Arhiva pentru categoria: Buna guvernare

Sunteți aici: / / Buna guvernare

APADOR-CH susține debirocratizarea și digitalizarea interacțiunii ONG-urilor cu statul

/în , /de

Guvernul a inițiat zilele trecute o pre-consultare cu reprezentanți ai sectorului neguvernamental, pentru a testa unele propuneri de modificare a OG 26/2000, act ce vizează funcționarea organizațiilor neguvernamentale.

Aceasta a avut ca intenție sondarea opiniei societății civile cu privire la acest demers și face parte dintr-o serie de consultări la care Guvernul s-a angajat înainte de a formula un proiect de modificare. Au fost făcute mai multe propuneri în vederea debirocratizării vieții societății civile, însă punctul comun de interes al participanților a fost reprezentat de procedura de înființare/modificare a asociațiilor și fundațiilor.

La discuție, părerile reprezentanților sectorului ONG au fost împărțite. S-a susținut pe de-o parte o idee mai veche, introducerea în lege a posibilității înființării unui ONG printr-o procedură administrativă, pe modelul societăților comerciale la Registrul Comerțului. Acest mod mai simplu de înființare este suspectat de unii că ar putea genera ilegalități, de aceea alte voci preferă păstrarea modului actual de înființare, la judecător. Printre acestea a existat și o a treia opinie, mai rezervată, în sensul în care să se realizeze digitalizarea procedurii actuale, ceea ce presupune și digitalizarea instanțelor – lucru catalogat de reprezentanții Guvernului ca fiind greu de impus, iar ulterior, treptat, să se migreze către o procedură administrativă.

APADOR-CH a participat la dezbatere și susține următoarele propuneri:

1 Stabilirea prin lege a unei proceduri unitare pentru desfășurarea online a ședințelor structurilor colective de conducere ale asociatiilor și fundațiilor (adunări generale, consilii directoare etc.). Această procedură și-a demonstrat necesitatea în timpul pandemiei. În momentul de față există o astfel de reglementare legală ce vizează numai societățile comerciale și ea ar fi utilă și în cazul ONG-urilor. În lipsa unei reglementări legale unitare, fiecare ONG se descurcă prin proceduri proprii, care pot genera probleme ulterior, când actele sau măsurile adoptate de adunările generale trebuie să fie recunoscute de instanțe.

 

2 Eliminarea avocatului și a notarului din procedura de înregistrare în registrul de publicitate a actelor adoptate de organismele de conducere ale ONG-urilor. De asemenea, eliminarea notarului din procedura de declarare a beneficarilor reali, fiind suficientă o declarație pe proprie răspundere semnată de cel care face declarația, fără alte atestări sau autentificări. Dacă vor să respecte legea, ONG-urile sunt obligate ca pentru fiecare modificare făcută de adunarea generală sau pentru fiecare decizie luată în consiliul director, care trebuie înregistrată la instanță, să asigure prezența la ședință a unui avocat care să ateste respectivele acte. De asemenea, pentru copii legalizate ale respectivelor acte, notarii cer prezența tuturor semnatarilor acelor acte. Activitatea ONG-urilor este astfel îngreunată de un formalism care descurajează luarea unor măsuri sau încurajează organizațiile să nu respecte legea și să nu mai înregistreze măsurile. Propunerea APADOR-CH este ca actele adoptate de adunările generale sau de consiliile directoare să poată fi înregistrate în forma în care acestea sunt adoptate, sub semnătură privată, eventual însoțite de o declarație pe proprie răspundere (neautentificată la notar) a persoanei din cadrul ONG-ului, desemnată de adunarea generală în acest sens. Aceste acte privesc activitatea și viața internă a organizației, nu presupun înstrăinări de bunuri sau valori deosebite care să necesite precauții.

APADOR-CH consideră că ar fi de dorit ca măcar înregistrarea actelor ce modifică componența organelor de conducere sau alte măsuri ce vizează activitatea normală a organizației, ulterioare înființării, să poată fi înregistrate printr-o procedură simplificată, administrativă, să nu mai fie nevoie de decizia unui judecător de fiecare dată. În prezent pacticile neunitare ale instanțelor îngreunează activitatea organizațiilor corecte, care țin să respecte legea și să înregistreze fiecare act adoptat de către organismele de conducere ale acestora.

Potrivit reprezentantei Ministerului Justiției, prezente la întâlnire, suportul tehnic al Registrului național al ONG-urilor este foarte vechi, nu mai reprezintă o soluție sutenabilă pentru a susține informațiile și pentru a permite actualizări în timp real. Mai mult, unele instanțe păstrează Registrul în format scriptic, ceea ce întârzie comunicarea către Minister. Aceasta a precizat că cea mai competentă autoritate să se ocupe de Registru este Registrul Comerțului, pe modelul similar societăților comerciale, însă asta nu ar presupune eliminarea în totalitate a instanței.

De asemenea, majoritatea ONG-urilor au cerut reprezentanților Guvernului să extindă și să clarifice procedurile de declarare a beneficiarilor reali ai organizațiilor, obligație legală intrată în vigoare din acest an și care în continuare este o nebuloasă pentru sectorul neguvernamental.

Discuții pe marginea modificării OG 26/2000 vor mai avea loc, după cum au promis reprezentanții Guvernului, toți participanții fiind de acord că e nevoie de o debirocratizare a legăturii dintre ONG-uri și stat, dar nefiind atins și un consens în privința modului în care ar trebui făcută această debirocratizare.

Ce fel de membri CNCD ne dorim?

/în , , /de

Propunerile APADOR-CH, de modificare a legii, pentru creșterea calității profesionale a persoanelor care aspiră la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; Cine sunt cei 26 care candidează acum la posturile de conducere a CNCD

Șase din cele nouă posturi din Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) se eliberează anul acesta și nu mai puțin de 26 de doritori sunt pentru ele. Printre candidați se află, firește, și cei șase ocupanți actuali, majoritatea având deja cel puțin alte două mandate de câte cinci ani la activ.

Un post în Colegiul director al CNCD e plătit bine – cu peste 2000 de euro salariu, conform declarațiilor de avere, plus bani pentru cazarea în București (altă mie de euro lunar) pentru cei care nu au case în Capitală. Dar și satisfacția unei munci deosebite, aceea de a face dreptate oamenilor discriminați pe diverse motive, nu e lucru puțin. Prin urmare e de înțeles atracția pentru respectivele funcții, manifestată mai ales de partidele parlamentare – primele interesate în combaterea discriminării de orice fel – care întotdeauna și-au cercetat atent baza de profesioniști, ca să-i propună pe cei mai buni la CNCD. Și au avut întotdeauna destui încât să nu mai lase locuri și altora, neafiliați politic.

Cine sunt cei 26 de candidați pe 6 locuri?

Cercetând CV-urile celor 26 de candidați de acum, îi aflăm printre ei pe cei susținuți „pe față” de partidele parlamentare, dar îi putem depista ușor și pe cei care aparent candidează „independent” de politic, dar care, ca un făcut, au CV-urile pline cu funcții în diverse instituții publice politizate (guvern, parlament, diverse comitete și comisii naționale). Există și câteva excepții, care se văd cu ochiul liber și care cel mai probabil nici nu vor trece de audierile comisiilor de specialitate, dacă vor fi anunțați la timp de ele. Cercetarea dosarelor celor 26 e o lectură interesantă.

Așadar, își doresc să lupte aprig cu discriminarea următorii:

  • O absolventă de jurnalism, membră IRDO și președinta unei federații pentru persoane cu dizabilități (ea însăși având un handicap locomotor);
  • O profesoară de drepturile omului la Universitatea Dimitrie Cantemir, doctor în drept, activistă;
  • Un doctor în teologie, fost secretar de stat pentru culte și fost membru CNSAS;
  • Un blogger (jurnalist independent), amendat de CNCD pentru o presupusă discriminare la adresa maghiarilor (amendă anulată de instanță), naționalist, licențiat în psihologie, fost consilier al unui europarlamentar PSD și student la drept;
  • O consilieră în Corpul de control al primului ministru, absolventă de drept la Spiru Haret, inginer de utilaj tehnologic;
  • O solistă de muzică populară, absolventă a Școlii populare de artă, specialistă PR, absolventă de ASE cu master în criminalistică;
  • Actuala vicepreședintă a CNCD, fostă directoare economică la Apa Serv Teleorman și președintă a organizației locale de femei PSD, absolventă de științe economice la Universitatea de Vest Timișoara;
  • O licențiată în drept la Universitatea Bioterra, avocată pasionată de ceea ce face, cu o rată de succes de 90% din cazurile preluate, după cum susține în scrisoarea de intenție;
  • Un licențiat în regie de film la Universitatea Hyperion, cu master în dramaturgie, scenarist al unor seriale de televiziune, care spune că a crescut într-un bloc cu diverși minoritari și asta l-a făcut tolerant;
  • O membră CNCD din 2010, al cărei mandat expiră, absolventă de drept, susținută în continuare de PNL;
  • O licențiată în filologie și limbi străine, cu experiență de lucru cu șomeri, romi și persoane marginalizate în diverse ONG-uri, susținută de USR;
  • O avocată, fost președinte al Agenției naționale pentru egalitate de șanse, cu activități diverse în domeniul neguvernamental, susținută de PNL;
  • Un consilier patriarhal la Patriarhia Română, manager al Asociației Pro Vita, licențiat în teologie și doctor în sociologie, propus de PMP. Presa scrie despre el că are păreri controversate cu privire la homosexualitate;
  • Un membru CNCD din 2010, absolvent și doctor în drept, al cărui mandat expiră, susținut în continuare de PSD;
  • Un licențiat în drept la Universitatea Titulescu, consilier în Guvern, pentru relația cu societatea civilă, membru CES, fost consilier al Avocatului Poporului, cercetător la IRDO și o bogată activitate în ONG-uri pentru copii cu dizabilități;
  • Un inginer minier, cu bogată carieră politică – fost prefect de Covasna, deputat cu două mandate PSD, director al unor întreprinderi de stat, actual consilier al președintelui Camerei Deputaților, ajuns celebru în presă datorită declarației de intenție în care a scris „î-mi depun candidatura pentru CNCD” (vezi foto);
  • O altă membră CNCD din 2014, absolventă și doctor în drept, fost secretar de stat prin diverse ministere, fost senator, PSD membră a diverselor comitete și comisii, care dorește să fie în continuare membră CNCD;
  • Un fost deputat, fost eurodeputat, fost secretar de stat prin diverse ministere, doctor în științe economice, absolvent de electronică, aspiră acum la un rest de mandat la CNCD, de 2,5 ani. Cel puțin așa scrie în declarația de intenție;
  • O absolventă de ASE și drept, fostă consilieră la Ministerul Justiției, actual avocat;
  • Un membru CNCD din 2015, din partea minorităților naționale, susținut în continuare de acestea – fost reprezentant al Agenției Naționale pentru Romi și mebru în Partida Romilor, cu o carieră prolifică în domeniul… romilor, absolvent de SNSPA;
  • Un fost ofițer de poliție Timiș, fost deputat, actual senator PSD, absolvent al Academiei de Poliție, doctor în managementul resurselor umane, presa scrie despre el că a fost judecat pentru înmatriculări de mașini furate;
  • Un absolvent de drept la Universitatea București, absolvent de ASE și doctor în drept obținut în China, consilier parlamentar la Camera Deputaților din 2000 până acum;
  • Un absolvent de drept la Româno-Americană, avocat, expert guvernamental într-un guvern PSD, dar a făcut și cursuri de retorică la Casa Paleoologu, și cursuri de șef de restaurant și de hotel;
  • Un minoritar lipovean, „cu educația făcută la timpul cuvenit și făcută bine” după cum susține în propria declarație, absolvent de ASE, neimplicat în politică la vârf, a lucrat în agricultură, zootehnie, morărit, în comerțul alimentar, construcții, instalații etc. Are și școala vieții;
  • O licențiată în drept la Universitatea Danubius din Galați, activistă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, ea însăși în scaun rulant, responsabila cu imaginea PNL Galați, blogger, fost secretar de stat;
  • Și nu în ultimul rând președintele CNCD, aflat în instituție din 2002, la conducerea ei din 2010, desemnat de UDMR pentru încă 5 ani. Licențiat și doctor în drept, fost consilier guvernamental înainte de a se consacra antidiscriminării în CNCD.

 

Societatea civilă, discriminată la numirea în CNCD

Situația de acum nu e mult diferită de cea din 2015, când același șase mandate au expirat și pentru ele au fost 18 concurenți. Printre persoanele susținute de partidele parlamentare, o doamnă specialistă în cazane sub presiune, un domn care a fost arestat pentru luare de mită, doi care s-au remarcat prin declarații rasiste sau homofobe.

APADOR-CH a susținut atunci, împreună cu mai multe organizații neguvernamentale, patru candidați cu ștate vechi în societatea civilă, dar care nu au avut nicio șansă să treacă de audierile din comisii și să ajungă la votul din plen. Deși legea spune că parlamentarii votează candidații, în plen, susținerea politică a celor aleși și trocul dintre partide pentru împărțirea locurilor sunt atât de evidente încât nici măcar nu se mai mimează procedura. Cei care nu au un spate politic nu trec de comisii și nu ajung la votul din plen.

Dacă depolitizarea CNCD este un deziderat imposibil – fiind o instituție politizată chiar prin lege, la fel cum sunt și omoloagele ei europene – APADOR-CH a făcut o serie de propuneri de modificare a legii pentru a îmbunătăți măcar calitatea candidaților propuși și aleși de partide și, de ce nu, pentru a rupe câteva din cele nouă locuri și pentru societatea civilă.

 

Propunerile APADOR-CH pentru un CNCD nediscriminatoriu

Condițiile actuale pe care un candidat la CNCD trebuie să le îndeplinească sunt, conform OG 137/2000, următoarele:

a) are capacitate deplină de exercițiu;

b) are studii superioare absolvite cu diplomă de licență;

c) nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație;

d) are o activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului și combaterii discriminării;

e) nu a fost agent sau colaborator al poliției politice comuniste;

f) nu a colaborat cu organele de securitate și nu a aparținut acestora.

Pe lângă aceste condiții, APADOR-CH mai propune câteva, într-un document* transmis parlamentului:

  1. Candidatul, prin conduita sau afirmaţiile sale, să nu fi prejudiciat drepturile omului şi combaterea discriminării; Legea ar trebui să fie mai precisă în redactare, prin introducerea unor criterii clare în funcţie de care se poate aprecia că o activitate este „recunoscută” într-un anumit domeniu. În lipsa acestor criterii se lasă foarte mult loc pentru arbitrariu în apreciere.
  1. Candidatul să nu facă parte şi să nu fi făcut parte, în ultimii 3 ani, din niciun partid politic, formaţiune sau alianţă politică (aceeaşi condiţie este prevăzută în legea ANI pentru membrii CNI şi are un rol benefic evident, constând în diminuarea substanţială a cauzelor care duc la politizarea excesivă a unei entităţi publice).
  2. Introducerea unei prevederi exprese în sensul că un număr de locuri în consiliul director al CNCD (de exemplu, 3 locuri din totalul de 9) este alocat reprezentaţilor societăţii civile (propuşi de organizaţiile societăţii civile legal constituite, cu activitate în domeniul drepturilor omului). Prevederi similare există şi în alte legi privind funcţionarea unor entităţi publice.
  3. Introducerea unei dispoziţii legale care să prevadă clar şi detaliat criteriile şi procedura ce trebuie urmată de comisiile parlamentare de specialitate pentru acordarea avizului pentru candidaţii. De asemenea, trebuie reglementat clar şi efectul avizului (consultativ) dat de comisii, respectiv prin prevederea în lege a motivelor pentru care candidaţii audiaţi în comisii nu mai pot fi supuşi votului plenului.
  4. O procedură publică și transparentă pentru alegerea membrilor CNCD, cu termene precise ale audierilor și accesul publicului la comisiile la care candidații sunt audiați.

 

Desigur, s-ar mai putea adăuga la toate condițiile astea și clasicul îndemn – „cinste și gramatică” – dar nu vrem să restrângem chiar atât de mult opțiunile politice 🙂

*Pentru accesarea documentului integral, cu propunerile APADOR-CH, transmis CNCD și comisiilor parlamentare, ne puteți scrie pe adresa office@apador.org.

Ce fel de membri CNCD ne dorim?

/în , , /de

Propunerile APADOR-CH, de modificare a legii, pentru creșterea calității profesionale a persoanelor care aspiră la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; Cine sunt cei 26 care candidează acum la posturile de conducere a CNCD

Șase din cele nouă posturi din Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) se eliberează anul acesta și nu mai puțin de 26 de doritori sunt pentru ele. Printre candidați se află, firește, și cei șase ocupanți actuali, majoritatea având deja cel puțin alte două mandate de câte cinci ani la activ.

Un post în Colegiul director al CNCD e plătit bine – cu peste 2000 de euro salariu, conform declarațiilor de avere, plus bani pentru cazarea în București (altă mie de euro lunar) pentru cei care nu au case în Capitală. Dar și satisfacția unei munci deosebite, aceea de a face dreptate oamenilor discriminați pe diverse motive, nu e lucru puțin. Prin urmare e de înțeles atracția pentru respectivele funcții, manifestată mai ales de partidele parlamentare – primele interesate în combaterea discriminării de orice fel – care întotdeauna și-au cercetat atent baza de profesioniști, ca să-i propună pe cei mai buni la CNCD. Și au avut întotdeauna destui încât să nu mai lase locuri și altora, neafiliați politic.

Cine sunt cei 26 de candidați pe 6 locuri?

Cercetând CV-urile celor 26 de candidați de acum, îi aflăm printre ei pe cei susținuți „pe față” de partidele parlamentare, dar îi putem depista ușor și pe cei care aparent candidează „independent” de politic, dar care, ca un făcut, au CV-urile pline cu funcții în diverse instituții publice politizate (guvern, parlament, diverse comitete și comisii naționale). Există și câteva excepții, care se văd cu ochiul liber și care cel mai probabil nici nu vor trece de audierile comisiilor de specialitate, dacă vor fi anunțați la timp de ele. Cercetarea dosarelor celor 26 e o lectură interesantă.

Așadar, își doresc să lupte aprig cu discriminarea următorii:

  • O absolventă de jurnalism, membră IRDO și președinta unei federații pentru persoane cu dizabilități (ea însăși având un handicap locomotor);
  • O profesoară de drepturile omului la Universitatea Dimitrie Cantemir, doctor în drept, activistă;
  • Un doctor în teologie, fost secretar de stat pentru culte și fost membru CNSAS;
  • Un blogger (jurnalist independent), amendat de CNCD pentru o presupusă discriminare la adresa maghiarilor (amendă anulată de instanță), naționalist, licențiat în psihologie, fost consilier al unui europarlamentar PSD și student la drept;
  • O consilieră în Corpul de control al primului ministru, absolventă de drept la Spiru Haret, inginer de utilaj tehnologic;
  • O solistă de muzică populară, absolventă a Școlii populare de artă, specialistă PR, absolventă de ASE cu master în criminalistică;
  • Actuala vicepreședintă a CNCD, fostă directoare economică la Apa Serv Teleorman și președintă a organizației locale de femei PSD, absolventă de științe economice la Universitatea de Vest Timișoara;
  • O licențiată în drept la Universitatea Bioterra, avocată pasionată de ceea ce face, cu o rată de succes de 90% din cazurile preluate, după cum susține în scrisoarea de intenție;
  • Un licențiat în regie de film la Universitatea Hyperion, cu master în dramaturgie, scenarist al unor seriale de televiziune, care spune că a crescut într-un bloc cu diverși minoritari și asta l-a făcut tolerant;
  • O membră CNCD din 2010, al cărei mandat expiră, absolventă de drept, susținută în continuare de PNL;
  • O licențiată în filologie și limbi străine, cu experiență de lucru cu șomeri, romi și persoane marginalizate în diverse ONG-uri, susținută de USR;
  • O avocată, fost președinte al Agenției naționale pentru egalitate de șanse, cu activități diverse în domeniul neguvernamental, susținută de PNL;
  • Un consilier patriarhal la Patriarhia Română, manager al Asociației Pro Vita, licențiat în teologie și doctor în sociologie, propus de PMP. Presa scrie despre el că are păreri controversate cu privire la homosexualitate;
  • Un membru CNCD din 2010, absolvent și doctor în drept, al cărui mandat expiră, susținut în continuare de PSD;
  • Un licențiat în drept la Universitatea Titulescu, consilier în Guvern, pentru relația cu societatea civilă, membru CES, fost consilier al Avocatului Poporului, cercetător la IRDO și o bogată activitate în ONG-uri pentru copii cu dizabilități;
  • Un inginer minier, cu bogată carieră politică – fost prefect de Covasna, deputat cu două mandate PSD, director al unor întreprinderi de stat, actual consilier al președintelui Camerei Deputaților, ajuns celebru în presă datorită declarației de intenție în care a scris „î-mi depun candidatura pentru CNCD” (vezi foto);
  • O altă membră CNCD din 2014, absolventă și doctor în drept, fost secretar de stat prin diverse ministere, fost senator, PSD membră a diverselor comitete și comisii, care dorește să fie în continuare membră CNCD;
  • Un fost deputat, fost eurodeputat, fost secretar de stat prin diverse ministere, doctor în științe economice, absolvent de electronică, aspiră acum la un rest de mandat la CNCD, de 2,5 ani. Cel puțin așa scrie în declarația de intenție;
  • O absolventă de ASE și drept, fostă consilieră la Ministerul Justiției, actual avocat;
  • Un membru CNCD din 2015, din partea minorităților naționale, susținut în continuare de acestea – fost reprezentant al Agenției Naționale pentru Romi și mebru în Partida Romilor, cu o carieră prolifică în domeniul… romilor, absolvent de SNSPA;
  • Un fost ofițer de poliție Timiș, fost deputat, actual senator PSD, absolvent al Academiei de Poliție, doctor în managementul resurselor umane, presa scrie despre el că a fost judecat pentru înmatriculări de mașini furate;
  • Un absolvent de drept la Universitatea București, absolvent de ASE și doctor în drept obținut în China, consilier parlamentar la Camera Deputaților din 2000 până acum;
  • Un absolvent de drept la Româno-Americană, avocat, expert guvernamental într-un guvern PSD, dar a făcut și cursuri de retorică la Casa Paleoologu, și cursuri de șef de restaurant și de hotel;
  • Un minoritar lipovean, „cu educația făcută la timpul cuvenit și făcută bine” după cum susține în propria declarație, absolvent de ASE, neimplicat în politică la vârf, a lucrat în agricultură, zootehnie, morărit, în comerțul alimentar, construcții, instalații etc. Are și școala vieții;
  • O licențiată în drept la Universitatea Danubius din Galați, activistă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, ea însăși în scaun rulant, responsabila cu imaginea PNL Galați, blogger, fost secretar de stat;
  • Și nu în ultimul rând președintele CNCD, aflat în instituție din 2002, la conducerea ei din 2010, desemnat de UDMR pentru încă 5 ani. Licențiat și doctor în drept, fost consilier guvernamental înainte de a se consacra antidiscriminării în CNCD.

 

Societatea civilă, discriminată la numirea în CNCD

Situația de acum nu e mult diferită de cea din 2015, când același șase mandate au expirat și pentru ele au fost 18 concurenți. Printre persoanele susținute de partidele parlamentare, o doamnă specialistă în cazane sub presiune, un domn care a fost arestat pentru luare de mită, doi care s-au remarcat prin declarații rasiste sau homofobe.

APADOR-CH a susținut atunci, împreună cu mai multe organizații neguvernamentale, patru candidați cu ștate vechi în societatea civilă, dar care nu au avut nicio șansă să treacă de audierile din comisii și să ajungă la votul din plen. Deși legea spune că parlamentarii votează candidații, în plen, susținerea politică a celor aleși și trocul dintre partide pentru împărțirea locurilor sunt atât de evidente încât nici măcar nu se mai mimează procedura. Cei care nu au un spate politic nu trec de comisii și nu ajung la votul din plen.

Dacă depolitizarea CNCD este un deziderat imposibil – fiind o instituție politizată chiar prin lege, la fel cum sunt și omoloagele ei europene – APADOR-CH a făcut o serie de propuneri de modificare a legii pentru a îmbunătăți măcar calitatea candidaților propuși și aleși de partide și, de ce nu, pentru a rupe câteva din cele nouă locuri și pentru societatea civilă.

 

Propunerile APADOR-CH pentru un CNCD nediscriminatoriu

Condițiile actuale pe care un candidat la CNCD trebuie să le îndeplinească sunt, conform OG 137/2000, următoarele:

a) are capacitate deplină de exercițiu;

b) are studii superioare absolvite cu diplomă de licență;

c) nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație;

d) are o activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului și combaterii discriminării;

e) nu a fost agent sau colaborator al poliției politice comuniste;

f) nu a colaborat cu organele de securitate și nu a aparținut acestora.

Pe lângă aceste condiții, APADOR-CH mai propune câteva, într-un document* transmis parlamentului:

  1. Candidatul, prin conduita sau afirmaţiile sale, să nu fi prejudiciat drepturile omului şi combaterea discriminării; Legea ar trebui să fie mai precisă în redactare, prin introducerea unor criterii clare în funcţie de care se poate aprecia că o activitate este „recunoscută” într-un anumit domeniu. În lipsa acestor criterii se lasă foarte mult loc pentru arbitrariu în apreciere.
  1. Candidatul să nu facă parte şi să nu fi făcut parte, în ultimii 3 ani, din niciun partid politic, formaţiune sau alianţă politică (aceeaşi condiţie este prevăzută în legea ANI pentru membrii CNI şi are un rol benefic evident, constând în diminuarea substanţială a cauzelor care duc la politizarea excesivă a unei entităţi publice).
  2. Introducerea unei prevederi exprese în sensul că un număr de locuri în consiliul director al CNCD (de exemplu, 3 locuri din totalul de 9) este alocat reprezentaţilor societăţii civile (propuşi de organizaţiile societăţii civile legal constituite, cu activitate în domeniul drepturilor omului). Prevederi similare există şi în alte legi privind funcţionarea unor entităţi publice.
  3. Introducerea unei dispoziţii legale care să prevadă clar şi detaliat criteriile şi procedura ce trebuie urmată de comisiile parlamentare de specialitate pentru acordarea avizului pentru candidaţii. De asemenea, trebuie reglementat clar şi efectul avizului (consultativ) dat de comisii, respectiv prin prevederea în lege a motivelor pentru care candidaţii audiaţi în comisii nu mai pot fi supuşi votului plenului.
  4. O procedură publică și transparentă pentru alegerea membrilor CNCD, cu termene precise ale audierilor și accesul publicului la comisiile la care candidații sunt audiați.

 

Desigur, s-ar mai putea adăuga la toate condițiile astea și clasicul îndemn – „cinste și gramatică” – dar nu vrem să restrângem chiar atât de mult opțiunile politice 🙂

*Pentru accesarea documentului integral, cu propunerile APADOR-CH, transmis CNCD și comisiilor parlamentare, ne puteți scrie pe adresa office@apador.org.

Asociațiile sportive, favorizate la denumire în Senat

/în /de

O inițiativă liberală de modificare a legislației privitoare la asociații și fundații (OG 26/2000) favorizează asociațiile sportive, în detrimentul celorlalte asociații, în privința denumirii. Concret, propunerea de modificare a OG 26/2000, a deputatului liberal Laurențiu Leoreanu, scutește asociațiile sportive cu denumiri „consacrate recunoscute” de la obligația de a-și traduce numele în limba română, dacă acesta este într-o limbă străină.

Obligația există în lege pentru toate organizațiile, însă inițiatorul modificării motivează că această traducere ar fi o povară birocratică și financiară mult prea mare pentru asociațiile sportive. În plus,  spune inițiatorul, dacă o asociație de arte marțiale și-ar traduce denumirea din chineză, coreană sau japoneză, rezultatul s-ar putea întinde pe multe cuvinte și ar fi hilar.

APADOR-CH nu contestă justețea propunerii, deși consideră că sintagma „denumire consacrată recunoscută” este vagă și ar trebui însoțită de indicarea unor criterii, ca să devină previzibilă. Însă independent de aceasta, APADOR-CH consideră că modificarea discriminează celelalte asociații, nesportive, care ar avea denumiri în limbi străine și care ar fi obligate să treacă prin aceleași obstacole birocratice și financiare ca să-și schimbe denumirile adăugând traducerile în limba română.

Prin urmare, APADOR-CH a transmis Senatului o propunere* de modificare a propunerii liberale, astfel încât să fie scutite de traducerea denumirii toate asociațiile „consacrate recunoscute”, nu numai cele sportive.

 

*Pentru consultarea documentului transmis Senatului ne puteți contacta la adresa office@apador.org

Proiectul de modificare a statutului polițistului, retras de la Senat, după sesizarea APADOR-CH

/în , , /de

Senatorii PSD care voiau să facă abuzurile polițiștilor mai greu de probat și-au retras proiectul de modificare a Legii 360/2002, privind statutul polițistului, după intervenția APADOR-CH

APADOR-CH a atras atenția, la începutul lunii mai, asupra intenției de modificare a Legii 360/2002, privind statutul polițistului, care conține unele prevederi bune, dar și una problematică, de natură să îngreuneze posibilitatea de a mai proba eventualele abuzuri săvârșite de polițiști – prin eliminarea elementelor foto și video dintre mijloacele de probă.

La demersul APADOR-CH s-au alăturat mai multe organizații neguvernamentale și împreună am transmis Parlamentului o serie de propuneri de îmbunătățire a proiectului, precum și solicitarea de a se renunța la prevederea prin care se eliminau probele video și audio.

Reacțiile inițiatorilor proiectului nu au întârziat să apară, ei declarând presei că eliminarea probelor video ar fi fost o scăpare și că va fi remediată. Pentru o verificare oficială, APADOR-CH a transmis o solicitare Parlamentului, conform Legii 544/2001, cerând o actualizare a stadiului proiectului de lege în discuție.

În răspunsul primit azi de la Senat, se spune că inițiatorii au preferat să-și retragă complet proiectul, la data de 11 mai 2020, deși ar fi avut posibilitatea să-l corecteze și să-l completeze cu propunerile venite dinspre societatea civilă, întrucât unele dintre prevederi sunt de un real folos în munca polițiștilor: cum ar fi măsurile ce se referă la drepturile bănești ale polițiștilor, dotarea cu bodycams sau punerea statutului polițiștilor în acord cu legea avertizorilor de integritate, astfel încât acei polițiști care atrag atenția public asupra disfuncționalităților din sistem să nu fie pedepsiți sau concediați abuziv.

Să sperăm că retragerea proiectului nu înseamnă anularea, ci îmbunătățirea lui, într-un viitor apropiat.

Citiți răspunsul primit de APADOR-CH de la Senat

Ce se întâmplă, după decizia CCR, cu decretele preşedintelui privind starea de urgenţă

/în , , , /de

Decretele prezidenţiale privind instituirea/prelungirea stării de urgenţă rămân valabile și nu pot fi contestate în contencios administrativ

 

Pe site-ul Curţii Constituţionale (CCR) a fost publicată, ieri, motivarea deciziei CCR nr. 152  din 6 mai 2020 privind actele normative care reglementează starea de urgenţă.

În prima parte a deciziei, în paragrafele 84 – 106, au fost analizate cele două decrete prezidenţiale emise pentru instituirea şi apoi pentru prelungirea stării de urgenţă.

CCR a stabilit că o parte dintre prevederile decretelor prezidenţiale, aflate în anexele la decrete, conţin dispoziţii pe care Preşedintele nu era îndrituit de lege să le emită.

Aceasta deoarece, spune CCR, Preşedintele nu poate să modifice legi sau să suspende aplicarea unor legi sau a unor articole din legi, acesta fiind atributul exclusiv al Parlamentului sau, după caz, al Guvernului (care poate adopta, cu anumite limitări, ordonanţe de urgenţă).

În paragraful 100 al deciziei CCR sunt date numeroase exemple de măsuri dispuse de Preşedinte cu depăşirea competenţelor legale, respectiv:

 

  1. achiziţionarea directă, de către autorităţile publice centrale și entităţile juridice în care statul este acţionar majoritar, de materiale şi echipamente necesare combaterii epidemiei;
  2. plafonarea preţurilor la medicamente şi aparatură medicală, la alimentele de strictă necesitate şi la serviciile de utilitate publică;
  3. suspendarea din funcţiile de conducere a conducătorilor unităţilor sanitare, direcţiilor de sănătate publică, caselor de asigurări de sănătate, serviciilor de ambulanţă, precum şi autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale cu atribuţii în domeniul asistenţei şi protecţiei sociale, indiferent de statutul lor, cu posibilitatea ca persoanele desemnate să exercite temporar aceste funcţii să nu fie funcţionari publici;
  4. transferuri  între  bugetele Ministerului Sănătăţii şi al Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
  5. faptul că prevederile Legii nr.19/2020 privind acordarea unor zile libere părinţilor pentru supravegherea copiilor, în situaţia închiderii temporare a unităţilor de învăţământ, nu se aplică angajaţilor sistemului naţional de apărare, angajaţilor din penitenciare, personalului din unităţile sanitare publice şi altor categorii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, al ministrului economiei, energiei şi mediului de afaceri, şi al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor, după caz;
  6. derogarea de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2010 privind  concediul  şi  indemnizaţia  lunară  pentru  creşterea  copiilor,  persoana  îndreptăţită păstrându-și stimulentul de inserţie în situaţia pierderii locului de muncă drept urmare a efectelor epidemiei COVID-19;
  7. neînceperea cursului prescripţiilor şi termenelor de decădere de orice fel, iar, dacă au început să curgă, suspendarea lor, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind  Codul  civil  sau  alte  dispoziţii  legale  contrare  nefiind  aplicabile;
  1. continuarea activității instanțelor judecătorești doar în cauzele de urgenţă deosebită, caz în care pot fixa termene scurte, inclusiv de la o zi la alta sau chiar în aceeaşi zi;
  2. suspendarea de plin drept a cauzelor civile fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop;
  3. întreruperea termenele de exercitare a căilor de atac;
  4. limitarea activității de urmărire penală şi cea a judecătorilor de drepturi şi libertăţi;
  5. suspendarea de drept a proceselor penale aflate în curs pe rolul instanţelor de judecată, inclusiv a  celor aflate în procedură în camera preliminară;
  6. stabilirea atribuțiilor Ministerului Afacerilor Externe

 

CCR nu a stabilit că aceste măsuri dispuse de preşedinte erau rele sau neoportune, ci doar că ele nu puteau fi dispuse de Preşedinte, ci doar de Parlament sau, în anumite cazuri, de Guvern (ca legiuitor delegat).

Ce se mai poate întâmpla acum cu aceste prevederi care exced competenţelor Preşedintelui?

CCR răspunde că, practic, nu se mai poate face nimic, ceea ce înseamnă că ele rămân valabile.

Aceasta deoarece CCR a stabilit că decretele prezidenţiale în discuţie sunt acte administrative cu caracter normativ care privesc raportul Preşedintelui cu Parlamentul, motiv pentru care ele intră sub incidenţa art. 126 al. 6 din  Constituție,  fiind  exceptate  de  la  controlul  judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, efectuat în temeiul Legii nr.554/2004. 

Deci, decizia CCR stabileşte că decretele prezidenţiale privind instituirea/prelungirea stării de urgenţă nu pot fi contestate în contencios administrativ.

Pentru cele două decrete prezidenţiale există doar două modalităţi de control:

A – controlul parlamentar

B – controlul constituţional

CCR mai spune că, cu ocazia încuviinţării instituirii stării de urgenţă de către Preşedinte, Parlamentul avea obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor constituționale și legale pe care decretul Președintelui trebuia să le respecte. CCR a reţinut că Parlamentul nu a făcut aceste verificări, deşi ar fi putut să încuviinţeze starea de urgență, dar şi să „sancţioneze” depăşirea competenţelor din decretul prezidenţial. CCR nu precizează însă şi cum ar fi putut să „sancţioneze” Parlamentul aceste depăşiri.

De asemenea, CCR a precizat că pe calea controlului constituţional se poate verifica indirect decretul prezidenţial, prin verificarea constituţionalităţii hotărârii camerelor reunite prin care a fost încuviinţată sau nu instituirea stării de urgenţă. Această verificare nu se face din oficiu de CCR, ci ea trebuie sesizată conform legii, de anumiţi subiecţi (unul dintre preşedinţii celor două Camere, un grup parlamentar sau  un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori).

Având în vedere că nici Paramentul şi nici CCR nu au infirmat vreo prevedere din decretele prezidenţiale, toate prevederile din cele două decrete, inclusiv prevederile din anexe, rămân valabile. Ele au şi caracter definitiv, deoarece nu pot fi atacate nici în contencios administrativ.

Este de observat faptul că doi judecători, care au votat în favoarea deciziei CCR (decizie luată cu unanimitate de voturi), au formulat o opinie concurentă, atașată deciziei CCR, în care susţin că aceste decrete prezidenţiale pot fi atacate în contencios administrativ și că Parlamentul nu poate verifica legalitatea şi temeinicia decretelor prezidenţiale (atribut ce revine instanţelor de judecată), ci poate doar să încuviinţeze sau nu instituirea stării de urgenţă. Opinia este minoritară, astfel că se va ține cont de opinia majoritară, care este în sensul că decretele prezidențiale în discuție nu pot fi atacate în contencios administrativ.

Pentru cei tentaţi să judece foarte aspru erorile din cele două decrete prezidenţiale, nu ar trebui pierdut din vedere că problematica gestionării prin acte normative a unei stări de urgenţă a fost una complet nouă, inedită. Orice început, pe un teren absolut nou, nedefrişat, nu este scutit de unele erori.

Cum am putea evita deciziile „surpriză” ale CCR

Nu este prima dată când CCR, în mod abrupt și oarecum șocant,  reaşează lucrurile în ordinea constituţională, în chestiuni cu privire la care în Constituţie există prevederi eliptice sau vagi, susceptibile de interpretări diferite, chiar diametral opuse.

Poate că ar trebui prevăzută posibilitatea ca autorităţile publice relevante să solicite CCR, în avans, puncte de vedere sau îndrumări cu privire la modul constituţional de acţiune în anumite situaţii sau cu privire la anumite probleme. Astfel, s-ar evita adoptarea unor măsuri care să fie apoi declarate neconstituţionale şi să ducă la dispute – care puteau fi evitate – în opinia publică.

În acest sens, există o reglementare la nivel european, aplicabilă între statele care au ratificat-o (Protocolul nr. 16 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), prin care se introduce posibilitatea ca instanţele naţionale relevante să solicite opinia Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Opinia Curţii va fi exprimată sub forma unui aviz consultativ (cu caracter facultativ). România a semnat acest protocol în 2014, dar nu l-a ratificat, astfel că nu i se aplică încă (noi am tot solicitat ratificarea, dar fără succes).

De aceea, poate că ar fi bine dacă şi la noi s-ar prevedea în lege posibilitatea ca, în anumite cazuri, autorităţile publice importante, să solicite CCR ante factum opinii, puncte de vedere, îndrumări cu privire la probleme de substanţă sau proceduri relevante de natură constituţională.

Este posibilă prevederea prin lege a acestei noi atribuţii a CCR, fără a fi necesară şi modificarea Constituţiei, deoarece art. 146 lit. l din Constituţie prevede că CCR „îndeplinește și alte atribuții prevăzute de legea organică a Curții.”

Aşa cum CEDO va putea formula opinii/avize, cu caracter facultativ (dar, cu foarte mare greutate, în practică) fără să poată fi acuzată că astfel se antepronunţă, tot aşa şi CCR ar putea formula opinii/avize, tot cu caracter facultativ (şi tot cu foarte mare greutate, în practică) fără să poată fi acuzată că se antepronunţă.

Măsuri de combaterea Covid 19 în penitenciarele din România

/în , /de

Răspunsurile Administrației Naționale a Penitenciarelor la întrebările APADOR-CH privind gestionarea sistemului de executare a pedepselor privative de libertate în perioada pandemiei de Covid 19

APADOR-CH a transmis Administrației Naționale a Penitenciarelor un set de întrebări, în virtutea Legii 544/2001, cu privire la modul în care administrația gestionează sistemul de executare a pedepselor în perioada pandemiei.

Printre informațiile cerute au fost cele privitoare la

  • numărul efectivelor de deținuți,
  • personalul medical dedicat acestora,
  • bolile cronice de care suferă deținuții,
  • care este strategia de combatere a Covid 19 în sistemul penitenciar,
  • câți deținuți au fost testați pentru această boală,
  • cât personal a beneficiat de testare,
  • câte cazuri au fost descoperite în urma testărilor,
  • ce măsuri au fost luate în cazul acestora,
  • dacă și câți deținuți au fost eliberați în această perioadă etc.

Răspunsurile primite de la ANP pot fi consultate în acest document. Din informațiile primite, am aflat că:

  • 333 de persoane deținute au fost testate pentru Covid 19;
  • Nicio persoană deținută nu a fost infectată cu Covid 19, deși în cazul a două persoane inițial testele au ieșit pozitive, dar au fost repetate și au ieșit negative de două ori ulterior;
  • 558 de polițiști de penitenciar au fost testați pentru Covid 19. Cei mai mulți la București-Jilava și la Penitenciarul Dej;
  • La data formulării răspunsului (7 mai 2020) erau confirmate ca infectate cu Covid 19 22 de cadre de penitenciar. Cele mai multe la Penitenciarul Jilava;
  • Niciun polițist de penitenciar confirmat cu Covid 19 nu s-a mai prezentat la lucru după confirmarea bolii

Citiți documentul cu răspunsurile ANP integral

Starea de alertă este tot starea de urgenţă, dar cu alt nume

/în , , , /de

De frica CCR, Guvernul a trimis în Parlament un proiect de lege pentru starea de alertă care restrânge aceleași drepturi ca și starea de urgență, deși între cele două stări ar trebui să existe diferențe substanțiale

Guvernul a trimis ieri Parlamentului, spre adoptare, un proiect de lege care prevede  că, pe durata stării de alertă, pot să fie luate aceleaşi măsuri restrictive de drepturi şi libertăţi ca şi cele luate pe durata stării de urgenţă.

În stare de urgenţă, aceste măsuri se iau de ministrul afacerilor interne, cu aprobarea primului-ministru, prin ordonanţă militară. În stare de alertă, aceleaşi măsuri se iau de miniştri sau directori de instituţii publice, prin ordine, decizii, dispoziţii etc.

Diferenţa majoră este că starea de urgenţă este prevăzută în Constituţie şi trebuie instituită de preşedinte şi aprobată de Parlament, pe o durată de cel mult 30 de zile, cu posibilitate de prelungire, în timp ce starea de alertă, nu este prevăzută în Constituţie, nu are o durată precisă şi se declară de un comitet interministerial, format din unii miniştri şi şefi de instituţii publice, denumit „Comitetul național pentru situații speciale de urgență” sau, la nivelul unei sau unor localităţi, de comitetele județene/Bucureşti sau de comitetele locale pentru situații de urgență (formate din prefect, primar, şefi de servicii publice etc.).

Deci, deşi cele două stări, de urgenţă şi de alertă, au aceeaşi esenţă, pentru că presupun luarea aceloraşi măsuri de restrângere de drepturi şi libertăţi, ele pot fi instituite în moduri diferite: unul greu (care implică preşedintele şi Parlamentul) şi unul uşor (care implică, cel mult, un comitet interministerial).

Din acest motiv, starea de alertă poate fi privită ca un artificiu folosit pentru a permite luarea unor măsuri specifice stării de urgenţă, dar fără a mai declara starea de urgenţă. Deci, cu ocolirea procedurii prevăzute în Constituție.

În acest sens, trebuie precizat că OUG 1/1999 prevede că măsurile ce presupun restrângeri de drepturi şi libertăţi pot fi luate numai pe durata stării de urgenţă. În schimb, OUG 21/2004, care introduce noţiunea de „stare de alertă” nu conţine o prevedere în sensul că pe durata stării de alertă pot fi restrânse drepturi şi libertăţi prin ordine şi dispoziţii de miniştri sau directori, tocmai pentru că declararea acestei stări nu implică entităţi constituţionale (preşedinte, Parlament) şi nici existenţa unei situaţii atât de grave, încât să implice restrângeri de drepturi şi libertăţi. Dacă există o situaţie gravă, atunci trebuie instituită starea de urgenţă, cu toate consecinţele ce decurg de aici.

Considerăm că starea de alertă trebuie reglementată diferit de cea de urgenţă cu privire la măsurile care se pot dispune pe durata ei. Dacă, în timpul stării de alertă, pot fi luate aceleaşi măsuri restrictive de drepturi ca şi în starea de urgenţă, aceasta înseamnă că, practic, între cele două stări nu există nicio diferenţă. Deşi ar trebui să existe diferenţe substanţiale, esenţiale. De ce? Pentru că nu este normal ca libera circulaţie, libertatea întrunirilor, dreptul la muncă, libertatea economică, dreptul la învăţătură, dreptul la viaţă privată şi restul drepturilor şi libertăţilor fundamentale să fie restrânse prin simpla voinţă a unor funcţionari din ministere şi instituţii publice.

Starea de alertă ar trebui să se rezume la impunerea de obligaţii doar pentru autorităţile şi instituţiile publice, adică statul e cel ce trebuie alertat să se pregătească serios şi să dea o atenţie deosebită situaţiei speciale apărute. Dar, starea de alertă nu ar trebui să permită, prin ea însăși, restrângeri de drepturi şi liberăţi prin decizii/ordine de directori sau ministri. Dacă situaţia excepţională este de o aşa seriozitate încât necesită pentru rezolvare măsuri care presupun restrângeri de drepturi şi libertăţi, atunci nu ar trebui rămas în stare de alertă, ci ar trebui instituită (sau prelungită) starea de urgenţă, conform Constituţiei.

În cazul acestei pandemii, aflată încă în desfăşurare şi cu mare probabilitate de revenire la un nivel chiar mai ridicat decât a fost, soluţia corectă/constituţională era de prelungire sau de instituire din nou a stării de urgenţă, dacă trebuiau luate în continuare măsuri de restrângere de drepturi şi libertăţi pentru combaterea pandemiei. În schimb, a fost găsit artificiul redenumirii stării de urgenţă ca stare de alertă (mult mai uşor de instituit). Dar, dacă problemele sunt serioase, iar riscurile pentru comunitate rămân în continuare mari, din cauza acestei pandemii, de ce ne ferim să o recunoaştem şi nu menţinem starea de urgenţă? Şi în starea de urgenţă pot fi adoptate măsuri ceva mai relaxate decât cele iniţiale, cum se doreşte în prezent.

Este foarte posibil ca şi noua lege, aflată încă în stadiul de proiect, care reglementează starea de alertă, să fie declarată neconstituţională, tocmai pentru motivul că eludează procedura specială prevăzută în Constituie pentru instituirea unei stări excepţionale (starea de urgenţă), pe durata căreia pot fi restrânse, mai ușor, drepturi şi libertăţi.

În concluzie, despre relația actuală dintre starea de alertă şi starea de urgenţă, se poate folosi o expresie clară, precisă şi previzibilă, aşa cum cere şi Curtea Constituţională: „Aceeaşi Marie, cu altă pălărie.” 

APADOR-CH consideră că atât starea de urgenţă, cât şi starea de alertă trebuie reglementate unitar şi coerent, printr-un singur act normativ (lege), în care să se prevadă clar deosebirile dintre aceste stări, precum şi măsurile specifice care pot fi luate şi de către cine, în cazul fiecăreia dintre ele. Altfel, singurul pas care se face prin actualul proiect de lege este de la confuzie la improvizaţie.

A Response to the European Commission Consultation on Rule of Law in the EU

/în , /de

Romania situation – The Association for the Defence of Human Rights – the Helsinki Committee (APADOR-CH)

This contribution is a response to the European Commission’s consultation feed into its first Annual Rule of Law Report.

Justice system

Independence

Allocation of cases in courts

In Romania, cases are randomly allotted through an online informatics system, named ECRIS. Each judge or panel of judges is randomly allotted a certain number of cases by matching the object of the file with the specialization of the judge/panel of judges. Other criteria for the allotment are the degree of difficulty of the court session and the number of cases allotted per session.

By combining the two criteria, the degree of difficulty of the court session and the number of cases allotted per session, the result is that in some cases one judge/panel of judges is allotted few cases which are deemed by the system to be more difficult, while in other cases, a judge/panel of judges are allotted an excessive number of lower-difficulty cases.

The solution to prevent such inadequate situations is to implement hourly intervals within each court session, to increase the overall number of judges and to create more locative facilities for court sessions, since the main obstacle in establishing a court session is the lack of proper available room in which a session may be duly held.

Independence and powers of the body tasked with safeguarding the independence of the judiciary

Although the independence and the powers of the Romanian Council for the Judiciary do not seem affected from the 2019 legal developments, it is relevant to mention that curent legislation (Law no. 317/2004 regarding the Council for the Judiciary) provides that plenary board meetings of the Council must be held in the presence of 15 of its members, so that quorum requirements are met for legally passing resolutions.

This provision might and was used by certain members of the Council in contradiction with its purpose, by refraining to participate to board meetings so that certain points on the Council’s agenda could not be duly voted and passed.

An example in this respect is the recurent postponement in July 2019 of the Council meetings whose agenda was to appoint the chief prosecutor of the Special Section for the investigation of offences committed by magistrates.

The solution to prevent such cases of unjustifiable postponements of Council’s plenary meetings is to amend the legislative framework for participating in the Council’s Board meeting either by eliminating the mandatory character of such a high presence of the members or by instituting effective sanctions against Board members who in ill-faith and without objective ground refrained from participating to a Board meeting, thus blocking the possibility of discussing the agenda by the rest of the members present.

Accountability of judges and prosecutors, including disciplinary regime and ethical rules

While a judge’s independence is a necessary element for the stability of the justice system, it is not a sufficient requirement for the corect and fair solution of particular cases. Romania has suffered from several ECHR convictions for breaching the obligation to ensure the right to a fair trial.

The breaches emerged from material erors committed by Romanian judges, and a legal framework sanctioning their conduct through a direct obligation to repay damages has yet to be implemented. Nevertheless, the Romanian State is the one who must initially pay these damages to its citizens, without having an effective possibility to recover the damages from the magistrate in default.

As such, in present, judges are not directly liable from a material point of view for judicial erors. However, in compliance with Law no. 303/2004 regulating the status of judges and prosecutors (“Law no. 303/2004”), the Romanian state is obliged to pay the damages. The Romanian Ministry of Public Finances shall alert the Judicial Inspection which shall investigate whether the judicial eror is committed as a result of gross negligence or illfaith.

Based on the report issued by the Judicial Inspection, the Romanian State through the Ministry of Public Finances, may pursue the eroneous magistrate requesting the recovery of material damages in 6 months as of the report of the Judicial Inspection. In practice, the Judicial Inspection’s findings are not sufficient to support the Romanian State’s action against the magistrate.

A solution to limit and prevent as extensively as possible potential judicial erors would be to introduce material accountability directly for the magistrate proven in default. If such an accountability is not a prefered instrument, other solutions may be the extension of the statute of limitation of Romanian State claims for damages against magistrates, since at present, the Romanian State may request damages only after it is obliged in its turn by the ECHR to pay these damages and ECHR trials are known to be lengthy.

Also, a potential solution may be the regulation of the possibility for the Romanian Ministry of Finances to pursue magistrates for the repair of material damages, without the necessity of the Judicial Inspection’s prior disciplinary sanctioning decision or without a criminal ruling attesting the default and the prejudice.

Remuneration/bonuses for judges and prosecutors

Law no. 303/2004 establishes the right for judges and prosecutors to be granted a special pension for their service as magistrates. The value of the magistrate’s pension is roughly 80% of the gross wage plus bonuses received in the month prior to retiring from activity. This value is supported partly from the social insurance budget, based on the magistrate’s contribution to the social system. The largest part of the special pension is supported from the state budget.

In practice, the value of the service pensions computed as described above reaches extremely high amounts (e.g. 3,750 EUR for the medium magistrates’ pension, as per public sources) and can turn out to be even higher than the magistrates’ salary. This situation may lead to a disruption in the public perception of judges and prosecutors, whose special pensions may not be perceived as meritorious due to their extremely high value.

In the first 3 months of 2020, judges and prosecutors in Romania have protested against a legislative initiative aimed to annul their service pensions. A solution to this situation would be to gradually reduce the percentage or the basis on which the service pension is computed, similar to cases of other categories of Romanian citizens who receive a service pension (e.g. policemen).

Independence/autonomy of the prosecution service

Law no. 303/2004 provides that prosecutors are impartial but also establishes hierarchical control and subordination between prosecutors. In practice, there are cases when the prosecutor’s conduct is not effectively controlled by its superior hierarchical prosecutor or the control is aimed to pressure the hierarchical inferior prosecutor.

For example, the indictment (the act by which a criminal case is sent by the prosecutor to the court for the trial) must be confirmed by the hierarchically superior prosecutor who drafted the indictment. To be confirmed, the indictment is examined by the hierarchically superior prosecutor both in terms of legality and in terms of soundness. If the hierarchically superior prosecutor does not confirm the indictment, the file cannot go to court. The possibility of the hierarchical prosecutor to infirm the indictment act may lead to political pressure on the latter, and this concern should be properly addressed within the legal framework.

A solution to prevent ineffective subordination of prosecutors to their hierarchical bodies would be the implementation of an active mechanism for magistrates’ accountability.

Significant developments capable of affecting the perception that the general public has of the independence of the judiciary

In 2019, several events could be interpreted as affecting the perception of the general public with respect to the independence of the judiciary:

• Emergency Ordinances No.7/2019 of 20 February 2019 and No.12/2019 of 5 March 2019 modifying the justice laws, which were criticized by magistrates due to alleged speed of adoption, lack of consultation and unclear rationale behind these emergency ordinances affected the legal certainty and predictability of the judicial process,

• Due to these frequent amendments of the justice laws, in February – March 2019, magistrates united and protested against the manner in which these laws were passed, by suspending the judgement of trial, by publicly protesting on the steps of courts of law or by wearing a distinctive white armband.

• The operation of the Special Section for the investigation of offences committed by magistrates continued to raise questions regarding the legality of its creation, since the Special Section launched investigations against judges and prosecutors who had opposed the curent changes to the judicial system, as well as abrupt changes in the approach followed in pending cases, such as the withdrawal of appeals previously lodged by the DNA in high-level corruption cases. In December 2019, the Ministry of Justice submitted a proposal for the revocation of the Special Section, which was received positively by the Government. However, in lack of a legal initiative detailing the consequences of the envisaged revocation of the Section and considering that the Constitutional Court declared its existence to be in line with the Constitution, it is still unclear whether the Section shall cease to exist entirely, or its attributions shall be amended.

• On 14.10.2019, EU Council confirms Laura Codruţa Kövesi as first European chief prosecutor, after the application of Mrs. Kövesi raised divergent opinions in Romanian justice and political system. Controversies stemmed from her dismissal by President Klaus Iohannis following a decision of the Constitutional Court stating that he can only verify the legality of the Ministry of Justice’s proposal for the dismissal, not the arguments that lead to the proposal. Also, in 2019, prior to the appointment as European chief prosecutor, the Special Section for the investigation of offences committed by magistrates publicly announced that Mrs. Kovesi is curently investigated in several criminal files.

Positive aspects were also registered within the public mindset, through the results of the Referendum in May 2019, called by the President of Romania, in which an overwhelming majority of Romanian citizens supported propositions to strengthen the safeguards against corruption and the arbitrary use of emergency ordinances.

 Quality of justice

Accessibility of courts

With respect to court fees, the amounts and the procedures established for requesting facilities for the payment of these court fees do not raise any issues of accessibility. However, the legal fees for the court appointed attorney are derisory and this circumstance may affect the quality of legal assistance provided by the public defender and subsequently, the accessibility to effective legal representation by the attorney.

A Protocol between the Ministry of Justice, the Public Ministry and the National Association of the Romanian Bar establishing public attorney fees has been adopted in February 2019. Although the adoption of this instrument was welcomed, in practice the matter of the low public defender fees is yet to be resolved, since the courts do not take into consideration the fees mentioned in the Protocol. Procedural laws allow judges to censor the court appointed attorney’s fees, without having to observe the minimal fees set out through the Protocol, since such Protocol is not binding and opposable to magistrates as a law would be.

Another matter related to the legal fees is the fact that the latter are usually paid with a certain delay, which can also lead disruptions in the quality of the legal representation. Solutions for these matters would be to enforce mandatory legal provisions establishing minimum attorney fees for public defenders, which are paid within 30 days as of the date when the legal services were performed.

 Resources of the judiciary

Considering the potential threat perceived by magistrates with respect to the abrogation of their service pensions, a large number of magistrates files requests for early retirement. In the near future, this circumstance determines a reduced number of magistrates per court, while the number of cases remains the same, thus leading to an overload of cases per magistrate.

In December 2019, Romanian Parliament voted that the anticipated retirement is postponed until January 2022, in order to prevent judicial system to be overwhelmed due to the lack of magistrates. This measure alone does not suffice and it is recommendable use this period of time to organize several competitions for the occupancy of positions as judges and prosecutors so that human resources at the court’s level are ensured once the magistrates are allowed to enter early retirement.

Use of assessment tools and standards

With respect to ICT systems, Romanian courts have recently adopted certain digitalization measures, including the implementation of the digital file at higher courts, by independently creating the software for the digital file where the court documents are stored. The digital file is considered to be a success, but the downside is that it can only function for newly registered claims, since the scanning capacity of physical documents is extremely limited. As such, financial resources should be increased so that the progress of Romanian court through technology is higher and allows courts to address curent needs of citizens and even of magistrates.

Romanian courts receive funding from the Ministry of Justice so a solution would be the increase of these funds and the implementation of a national technology scheme which would allow all courts to benefit from modern scanning equipment, from modern computers and would also provide that each judge has its own electronic signature (at present, there is only one electronic signature per court).

In Romania there is no method of monitoring and evaluating the quality of justice and assessing the results of the act of justice. A solution to create such a tool would be that the Council of the Judiciary caries out an annual report assessing the quality of justice in Romania, based on accurate feedback provided by citizens benefiting from the justice system.

Other issues related to the quality of justice

A proposal for the increase of the quality of the act of justice is to adopt mandatory rules obliging law offices with more than 50 attorneys to perform pro-bono legal services for a a limited number of hours per year. This could lead to a higher involvement of attorneys in corporate responsibility programs and would increase the overall quality of legal services, considering the vast experience, skills and know-how which attorneys may provide for free to those in need.

Efficiency of the justice system

Length of proceedings

Through the adoption of the New Romanian Civil Procedure Code in February 2013 and through the adoption of the New Romanian Criminal Procedural Code in February 2014, the length of proceedings has been substantially reduced and should be, at least in theory, somewhat predictable. However, in practice, the length of proceedings in certain types of trials is more than excessive.

For example, in April 2020 the High Court of Cassation and Justice established a first hearing in a recourse against a public administration’s decision in March 2022, approximately 2 years after the date of submission of the recourse. The extensive length of these proceedings is explained by magistrates as being caused by insufficient personal, a high burden of cases per magistrate and scarce court resources, such as rooms for trials and for hearings. Therefore, a solution for limiting the situations when the length of proceedings is excessive is to increase the number of judges and to allocate proper locative resource to courts, including ICT equipment for long distance hearings.

Enforcement of judgements

In practice, citizens face the problem of the extensive time for motivating the court’s decision. The delay in motivating and communicating the ruling impacts the enforcement of judgements, especially if the defendant enters insolvency proceedings until the final decision is drafted, since a ruling can only be enforced once its motivation is drafted and duly communicated to the trial parties.

A solution would be for the legislator to adopt sanctions for the judge’s non-observance of the obligation to draft the motivated ruling within a limited period of time.

Anti-corruption framework

Prevention

Integrity framework

Lawyers’ situation Pursuant to Anti Money-Laundering Law no. 129/2019, attorneys are obliged to inform the national body established by law with respect to any potential information related to money laundering activities. However, point. 39 of Directive (EU) 2015/849 of the European Parliament and of the Council of 20 May 2015 on the prevention of the use of the financial system for the purposes of money laundering or terorist financing states that “Member States should have the possibility to designate an appropriate self-regulatory body as the authority to be informed in the first instance instead of the FIU.

In accordance with the case-law of the European Court of Human Rights, a system of first instance reporting to a self-regulatory body constitutes an important safeguard for upholding the protection of fundamental rights as concerns the reporting obligations applicable to lawyers. Member States should provide for the means and manner by which to achieve the protection of professional secrecy, confidentiality and privacy”.

Considering that lawyers have professional secrecy obligations (imposed by law and enshrined by the ECHR case-law-Michaud, req. n°12323/11) with respect to disclosing suspicious transactions and that they are part of a self-regulatory body, lawyers should address their suspicions to the President of the Bar who acts as a filter. Consequently, the provisions of Law no. 129/2019 may be interpreted as conflicting with the European acquis and it is recommendable to amend them, so that lawyers may disclose the information provided by Law no. 129/2019 to their self-regulatory body.

NGOs’ situation

Law no. 129/2019 also raises difficulties for NGOs, given its unclear provision regarding whether associations must also provide information regarding the real beneficiary, even though they are not administering and distributing funds.

Also, Law no. 129/2019 contains ambiguous provisions regarding the concept of real beneficiary, applied particularly to associations which do not administer funds. In particular, Law no. 129/2019 places NGOs in the same category of financial risk and under the same due diligence obligations towards partners or individuals as providers of gambling services or banking institutions without any previous risk assessment.

Under Law no. 129/2019, NGOs are required to communicate to the Government the personal data of their beneficiaries, which could include the personal data of abuse victims, journalists or other vulnerable individuals. In case of non-compliance, the organization may be dissolved.

A solution for the above is to amend Law no. 129/2019, so that the legislator clarifies if the category of entities obliged to provide information regarding the real beneficiary includes NGOs who do not administer funds. Also, Law no. 129/2019 should comprise an accurate definition of the real beneficiary which applies in the case of NGOs who do not administer funds.

Measures in place to ensure whistle-blower protection and encourage reporting of corruption

In 2004, Romania became the first European country to adopt a Whistle-blowers Law (Law no. 571/2004) as part of national anti-corruption measures in public administration. 15 years after the adoption of the law, the general conclusions of the monitoring of the implementation of the National Anticorruption Strategy 2016-2020 indicate that whistle-blowers are a vulnerable category to abuses by the authorities because there is no effective national protection system.

Romania was convicted at the ECHR for such a practice in 2013. ECHR found the lack of effective protection of whistle-blowers in the case of APADOR-CH Bucur and Toma v. Romania. In essence, the Court held that the applicant had been unjustifiably convicted of disclosing the information, considering that there was a public disclosing of law breaching based on good faith. The Court notes that the general interest in disclosing illicit acts committed within the institution is more important than the interest in maintaining public confidence in the institution. The Court also notes that the domestic courts convicted the applicant following an unfair trial in which they rejected essential evidence in his defense.

However, this case did not produce significant systemic improvements, on the contrary. The press constantly reports cases of sanctioned warnings in various fields: health, justice, environmental protection, water industry, public transport, mass media, culture. Several breaches that have been discovered in practice in publicly administered institutions, such as hospitals and public press institutions, included disciplinary sanctions for whistle-blowers so that the latter would be discouraged to come forward publicly with their information. A potential solution to this issue would be to regulate stronger material and disciplinary sanctions for individuals and legal entities who actively create obstacles and determine the discouragement of whistle-blowers.

APADOR-CH has repeatedly pointed out that the internal regulations of certain public institutions contain illegal provisions (contrary to Law no. 571/2004), because they provide sanctions for warnings in the public interest and / or prevent Whistle-blowers from addressing to the media directly. These regulations had to be modified, in the sense of providing for Whistle-blowers all the rights and facilities provided by Law no. 571/2004.

As a consequence of the adoption of the European Directive on the protection of persons reporting breaches of EU law in 2019 by the European Council and the European Parliament, Romania, similar to other Member States, has two years to transpose the provisions of the Directive into national law, the deadline being December 17, 2021.

Sectors with high-risks of corruption in a Member State and relevant measures taken/ envisaged for preventing corruption in these sectors

With respect to healthcare, as per Law no. 95/2006, hospital managers are appointed in Romanian through order of the Ministry of Health, of the Ministry of Transport or order of the mayor of the city/commune where the hospital is located. Considering that the appointment can be performed also by a mayor, who a representative of a political party with usually high influence in the city/commune, the decision to appoint a hospital manager can be subjective and performed in the interest of the political party and affiliation of the mayor. In such cases, hospitals are at risk of being managed by an inefficient manager, whose acts are subject to political interests.

A solution for the prevention of such cases would be the elimination of the legal provision allowing mayors to appoint hospital managers and adopting new provisions for the appointment of hospital managers after a proper competition and examination of their performances/ abilities.

With respect to other sectors with high – risks of corruption, mention should be made that in Romania, political campaign costs are reimbursed from the public budget, pursuant to Law no. 334/2006 for financing political parties and campaigns (“Law no. 334/2006”), within limits which reach up to 20,000 minimum gross salaries. The reimbursement of expenses is granted provided that the candidate obtains a minimum 3% of the total votes expressed. This provision determines political candidates who do not have objective chances to win elections to enroll in political campaigns for the purpose of increasing their own image capital, for the purpose of political games or for the purpose of contracting their relatives’ firms for consultation services, in order to benefit from the reimbursement of these expenses from the public budget.

A solution against this practice is to increase the level of votes which grant the right to reimbursement, which curently is of a mere 3% of the total votes expressed.

Repressive measures

Potential obstacles to investigation and prosecution of high-level and complex corruption cases

The members of the Romanian Government have immunity, meaning that only the Chamber of Deputies, the Senate and the President of Romania are entitled to request the criminal investigation of the members of Government for the acts performed while in function, in compliance with art. 109 of the Romanian Constitution. Since this type of immunity is singular in Romanian legal framework and prohibits any investigation with respect to the members of Government, even after serving office, without the approval of the Chamber of Deputies, of the Senate or of the President, it would be recommendable to consider its amendment and to limit the cases or the period of time for which immunity is granted to Government members.

Read the contributions of other states – Bulgaria, Croatia, Italy, the Netherlands and Spain – in a report submited by Liberties.

Decizia CCR pe înțelesul tuturor

/în , , , /de

Ce a decis Curtea Constituţională cu privire la starea de urgenţă; Ce se întâmplă cu amenzile necontestate în termen; Poliția poate amenda în continuare; Ce trebuie să facă Parlamentul și Guvernul mai departe

În şedinţa din 6 mai 2020, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la sesizarea Avocatului Poporului privind două ordonanţe de urgenţă, respectiv OUG nr. 1/1999 şi OUG nr. 34/2020, care reglementează procedura instituirii stării de urgenţă şi a stării de asediu, precum şi amenzile ce se pot aplica pentru nerespectarea măsurilor stabilite pentru gestionarea stării de urgenţă/asediu.

Pe scurt, potrivit comunicatului emis, Curtea Constituţională a decis, cu unanimitate de voturi, următoarele:

1 Starea de urgență este constituțională

Starea de urgenţă a fost instituită în mod constituţional. Nu se pune problema „anulării” ei. Curtea a stabilit că, în mod corect, în decretul prezidenţial au fost identificate şi indicate drepturile şi libertăţile al căror exerciţiu urma să fie restrâns.

Dar în decret au fost prevăzute şi unele măsuri concrete, care au constat în modificarea, completarea sau suspendarea unor dispoziţii legale. Aceste măsuri concrete au depăşit limita prevăzută de lege (OUG 1/1999) în care preşedintele putea acţiona. Parlamentul ar fi putut să sancţioneze depăşirea competenţelor legale de către preşedinte, însă nu a făcut-o.

(Vom primi mai multe clarificări despre această problemă reţinută de Curtea Constituţională, privind depăşirea parţială a competenţelor legale prin decretul prezidenţial, odată cu publicarea motivării deciziei CCR)

2Nu și amenzile date pentru nerespectarea ei

Toate amenzile aplicate pe durata stării de urgenţă pentru nerespectarea măsurilor stabilite pentru combaterea pandemiei nu au o bază constituţională (fie pentru că reglementarea este neclară – cazul art. 28 din OUG 1/1999 – fie pentru că prin ordonanță de urgență nu se pot restrânge drepturi şi libertăţi – cazul întregii OUG 34/2020). Aceasta înseamnă că nu au bază constituţională nici amenzile „mici” (cele aplicate în prima fază a stării de urgenţă) şi nici amenzile „mari” (cele aplicate după majorarea amenzilor, care a fost stabilită prin OUG nr. 34/2020).

Se mai pot da amenzi acum?

Decizia Curţii Constituţionale îşi produce efectele numai după publicarea ei în Monitorul Oficial, publicare care se va face, cel mai probabil, după încetarea stării de urgenţă, deci după 15 mai 2020.

Până la publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial, ea nu produce nici un efect, așadar se mai pot aplica amenzile stabilite prin ordonanţele care reglementează starea de urgenţă (cele majorate). Din punct de vedere practic, însă, aceste amenzi aplicate devin inutile, deoarece ele pot fi contestate la instanță şi vor fi anulate pe motiv că actul pe care s-au bazat a fost declarat neconstituţional (până la terminarea procesului din instanţă, decizia Curţii Constituţionale va fi publicată în Monitorul Oficial și va produce efecte pentru viitor, adică pentru toate procesele care se vor finaliza după publicarea ei).

Mai pot fi contestate amenzile?

Deci, Curtea Constituţională nu a anulat nicio amendă, dar în baza acestei decizii, fiecare persoană dintre cei amendaţi, dacă se mai află în termenul de contestaţie, de 15 zile de la primirea procesului-verbal prin care a fost amendată, poate contesta amenda în instanță şi  va câştiga procesul. După opiniile mai multor jurişti, toţi cei amendaţi încă se mai află în termenul de contestație, care este suspendat până la încetarea stării de urgenţă, conform unei prevederi din decretele prezidenţiale prin care a fost instituită şi apoi prelungită starea de urgenţă.

Vezi cum se poate contesta amenda Covid 19

Amenzile pentru tulburarea ordinii publice rămân în vigoare

Aceasta nu înseamnă că faptele prin care se tulbură liniştea şi ordinea publică vor rămâne nesancţionate în urma declarării neconstituţionale a art. 28 din OUG 1/1999 şi a OUG 34/2020, deoarece pentru astfel de fapte (petreceri zgomotoase, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare etc.) pot fi aplicate în continuare sancţiunile contravenţionale prevăzute de Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice

La fel și dosarele penale pentru răspândirea bolilor

De asemenea, cei care nu respectă măsurile de combatere a pandemiei şi cauzează infectarea altor persoane vor putea fi urmăriţi penal, pentru comiterea infracţiunii de zădărnicire a combaterii bolilor. Dar, este de subliniat că şi în acest domeniu există o mare problemă: printr-o ordonanţă de urgenţă, Guvernul a majorat pedepsele pentru această infracţiune şi a extins incriminarea cu privire la alte fapte. Şi în legătură cu acea ordonanţă de urgenţă există pericolul ca, dacă va fi atacată la Curtea Constituţională, să fie declarată neconstituţională (deoarece restrânge drepturi şi libertăţi şi încalcă un referendum naţional).

Ce trebuie să facă Parlamentul și Guvernul mai departe?

Dar, cât mai repede posibil, Parlamentul va trebui să reglementeze clar şi previzibil regimul stării de urgenţă, printr-o lege care să ţină cont de recenta decizie a Curţii Constituţionale. În prezent, ca urmare a acestei decizii, regimul stării de urgenţă poate fi considerat ca fiind unul haotic. Iar pandemia încă nu s-a terminat.

În acest context, APADOR-CH atrage atenţia asupra faptului că în cazul anunţatei „stări de alertă”, care, începând cu 15 mai 2020, ar putea să înlocuiască actuala stare de urgenţă, nu pot fi restrânse drepturi cetăţeneşti prin ordine de ministru, planuri de acţiune şi ale acte administrative cu caracter normativ inferioare legii. În măsura în care, în starea de alertă, se va dispune restrângerea de drepturi şi libertăţi prin alte acte normative decât prin lege, măsurile vor fi neconstituţionale, pentru că vor încălca art. 53 din Constituție.

Din acest motiv, APADOR-CH consideră că Guvernul ar fi trebuit să prezinte Parlamentului, până la această dată, un proiect de lege privind măsurile necesare pe durata stării de alertă pentru combaterea pandemiei, măsuri care presupun restrângeri de drepturi şi libertăţi. A mai rămas o săptămână până la încetarea stării de urgenţă şi până la posibilul debut al stării de alertă, dar un astfel de proiect de lege nu a fost trimis Parlamentului. Proiectul de lege, dacă există, ar trebui trimis chiar şi acum Parlamentului, pentru a evita crearea unei stări de incertitudine normativă, de genul celei create prin reglementarea deficitară a amenzilor din starea de urgenţă, relevată prin recenta decizie a Curţii Constituţionale.

Reamintim că, în urma acestei decizii a Curţii Constituţionale, APADOR-CH a solicitat adoptarea urgentă a unei măsuri de amnistie fiscală pentru cei amendaţi în baza textelor legale declarate neconstituţionale. Scopul amnistiei fiscale este de a evita supraaglomerarea instanțelor de judecată cu cele peste 300.000 de contestații ale celor amendaţi, contestaţii care vor avea succes în instanță.

În cazul în care această problemă nu va fi rezolvată pe plan intern, există riscul de supraaglomerare a CEDO, deoarece este foarte posibil ca cei peste 300.000 de amendaţi să se adreseze CEDO. Să nu uităm că, în urmă cu câţiva ani, din cauza nerezolvării pe plan intern a problemei restituirii proprietăților confiscate înainte de 1989, s-a ajuns la supraaglomerarea CEDO cu astfel de cause.

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Contactați-ne la
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.