Buna guvernare – Pagina 24

AVP și ordonanțele de urgență: cereri obișnuite, răspunsuri inedite

11/09/2015/în Buna guvernare /de Rasista

Aceasta este corespondența purtată de APADOR-CH cu instituția Avocatului Poporului în anii 2014-2015.

2015

Solicitare din 15.10.2015 – APADOR-CH și mai multe organizații membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești i-au cerut Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională megaordonanța Guvernului Ponta, nr. 41/2015, prin care se urmărește schimbarea mai multor legi din diferite domenii. Motivul este acela că ordonanța încalcă articolul 115 din Constituţie, adică nu este motivată de vreo situație extraordinară care să justifice înlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare, de către Guvern (putere executivă).

Solicitare din 26.03.2015, privind neconstituționalitatea unor articole din Statutul deputaților și Senatorilor, care permit jonglarea în Parlament cu imunitățile parlamentare – Răspunsul AVP în care apreciază că nu se (mai) justifică atacarea la CCR, întrucât textul respectivului act fusese deja modificat.

Sesizarea privind neconstituționalitatea OUG 2/2015 – Refuzul comunicat de AVP (în care spune că lipsa urgenței nu e suficentă pentru a ataca o OUG)

Sesizarea APADOR-CH privind inițierea anchetei disciplinare la adresa persoanei care a redactat răspunsul privind OUG 2/2015 – și Răspunsul AVP la solicitarea de anchetă disciplinară – aceeași persoană la adresa căreia s-a solicitat ancheta disciplinară semnează și răspunsul în care spune că activitatea AVP nu se supune OUG 27, privind petițiile.

Solicitare din 27.05.2015 – prin care APADOR-CH trimite AVP raportul privins dituația din comuna Racoș, Brașov – Răspunsul AVP în care promite că va face cercetări în cauză.

Solicitare din 26.06.2015 – prin care APADOR-CH solicită o serie de informații publice privind organizarea și cheltuielile instituției AVP –

2014

Solicitare din 04.04.2014 – privind constituirea zonei speciale de siguranță din comuna Pungești, Vaslui – Răspunsul AVP privind zona Pungești

Solicitare din 11.04.2014 – ordinul 13/2014 care exceptează de la comunicarea publică anumite informații ce pot fi furinzate conform legii 544/2001 – Răspunsul AVP privind lista informațiilor ce sunt exceptate de la difuzare conform legii 544/2001

Solicitare din 17.04.2014 – privind sesizarea CCR asupra neconstituționalității ordonanței 12/2014 – Răspunsul AVP în care spune că nu atacă ordonanța guvernului pentru că este independent și imparțial

Solicitare din 30.04.2014 – în care APADOR-CH insistă că imparțialitatea AVP nu are legătură cu faptul că ordonanța respectivă încalcă Constituția, deci se solicită un nou punct de vedere – Răpunsul AVP continuă să se refere la independență și imparțialitate…

Solicitare din 06.05.2014 – privind neconstituționalitatea unor articole din Legea 33/2007, pentru alegerile europarlamentare – Răspunsul AVP în care spune că nu consideră că este cazul să sesizeze CCR, pentru că respectivele articole nu sunt neconstituționale.

Solicitare din 20.05.2014 – prin care APADOR-CH i-a cerut AVP să sesizeze Guvernul privind faptul că Ministerul Afacerilor Interne nu a modificat ordinul pe baza căruia a fost instituită zona de siguranță în comuna Pungești – Răspunsul AVP susține că MAI ar fi elaborat un ordin nou pe care îl va supune dezbaterii publice.

Solicitare din 22.05.2014 – prin care i se cere AVP să sesizeze neconstituționalitatea ordonanței 18/2014, privind schimbarea regimului juridic al unor imobile RAAPPS – Răspunsul AVP în care se spune că da, ordonanța 18 este neconstituțională, privind aspectul lipsei sale de urgență, însă AVP nu consideră necesar s-o atace la CCR, întrucât nu încalcă drepturi și libertăți cetățenești.

Solicitare din 28.05.2014 – privind neconstituționalitatea ordonanței 19/2014, ce modifică Codul fiscal – Răspunsul AVP în care constată că ordonanța respectivă reprezintă „concretizarea competențelor guvernului privind politica internă” și refuză să o atace la CCR.

Solicitare din 3.07.2014 – privind neconstituționalitatea ordonanței 111/2011 privind comunicațiile electronice – Răspunsul AVP în care este de acord să sesizeze CCR privind neconstituționalitatea ordonanței privind comunicațiile electronice.

Solicitare din 03.09.2014 – privind neconstituționalitatea Ordonanței 55/2014 care permitea traseismul primarilor în campania electorală – Răspunsul AVP în care își reafirmă neutralitatea și imparțialitatea, și consideră că e treaba lui când atacă sau nu o ordonanță la CCR, că de data asta odonanța privind traseismul primarilor e de competența Guvernului și a Parlamentului, iar AVP nu vrea să fie un arbitru între instituții publice.

Solicitare din 07.11.2014 – prin care APADOR-CH îi solicită AVP să ceară închiderea Secției 10 de Poliție București, unde au fost semnalate mai multe abuzuri la adresa cetățenilor – Răspunsul AVP în care promite să facă verificări + completări la răspunsul inițial, în care AVP confirmă constatările APADOR-CH și cere închiderea Secției 10

Solicitare din 08.12.2014 – privind situația din comuna Pungești, la 10 luni de la recomandările AVP făcute MAI – Răspunsul AVP în care spune că a sesizat în sfârșit Guvernul în acest caz + În completare, AVP a făcut o serie de sugestii de modificare a ordinului MAI privind zonele de securitate.

Cerem demiterea lui Romeo-Nicu Moșoiu, consilier al Ministrului Educației Naționale

12/06/2015/în Buna guvernare /de Rasista

Un grup de ONG-uri din România solicită demiterea domnului Romeo-Nicu Moșoiu din funcția de consilier al Ministrului Educației Naționale, invocând conflictul de interese. Solicitarea se bazează pe faptul că domnul Moșoiu are o dublă calitate – persoană cu influență în deciziile Ministerului și, în același timp, vice-președinte al Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie (APOR), asociație care face lobby în favoarea unor politici educaționale bazate pe o ideologie fundamentalist religioasă, în detrimentul oricărei evidențe științifice. Menționăm că APOR a cerut de curând ca eventualele ore de educație sexuală din scoli să promoveze abstinența până la căsătorie, ca „cel mai bun lucru pentru sănătatea copiilor„.[1]

Este inadmisibil ca Ministrul Educației să fie sfătuit de o persoană cu o dovedită agendă proprie și care încearcă să impună viziunea unui ONG fundamentalist religios asupra întregului sistem de educație. Organizația în care domnul Moșoiu activează ca vicepreședinte tocmai a solicitat Ministerului să promoveze abstinența sexuala pe post de panaceu, în disprețul oricărei evidențe. Ce credeți că îl va sfătui pe Ministrul Educației în acest caz? Să introducă ore de educație sexuală, predate de personal calificat, care să le vorbească elevilor despre metodele moderne de contracepție și protecție? Sau să aprobe solicitarea fundamentalistilor?„a declarat Toma Pătrașcu, președintele ASUR.

„Numărul de sarcini nedorite în rândul adolescentelor este îngrijorător. România ocupă prima poziţie în UE la numărul de fete sub 15 ani care devin mame şi locul doi privind sarcinile în rândul adolescentelor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 19 ani.[2] Iar asta se datorează în mare parte lipsei unei educații sexuale adecvate. Situația nu se va îmbunătăți cât timp Ministrul Educației este consiliat de o un reprezentant al unui ONG care militează pentru abstinență și ignoră realitatea societății în care trăim.” a declarat Andrei-Nicolae Popa, din partea Academiei Tinerilor.

ONG-urile semnatare solicită demiterea imediată a domnului Romeo-Nicu Moșoiu și respingerea inițiativei ridicole de a promova pe post de politică de stat abstinența sexuală până la căsătorie. De asemeni, considerăm că elevii trebuie să beneficieze de o educație sanitară (inclusiv sexuală) bazată pe evidența știintifică, adaptată la societatea actuală și realizată de specialiști în domeniul sanitar, nu de reprezentanți ai cultelor.

[1] http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20224009-mai-multe-ong-uri-printre-care-asociatia-parinti-pentru-ora-religie-cer-ministrilor-educatiei-sanatatii-promoveze-scoli-abstinenta-pana-casatorie.htm

[2] http://www.gandul.info/stiri/mai-multe-ong-uri-din-romania-cer-transformarea-materiei-educatie-pentru-sanatate-din-optional-in-curs-obligatoriu-14346270

Mai jos scrisoarea adresată ministrului educației:

12.06.2015

Scrisoare deschisă

Către Ministerul Educației Naționale, domnului ministru Sorin Cîmpeanu

Stimate domnule ministru,

Organizațiile semnatare vă solicită demiterea domnului Romeo-Nicu Moșoiu din funcția de consilier, din cauza conflictului de interese generat de dubla sa calitate – persoană cu influență în deciziile Ministerului și vice-președinte al Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie (APOR).

Acest conflict de interese este pus în evidență de recenta luare de poziție a APOR cu privire la orele de educație sexuală, prin care se încearcă adoptarea de către Ministerul Educației a unor politici bazate pe o ideologie fundamentalist religioasă în detrimentul evidenței științifice. Este inacceptabil ca Ministrul Educației să păstreze în calitate de consilier o persoană cu o dovedită agendă proprie și care încearcă să impună viziunea unui ONG fundamentalist religios asupra întregului sistem de educație.[1]

Ne exprimăm îngrijorarea cu privire la mai multe aspecte:

Toate cercetările serioase, științifice, arată că educația sexuală, dacă este predată corespunzator, le permite tinerilor să ia decizii informate privind propria lor viață.[2] Cu toate acestea, în programa școlară din România noțiunile de educație sexuală sunt aproape absente; în schimb manualele de Religie promovează insistent o imagine distorsionată a sexualității.
APOR și alte organizații fundamentalist religioase sunt extrem de vocale în încercarea de a bloca introducerea educației sexuale în școli, în disprețul oricărei evidențe științifice.
Dl. Moșoiu este vizibil implicat în activitatea APOR, de jure și de facto; drept dovadă stau nenumăratele știri din presa religioasă despre activitățile sale de organizare și promovare a asociației din care face parte.[3][4][5]

Sperăm ca această situație anormală să se rezolve rapid.

Semnatari:

Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR)
Asociația Elevilor din Constanța
Asociația Elevilor din Bacău
Asociația Elevilor din Alba
Academia Tinerilor
Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului (GRADO)
ActiveWatch
Asociația Umanistă Română (AUR)
Mame pentru Mame
Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS)
Centrul FILIA
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)
Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE)
Centrul Euroregional pentru Initiative Publice (ECPI)

[1] http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20224009-mai-multe-ong-uri-printre-care-asociatia-parinti-pentru-ora-religie-cer-ministrilor-educatiei-sanatatii-promoveze-scoli-abstinenta-pana-casatorie.htm

[2] http://unesdoc.unesco.org/images/0018/001832/183281e.pdf

[3] http://basilica.ro/noi-filiale-apor-la-galati-arad-si-oltenita-104746.html

[4] http://ziarullumina.ro/s-au-constituit-primele-filiale-apor-din-capitala-99231.html

[5] http://www.episcopiaaradului.ro/2015/03/infiintarea-asociatiei-parinti-pentru-ora-de-religie-apor-filiala-arad/

Ce am învățat din experiența „punerii oamenilor noștri” în CNI

30/04/2015/în Buna guvernare /de APADOR-CH

Societatea civilă implicată în eficientizarea Consiliului Național de Integritate – CNI se încheie formal după șapte luni de la demarare, cu satisfacția lucrului bine făcut și dus până la capăt. Pentru că îl considerăm un proiect de succes, iată mai jos câteva din concluziile pe care le-am tras de pe urma lui:

1. Astfel de demersuri complexe pot fi concretizate doar dacă sunt studiate temeinic procedurile legale din spatele lor

După ce am analizat modul în care funcționează CNI și ce l-a făcut în trecut să aibă sincope de comunicare și nu numai, ne-am ambiționat să credem că societatea civilă poate și merită să aibă din nou un reprezentant în acest organism important pentru combaterea corupției.

Așa s-a născut partea a doua a proiectului, în care am adunat 13 organizații la aceeași masă și am convins doi dintre reprezentanții lor să candideze pentru posturile de membru și membru supleant în CNI. APADOR-CH și-a asumat rolul de lider informal al grupului de organizații și a asigurat buna derulare a proiectului.

2. Este esențial ca o organizație din coaliție sa-și asume leadership-ul proiectului

Ciprian Ciucu și Elena Calistru au fost sprijiniți juridic și logistic de APADOR-CH pe toată durata procedurilor de validare în parlament, iar rezultatul surprinzător al acestor străduințe a fost că, în prima ședință de constituire a noului CNI, Ciprian Ciucu, reprezentantul societății civile, a fost ales președintele CNI.

3. Este important să profiți de oportunitățile create de moment

Într-o țară în care susținerea politică pare indispensabilă pentru orice funcție de demnitate publică, aceasta a fost o victorie pe cât de neașteptată, pe atât de angajantă. Președinția organismului care asigură independența și buna funcționare a Agenției Naționale de Integritate este asigurată de un reprezentant al societății civile. Poate că nu degeaba, la negocierile politice din spatele votului dat în Senat, un senator susținea cu mâna pe inimă, încercând să-și convingă colegii, că nu are niciun interes, că i-a votat pe toți cei de pe listă, indiferent ai cui oameni erau.

Plusurile și minusurile legislative studiate în prima etapă a proiectului sunt folosite acum din plin, când președintele CNI coordonează organizarea concursului pentru desemnarea unui nou președinte ANI, după demisia lui Horia Georgescu. Este încă o garanție a faptului că viitorul șef al ANI va fi o persoană integră, aleasă strict în funcție de competențe.

Nu este o rețetă infailibilă, dar nu știi până nu încerci

Succesul proiectului CNI ne-a dat speranța că se poate, și ambiția să perseverăm și în penetrarea altor instituții. Așa s-a născut proiectul similar care a vizat numirea unor reprezentanți ai societății civile în Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Din păcate nu am învățat din această a doua experiență decât că poți fi discriminat chiar și când candidezi pentru o poziție în CNCD. De data asta niciunul dintre cei patru candidați „civili” nu a reușit să treacă de filtrul politic al parlamentarilor. Au câștigat „oamenii lor” în detrimentul competențelor apolitice alor noștri.

Deși proiectul CNI se încheie aici, efectele lui continuă. Următorii patru ani de mandat ai actualului CNI vor fi un test care va demonstra că societatea civilă poate să controleze eficient instituțiile statului, atât din exterior cât și din conducerea acestora. Important este să încerce să se implice, să nu descurajeze pe considerentul că jocurile sunt întotdeauna făcute politic.

APADOR-CH va continua să monitorizeze activitatea CNI și să sprijine acțiunile „oamenilor noștri” din consiliu.

Acest demers este parte a proiectului „ Societatea civilă implicată în eficientizarea Consiliului Național de Integritate –CNI”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

Avocatului Poporului i se pregătește ceva: poporul îl vrea înapoi

11/03/2015/în Buna guvernare, Finalizate /de Rasista

București, 31 martie 2015

Cu ce se ocupă Avocatul Poporului (clik pe poză)

APADOR-CH, împreună cu ActiveWatch și ANBCC, demarează azi un proiect menit să eficientizeze activitatea instituției Avocatului Poporului, prin crearea unei rețele de organizații care să monitorizeze permanent activitatea instituției și să impulsioneze cetățenii să se adreseze Avocatului Poporului, ori de câte ori consideră că le sunt încălcate drepturile.

De ce e nevoie de proiect

Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești (clik pe poză)

Într-o Românie care figurează pe rolul CEDO cu un număr impresionat de cauze (peste 6000 în 2013) ce vizează încălcarea drepturilor civile, alături de state precum Rusia, Ucraina, Serbia și Turcia, proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” acoperă lipsa unui demers comun și stabil al societății civile de a monitoriza eficiența și de a responsabiliza instituția Avocatului Poporului ca să-și ia rolul în serios.
Conform articolului 58 din Constituția României, Avocatul Poporului (AvP), instituție autonomă și independentă nou-înființată în 1991, apără drepturile omului prin soluționarea reclamațiilor primite de la cetățenii care consideră că autoritățile statului le-au încălcat drepturile și libertățile. În plus, conform Legii 35/1997, AvP este singura autoritate competentă să sesizeze direct Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea unor legi și ordonanțe de urgență.

Faptul că Avocatul Poporului este numit politic îi restrânge independența și îl face mai sensibil la voința Parlamentului și mai puțin la cerințele cetățenilor pe care ar trebui să-i apere de abuzurile statului.

Citește jurnalul proiectului (clik pe poză)

Proiectul va dura 14 luni, la finalul cărora cei interesați vor cunoaște mai bine modul în care se pot adresa Avocatului Poporului, care sunt obstacolele legislative care-l împiedică pe acesta să fie cu adevărat independent de influențele politice, cum este modelul norvegian de Ombudsman și ce putem importa din el. În cadrul proiectului, pentru prima dată în România, cetățenii vor avea la dispoziție un instrument online, o hartă ce va îngloba informații despre cele 15 birouri teritoriale al Avocatului Poporului, cum pot fi accesate și în ce probleme.

Performanțele Avocatului Poporului

Statisticile de pe site-ul AvP arată că activitatea instituției este scăzută, și ca volum, si ca impact. Între 2009-2013, nivelul de reactivitate a instituției cu privire la soluționarea reclamațiilor înaintate de către cetățeni a fost sub 1%. În 2013, AvP a făcut doar 101 anchete, deși a primit 17.047 reclamații din partea cetățenilor.

Sesizat de 241 de ori, Avocatul Poporului a ridicat numai 6 excepții de neconstituționalitate în fața CCR. În plus, chiar și în acele puține cazuri în care a dispus anchete și a făcut recomandări, AvP a fost lipsit de posibilitatea și voința de a urmări implementarea acestora.
Conform sondajului organizat de IRES, 53% dintre români au puțină și foarte puțină încredere în această instituție.

Tot ce ai vrut să știi despre AVP și nu aveai pe cine să întrebi

Componența Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești

Citiți corespondența (pe alocuri inedită) purtată de APADOR-CH cu Avocatul Poporului, în 2014-2015

Ce cred cetățenii despre AVP – prezentare ANBCC

Avocatul Poporului – probleme identificate și posibile remedii

Instituții publice care apără drepturile omului în secret – cazul IRDO

Cum comunică Avocatul Poporului cu poporul: rar sau deloc – O analiză a prezenței în media a instituției și a modului în care aceasta se deschide informativ către cetățeni

Cum funcționează avocații altor popoare – Instituția Avocatul Poporului are corespondent în cele mai multe țări Europene. În unele țări se numește Ombudsman. Mai jos aveți scurte descrieri ale acestor instituții în Belgia, Olanda, Franța, Marea Britanie și Irlanda.

Dacă aveți o problemă care ține de competența Avocatului Poporului, găsiți mai jos un model de plângere generală și adresa la care trebuie s-o trimiteți.
Model petitie Avocatul Poporului – PDF
Model petitie Avocatul Poporului – DOC

Avocatul Poporului
Str. Eugeniu Carada nr. 3 Sector 3 Bucureşti
Tel: 021-312 71 34 (dispecerat), 021-312 94 62 (centrala)
Fax: 021-312 49 21
website: www.avp.ro
email: avp@avp.ro

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Apelul către liderii de grupuri parlamentare pentru declararea neconstituționalității Legii securității cibernetice

21/12/2014/în Buna guvernare /de Rasista

Către:

Domnul Marian Neacșu, Liderul Grupului Parlamentar al Partidului Social Democrat din Camera Deputaților

Domnul Adrian Scutaru, Liderul Grupului Parlamentar al Partidului Național Liberal din Camera Deputaților

Domnul Gheorghe Tinel, Liderul Grupului Parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaților

Domnul Dumitru Niculescu, Liderul Grupului Parlamentar al Partidului Poporului din Camera Deputaților

Domnul Mate Andras-Levente, Liderul Grupului Parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România din Camera Deputaților

Domnul Varujan Pambuccian, Liderul Grupului Parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților

Domnul Bogdan Ciucă, Liderul Grupului Parlamentar Liberal Conservator din Camera Deputaților

Către Domnul Ilie Sârbu, Liderul Grupului Parlamentar al Partidului Social Democrat din Senat

Domnul Puiu Hașotti, Liderul Grupului Parlamentar al Partidului Național din Senat

Domnul Dumitru Oprea, Liderul Grupului Parlamentar al Partidului Democrat-Liberal din Senat

Domnul Dumitru Pelican, Liderul Grupului Parlamentar Liberal Conservator din Senat

Domnul Marko BeIa, Liderul Grupului Parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România din Senat

Stimați domni,

Mai multe organizații ale societății civile vă solicită ca, în calitatea dumneavoastră de lider de grup parlamentar, să întreprindeți toate demersurie pentru a sesiza Curtea Constituțională a României cu privire la Legea privind securitatea cibernetică a României (număr de înregistrare la Senat L580/2014), întrucât aceasta are probleme fundamentale de concepție, propunând o serie de măsuri cu efect limitativ asupra dreptului la viață privată în zona digitală și încalcă în mod evident reglementările europene discutate astăzi pe subiectul securității informației.

Legea contravine din multe puncte de vedere și propunerii de Directivă NIS (Network & Information Security) care pornește de la scopul protecției datelor personale ale cetățenilor și nu de la crearea de noi atribuții pentru serviciile secrete.

În timp ce Directiva NIS are drept scop protejarea sistemelor informatice și a datelor informatice ale cetățenilor, Legea, în forma adoptată, reprezintă un cec în alb care poate fi folosit de serviciile de informații pentru a controla orice persoană de drept privat (SRL, SA, PFA, ONG) care deține un sistem informatic (adică orice calculator sau smartphone). Potențialul pentru abuzuri este, astfel, enorm. Acesta decurge din nenumăratele ambiguități prezente în lege, începând de la definirea vagă a „deținătorilor de sisteme informatice” și continuând cu obligațiile ce le revin celor care cad sub incidența legii.

În ordinea gravității/neconstituționalității lor, vă enumerăm câteva articole din legea securității cibernetice, articole care subminează grav dreptul la viață privată al cetățenilor:

Articolul 17 – Toți deținătorii de sisteme cibernetice (adică toate persoanele juridice care au un calculator (vezi subiecții legii în art 2) trebuie să „permită accesul la date” autorităților stipulate în lege (SRI, MApN, MAI, ORNISS, SIE, STS, SPP, CERT-RO și ANCOM). Accesul se face la simpla „solicitare motivată”, în condițiile în care astăzi, conform Codului de procedură penală, orice acces la sistemele informatice (unde sunt stocate datele informatice) se poate face doar cu autorizarea unui judecător. Mai mult, accesul la datele de trafic este momentan imposibil pentru organele legal abilitate tocmai deoarece Curtea Constituțională a considerat, prin decizia 440/2014, că un atare acces nu respectă principiile respectării vieții private. Astfel, considerăm că articolul 17 este vădit neconstituțional.
Articolul 16 – Toți deținătorii de sisteme cibernetice, indiferent de mărime, tipul de date colectate sau importanța lor pentru ecosistemul cibernetic, vor fi obligați să aplice politici de securitate cibernetică, să identifice şi să implementeze măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru a gestiona eficient riscurile de securitate. Aceasta înseamnă cheltuieli de audituri de securitate estimate la minim 1500 de euro/an investiți în securitate informatică pentru orice persoană de drept privat.
Articolul 10 – Serviciul Român de Informații este desemnat autoritate națională în domeniul securității cibernetice, calitate în care asigură coordonarea tehnică, organizarea și executarea activităților ce privesc securitatea cibernetică a României. În vreme ce Uniunea Europeană propune în directiva NIS ca instituțiile care se ocupă de domeniul securității cibernetice să fie „organisme civile, care să funcționeze integral pe baza controlului democratic, și nu ar trebui să desfășoare activități în domeniul informațiilor”, Parlamentul României acordă acces nelimitat și nesupravegheat la toate datele informatice deținute de persoane de drept public și privat unei institutii – SRI – care nu îndeplinește niciuna din condițiile de mai sus.

Proiectul de lege privind securitatea cibernetică a fost discutat superficial în vara acestui an, moment în care organizațiile semnatare au propus o serie de modificări la articolele ce încalcă flagrant drepturile fundamentale ale omului.

În pofida acestor puncte de vedere, legea a fost adoptată tacit (deci fără niciun fel de dezbatere) de Camera Deputaților în luna septembrie, iar vineri, 19 decembrie, a fost aprobată și de Senat, într-o procedură suspect de rapidă, după ce, cu două zile înainte, Comisia de apărare audiase exclusiv punctele de vedere ale serviciilor de informații.

Punctele de vedere ale societății civile nu au fost luate în seamă, ele nefigurând nici măcar pe site-ul Senatului, la secțiunea dedicată opiniilor cu privire la lege, deși au fost trimise în termenul legal. Există soluții legislative simple (de ex. accesul la datele informatice să se facă doar în condițiile Codului de procedură penală și obligațiile de audit informatic să fie doar către Infrastructurile Cibernetice de Interes Național) pentru cei care doresc o reală securitate informatică în România și nu un regim de control absolut de tip securistic.

Organizațiile semnatare vă cer să sesizați Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea Legii securității cibernetice a României.

Vă amintim că, în 2014, Curtea Constituțională a României a mai constatat neconstituționalitatea Legii Big Brother și a Legii cartelelor prepay și a Wi-Fi-ului cu buletinul. Acestea erau acte normative în ton cu recent adoptata lege a securității cibernetice și care încălcau grav dreptul la viață privată și protecția datelor personale, instituind un regim de supraveghere informatică total nedemocratic, sub pretextul protejării securității naționale.

Faptul că în această vară Curtea Constituțională a declarat neconstituționale două legi care, în esență, încălcau aceleași drepturi ca și legea la care ne referim, constitutie un motiv suplimentar serios pentru o dezbatere reală a implicațiilor Legii securității cibernetice și, într-un cadru mai larg, a echilibrului dintre drepturile individuale și securitatea națională pe care România trebuie sa îl asigure prin sistemul său de legi.

Semnatari:

Maria-Nicoleta Andreescu, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Bogdan Manolea, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI)

Mircea Toma, ActiveWatch

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Ștefan Cândea, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI)

Vasile Crăciunescu, Geo-spatial.org

Tiberiu Turbureanu, Fundația Ceata

Oana Preda, Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Mihail Bumbeș, Miliția Spirituală

Toma Pătrașcu, Asociația Secular Umanistă din România (ASUR)

Gabriel Petrescu, Director Executiv, Fundația pentru o Societate Deschisă

Cătălin Hegheș, Director Executiv – Asociația Pentru Minți Pertinente AMPER

Ionuț Oprea, Asociația IAB România (Interactive Advertising Bureau)

Apelul către președinte pentru declararea neconstituționalității Legii securității cibernetice

21/12/2014/în Buna guvernare /de Rasista

Către domnul Klaus Iohannis, Președintele României

Stimate domnule președinte,

Mai multe organizații ale societății civile vă solicită să vă aplecați asupra Legii privind securitatea cibernetică a României, adoptată de Parlamentul României vineri, 19 decembrie 2014 (număr de înregistrare la Senat L580/2014). Legea, în forma adoptată, are probleme fundamentale de concepție, propunând o serie de măsuri cu efect limitativ asupra dreptului la viață privată în zona digitală și încalcă în mod evident reglementările europene discutate astăzi pe subiectul securității informației. Facem precizarea că, înainte să ne adresăm domniei voastre am solicitat tuturor instutuțiilor abilitate (grupurilor parlamentare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Avocatului Poporului) să își exercite atribuțiile legale cu privire la controlul de constituționalitate a priori sesizând Curtea Constituțională a României în acest caz. Dacă instituțiile enumerate nu vor sesiza Curtea Constituțională vă rugăm să nu promulgați Legea securității cibernetice și să sesizați Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea acesteia sau să o trimiteți înapoi Parlamentului pentru o reexaminare.

Vă prezentăm în cele ce urmează motivele solicitării noastre.

Legea contravine din multe puncte de vedere și propunerii de Directivă NIS (Network & Information Security) care pornește de la scopul protecției datelor personale ale cetățenilor și nu de la crearea de noi atribuții pentru serviciile secrete.

În timp ce Directiva NIS are drept scop protejarea sistemelor informatice și a datelor informatice ale cetățenilor, Legea, în forma adoptată, reprezintă un cec în alb care poate fi folosit de serviciile de informații pentru a controla orice persoană de drept privat (SRL, SA, PFA, ONG) care deține un sistem informatic (adica orice calculator sau smartphone). Potențialul pentru abuzuri este, astfel, enorm. Acesta decurge din nenumăratele ambiguități prezente în lege, începând de la definirea vagă a „deținătorilor de sisteme informatice” și continuând cu obligațiile ce le revin celor care cad sub incidența legii.

În ordinea gravității/neconstituționalității lor, vă enumerăm câteva articole din legea securității cibernetice, articole care subminează grav dreptul la viață privată al cetățenilor:

Articolul 17 – Toți deținătorii de sisteme cibernetice (adică toate persoanele juridice care au un calculator (vezi subiecții legii în art 2) trebuie să „permită accesul la date” autorităților stipulate în lege (SRI, MApN, MAI, ORNISS, SIE, STS, SPP, CERT-RO și ANCOM). Accesul se face la simpla „solicitare motivată”, în condițiile în care astăzi, conform Codului de procedură penală, orice acces la sistemele informatice (unde sunt stocate datele informatice) se poate face doar cu autorizarea unui judecător. Mai mult, accesul la datele de trafic este momentan imposibil pentru organele legal abilitate tocmai deoarece Curtea Constituțională a considerat, prin decizia 440/2014, că un atare acces nu respectă principiile respectării vieții private. Astfel, considerăm că articolul 17 este vădit neconstituțional.
Articolul 16 – Toți deținătorii de sisteme cibernetice, indiferent de mărime, tipul de date colectate sau importanța lor pentru ecosistemul cibernetic, vor fi obligați să aplice politici de securitate cibernetică, să identifice şi să implementeze măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru a gestiona eficient riscurile de securitate. Aceasta înseamnă cheltuieli cu audituri de securitate estimate la minim 1500 de euro/an investiți în securitate informatică pentru orice persoană de drept privat.
Articolul 10 – Serviciul Român de Informații este desemnat autoritate națională în domeniul securității cibernetice, calitate în care asigură coordonarea tehnică, organizarea și executarea activităților ce privesc securitatea cibernetică a României. În vreme ce Uniunea Europeană propune în directiva NIS ca instituțiile care se ocupă de domeniul securității cibernetice să fie „organisme civile, care să funcționeze integral pe baza controlului democratic, și nu ar trebui să desfășoare activități în domeniul informațiilor”, Parlamentul României acordă acces nelimitat și nesupravegheat la toate datele informatice deținute de persoane de drept public și privat unei institutii – SRI – care nu îndeplinește niciuna din condițiile de mai sus.

Proiectul de lege privind securitatea cibernetică a fost discutat superficial în vara acestui an, moment în care organizațiile semnatare au propus o serie de modificări la articolele ce încalcă flagrant drepturile fundamentale ale omului.

În pofida acestor puncte de vedere, legea a fost adoptată tacit (deci fără niciun fel de dezbatere) de Camera Deputaților în luna septembrie, iar vineri, 19 decembrie, a fost aprobată și de Senat, într-o procedură suspect de rapidă, după ce, cu două zile înainte, Comisia de apărare audiase exclusiv punctele de vedere ale serviciilor de informații.

Punctele de vedere ale societății civile nu au fost luate în seamă, ele nefigurând nici măcar pe site-ul Senatului, la secțiunea dedicată opiniilor cu privire la lege, deși au fost trimise în termenul legal. Există soluții legislative simple (de ex. accesul la datele informatice să se facă doar în condițiile Codului de procedură penală și obligațiile de audit informatic să fie doar către Infrastructurile Cibernetice de Interes Național) pentru cei care doresc o reală securitate informatică în România și nu un regim de control absolut de tip securistic.

Organizațiile semnatare vă cer, Domnule Președinte, să nu promulgați Legea securității cibernetice și să sesizați Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea acesteia sau să o trimiteți înapoi Parlamentului pentru o dezbatere reală.

Vă amintim că, în 2014, Curtea Constituțională a României a mai constatat neconstituționalitatea Legii Big Brother și a Legii cartelelor prepay și Wi-Fi cu buletinul. Acestea erau acte normative în ton cu recent adoptata lege a securității cibernetice și care încălcau grav dreptul la viață privată și protecția datelor personale, instituind un regim de supraveghere informatică total nedemocratic, sub pretextul protejării securității naționale.

Faptul că în această vară Curtea Constituțională a declarat neconstituționale două legi care, în esență, încălcau aceleași drepturi ca și legea ce v-a fost trimisă spre promulgare, constitutie un motiv suplimentar serios pentru o dezbatere reală a implicațiilor Legii securității cibernetice și, într-un cadru mai larg, a echilibrului dintre drepturile individuale și securitatea națională pe care România trebuie sa îl asigure prin sistemul său de legi.

Semnatari:

Maria-Nicoleta Andreescu, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Bogdan Manolea, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI)

Mircea Toma, ActiveWatch

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Ștefan Cândea, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI)

Vasile Crăciunescu, Geo-spatial.org

Tiberiu Turbureanu, Fundația Ceata

Oana Preda, Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Mihail Bumbeș, Miliția Spirituală

Toma Pătrașcu, Asociația Secular Umanistă din România (ASUR)

Gabriel Petrescu, Director Executiv, Fundația pentru o Societate Deschisă

Cătălin Hegheș, Director Executiv – Asociația Pentru Minți Pertinente AMPER

Ionuț Oprea, Asociația IAB România (Interactive Advertising Bureau)

Apelul către ICCJ pentru declararea neconstituționalității Legii securității cibernetice

21/12/2014/în Buna guvernare /de Rasista

Către doamna Livia Stanciu, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Stimată doamnă,

Mai multe organizații ale societății civile vă solicită să sesizați Curtea Constituțională a României cu privire la Legea privind securitatea cibernetică a României (număr de înregistrare la Senat L580/2014), întrucât aceasta are probleme fundamentale de concepție, propunând o serie de măsuri cu efect limitativ asupra dreptului la viață privată în zona digitală și încalcă în mod evident reglementările europene discutate astăzi pe subiectul securității informației.

Legea contravine din multe puncte de vedere și propunerii de Directivă NIS (Network & Information Security) care are pornește de la scopul protecției datelor personale ale cetățenilor și nu de la crearea de noi atribuții pentru serviciile secrete.

În timp ce Directiva NIS are drept scop protejarea sistemelor informatice și a datelor informatice ale cetățenilor, Legea, în forma adoptată, reprezintă un cec în alb care poate fi folosit de serviciile de informații pentru a controla orice persoană de drept privat (SRL, SA, PFA, ONG) care deține un sistem informatic (adică orice calculator sau smartphone). Potențialul pentru abuzuri este, astfel, enorm. Acesta decurge din nenumăratele ambiguități prezente în lege, începând de la definirea vagă a „deținătorilor de sisteme informatice” și continuând cu obligațiile ce le revin celor care cad sub incidența legii.

În ordinea gravității/neconstituționalității lor, vă enumerăm câteva articole din legea securității cibernetice, articole care subminează grav dreptul la viață privată al cetățenilor:

Articolul 17 – Toți deținătorii de sisteme cibernetice (adică toate persoanele juridice care au un calculator (vezi subiecții legii în art 2) trebuie să „permită accesul la date” autorităților stipulate în lege (SRI, MApN, MAI, ORNISS, SIE, STS, SPP, CERT-RO și ANCOM). Accesul se face la simpla „solicitare motivată”, în condițiile în care astăzi, conform Codului de procedură penală, orice acces la sistemele informatice (unde sunt stocate datele informatice) se poate face doar cu autorizarea unui judecător. Mai mult, accesul la datele de trafic este momentan imposibil pentru organele legal abilitate tocmai deoarece Curtea Constituțională a considerat, prin decizia 440/2014, că un atare acces nu respectă principiile respectării vieții private. Astfel, considerăm că articolul 17 este vădit neconstituțional.
Articolul 16 – Toți deținătorii de sisteme cibernetice, indiferent de mărime, tipul de date colectate sau importanța lor pentru ecosistemul cibernetic, vor fi obligați să aplice politici de securitate cibernetică, să identifice şi să implementeze măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru a gestiona eficient riscurile de securitate. Aceasta înseamnă cheltuieli de audituri de securitate estimate la minim 1500 de euro/an investiți în securitate informatică pentru orice persoană de drept privat.
Articolul 10 – Serviciul Român de Informații este desemnat autoritate națională în domeniul securității cibernetice, calitate în care asigură coordonarea tehnică, organizarea și executarea activităților ce privesc securitatea cibernetică a României. În vreme ce Uniunea Europeană propune în directiva NIS ca instituțiile care se ocupă de domeniul securității cibernetice să fie „organisme civile, care să funcționeze integral pe baza controlului democratic, și nu ar trebui să desfășoare activități în domeniul informațiilor”, Parlamentul României acordă acces nelimitat și nesupravegheat la toate datele informatice deținute de persoane de drept public și privat unei institutii – SRI – care nu îndeplinește niciuna din condițiile de mai sus.

Proiectul de lege privind securitatea cibernetică a fost discutat superficial în vara acestui an, moment în care organizațiile semnatare au propus o serie de modificări la articolele ce încalcă flagrant drepturile fundamentale ale omului.

În pofida acestor puncte de vedere, legea a fost adoptată tacit (deci fără niciun fel de dezbatere) de Camera Deputaților în luna septembrie, iar vineri, 19 decembrie, a fost aprobată și de Senat, într-o procedură suspect de rapidă, după ce, cu două zile înainte, Comisia de apărare audiase exclusiv punctele de vedere ale serviciilor de informații.

Punctele de vedere ale societății civile nu au fost luate în seamă, ele nefigurând nici măcar pe site-ul Senatului, la secțiunea dedicată opiniilor cu privire la lege, deși au fost trimise în termenul legal. Există soluții legislative simple (de ex. accesul la datele informatice să se facă doar în condițiile Codului de procedură penală și obligațiile de audit informatic să fie doar către Infrastructurile Cibernetice de Interes Național) pentru cei care doresc o reală securitate informatică în România și nu un regim de control absolut de tip securistic.

Organizațiile semnatare vă cer să sesizați Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea Legii securității cibernetice a României.

Vă amintim că, în 2014, Curtea Constituțională a României a mai constatat neconstituționalitatea Legii Big Brother și a Legii cartelelor prepay și a Wi-Fi-ului cu buletinul. Acestea erau acte normative în ton cu recent adoptata lege a securității cibernetice și care încălcau grav dreptul la viață privată și protecția datelor personale, instituind un regim de supraveghere informatică total nedemocratic, sub pretextul protejării securității naționale.

Faptul că în această vară Curtea Constituțională a declarat neconstituționale două legi care, în esență, încălcau aceleași drepturi ca și legea la care ne referim, constitutie un motiv suplimentar serios pentru o dezbatere reală a implicațiilor Legii securității cibernetice și, într-un cadru mai larg, a echilibrului dintre drepturile individuale și securitatea națională pe care România trebuie sa îl asigure prin sistemul său de legi.

Cu respect,

Semnatari:

Maria-Nicoleta Andreescu, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Bogdan Manolea, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI)

Mircea Toma, ActiveWatch

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Ștefan Cândea, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI)

Vasile Crăciunescu, Geo-spatial.org

Tiberiu Turbureanu, Fundația Ceata

Oana Preda, Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Mihail Bumbeș, Miliția Spirituală

Toma Pătrașcu, Asociația Secular Umanistă din România (ASUR)

Gabriel Petrescu, Director Executiv, Fundația pentru o Societate Deschisă

Cătălin Hegheș, Director Executiv – Asociația Pentru Minți Pertinente AMPER

Ionuț Oprea, Asociația IAB România (Interactive Advertising Bureau)

Apelul către Avocatul Poporului pentru declararea neconstituționalității Legii securității cibernetice

21/12/2014/în Buna guvernare /de Rasista

Stimate domn,

Mai multe organizații ale societății civile vă solicită să sesizați Curtea Constituțională a României cu privire la Legea privind securitatea cibernetică a României (număr de înregistrare la Senat L580/2014), întrucât aceasta are probleme fundamentale de concepție, propunând o serie de măsuri cu efect limitativ asupra dreptului la viață privată în zona digitală și încalcă în mod evident reglementările europene discutate astăzi pe subiectul securității informației.

Legea contravine din multe puncte de vedere și propunerii de Directivă NIS (Network & Information Security) care pornește de la scopul protecției datelor personale ale cetățenilor și nu de la crearea de noi atribuții pentru serviciile secrete.

În timp ce Directiva NIS are drept scop protejarea sistemelor informatice și a datelor informatice ale cetățenilor, Legea, în forma adoptată, reprezintă un cec în alb care poate fi folosit de serviciile de informații pentru a controla orice persoană de drept privat (SRL, SA, PFA, ONG) care deține un sistem informatic (adică orice calculator sau smartphone). Potențialul pentru abuzuri este, astfel, enorm. Acesta decurge din nenumăratele ambiguități prezente în lege, începând de la definirea vagă a „deținătorilor de sisteme informatice” și continuând cu obligațiile ce le revin celor care cad sub incidența legii.

În ordinea gravității/neconstituționalității lor, vă enumerăm câteva articole din legea securității cibernetice, articole care subminează grav dreptul la viață privată al cetățenilor:

Articolul 17 – Toți deținătorii de sisteme cibernetice (adică toate persoanele juridice care au un calculator (vezi subiecții legii în art 2) trebuie să „permită accesul la date” autorităților stipulate în lege (SRI, MApN, MAI, ORNISS, SIE, STS, SPP, CERT-RO și ANCOM). Accesul se face la simpla „solicitare motivată”, în condițiile în care astăzi, conform Codului de procedură penală, orice acces la sistemele informatice (unde sunt stocate datele informatice) se poate face doar cu autorizarea unui judecător. Mai mult, accesul la datele de trafic este momentan imposibil pentru organele legal abilitate tocmai deoarece Curtea Constituțională a considerat, prin decizia 440/2014, că un atare acces nu respectă principiile respectării vieții private. Astfel, considerăm că articolul 17 este vădit neconstituțional.
Articolul 16 – Toți deținătorii de sisteme cibernetice, indiferent de mărime, tipul de date colectate sau importanța lor pentru ecosistemul cibernetic, vor fi obligați să aplice politici de securitate cibernetică, să identifice şi să implementeze măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru a gestiona eficient riscurile de securitate. Aceasta înseamnă cheltuieli de audituri de securitate estimate la minim 1500 de euro/an investiți în securitate informatică pentru orice persoană de drept privat.
Articolul 10 Serviciul Român de Informații este desemnat autoritate națională în domeniul securității cibernetice, calitate în care asigură coordonarea tehnică, organizarea și executarea activităților ce privesc securitatea cibernetică a României. În vreme ce Uniunea Europeană propune în directiva NIS ca instituțiile care se ocupă de domeniul securității cibernetice să fie „organisme civile, care să funcționeze integral pe baza controlului democratic, și nu ar trebui să desfășoare activități în domeniul informațiilor”, Parlamentul României acordă acces nelimitat și nesupravegheat la toate datele informatice deținute de persoane de drept public și privat unei institutii – SRI – care nu îndeplinește niciuna din condițiile de mai sus.

Proiectul de lege privind securitatea cibernetică a fost discutat superficial în vara acestui an, moment în care organizațiile semnatare au propus o serie de modificări la articolele ce încalcă flagrant drepturile fundamentale ale omului.

În pofida acestor puncte de vedere, legea a fost adoptată tacit (deci fără niciun fel de dezbatere) de Camera Deputaților în luna septembrie, iar vineri, 19 decembrie, a fost aprobată și de Senat, într-o procedură suspect de rapidă, după ce, cu două zile înainte, Comisia de apărare audiase exclusiv punctele de vedere ale serviciilor de informații.

Punctele de vedere ale societății civile nu au fost luate în seamă, ele nefigurând nici măcar pe site-ul Senatului, la secțiunea dedicată opiniilor cu privire la lege, deși au fost trimise în termenul legal. Există soluții legislative simple (de ex. accesul la datele informatice să se facă doar în condițiile Codului de procedură penală și obligațiile de audit informatic să fie doar către Infrastructurile Cibernetice de Interes Național) pentru cei care doresc o reală securitate informatică în România și nu un regim de control absolut de tip securistic.

Organizațiile semnatare vă cer să sesizați Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea Legii securității cibernetice a României.

Vă amintim că, în 2014, Curtea Constituțională a României a mai constatat neconstituționalitatea Legii Big Brother și a Legii cartelelor prepay și Wi-Fi cu buletinul, sesizarea privind-o pe cea din urmă fiind formulată chiar de dvs. Ambele erau acte normative în ton cu recent adoptata lege a securității cibernetice și care încălcau grav dreptul la viață privată și protecția datelor personale, instituind un regim de supraveghere informatică total nedemocratic, sub pretextul protejării securității naționale.

Faptul că în această vară Curtea Constituțională a declarat neconstituționale două legi care, în esență, încălcau aceleași drepturi ca și legea securității cibernetice ne face încrezători că vă veți exercita atribuțiile legale și de această dată. Considerăm că este nevoie de o dezbatere reală a implicațiilor Legii securității cibernetice și, într-un cadru mai larg, a echilibrului dintre drepturile individuale și securitatea națională pe care România trebuie sa îl asigure prin sistemul său de legi..

Cu respect,

Semnatari:

Maria-Nicoleta Andreescu, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Bogdan Manolea, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI)

Mircea Toma, ActiveWatch

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Ștefan Cândea, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI)

Vasile Crăciunescu, Geo-spatial.org

Tiberiu Turbureanu, Fundația Ceata

Oana Preda, Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Mihail Bumbeș, Miliția Spirituală

Toma Pătrașcu, Asociația Secular Umanistă din România (ASUR)

Gabriel Petrescu, Director Executiv, Fundația pentru o Societate Deschisă

Cătălin Hegheș, Director Executiv – Asociația Pentru Minți Pertinente AMPER

Ionuț Oprea, Asociația IAB România (Interactive Advertising Bureau)

Autoritățile locale vând informațiile publice cu adaos de boutique

31/10/2014/în Buna guvernare /de Rasista

Ipoteza principală de lucru a fost aceea că unele instituții restricționează accesul publicului la documente prin practicarea unor tarife descurajante. Ipoteza a fost confirmată, iar tarifele descoperite ca urmare a acestei cercetări au depășit, pe alocuri, cu mult orice așteptări. În plus am descoperit să tarifele sunt cu atât mai restrictive cu cât instituțiile care le percep sunt mai mici sau mai puțin vizibile publicului larg.

În cadrul proiectului au fost trimise solicitări de informații de interes public unui număr de 89 de autorități publice locale după cum urmează: 41 de consilii județene, Consiliul General al Municipiului București, 41 de consilii locale ale municipiilor reședință de județ și 6 consilii locale ale sectoarelor Municipiului București. Colectarea datelor s-a realizat în mai-iunie 2014.

Numai 79 dintre adresanți au răspuns. Întrebările au vizat costul stabilit pentru fotocopierea unei file A4 de pe un document solicitat în baza Legii 544/2001, actul normativ local în baza căruia a fost stabilit respectivul cost, și sumele încasate de instituție ca urmare a perceperii acestor tarife.

În urma procesării informațiilor primite am aflat că media tarifelor solicitate de autoritățile incluse în analiză este de 1,41 lei/pagină A4, mult peste prețul pieței care se situează sub 0,5 lei.

În hărțile de mai jos puteți vedea situația pe județe și consilii locale, dând click pe fiecare județ în parte

Campionul absolut al exagerării tarifelor practicate – Consiliul local Drobeta Turnu-Serverin care a stabilit o taxă de 18 lei pentru orice document solicitat cu excepția celor solicitate de instanțele de judecată, parchet și alte autorități.

La polul opus, avem o listă de nouă instituții care nu percep niciun fel de tarif – consiliile județene Bihor, Maramureș, Satu Mare și Vaslui și consiliile locale Botoșani, Brăila, Cluj-Napoca și Satu Mare. Iar justificarea este rezonabilă:

Municipiul Botoșani nu a solicitat și nu solicită sume cu destinația fotocopiere documente solicitanților de informații publice. Motivul pentru care s-a hotărât acest fapt este acela că s-a constatat că pentru o pagină format A4 costul este de 0,04 lei, documentele solicitate sunt în număr foarte mic, astfel că suma încasată ar fi nesemnificativă în raport cu disconfortul produs solicitantului.

Sumele totale încasate pe parcursul anului 2013 și până în luna mai a anului 2014 se ridică la 236.638 de lei. Din această sumă mai mult de trei sferturi – 192.000 lei – o reprezintă sumele încasate de Consiliul local Drobeta Turnu-Severin, campionul prețurilor mari care încasează 18 lei/document. Sume semnificativ mai mari decât celelalte instituții a încasat și Consiliul local Sibiu – 27.154 lei. Restul de bani – 17.485 lei – reprezintă veniturile realizate de pe urma copierii documentelor de către 62 de instutuții. Reiese că, în medie, o instituție a realizat pe parcusul anului 2013 și în primele cinci luni din 2014 venituri totalizând 282 de lei. Suma este insignifiantă în raport cu bugetele autorităților respective. Mai mult, se poate estima că simpla procesare contabilă a acestor sume costă mai mult decât încasările.

*Hărțile au fost făcute cu ajutorul cercetătorilor de la geo-spatial.org, în cadrul laboratorului media experimental Sponge.

Recomandările APADOR-CH:

la nivel normativ – eliminarea taxei privind eliberarea de fotocopii pentru documentele solicitate în temeiul legii liberului acces la informații de interes public, prin hotărâre de guvern, cel puțin pentru un număr de pagini (de exemplu 30) și stabilirea unui tarif maximal pentru restul de pagini. Rațiunea menținerii unui tarif pentru fotocopierea documentelor mari are în vedere două aspecte: neîmpovărarea instituțiilor fără resurse financiare consistente și descurajarea abuzului de drept;
la nivel de practică – renunțarea la perceperea de taxe pentru fotocopierea documentelor solicitate, cel puțin pentru un număr rezonabil de pagini, și încurajarea comunicării din oficiu, dar și a furnizării de informații prin mijloace electronice.

Citiți și studiul pe larg, rezultat în urma proiectului.

Acest studiu a fost realizat şi publicat în cadrul unui proiect al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), finanțat de Balkan Trust for Democracy. Proiectul țintește îmbunătățirea accesului la informații de interes public precum și a procesului de consultare publică.

Semnați pentru garantarea accesului la avort legal și sigur pe teritoriul UE

29/09/2014/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

Cerem Parlamentului European să garanteze tuturor femeilor din UE accesul la avort, care trebuie să fie permis de lege și efectuat în condiții de siguranță

Bruxelles, Madrid, Roma, Budapesta, București, Vilnius, Sofia, Atena și Varșovia, 29 septembrie 2014 – Cu ocazia Zilei Mondiale de Acțiune pentru Acces la Avort Sigur și Legal, nouă organizații care luptă pentru respectarea drepturilor omului, din mai multe state europene, lansează o petiție. Aceasta se adresează Parlamentului European și cere adoptarea unui instrument legal prin care să se garanteze respectarea, în toate statele membre, a standardelor din domeniul drepturilor omului referitoare la întreruperea de sarcină.

Femeile din întreaga Europă se confruntă, în prezent, cu numeroase obstacole care le îngreunează accesul la avort efectuat în condiții de siguranță, la contraceptive și la servicii de suport. Unele țări, așa cum este Irlanda, au avut dintotdeauna legi foarte restrictive. În alte state, însă, state membre ale UE, așa cum sunt Spania, Lituania și România, au existat încercări recente de modificare a legislației pentru a impune condiții mai restrictive. Există, de asemenea, obstacole care nu țin de actele legislative, obstacole care împiedică accesul la servicii de avort chiar și acolo unde acesta este garantat prin legile naționale. Astfel de obstacole includ rate mari de utilizare a obiecției pe motive de conștiință (în Polonia și Italia), precum și măsuri guvernamentale adoptate pentru a submina dreptul la auto-determinare al femeilor (Ungaria). În alte țări, cum ar fi Grecia și Bulgaria, principalele probleme sunt legate de lipsa de programe de educație sexuală și de lipsa asigurării accesului la contraceptive.

Scopul acestei campanii este de a determina Parlamentul European să adopte o rezoluție prin care să garanteze că standardele conforme drepturilor omului cu privire la accesul la avort sigur și legal sunt respectate de către toate statele membre. Statele membre ar trebui să garanteze și accesibilitatea și disponibilitatea contraceptivelor și a serviciilor de sprijin pentru femei; iar în cazurile în care avortul este opțiunea aleasă de către o femeie, acesteia trebuie să i se asigure accesul efectiv și în timp util la procedură, care trebuie să fie efectuată de un profesionist, în condiții de siguranță.

Campania a fost lansată prin intermediul Platformei Europene pentru Libertăți Civile, o rețea informală a unor organizații de tip watchdog care luptă pentru respectarea libertăților civile; rețeaua a luat naștere cu scopul de a stimula reprezentarea drepturilor omului la nivel național și european. Campania a fost inițiată de următoarele organizații: Rights International Spania, Uniunea pentru Libertăți Civile din Ungaria, Coaliția Italiană pentru Drepturi Civile și Politice (CILD), Institutul de Monitorizare a Drepturilor Omului (Lituania), Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului din Polonia, Asociația pentru Apărarea drepturilor Omului din România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Liga Elenă pentru Drepturile Omului, Comitetul Helsinki din Grecia și Comitetul Helsinki din Bulgaria.

Îi rugăm pe toți cetățenii UE să semneze petiția noastră, care poate fi găsită aici, și să disemineze informația.