvern, pentru relația cu societatea civilă, membru CES, fost consilier al Avocatului Poporului, cercetător la IRDO și o bogată activitate în ONG-uri pentru copii cu dizabilități;
  • Un inginer minier, cu bogată carieră politică – fost prefect de Covasna, deputat cu două mandate PSD, director al unor întreprinderi de stat, actual consilier al președintelui Camerei Deputaților, ajuns celebru în presă datorită declarației de intenție în care a scris „î-mi depun candidatura pentru CNCD” (vezi foto);
  • O altă membră CNCD din 2014, absolventă și doctor în drept, fost secretar de stat prin diverse ministere, fost senator, PSD membră a diverselor comitete și comisii, care dorește să fie în continuare membră CNCD;
  • Un fost deputat, fost eurodeputat, fost secretar de stat prin diverse ministere, doctor în științe economice, absolvent de electronică, aspiră acum la un rest de mandat la CNCD, de 2,5 ani. Cel puțin așa scrie în declarația de intenție;
  • O absolventă de ASE și drept, fostă consilieră la Ministerul Justiției, actual avocat;
  • Un membru CNCD din 2015, din partea minorităților naționale, susținut în continuare de acestea – fost reprezentant al Agenției Naționale pentru Romi și mebru în Partida Romilor, cu o carieră prolifică în domeniul… romilor, absolvent de SNSPA;
  • Un fost ofițer de poliție Timiș, fost deputat, actual senator PSD, absolvent al Academiei de Poliție, doctor în managementul resurselor umane, presa scrie despre el că a fost judecat pentru înmatriculări de mașini furate;
  • Un absolvent de drept la Universitatea București, absolvent de ASE și doctor în drept obținut în China, consilier parlamentar la Camera Deputaților din 2000 până acum;
  • Un absolvent de drept la Româno-Americană, avocat, expert guvernamental într-un guvern PSD, dar a făcut și cursuri de retorică la Casa Paleoologu, și cursuri de șef de restaurant și de hotel;
  • Un minoritar lipovean, „cu educația făcută la timpul cuvenit și făcută bine” după cum susține în propria declarație, absolvent de ASE, neimplicat în politică la vârf, a lucrat în agricultură, zootehnie, morărit, în comerțul alimentar, construcții, instalații etc. Are și școala vieții;
  • O licențiată în drept la Universitatea Danubius din Galați, activistă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, ea însăși în scaun rulant, responsabila cu imaginea PNL Galați, blogger, fost secretar de stat;
  • Și nu în ultimul rând președintele CNCD, aflat în instituție din 2002, la conducerea ei din 2010, desemnat de UDMR pentru încă 5 ani. Licențiat și doctor în drept, fost consilier guvernamental înainte de a se consacra antidiscriminării în CNCD.

 

Societatea civilă, discriminată la numirea în CNCD

Situația de acum nu e mult diferită de cea din 2015, când același șase mandate au expirat și pentru ele au fost 18 concurenți. Printre persoanele susținute de partidele parlamentare, o doamnă specialistă în cazane sub presiune, un domn care a fost arestat pentru luare de mită, doi care s-au remarcat prin declarații rasiste sau homofobe.

APADOR-CH a susținut atunci, împreună cu mai multe organizații neguvernamentale, patru candidați cu ștate vechi în societatea civilă, dar care nu au avut nicio șansă să treacă de audierile din comisii și să ajungă la votul din plen. Deși legea spune că parlamentarii votează candidații, în plen, susținerea politică a celor aleși și trocul dintre partide pentru împărțirea locurilor sunt atât de evidente încât nici măcar nu se mai mimează procedura. Cei care nu au un spate politic nu trec de comisii și nu ajung la votul din plen.

Dacă depolitizarea CNCD este un deziderat imposibil – fiind o instituție politizată chiar prin lege, la fel cum sunt și omoloagele ei europene – APADOR-CH a făcut o serie de propuneri de modificare a legii pentru a îmbunătăți măcar calitatea candidaților propuși și aleși de partide și, de ce nu, pentru a rupe câteva din cele nouă locuri și pentru societatea civilă.

 

Propunerile APADOR-CH pentru un CNCD nediscriminatoriu

Condițiile actuale pe care un candidat la CNCD trebuie să le îndeplinească sunt, conform OG 137/2000, următoarele:

a) are capacitate deplină de exercițiu;

b) are studii superioare absolvite cu diplomă de licență;

c) nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație;

d) are o activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului și combaterii discriminării;

e) nu a fost agent sau colaborator al poliției politice comuniste;

f) nu a colaborat cu organele de securitate și nu a aparținut acestora.

Pe lângă aceste condiții, APADOR-CH mai propune câteva, într-un document* transmis parlamentului:

  1. Candidatul, prin conduita sau afirmaţiile sale, să nu fi prejudiciat drepturile omului şi combaterea discriminării; Legea ar trebui să fie mai precisă în redactare, prin introducerea unor criterii clare în funcţie de care se poate aprecia că o activitate este „recunoscută” într-un anumit domeniu. În lipsa acestor criterii se lasă foarte mult loc pentru arbitrariu în apreciere.
  1. Candidatul să nu facă parte şi să nu fi făcut parte, în ultimii 3 ani, din niciun partid politic, formaţiune sau alianţă politică (aceeaşi condiţie este prevăzută în legea ANI pentru membrii CNI şi are un rol benefic evident, constând în diminuarea substanţială a cauzelor care duc la politizarea excesivă a unei entităţi publice).
  2. Introducerea unei prevederi exprese în sensul că un număr de locuri în consiliul director al CNCD (de exemplu, 3 locuri din totalul de 9) este alocat reprezentaţilor societăţii civile (propuşi de organizaţiile societăţii civile legal constituite, cu activitate în domeniul drepturilor omului). Prevederi similare există şi în alte legi privind funcţionarea unor entităţi publice.
  3. Introducerea unei dispoziţii legale care să prevadă clar şi detaliat criteriile şi procedura ce trebuie urmată de comisiile parlamentare de specialitate pentru acordarea avizului pentru candidaţii. De asemenea, trebuie reglementat clar şi efectul avizului (consultativ) dat de comisii, respectiv prin prevederea în lege a motivelor pentru care candidaţii audiaţi în comisii nu mai pot fi supuşi votului plenului.
  4. O procedură publică și transparentă pentru alegerea membrilor CNCD, cu termene precise ale audierilor și accesul publicului la comisiile la care candidații sunt audiați.

 

Desigur, s-ar mai putea adăuga la toate condițiile astea și clasicul îndemn – „cinste și gramatică” – dar nu vrem să restrângem chiar atât de mult opțiunile politice 🙂

*Pentru accesarea documentului integral, cu propunerile APADOR-CH, transmis CNCD și comisiilor parlamentare, ne puteți scrie pe adresa office@apador.org.

Ce fel de membri CNCD ne dorim?

/în , , /de

Propunerile APADOR-CH, de modificare a legii, pentru creșterea calității profesionale a persoanelor care aspiră la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; Cine sunt cei 26 care candidează acum la posturile de conducere a CNCD

Șase din cele nouă posturi din Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) se eliberează anul acesta și nu mai puțin de 26 de doritori sunt pentru ele. Printre candidați se află, firește, și cei șase ocupanți actuali, majoritatea având deja cel puțin alte două mandate de câte cinci ani la activ.

Un post în Colegiul director al CNCD e plătit bine – cu peste 2000 de euro salariu, conform declarațiilor de avere, plus bani pentru cazarea în București (altă mie de euro lunar) pentru cei care nu au case în Capitală. Dar și satisfacția unei munci deosebite, aceea de a face dreptate oamenilor discriminați pe diverse motive, nu e lucru puțin. Prin urmare e de înțeles atracția pentru respectivele funcții, manifestată mai ales de partidele parlamentare – primele interesate în combaterea discriminării de orice fel – care întotdeauna și-au cercetat atent baza de profesioniști, ca să-i propună pe cei mai buni la CNCD. Și au avut întotdeauna destui încât să nu mai lase locuri și altora, neafiliați politic.

Cine sunt cei 26 de candidați pe 6 locuri?

Cercetând CV-urile celor 26 de candidați de acum, îi aflăm printre ei pe cei susținuți „pe față” de partidele parlamentare, dar îi putem depista ușor și pe cei care aparent candidează „independent” de politic, dar care, ca un făcut, au CV-urile pline cu funcții în diverse instituții publice politizate (guvern, parlament, diverse comitete și comisii naționale). Există și câteva excepții, care se văd cu ochiul liber și care cel mai probabil nici nu vor trece de audierile comisiilor de specialitate, dacă vor fi anunțați la timp de ele. Cercetarea dosarelor celor 26 e o lectură interesantă.

Așadar, își doresc să lupte aprig cu discriminarea următorii:

  • O absolventă de jurnalism, membră IRDO și președinta unei federații pentru persoane cu dizabilități (ea însăși având un handicap locomotor);
  • O profesoară de drepturile omului la Universitatea Dimitrie Cantemir, doctor în drept, activistă;
  • Un doctor în teologie, fost secretar de stat pentru culte și fost membru CNSAS;
  • Un blogger (jurnalist independent), amendat de CNCD pentru o presupusă discriminare la adresa maghiarilor (amendă anulată de instanță), naționalist, licențiat în psihologie, fost consilier al unui europarlamentar PSD și student la drept;
  • O consilieră în Corpul de control al primului ministru, absolventă de drept la Spiru Haret, inginer de utilaj tehnologic;
  • O solistă de muzică populară, absolventă a Școlii populare de artă, specialistă PR, absolventă de ASE cu master în criminalistică;
  • Actuala vicepreședintă a CNCD, fostă directoare economică la Apa Serv Teleorman și președintă a organizației locale de femei PSD, absolventă de științe economice la Universitatea de Vest Timișoara;
  • O licențiată în drept la Universitatea Bioterra, avocată pasionată de ceea ce face, cu o rată de succes de 90% din cazurile preluate, după cum susține în scrisoarea de intenție;
  • Un licențiat în regie de film la Universitatea Hyperion, cu master în dramaturgie, scenarist al unor seriale de televiziune, care spune că a crescut într-un bloc cu diverși minoritari și asta l-a făcut tolerant;
  • O membră CNCD din 2010, al cărei mandat expiră, absolventă de drept, susținută în continuare de PNL;
  • O licențiată în filologie și limbi străine, cu experiență de lucru cu șomeri, romi și persoane marginalizate în diverse ONG-uri, susținută de USR;
  • O avocată, fost președinte al Agenției naționale pentru egalitate de șanse, cu activități diverse în domeniul neguvernamental, susținută de PNL;
  • Un consilier patriarhal la Patriarhia Română, manager al Asociației Pro Vita, licențiat în teologie și doctor în sociologie, propus de PMP. Presa scrie despre el că are păreri controversate cu privire la homosexualitate;
  • Un membru CNCD din 2010, absolvent și doctor în drept, al cărui mandat expiră, susținut în continuare de PSD;
  • Un licențiat în drept la Universitatea Titulescu, consilier în Guvern, pentru relația cu societatea civilă, membru CES, fost consilier al Avocatului Poporului, cercetător la IRDO și o bogată activitate în ONG-uri pentru copii cu dizabilități;
  • Un inginer minier, cu bogată carieră politică – fost prefect de Covasna, deputat cu două mandate PSD, director al unor întreprinderi de stat, actual consilier al președintelui Camerei Deputaților, ajuns celebru în presă datorită declarației de intenție în care a scris „î-mi depun candidatura pentru CNCD” (vezi foto);
  • O altă membră CNCD din 2014, absolventă și doctor în drept, fost secretar de stat prin diverse ministere, fost senator, PSD membră a diverselor comitete și comisii, care dorește să fie în continuare membră CNCD;
  • Un fost deputat, fost eurodeputat, fost secretar de stat prin diverse ministere, doctor în științe economice, absolvent de electronică, aspiră acum la un rest de mandat la CNCD, de 2,5 ani. Cel puțin așa scrie în declarația de intenție;
  • O absolventă de ASE și drept, fostă consilieră la Ministerul Justiției, actual avocat;
  • Un membru CNCD din 2015, din partea minorităților naționale, susținut în continuare de acestea – fost reprezentant al Agenției Naționale pentru Romi și mebru în Partida Romilor, cu o carieră prolifică în domeniul… romilor, absolvent de SNSPA;
  • Un fost ofițer de poliție Timiș, fost deputat, actual senator PSD, absolvent al Academiei de Poliție, doctor în managementul resurselor umane, presa scrie despre el că a fost judecat pentru înmatriculări de mașini furate;
  • Un absolvent de drept la Universitatea București, absolvent de ASE și doctor în drept obținut în China, consilier parlamentar la Camera Deputaților din 2000 până acum;
  • Un absolvent de drept la Româno-Americană, avocat, expert guvernamental într-un guvern PSD, dar a făcut și cursuri de retorică la Casa Paleoologu, și cursuri de șef de restaurant și de hotel;
  • Un minoritar lipovean, „cu educația făcută la timpul cuvenit și făcută bine” după cum susține în propria declarație, absolvent de ASE, neimplicat în politică la vârf, a lucrat în agricultură, zootehnie, morărit, în comerțul alimentar, construcții, instalații etc. Are și școala vieții;
  • O licențiată în drept la Universitatea Danubius din Galați, activistă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, ea însăși în scaun rulant, responsabila cu imaginea PNL Galați, blogger, fost secretar de stat;
  • Și nu în ultimul rând președintele CNCD, aflat în instituție din 2002, la conducerea ei din 2010, desemnat de UDMR pentru încă 5 ani. Licențiat și doctor în drept, fost consilier guvernamental înainte de a se consacra antidiscriminării în CNCD.

 

Societatea civilă, discriminată la numirea în CNCD

Situația de acum nu e mult diferită de cea din 2015, când același șase mandate au expirat și pentru ele au fost 18 concurenți. Printre persoanele susținute de partidele parlamentare, o doamnă specialistă în cazane sub presiune, un domn care a fost arestat pentru luare de mită, doi care s-au remarcat prin declarații rasiste sau homofobe.

APADOR-CH a susținut atunci, împreună cu mai multe organizații neguvernamentale, patru candidați cu ștate vechi în societatea civilă, dar care nu au avut nicio șansă să treacă de audierile din comisii și să ajungă la votul din plen. Deși legea spune că parlamentarii votează candidații, în plen, susținerea politică a celor aleși și trocul dintre partide pentru împărțirea locurilor sunt atât de evidente încât nici măcar nu se mai mimează procedura. Cei care nu au un spate politic nu trec de comisii și nu ajung la votul din plen.

Dacă depolitizarea CNCD este un deziderat imposibil – fiind o instituție politizată chiar prin lege, la fel cum sunt și omoloagele ei europene – APADOR-CH a făcut o serie de propuneri de modificare a legii pentru a îmbunătăți măcar calitatea candidaților propuși și aleși de partide și, de ce nu, pentru a rupe câteva din cele nouă locuri și pentru societatea civilă.

 

Propunerile APADOR-CH pentru un CNCD nediscriminatoriu

Condițiile actuale pe care un candidat la CNCD trebuie să le îndeplinească sunt, conform OG 137/2000, următoarele:

a) are capacitate deplină de exercițiu;

b) are studii superioare absolvite cu diplomă de licență;

c) nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație;

d) are o activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului și combaterii discriminării;

e) nu a fost agent sau colaborator al poliției politice comuniste;

f) nu a colaborat cu organele de securitate și nu a aparținut acestora.

Pe lângă aceste condiții, APADOR-CH mai propune câteva, într-un document* transmis parlamentului:

  1. Candidatul, prin conduita sau afirmaţiile sale, să nu fi prejudiciat drepturile omului şi combaterea discriminării; Legea ar trebui să fie mai precisă în redactare, prin introducerea unor criterii clare în funcţie de care se poate aprecia că o activitate este „recunoscută” într-un anumit domeniu. În lipsa acestor criterii se lasă foarte mult loc pentru arbitrariu în apreciere.
  1. Candidatul să nu facă parte şi să nu fi făcut parte, în ultimii 3 ani, din niciun partid politic, formaţiune sau alianţă politică (aceeaşi condiţie este prevăzută în legea ANI pentru membrii CNI şi are un rol benefic evident, constând în diminuarea substanţială a cauzelor care duc la politizarea excesivă a unei entităţi publice).
  2. Introducerea unei prevederi exprese în sensul că un număr de locuri în consiliul director al CNCD (de exemplu, 3 locuri din totalul de 9) este alocat reprezentaţilor societăţii civile (propuşi de organizaţiile societăţii civile legal constituite, cu activitate în domeniul drepturilor omului). Prevederi similare există şi în alte legi privind funcţionarea unor entităţi publice.
  3. Introducerea unei dispoziţii legale care să prevadă clar şi detaliat criteriile şi procedura ce trebuie urmată de comisiile parlamentare de specialitate pentru acordarea avizului pentru candidaţii. De asemenea, trebuie reglementat clar şi efectul avizului (consultativ) dat de comisii, respectiv prin prevederea în lege a motivelor pentru care candidaţii audiaţi în comisii nu mai pot fi supuşi votului plenului.
  4. O procedură publică și transparentă pentru alegerea membrilor CNCD, cu termene precise ale audierilor și accesul publicului la comisiile la care candidații sunt audiați.

 

Desigur, s-ar mai putea adăuga la toate condițiile astea și clasicul îndemn – „cinste și gramatică” – dar nu vrem să restrângem chiar atât de mult opțiunile politice 🙂

*Pentru accesarea documentului integral, cu propunerile APADOR-CH, transmis CNCD și comisiilor parlamentare, ne puteți scrie pe adresa office@apador.org.

Asociațiile sportive, favorizate la denumire în Senat

/în /de

O inițiativă liberală de modificare a legislației privitoare la asociații și fundații (OG 26/2000) favorizează asociațiile sportive, în detrimentul celorlalte asociații, în privința denumirii. Concret, propunerea de modificare a OG 26/2000, a deputatului liberal Laurențiu Leoreanu, scutește asociațiile sportive cu denumiri „consacrate recunoscute” de la obligația de a-și traduce numele în limba română, dacă acesta este într-o limbă străină.

Obligația există în lege pentru toate organizațiile, însă inițiatorul modificării motivează că această traducere ar fi o povară birocratică și financiară mult prea mare pentru asociațiile sportive. În plus,  spune inițiatorul, dacă o asociație de arte marțiale și-ar traduce denumirea din chineză, coreană sau japoneză, rezultatul s-ar putea întinde pe multe cuvinte și ar fi hilar.

APADOR-CH nu contestă justețea propunerii, deși consideră că sintagma „denumire consacrată recunoscută” este vagă și ar trebui însoțită de indicarea unor criterii, ca să devină previzibilă. Însă independent de aceasta, APADOR-CH consideră că modificarea discriminează celelalte asociații, nesportive, care ar avea denumiri în limbi străine și care ar fi obligate să treacă prin aceleași obstacole birocratice și financiare ca să-și schimbe denumirile adăugând traducerile în limba română.

Prin urmare, APADOR-CH a transmis Senatului o propunere* de modificare a propunerii liberale, astfel încât să fie scutite de traducerea denumirii toate asociațiile „consacrate recunoscute”, nu numai cele sportive.

 

*Pentru consultarea documentului transmis Senatului ne puteți contacta la adresa office@apador.org

Proiectul de modificare a statutului polițistului, retras de la Senat, după sesizarea APADOR-CH

/în , , /de

Senatorii PSD care voiau să facă abuzurile polițiștilor mai greu de probat și-au retras proiectul de modificare a Legii 360/2002, privind statutul polițistului, după intervenția APADOR-CH

APADOR-CH a atras atenția, la începutul lunii mai, asupra intenției de modificare a Legii 360/2002, privind statutul polițistului, care conține unele prevederi bune, dar și una problematică, de natură să îngreuneze posibilitatea de a mai proba eventualele abuzuri săvârșite de polițiști – prin eliminarea elementelor foto și video dintre mijloacele de probă.

La demersul APADOR-CH s-au alăturat mai multe organizații neguvernamentale și împreună am transmis Parlamentului o serie de propuneri de îmbunătățire a proiectului, precum și solicitarea de a se renunța la prevederea prin care se eliminau probele video și audio.

Reacțiile inițiatorilor proiectului nu au întârziat să apară, ei declarând presei că eliminarea probelor video ar fi fost o scăpare și că va fi remediată. Pentru o verificare oficială, APADOR-CH a transmis o solicitare Parlamentului, conform Legii 544/2001, cerând o actualizare a stadiului proiectului de lege în discuție.

În răspunsul primit azi de la Senat, se spune că inițiatorii au preferat să-și retragă complet proiectul, la data de 11 mai 2020, deși ar fi avut posibilitatea să-l corecteze și să-l completeze cu propunerile venite dinspre societatea civilă, întrucât unele dintre prevederi sunt de un real folos în munca polițiștilor: cum ar fi măsurile ce se referă la drepturile bănești ale polițiștilor, dotarea cu bodycams sau punerea statutului polițiștilor în acord cu legea avertizorilor de integritate, astfel încât acei polițiști care atrag atenția public asupra disfuncționalităților din sistem să nu fie pedepsiți sau concediați abuziv.

Să sperăm că retragerea proiectului nu înseamnă anularea, ci îmbunătățirea lui, într-un viitor apropiat.

Citiți răspunsul primit de APADOR-CH de la Senat

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Contactați-ne la
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.