Buna guvernare – Pagina 5

Mai multe ONG-uri solicită o întâlnire cu Premierul pe tema ruletei rusești din justiție

23/02/2024/în Buna guvernare, Slider /de Rasista

Mai multe organizații ale societății civile au transmis astăzi, 23 februarie 2024, premierului Marcel Ciolacu o invitație la dialog pe marginea situației create în ultimii ani în justiție, unde atât cetățeni cât și ONG-uri duc o luptă inegală cu firme private și chiar cu autorități ale statului uneori, pentru apărarea interesului public. Solicitarea de întâlnire cu Prim ministrul vine și cu o propunere de modificare legislativă a Codului de procedură civilă, care să prevină pe viitor situația în care un ONG este desființat pentru că nu a putut achita cheltuieli de judecată disproportionate, într-un proces în care a reprezentat interesul civic. Propunerea a adunat peste 20.000 de semnături de la cetățeni și a mai fost prezentată Ministrului justiției.

Către GUVERNUL ROMÂNIEI

DOMNULUI PRIM-MINISTRU ION-MARCEL CIOLACU

Având în vedere preocuparea noastră constantă pentru eliminarea unor obstacole care îngrădesc spaţiul civic, preocupare împărtășită, cu intermitențe, și de Ministerul Justiției,

Vă adresăm solicitarea de a iniţia un proiect de lege prin care să fie eliminată posibilitatea ca un ONG să ajungă în stare de insolvabilitate, care are drept consecinţă dizolvarea, doar pentru că se adresează justiţiei pentru rezolvarea unei chestiuni de interes public.

Soluţia legislativă pe care v-o propunem este introducerea, ori în Codul de procedură civilă (de exemplu, adăugarea unui nou alineat la art. 453), ori în legile speciale care reglementează materiile respective (Legea 544/2001, reglementările din domeniul urbanismului şi mediului), a unei prevederi în sensul că, în cazul proceselor ce au ca obiect liberul acces la informaţiile de interes public sau probleme de urbanism ori de mediu, cheltuielile de judecată să nu fie suportate de partea care pierde procesul, aşa cum este regula, ci, prin excepţie de la regula din art. 453 al. 1 c.pr.civ., fiecare parte să-şi suporte propriile cheltuieli de judecată.

Este de menţionat că în Codul de procedură civilă este prevăzută o astfel de excepţie de la regula suportării cheltuielilor părţii adverse de către partea care a pierdut procesul. Astfel, în art 604 este reglementată procedura lămuririi, completării și îndreptării hotărârii arbitrale, iar în art. 604 al. 6) se prevede că “părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de lămurirea, completarea sau îndreptarea hotărârii.” Ceea ce înseamnă că fiecare parte îşi va suporta propriile cheltuieli judiciare ocazionate de această procedură.

Printr-o astfel de reglementare, conform căreia fiecare parte îşi suportă propriile cheltuieli de judecată, s-ar elimina situaţii de genul celor întâlnite în prezent, prin care cei acţionaţi în judecată pentru a fi obligaţi să comunice informaţii de interes public sau să respecte regulile de urbanism sau de mediu îşi angajează firme de avocatură foarte costisitoare, ale căror onorarii vor trebui suportate, în cazul în care pierd procesul, de către ONG-urile sau cetăţenii obişnuiţi care se adresează justiţiei în scopul rezolvării unor vădite chestiuni de interes public.

Obligarea ONG-urilor la plata unor onorarii de avocat foarte mari a dus, cel puţin în două cazuri cunoscute, la intrarea în insolvenţă a respectivelor ONG-uri, cu consecinţa dizolvării lor pe cale judecătorească. Singura „greşeală” comisă de aceste ONG-uri supuse dizolvării este că au urmărit rezolvarea prin instanţă a unei probleme de interes public, mediul, urbanismul, accesul la informaţiile de interes public fiind în mod vădit chestiuni de interes public. Intrarea în insolvență și dizolvarea unor ONG-uri pentru „greşeala” că au urmărit interesul public, prin justiţie, este o consecinţă incompatibilă cu un sistem democratic funcţional.

Astfel, Asociația Salvați Bucureștiul și Miliția Spirituală sunt două ONG-uri care au atacat în instanță o serie de documentații de urbanism emise de autoritățile locale bucureștene, în cazul mai multor dezvoltări imobiliare din Capitală. În cazul din zona Floreasca, asociațiile reprezentau în justiție interesele cetățenilor din zonă, afectați de viitoarele construcții. Acești cetățeni au contribuit inclusiv financiar la susținerea proceselor, cerând ca viitoarele construcții să fie mai prietenoase cu mediul și să nu afecteze calitatea vieții locuitorilor.

În procesele începute în anul 2017 au fost initial patru organizații neguvernamentale care au atacat autorizațiile emise de Primăria Capitalei și de Agenția Națională de Mediu. În procese au intervenit însă și dezvoltatorii imobiliari One United Properties și Auchan, care erau beneficiarii respectivelor autorizații. În timpul proceselor asociațiile neguvernamentale au acuzat adesea campanii de intimidare duse de dezvoltatorii imobiliari la adresa lor și a locuitorilor din zonă, precum și o disproporție netă de resurse între tabăra civică și cea a dezvoltatorilor. Dezvoltatorii au fost reprezentați în instanță de firma de avocatură a unui fost ministru al justiției.

După ce au câștigat și pierdut pe rând procesele, în cele din urmă, în 2022 organizațiile care reprezentau interesele locuitorilor au pierdut definitiv, iar instanța a stabilit ca acestea să achite cheltuieli de judecată dezvoltatorilor, în cuantum de aproximativ 60.000 de euro. Suma s-a dovedit exorbitantă pentru capacitatea financiară a ONG-urilor sau a locuitorilor pe care îi reprezentau.

Întrucât nu au putut să achite întreaga sumă, dezvoltatorul One United Properties a cerut în instanță dizolvarea organizațiilor. Este de menționat că legea (art. 56 al. 1 lit. d din OG 26/2000 privind asociațiile și fundațiile) prevede că un ONG care a devenit insolvabil este dizolvat, prin hotărâre judecătorească, la cererea Ministerului Public sau a oricărei alte persoane interesate.

În 2022 instanța a decis dizolvarea uneia dintre asociații – respectiv Miliția Spirituală – iar la finele anului 2023 a decis și dizolvarea Asociației Salvați Bucureștiul, decizia nefiind definitivă. Ambele organizații civice au vechimi de aproximativ 20 de ani, una dintre ele fiind fondată chiar de actualul primar al Capitalei, și sunt recunoscute în spațiul public pentru cauzele pentru care militează: libertate de exprimare, libertate de asociere, protejarea spațiilor verzi, a clădirilor istorice etc.

La finele anului 2023, în urma indignării apărute în spațiul public pe fondul informațiilor privind dizolvarea celor două organizații, s-a strâns din donații suma necesară acoperirii prejudiciului – cheltuielile de judecată cerute de One United Properties – astfel încât Asociația Salvați Bucureștiul ar putea fi salvată de la desființare, în apel.

Situația deschide, însă, calea unor cazuri similare pe viitor, întrucât dezvoltările urbanistice în România, cu precădere în marile orașe, sunt adesea criticate de public pentru lipsa de coerență, de viziune și chiar de legalitate, autoritățile publice fiind incapabile să reprezinte interesele locuitorilor în raport cu cele orientate spre profit ale dezvoltatorilor imobiliari.

Este de menţionat că, şi în cazul proceselor care au ca obiect liberul acces la informaţiile de interes public (Legea 544/2001) au existat, pe parcursul timpului, mai multe cazuri în care ONG-uri sau cetăţeni obişnuiţi, care au pierdut procesul, au fost obligate la plata unor cheltuieli foarte mari de judecată. Consecinţa a fost descurajarea celor care s-ar putea adresa instanţelor judecătoreşti pentru rezolvarea unor chestiuni de vădit interes public, cum ar fi obţinerea informaţiilor de interes public.

Dizolvarea unor organizații civice, care au încercat să oblige autoritățile, pe calea justiției, să-și facă datoria față de cetățeni, văduvește spațiul civic de actori esențiali în orice democrație.

Pentru aceste motive, considerăm că trebuie luate, cât mai curând posibil, măsuri legislative pentru eliminarea riscului ca ONG-urile sau simplii cetăţeni care se adresează instanţelor judecătoreşti în chestiuni ce vizează în mod vădit interesul public (informaţii de interes public, urbanism, mediu) să fie obligaţi la sume exorbitante cu titlul de cheltuieli de judecată, în cazul în care pierd procesul.

În esență, soluţia pe care am propus-o în cadrul prezentei solicitări este reglementarea unui sistem derogatoriu de suportare a cheltuielilor de judecată, în sensul că fiecare parte să îşi suporte propriile cheltuieli de judecată, pentru procesele ce au ca obiect Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi pentru procesele privind problemele de urbanistică sau mediu.

Este adevărat că art. 451 al. 2 din Codul de procedură civilă (c.pr.civ.) prevede că instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat. Dar, simpla existență în lege a unui astfel de text nu este o garanție eficientă împotriva riscului ca ONG-urile sau simplii cetățeni să fie obligați la plata de sume exorbitante cu titlu de onorariu de avocat, în procese care privesc exclusiv chestiuni de interes public, nu personal, cum sunt cele privind mediul, urbanismul, accesul la informațiile de interes public.

Dovada cea mai clară în acest sens sunt chiar cazurile menționate mai sus ale ONG-urilor a căror dizolvare s-a cerut, din cauza faptului că au intrat în insolvență, neputând achita onorariile de avocat exorbitante la care au fost obligate de instanțe. Deși art. 451 al. 2 există în Codul de procedură civilă, instanțele tot au obligat ONG-urile la sume exorbitante, ca onorariu de avocat. De aceea, este nevoie de noi prevederi legale, pe lângă art. 451 al. 2 din c.pr.civ., care să asigure în mod efectiv că o asociație sau un cetățean nu vor mai fi obligați la sume uriașe de plată, ca onorariu de avocat, dacă pierd un proces care are ca obiect chestiuni de vădit interes public, nu personal.

Echitabil ar fi ca, în astfel de procese, privind mediul, urbanismul, accesul la informațiile de interes public, fiecare parte să-și suporte propriiile cheltuieli de judecată, în special cele pentru onorariul avocatului. În mod normal, aceste cheltuieli nu ar trebui să fie mari, dar pot fi mărite în mod artificial, prin angajarea unor firme de avocatură care percep onorarii foarte mari și care expun partea adversă la riscul falimentului, dacă pierde procesul. Or, într-o democrație funcțională, un proces în care se dorește lămurirea/rezolvarea unor chestiuni de vădit interes public, nu trebuie să fie similar cu un joc la ruleta rusească, în care dacă ai pierdut, ai murit/ești dizolvat.

Soluția pe care v-am propus-o nu exclude posibilitatea ca specialiștii din cadrul Guvernului să identifice și o altă modalitate, alternativă celei propuse, de a rezolva problema pe care v-am adus-o la cunoștință. Esențial este ca acest risc actual și grav cu privire la existența ONG-urilor să fie înlăturat, pe cale legislativă. O amenințare similară există și pentru simplii cetățeni, care se văd expuși riscului de a fi obligați la sume foarte mari, care conduc la insolvența personală, cu titlu de cheltuieli de judecată, în procese în care nu urmăresc altceva decât soluționarea unor probleme de vădit interes public (de exemplu mediu, urbanism, solicitarea de informații de interes public, în temeiul Legii 544/2001).

În scopul unor discuții deschise cu privire la această chestiune de interes atât pentru ONG-uri, cât și pentru cetățeni, vă solicităm organizarea, la nivel de prim-ministru, a unei întâlniri/debateri publice pe tema soluțiilor legislative prin care poate fi eliminat acest risc actual și grav pentru persoanele, fizice sau juridice, care nu au făcut altceva decât să încerce să oblige autoritățile, pe calea justiției, să-și facă datoria față de cetățeni.

Menționăm că această amenințare, care descurajează atât ONG-urile, cât și simplii cetățeni să se adreseze justiției în chestiuni ce țin de un vădit interes public, a făcut și obiectul unei petiții publice, inițiate la începutul anului 2024, petiție semnată, pînă în prezent, de 20.401 cetățeni și organizații civice.

În plus, Parlamentul European și Consiliul UE sunt pe punctul de a adopta o Directivă care își propune să abordeze acțiunile SLAPP, numite și acțiuni de intimidare judiciară, îndreptate împotriva jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului, prin care se urmărește reducerea acestora la tăcere. Odată adoptată, Directiva SLAPP va trebui transpusă și în legislația națională.

Vă solicităm, de asemenea, să ne comunicați măsurile dispuse de dumneavoastră cu privire la prezenta solicitare. Comunicarea poate fi făcută în scris, la adresa de e-mail office@apador.org.

Vă mulţumim.

Semnatari

APADOR-CH

Comunitatea Declic

ActiveWatch

Centrul FILIA

Asociția Respiro Human Rights Research Centre

Miliția Spirituală

Greenpeace CEE România

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Centrul pentru Inovare Publică

Asociația Bankwatch România

Funky Citizens

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Fundația Comunitară Timișoara

Asociația Parcul Natural Văcărești

Asociația CIVICA

România 2024 – între 6 luni și 2 ani pușcărie pentru pamflet și alte deepfake-uri

08/02/2024/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Un proiect de lege menit să combată fenomenul deepfake în România se pregătește să iasă din mâinile deputaților cu pedepse cu închisoarea inclusiv pentru creatorii de conținut care vor folosi tehnologia pentru a sublinia o idee, prin stiluri care în mod normal se încadrează la satiră, pamflet sau artă SF.

Proiectul a fost inițiat în 2023 și a trecut de Senat într-o formă mai blândă, doar cu amenzi contravenționale, fără infracțiuni și pedepse cu închisoarea, în schimb deputații au simțit nevoia să fie mai aspri, adăugând celor patru articole de lege și un al cincilea, care spune că:

Art. 5. – (1) Încălcarea prevederilor art.3 constituie infracțiune și se sancționează după cum urmează:

a) crearea/realizarea conținutului tip deepfake se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani;

b) difuzarea/distribuirea conținutului tip deepfake, cunoscând natura falsă a conținutului se pedepsește cu amendă între 60 şi 180 de zile – amendă.

(2) Instanța care constată săvârșirea infracțiunii potrivit alin.(1) se pronunță și asupra menținerii sau a ridicării suspendării conținutului de tip deepfake de pe platforma online.

Acest articol îi trimite la închisoare, așadar, atât pe creatorii de conținut considerat deepfake, și-i consideră infractori și pe cei care vor difuza acel conținut. De exemplu dacă veți distribui pe Internet un clip în care președintele Iohannis pare că spune că de acum încolo va folosi numai Dacia în deplasările sale în străinătate, în locul avioanelor private de lux, veți fi pasibili de amendă între 60 şi 180 de zile, iar creatorul acelui film, care este evident un pamflet căci nu ar putea fi real, ar putea să intre la pușcărie pentru 6 luni până la 2 ani. Sau organul va folosi această ocazie doar ca să facă niște dosare penale și să bage frica în cei cărora le-ar mai putea trece prin cap să facă mișto de președinte.

Fără să negăm gravitatea fenomenului deepfake și implicațiile acestor mijloace de influențare și păcălire a oamenilor, atragem atenția că soluția nu e băgarea deepfake-ului la închisoare și cu siguranță nici pedepsirea fără discernământ a oricărui creator de conținut care folosește tehnologia modernă, alterând realitatea în scopuri artistice.

Iar obligația prevăzută în art. 3 din proiect, de a marca pe imaginile care nu corespund realității că sunt deepfake, duce la situații absurde, cum ar fi obligația ca orice film din genul SF, fantastic sau parodic, de exemplu, să conțină pe cel puțin 10% din suprafața imaginii un wattermark permanent cu textul „Acest material conține ipostaze imaginare”. Aceasta deoarece definiția legală a acțiunii de „utilizare malițioasă a tehnologiei” (art. 2 lit. b din proiect) este vagă, ambiguă, și permite extrapolarea, prin interpretarea pe care o pot face agenții statului, la orice fel de creație artistică care nu „zugrăvește” corect realitatea.

APADOR-CH a transmis către Camera Deputaților o solicitare de modificare a proiectului legislativ, prin eliminarea articolului 5 care prevede pedepse cu închisoarea. Acesta încalcă Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care garantează libertatea de exprimare, aflată în strânsă conexiune cu libertatea artistică.

În plus, în Codul penal (cp) sunt deja prevăzute infracţiunile de alterare a integrității datelor informatice (art. 362 cp), de fals informatic (art. 325 cp), de falsificare a unei înregistrări tehnice (art. 324 cp), de înșelăciune în formă agravată (art. 244 alin. 2 cp – deepfake-ul se încadrează în categoria „mijloacelor frauduloase” folosite la înșelăciune). Ca atare, este superfluă introducerea de noi infracţiuni prin prezentul proiect de lege.

APADOR-CH solicită, așadar, eliminarea art. 5, prin care au fost introduse infracțiuni, din proiectul de Lege privind utilizarea responsabilă a tehnologiei în contextul fenomenului deepfake (PL-x nr. 471/2023), revenindu-se astfel la forma proiectului de lege adoptat de Senat. În subsidiar, dacă se dorește menținerea infracțiunilor în proiectul de lege, APADOR-CH solicită introducerea unei prevederi în sensul că:

faptele incriminate nu constituie infracțiuni dacă sunt săvârşite în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei sau în scopul dezbaterii unei chestiuni de interes public.

Ministerul Justiției refuză să salveze ONG-urile de la moarte

07/02/2024/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

Printr-un răspuns amabil la propunerea noastră de a schimba Codul de procedură civilă, Ministerul Justiției refuză să contribuie la salvarea de la moarte a organizațiilor neguvernamentale sau a cetățenilor care pierd procese de interes public.

În urmă cu câteva săptămâni, APADOR-CH a trimis MJ o propunere de modificare a Codului de procedură civilă, în sensul în care, în anumite situații, cheltuielile de judecată să fie suportate de fiecare parte într-un proces, nu doar de cea care pierde. Concret, am propus introducerea unui nou alineat, (3), la art. 453 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut:

(3) În cauzele care au ca obiect probleme de mediu, de urbanism sau de liber acces la informațiile de interes public, fiecare parte își suportă cheltuielile de judecată.”

Această modificare ar salva de la desființare ONG-urile care pierd procesele prin care încearcă să determine autoritățile publice să respecte legea, să nu ia decizii în contradicție cu interesul public în probleme de mediu, de urbanism sau forțându-le să facă publice informații de interes pentru cetățeni. Întrucât de cele mai multe ori aceste organizații se luptă cu firme potente financiar sau cu autorități care-și permit să angajeze avocați scumpi, pierderea unui proces echivalează cu obligația de a achita cheltuieli de judecată uriașe, pe care niciun cetățean sau organizație neguvernamentală nu și le permite. Asta duce la desființarea organizațiilor și descurajează apelarea la justiție în alte cazuri în care cetățenii s-ar vedea nedreptățiți.

În replica transmisă APADOR-CH, Ministerul Justiției face referire la diverse alte prevederi legislative care ar putea fi de folos într-un proces – cum ar fi solicitarea de ajutor judiciar, dacă o organizație este săracă și nu are bani să plătească taxe de timbru sau să facă expertize judiciare. De asemenea, ministerul consideră că problema semnalată de APADOR-CH este reală, dar ea ar putea fi rezolvată și acum, chiar de judecătorul care „poate”, potrivit articolului 451 din Codul de procedură civilă, să reducă motivat cheltuielile de judecată, dacă le consideră vădit disproportionate.

Această prevedere, totuși, nu a ajutat cu nimic organizațiile desființate deja în justiție (Miliția spirituală și Asociația Salvați Bucureștiul), după ce au pierdut procesele în care susțineau interesele cetățenilor afectați de unele dezvoltări urbanistice.

Soluția propusă de APADOR-CH este susținută și de comunitatea Declic, printr-o petiție care a fost semnată de aproape 20.000 de cetățeni. Dacă ești de acord cu propunerea noastră semnează și tu petiția!

Citește răspunsul Ministerului Justiției la propunerea APADOR-CH

Comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare va crea haos electoral

31/01/2024/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

Organizațiile semnatare critică intenția PSD și PNL de a comasa alegerile europarlamentare cu cele locale în luna iunie și consideră că aceasta limitează anumite drepturi ale alegătorilor și afectează competiția electorală și principiile securității juridice. Solicităm ca PNL și PSD să renunțe la astfel de propuneri și să organizeze alegerile astfel încât să nu afecteze drepturile electorale fundamentale, conform principiilor constituționale și standardelor internaționale asumate.

Comasarea alegerilor va avea efecte negative din mai multe puncte de vedere. Modificarea legislației electorale pe teme majore, cu mai puțin de cinci luni înaintea alegerilor contravine standardelor internaționale asumate de România. Codul bunelor practici în materie electorală al Comisiei de la Veneția indică faptul că un an înainte de alegeri ar trebui evitate schimbările legislative cu impact major, afectându-se chiar credibilitatea procesului electoral. Deși nu sunt interzise, iar adoptarea unor măsuri pozitive este permisă, în acest caz comasarea nu face decât să afecteze drepturile alegătorilor în mod negativ. Și nu vorbim în niciun caz despre modificări aduse cu mai mult de un an, ci despre o perioadă foarte scurtă de patru luni, în care se presupune că vor opera mai multe modificări legislative.

Reamintim și că alegerile locale anterioare au avut loc la finalul lunii septembrie, mandatul aleșilor locali este de patru ani, iar organizarea unui scrutin în luna iunie ar putea crea confuzie cu privire la preluarea mandatelor acestora. Conform Codului Administrativ consiliul local se constituie în cel mult 60 de zile de la data alegerilor, iar comasarea ar putea determina în fapt scurtarea mandatelor acestora, afectând și începerea exercitării mandatului de către primari. Comasarea ar presupune modificări sau derogări ale legislației cu privire la termenele de preluare a mandatelor, cu mai puțin de patru luni înainte de ziua alegerilor, ceea ce afectează principiul securității raporturilor juridice.

Va fi afectat dreptul de vot. O consecință gravă a acestei decizii este că pentru alegerile locale s-ar elimina de facto dreptul de a vota la adresa de reședință pentru alegătorii care nu și-au înregistrat reședința cu cel târziu șase luni înaintea datei alegerilor, adică la începutul lui ianuarie. Această reglementare, introdusă în 2023, era oricum restrictivă, dar în acest context nu face decât să extindă și mai mult numărul celor care nu vor putea utiliza această opțiune, ceea ce echivalează cu restrângerea exercițiului unui drept fundamental

Printre drepturile afectate se numără dreptul de a candida și a de fi ales la candidatură, întrucât desfășurarea alegerilor în paralel ar elimina posibilitatea depunerii de candidaturi pentru ambele tipuri de alegeri.

Comasarea alegerilor va produce confuzii legislative pentru alegători și posibil pentru organizatorii alegerilor. Legile utilizate pentru organizarea celor două tipuri nu sunt armonizate. Un astfel de exemplu este modul în care se formează birourile electorale, regulile fiind diferite. Autoritățile care organizează alegerile sunt diferite. De exemplu, la europarlamentare, Ministerul Afacerilor Interne are roluri pe care le îndeplinește Autoritatea Electorală Permanentă pentru locale. Acreditarea observatorilor se face după reguli diferite, la niveluri diferite, ceea ce ar putea limita posibilitatea de a monitoriza procesul și deci s-ar reduce transparența. EFOR a atras atenția asupra problemelor grave legate de Legea 33/2007, pentru organizarea alegerilor europarlamentare, care riscă să afecteze organizarea alegerilor și care nu a fost nicidecum o prioritate pentru politicieni din 2019 până astăzi. Comasarea alegerilor ar putea genera și alte modificări legislative de ultim moment, care ar completa și mai mult acest scenariu de instabilitate legislativă.

Comasarea afectează principiile legislative fundamentale care țin de claritate și stabilitate legislativă, prin faptul că suprapunerea unor reguli electorale diferite, un număr mai mare de buletine de vot (5 buletine), votul în circumscripții diferite ar putea afecta participarea informată a alegătorilor. Acest ultim aspect este important, întrucât alegătorii ar putea fi confuzi cu privire la modul în care sunt arondați la secțiile de votare, mai ales că la europarlamentare se votează și în străinătate, iar la locale aceștia sunt dependenți strict de adresa de domiciliu sau reședință.

Alegerile europarlamentare și cele locale se desfășoară după logici electorale diferite, iar temele din campaniile electorale ar induce confuzie și ar crea neclarități. Practic, s-ar suprapune teme europene cu subiecte care țin de comunitățile locale, care pot fi foarte specifice. Mai mult, finanțarea celor două campanii electorale s-ar putea suprapune, fapt care ar putea genera dificultăți în asigurarea controlului și transparenței celor două campanii. Apoi, comasarea ar favoriza partidele mari, tradiționale, cu resurse generoase din subvenții (314 milioane de lei în 2024), în defavoarea celor care au obiective politice și electorale doar la nivel regional sau local.

Considerăm că argumentele pe care le-au adus cele două partide în spațiul public nu se susțin și sunt strict calcule politice, bazate pe interese de partid, realizate în detrimentul principiilor democratice și drepturilor alegătorilor. Economiile care ar rezulta din aceste alegeri nu sunt un argument care să susțină intenția PSD și PNL. De altfel, reducerea unor costuri – care erau predictibile – în detrimentul echilibrului democratic nu este de dorit. Reamintim că CCR a enunțat în Decizia 51/2012, prin care a stabilit neconstituționalitatea legii care propunea comasarea alegerilor locale și parlamentare, că economiile aduse la buget nu justifică o astfel de decizie. Nu în ultimul rând, considerăm că este o decizie importantă, și este inacceptabil să fie luată în mod abuziv fără consultarea altor actori din societate.

Contact: Septimius Pârvu, Coordonator program electoral, septimius.parvu@expertforum.ro, 0787.638.315

Semnatari

Expert Forum, Asociația CIVICA, Centrul pentru Resurse Civice – membre ale Coaliției VotCorect

Centrul pentru Inovare Publică

Romanian Quantitative Studies Association

ActiveWatch

Átlátszó Erdély/Transilvania Transparentā

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

VedemJust

Asociaţia Voci pentru Democraţie şi Justiţie – VeDem Just

Corupția Ucide

Funky Citizens

Centrul FILIA

APADOR-CH

Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei

Aradul Civic

Sanda Foamete, activist civic, observator la vot

Maria Krause, expert electoral

Claudiu Tufiș, Conferențiar Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București

Oana Marinescu, Consultant Comunicare Strategică

Defăimare, instigare și alte postări pe Internet care ne-ar putea costa mai mult decât credeam

23/01/2024/în Articole, Blog, Buna guvernare /de Rasista

Întrucât am primit mai multe întrebări pe tema „cum ar trebui să ne comportăm pe Internet ca să nu ne salte poliția”, am pregătit câteva sfaturi juridice de care e bine să ținem seama atunci când vrem să ne răcorim pe rețelele sociale sau să ne spunem părerile despre unii și alții, persoane importante sau simpli concetățeni. Deocamdată începem cu două noțiuni mai întâlnite: defăimarea și instigarea.

Ce este defăimarea și cum se pedepsește

Noțiunea de „defăimare” nu există, ca atare, în Codul penal sau în Codul civil. În legislația interbelică au existat reglementări privind defăimarea, înțelesul noțiunii fiind cel din limbajul comun actual, respectiv de lezare/vătămare a reputației unei persoane.

În Codul penal care a fost aplicabil între anii 1969-2014, era prevăzută infracțiunea de „Defăimare a țării sau a națiunii”, fără ca noțiunea de defăimare să fie definită în legea penală, ceea ce lăsa loc unor abuzuri de interpretare, care limitau serios libertatea de exprimare.

De asemenea, în Codul penal menționat mai sus, au existat și alte prevederi care incriminau forme ale defăimării, sub denumirea de „insultă” și „calomnie”. Din anul 2006, infracţiunile de insultă şi calomnie, precum și infracțiunea de defăimare a țării sau a națiunii au fost abrogate (eliminate) din Codul penal. Incriminarea acestor fapte nu a fost preluată de noul Cod penal, în care nu se mai regăsesc.

Consecinţa dezincriminării infracțiunilor de insultă și calomnie a fost că, în cazul unor fapte care, în limbaj comun, ar intra în categoria defăimării, partea lezată se poate adresa numai instanţelor civile, printr-o acţiune pentru stabilirea răspunderii civile delictuale a autorului defăimării, autor care ar putea fi obligat de instanţa civilă la plata de despăgubiri pentru daunele morale produse şi la orice alte acţiuni necesare pentru repararea prejudiciului produs.

Ce drepturi încălcăm atunci când insultăm pe cineva

Este de menționat că dreptul la viaţă privată, dreptul la demnitate, dreptul la propria imagine sunt reglementate în art. 71-75 din Codul civil.

Având în vedere că dreptul de liber acces la justiție este garantat de Constituţie, există posibilitatea, cel puțin la nivel teoretic, ca pentru orice afirmaţie, chiar considerată benignă de către autorul ei, partea vizată să se poată adresa justiţiei, dacă ea apreciază că prin acea afirmaţie i-a fost lezat un drept, de exemplu dreptul la demnitate. Odată ce instanţa este sesizată, procesul va continua până când instanţa va pronunţa o soluţie şi până când acea soluţie va deveni definitivă, după verificarea ei de către o instanţă superioară instanţei care a pronunţat prima soluţie. Această procedură poate consuma mult timp şi, uneori, mulţi bani.

Dar libertatea mea de exprimare nu-mi permite să și înjur?

Pentru ca, în eventualitatea unei acţionări în instanţă, autorul afirmaţiilor să câştige procesul ce i-a fost intentat de partea vizată de afirmaţii, este nevoie ca el să-şi ia anumite măsuri de prevedere atunci când face acele afirmaţii. Subiectul privind aceste măsuri de prevedere este vast şi divers, existând particularităţi aproape pentru fiecare caz concret în parte. Tema în care se încadrează acest subiect este libertatea de exprimare, temă tratată în cuprinsul a numeroase lucrări de specialitate (articole, studii, ghiduri,cărţi etc.).

În esenţă, autorul unei afirmaţii ar trebui să aibă în vedere, cel puţin următoarele trei aspecte:

Afirmatia trebuie să aibă o bază factuală rezonabilă. Adică, atunci când autorului i se pune întrebarea: pe ce bază ai afirmat dumneata lucrul ăsta?, el să poată indica şi dovedi o serie de fapte sau împrejurări care, în mod rezonabil, pot justifica afirmaţia făcută. Cu alte cuvinte, nu sunt protejate afirmaţiile „gratuite”, fără bază rezonabilă sau complet fără bază.
Dacă afirmaţiile se încadrează în cadrul unei dezbateri privind un interes public, protecția autorului lor este mai sporită. În cazul în care e vorba de dezbateri privind o chestiune de interes public, jurisprudenţa CEDO stabileşte că, în anumite condiţii, sunt admise şi exagerări, şi afirmaţii care deranjează sau şochează.
În cazul criticii la adresa politicienilor sau a instituţiilor publice, jurisprudenţa CEDO permite o mai mare libertate, în anumite condiţii, fiind admise şi exagerări, şi afirmaţii care deranjează sau şochează. Deci, dacă sunt vizate persoane sau firme private, iar chestiunea dezbătută nu este de interes public, trebuie mult mai multă atenţie la exactitatea/acurateţea afirmaţiilor şi la baza factuală.

Fiecare dintre cele 3 aspecte menționate mai sus suportă foarte multe nuanţări, care ţin cont de particularităţile fiecărui caz concret. De aceea, şi jurisprudenţa CEDO în materie este foarte bogată. Astfel că rolul unui avocat în astfel de litigii nu trebuie deloc neglijat.

Ce e instigatorul…

Cu privire la aspectele penale, menţionăm că în Codul penal sunt pedepsite cu închisoarea atât fapta de instigare publică la săvârşirea de infracțiuni (art. 368 Cod penal), cât și incitarea la violenţă, ură sau discriminare (art. 369 Cod penal).

Potrivit art. 47 Cod penal, instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Incitatorul nu este definit în Codul penal, astfel că noţiunea are înţelesul din limbajul comun, fiind sinonim cu instigatorul.

… și cum poate fi el dovedit

Se observă că, în raport de art. 47 Cod penal, pentru a instiga, este nevoie de întrunirea cumulativă a cel puţin 2 condiţii:

Intenţia de a instiga (nu există infracţiune dacă nu a existat clar intenţia de a instiga, ci a fost doar o culpă/greşeală aferentă intenției reale de a informa cititorii sau de a dezbate o chestiune de interes public)
Determinarea altei persoane de a săvârşi o infracţiune. Cu alte cuvinte, conţinutul afirmaţiilor trebuie să fie atât de puternic și de convingător încât să poată determina o persoană care nu intenționa să comită o infracțiune să ia rezoluţia (hotărârea) de a comite o infracţiune numai prin simplul fapt că a lunat cunoștință de acele afirmații (de exemplu, o persoană s-a hotărât să comită o infracțiune pentru că a citit un text care conţine anumite afirmaţii). Este discutabil cât de „determinantă” poate fi o postare care conţine sau să lasă loc unor semne de întrebare, întrucât efectul semnelor de întrebare este de a crea sau semnala dubii, îndoieli, nu de a forma sau întări convingeri.

Ce facem când „organele” abuzează legea

Cu toate acestea, în practică, organele de urmărire penală aplică, uneori, o marjă destul de largă de apreciere cu privire la conţinutul noţiunilor de „instigare” sau „incitare”, dincolo de înţelesul acelor noțiuni care rezultă dintr-o interpretare cu bună-credință a legii, ceea ce poate duce la deschiderea abuzivă a unor dosare penale pentru infracţiuni de instigare/incitare. Desigur, dacă nu primește o soluție de netrimitere în judecată, cel supus abuzului îşi poate găsi dreptatea în instanță, însă asta după câţiva ani în care trăieşte cu stresul că este subiectul unui dosar penal și după ce trece prin stresul fazelor procesului în instanţă (la prima instanţă și, apoi, la instanţa superioară). Totuși, garanția că, în cele din urmă, un nevinovat nu va rămâne condamnat pe nedrept, este reprezentată de CEDO, ca ultimă instanță, care va adopta o soluție corectă. Dar, procedura la CEDO poate dura destul de mult, unul dintre motive fiind și supraîncărcarea instanței europene.

Deci, am voie să înjur puterea?

Cu alte cuvinte, nimeni nu este împiedicat, în mod vizibil, să abordeze chestiuni controversate/deranjante pentru factorii de putere, și să folosească formulări viguroase/șocante, dar cei care aleg acest drum trebuie să știe că e nevoie de putere şi rezistenţă psihică, în cazul unor abuzuri la care este posibil să fie supuşi. Până la urmă, li se va face dreptate la CEDO, dacă nu la nivel național, dar, până atunci, va fi nevoie de multă putere, răbdare, determinare și rezistență.

Vă recomandăm o lectură utilă și aprofundată pe aceste subiecte de care ne vom lovi în continuare tot mai mult pe Internet și în viața reală: Ghidul privind art. 10 (libertatea de exprimare) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, întocmit de Direcția Jurisconsultului Curții Europene a Drepturilor Omului.

Printre paragrafele din Ghid care ar putea capta interesul se pot număra și:

Par. 109 – 277 – cu privire la protecția reputației și drepturilor altora (chestiuni legate de defăimare)

Par. 278 – 349 – cu privire la presă și la rolul acesteia de „câine de pază”

Par. 595 – 641 – cu privire la libertatea de exprimare și internetul

Par, 653 – 658 – cu privire la pluralismul mass-media și alegerile

În România încă se aplică pedeapsa cu moartea

18/01/2024/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH îi propune Ministerului Justiției o soluție simplă pentru ca cetățeanul care-și cere drepturile să nu mai fie anihilat în justiție de un privat sau chiar de către stat

UPDATE: Semnează și tu aici dacă ești de acord cu propunerea noastră!

APADOR-CH cere Ministerului Justiției să inițieze o modificare legislativă astfel încât un ONG care apără, în instanță, interesul public să nu mai poată fi dizolvat din cauza cheltuielilor juridiciare exorbitante cerute de partea adversă. În esență este vorba de o modificare care să prevadă că în astfel de procese, fiecare parte să-și suporte cheltuielile de judecată.

Această modificare poate fi adusă fie Codului de procedură civilă (prin adăugarea unui nou alineat la art. 453), fie legilor speciale care reglementează anumite situații, de exemplu Legea 544/2001, a informațiilor publice, sau reglementările din domeniul urbanismului şi mediului.

În acest fel, în cazul proceselor ce au ca obiect liberul acces la informaţiile de interes public sau probleme de urbanism ori de mediu, cheltuielile de judecată să nu fie suportate de partea care pierde procesul, aşa cum este regula, ci, prin excepţie de la regula din art. 453 al. 1 din Codul de procedură civilă, fiecare parte să-şi suporte propriile cheltuieli de judecată. De altfel în Codul de procedură civilă există deja o astfel de excepţie de la regula suportării cheltuielilor părţii adverse de către partea care a pierdut procesul.

Printr-o astfel de reglementare s-ar elimina situaţii de genul celor întâlnite în ultimii ani, prin care cei acţionaţi în judecată, pentru a fi obligaţi să comunice informaţii de interes public sau să respecte regulile de urbanism sau de mediu, îşi angajează firme de avocatură foarte costisitoare, ale căror onorarii vor trebui suportate, în cazul în care pierd procesul, de către ONG-urile sau cetăţenii obişnuiţi care se adresează justiţiei în scopul rezolvării unor vădite chestiuni de interes public.

Obligarea ONG-urilor la plata unor onorarii de avocat foarte mari a dus, cel puţin în două cazuri cunoscute, la intrarea în insolvenţă a respectivelor ONG-uri, cu consecinţa dizolvării lor pe cale judecătorească. Singura „greşeală” comisă de aceste ONG-uri supuse dizolvării este că au urmărit rezolvarea prin instanţă a unei probleme de interes public, mediul, urbanismul, accesul la informaţiile de interes public fiind în mod vădit chestiuni de interes public. Intrarea în insolvență și dizolvarea unor ONG-uri pentru „greşeala” că au urmărit interesul public, prin justiţie, este o consecinţa incompatibilă cu un sistem democratic funcţional.

Practic pentru respectivele organizații aceasta a echivalat cu o condamnare la moarte.

Inclusiv în cazul proceselor care au ca obiect liberul acces la informaţiile de interes public (Legea 544/2001) au existat, pe parcursul timpului, mai multe cazuri în care ONG-uri sau cetăţeni obişnuiţi, care au pierdut procesele, au fost obligați la plata unor cheltuieli foarte mari de judecată. Consecinţa a fost descurajarea celor care s-ar putea adresa instanţelor judecătoreşti pentru rezolvarea unor chestiuni de vădit interes public, cum ar fi obţinerea informaţiilor de interes public.

Citiți solicitarea transmisă de APADOR-CH Ministerului Justiției

Și răspunsul Ministerului justiției la propunerea APADOR-CH

Avocatul Poporului ne apără de abuzurile SRI întrebând SRI ce părere are

15/11/2023/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Am cerut AVP că atace la CCR un articol din Legea securității naționale, care dă puteri discreționare SRI în timpul campaniei electorale și nu numai. AVP ne-a răspuns după 4 luni că a zis SRI că ne putem plânge în instanță dacă considerăm că ni se încalcă drepturile

Am cerut în luna iulie Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională o prevedere introdusă anul trecut în Legea securității naționale (art 3 litera p) care îi dă Serviciului Român de Informații puterea de a se amesteca în viața publică, de exemplu în campaniile electorale, și de a decide cine comunică corect și cine dezinformează. Legea mai fusese atacată la CCR, tot de AVP și la solicitarea APADOR-CH, dar CCR o declarase constituțională, în ciuda existenței unor articole formulate vag, care pot da naștere la abuzuri.

Între timp, însă, la câteva luni după pronunțarea CCR, un general SRI a făcut declarații halucinante în spațiul public, arătând exact cum interpretează SRI unul dintre articolele problematice din lege. Generalul Anton Rog a afirmat că SRI poate, conform legii, să intervină în campania electorală și să „pună jos” site-uri și campanii online care influențează alegerile și voința electoratului, iar prin asta schimbă ordinea constituțională. Cu alte cuvinte, cei care propagă idei contrare celor oficiale și, din această cauză, ar putea câștiga alegerile, trebuie consideraţi ameninţări la securitatea naţională.

Considerând că declarațiile generalului exemplifică perfect temerile existente încă de la promulgarea legii, APADOR-CH a cerut din nou AVP să atace la CCR articolul 3 litera p din Legea 51/1991, întrucât formularea deficitară a acestuia poate duce la încălcări ale drepturilor fundamentale. Declarațiile generalului Rog au constituit o dovadă clară, și apărută ulterior deciziei CCR nr. 70/2023, în sensul că SRI, în practică, speculează ambiguitatea textului declarat OK de CCR, ambiguitate care permite o aparență de legalitate pentru intervenția SRI în procesul electoral.

După o lungă perioadă de gândire (de aproape patru luni), Avocatul Poporului ne-a răspuns zilele trecute spunând că a decis să NU atace din nou legea la CCR, întrucât a mai atacat-o o dată și Curtea a zis că e constituțională și că SRI nu sancționează chiar orice campanie de dezinformare, ci numai pe alea mai grave. În plus, de data asta, AVP a întrebat și SRI ce părere are. Și SRI a zis că nu vede nicio problemă, cine se simte lezat de acțiunile sale e liber (încă) să se plângă de asta justiției și diverselor comitete și comisii de anchetă și control al SRI.

Ca o consolare, AVP ne-a asigurat că va veghea în continuare asupra drepturilor noastre și va acționa imediat ce va vedea că, prin noua lege, ne sunt încălcate la următoarele alegeri.

Nu negăm că în noua situație mondială, în care se discută mult despre influențele străine asupra proceselor electorale din UE și nu numai, este nevoie de un mecanism institutional de apărare și garantare că alegerile se derulează corect, fără interferențe ilegale. Totuși, acest instrument este unul sensibil, iar instituirea lui printr-un articol de lege ambiguu poate face mai mult rău decât bine, poate să ne „protejeze” atât de mult alegerile încât să nu ne mai lase să alegem decât ce vrea SRI.

––––

Ce spune concret articolul 3 litera p din legea 51/1991 a securității naționale, modificat prin noua Lege a securității cibernetice 58/2023:

Art. 3. – Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele:

(…)

p) acţiuni derulate de către o entitate statală sau nonstatală, prin realizarea, în spaţiul cibernetic, a unor campanii de propagandă sau dezinformare, de natură a afecta ordinea constituţională.”

––––

Ce a declarat generalul Rog de la SRI în luna iulie 2023, după ce CCR a stabilit că legea e constituțională:

Mandatul e simplu. Pe 14 martie, după ce a fost atacată la CCR Legea securității și apărării cibernetice – e o Curte care acum văd că ține cu România – Curtea a declarat legea constituțională în integralitatea sa. La art. 3 s-au adăugat trei litere. Litera „p” e cea care se referă la acțiuni hibride, dezinformare, dar numai acelea care schimbă ordinea constituțională, și dacă discutăm despre alegeri, ne aflăm în această situație.

Deci din martie avem lege care ne obligă să acționăm. Ce face Centrul în această situație? Dacă acea campanie e una de dezinformare, un atac hibrid la ordinea constituțională, adică influențează alegerile, influențarea însemnînd că voința electoratului, care e parte din Constituție, este schimbată, adică votul nu mai e conform voinței fiecăruia și există influențe care conduc către alte procente și se schimbă ordinea constituțională, atunci noi ne folosim toate mijloacele și forța de care dispune Serviciul de informații pentru a elimina acea amenințare. Asta înseamnă că contracarăm campania online, înseamnă că dacă discutăm de o agenție de informații sau de siteuri, le punem jos, cu ajutorul ANCOM, cu ajutorul Directoratului Național de Cibernetică, în multe situații nici nu se știe că noi suntem în spate și facem toată treaba. Mergem către instituțiile care au atribuții de a le închide, le dăm toate informațiile, iar ele iau acele măsuri. Dacă ajungem și la persoane despre care știm sigur că fac treburile alea, la fel, luăm în mai puțin de o oră un mandat pe securitate semnat electronic de director, de procuror, de procurorul general, de un judecător de la ÎCCJ. Nu se mai face nimic pe hârtie, totul e electronic”.

––––

Citește răspunsul integral al AVP în care este inclus „în esență” și răspunsul SRI.

Liber la înarmare, pentru mai multă siguranță în societate

31/10/2023/în Buna guvernare, Slider /de Rasista

APADOR-CH cere retragerea proiectului de lege prin care Parlamentul vrea să dea liber la înarmare demnitarilor, magistraților precum și inculpaților, dacă nu au săvârșit fapte „de arme” sau cu violență

După ce a trecut tacit de Senat, proiectul de lege prin care anumite categorii de români se pot înarma „fără număr” – adică cu mai mult de două arme pentru apărare, cât e posibil acum – se află în dezbaterea Camerei Deputaților. Inițiatorii legii vorbesc în expunerea de motive de principii înălțătoare, cum ar fi „armonizarea cu acquis-ul comunitar” sau „simplificarea procedurilor administrative și reducerea birocrației, sporirea protecției ordinii publice, siguranței naționale, vieții și integrității corporale a persoanelor”. Pe scurt, se dă liber la înarmare ca să fie mai multă siguranță în societate.

APADOR-CH consideră că nu este oportună relaxarea regimului armelor, în contextul agresivităţii crescute din societate, și a transmis azi Camerei Deputaților solicitarea de a renunța cu totul la proiect sau măcar la două dintre prevederile periculoase din el, pe care le găsește complet nejustificate.

Concret, aceste două articole prevăd că:

Posesorii de arme pentru apărare și pază pot să dețină un număr nelimitat de arme, comparativ cu doar două în actuala lege;
Pot deține arme și inculpații pentru diverse infracțiuni cu intenție (de exemplu proxenetism, șantaj, trafic de persoane), cu excepția celor care au săvârșit fapte cu violență sau privind regimul armelor și munițiilor – în actuala lege portul de armă le este interzis tuturor inculpaților, indiferent de infracțiunea de care sunt acuzați.

Propunerea legislativă mai conţine şi alte prevederi, cu privire la care nu s-a demonstrat existenţa unei nevoi sociale presante care să justifice iniţierea de noi reguli.

***

Recomandările APADOR-CH cu privire la Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor (înregistrată la Senat sub nr. L531/2023 și la Camera Deputaților sub nr. PL-x nr. 682/2023)

Din experienţa ţărilor în care regimul armelor este foarte relaxat rezultă că, din ce în ce mai des, armele sunt implicate în diverse incidente, la şcoală, pe stradă, în magazine, soldate cu uciderea multor persoane. Nu este necesar ca această experienţă să fie preluată şi în România.

Pe de altă parte, APADOR-CH consideră că eliminarea limitelor privitoare la numărul de arme care pot fi deținute nu va face decât să stimuleze folosirea armelor. Deţinătorul unui arsenal în locuinţă va fi tentat să îl folosească. Nu au fost aduse argumente sau justificări pentru ca legea să permită deţinerea de arme „fără număr”, nu a fost identificată şi nici dovedită o nevoie socială presantă în acest sens.

În cazul în care comerţul cu arme, en detail, se află în impas, există soluţii de recalificare profesională.

De asemenea, nu este justificată prin existenţa unei nevoi sociale presante nici măsura propusă de eliminare a interdicției de a deține permis de port-armă pentru cei inculpaţi pentru comiterea oricărei fapte intenţionate (inclusiv, pentru proxenetism, șantaj sau trafic de persoane) și o limitare a acestei interdicţii doar la cei inculpaţi pentru fapte săvârşite cu violenţă sau fapte privind regimul armelor şi muniţiilor. Dimpotrivă, APADOR-CH consideră că trebuie menţinută actuala interdicţie a deţinerii unei arme de către o persoană inculpată pentru orice faptă intenţionată.

Propunerea legislativă mai conţine şi alte prevederi, cu privire la care nu s-a demonstrat existenţa unei nevoi sociale presante care să justifice iniţierea de noi reguli.

Faţă de cele de mai sus, APADOR-CH solicită Camerei Deputaţilor, în principal, respingerea propunerii legislative, care a trecut de Senat prin adoptare tacită.

În subsidiar, dacă se doreşte totuşi adoptarea unor anumite prevederi din această propunere legislativă, APADOR-CH solicită, respingerea a cel puțin 2 prevederi din propunere, după cum urmează:

1) Respingerea pct. 3 din propunere, care se referă la modificarea art. 14 al. 1 lit. d) din Legea 295/2004, în sensul că interdicţia de a deţine arme este restrânsă de la persoanele care sunt inculpate pentru orice fapte săvârşite cu intenţie la persoanele inculpate doar pentru fapte săvârşite cu violenţă sau fapte privind regimul armelor şi muniţiilor.

2) Respingerea pct. 4 din propunere, care se referă la modificarea art. 15 al. 1 lit. a) din Legea 295/2004, în sensul că numărul armelor ce pot fi deţinute de anumite categorii de persoane este modificat de la 2 (două arme) la „nelimitat”

Cum se mimează dezbaterea publică pe repede înainte

19/10/2023/în Buna guvernare /de Rasista

Propunerile APADOR-CH de îmbunătățire a proiectelor de legi ce reglementează statutul polițiștilor și jandarmilor

Șapte legi și ordonanțe vor fi modificate prin cele trei proiecte de legi pe care Ministerul Afacerilor Interne le-a pus în dezbatere publică la începutul acestei luni, sub titlul generos de „ Pachet legislativ elaborat în scopul protejării intereselor comunității, al protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei și pentru creșterea siguranței publice”. Legile reglementează statutul polițiștilor și al jandarmilor, combaterea consumului de droguri și aduc modificări codului rutier. Pentru un demers de asemenea anvergură, MAI a lăsat societății civile doar zece zile la dispoziție pentru transmiterea de propuneri, o perioadă scurtă raportată la volumul de legislație complexă ce trebuie citit și coroborat.

Legea 52/2003, privind transparența decizională, permite de altfel adaptarea perioadei de dezbatere stabilind un termen minim de 10 zile. În practică, însă, autoritățile publice se limitează la maxim 10 zile, indiferent de volumul de muncă necesitat pentru studierea unui pachet de legi. Iar această practică transformă de multe ori dezbaterea într-o mimare democratică, așa cum se întâmplă de multe ori în fața formelor fără fond.

Subliniind, așadar, acest aspect, APADOR-CH a transmis MAI și câteva propuneri de îmbunătățire a legislației aflată în discuție, ce vizează în principal statutul polițiștilor și al jandarmilor, și anume eliminarea abaterilor disciplinare prevăzute pentru divulgările publice făcute de avertizori, care pot aduce „atingeri onoarei și/sau prestigiului instituției”. Această prevedere este folosită adesea ca un instrument de pedepsire a polițiștilor și jandarmilor care îndrăznesc să semnaleze disfuncționalități ale instituțiilor din care fac parte. Astfel de divulgări trebuie considerate avertizări publice, conform Legii avertizorului de integritate 361/2022, pentru că sunt în interesul funcționării corecte a acelor instituții, chiar dacă aparent le „lezează” imaginea.

Recomandările transmise de APADOR-CH la MAI, privind statutul polițiștilor și al jandarmilor

Când bei, indiferent cât – NU conduci. De la unul la cinci ani

02/10/2023/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Propunerile APADOR-CH de modificare a Codului rutier și a Codului penal, aflate în dezbatere la Senat

Senatul dezbate un proiect legislativ ce va schimba trei legi existente (printre care Codul rutier și Codul penal), iar principalele modificări vizează înăsprirea sancțiunilor aplicate în cazul infracțiunii de conducere sub influența alcoolului/drogurilor și a infracțiunii de conducere fără permis. Se propune ca, în cazul celor două infracţiuni, instanţa de judecată să nu mai poată dispune amânarea executării pedepsei și să dea o pedeapsă complementară de interzicere a conducerii unui vehicul între 1 și 10 ani.

APADOR-CH consideră binevenite aceste modificări, întrucât în esență ele apără dreptul la viață, și a transmis senatorilor încă două completări la proiect.

1Suspendarea permisului pe un an, în caz că ai condus „doar un pic băut”

Considerăm că o măsură de prevenţie esenţială pentru diminuarea semnificativă a accidentelor rutiere este aplicarea strictă a regulii „Când bei, indiferent cât, nu conduci”. Ca atare, este nevoie de o sancţiune complementară mai severă și pentru contravenția de a conduce „doar un pic băut”, adică cu o concentrație a alcoolului de 0,80gr/l alcool pur în sânge, de exemplu suspendarea permisului nu pe 3 luni, ci pe 12 luni (1 an), în cazul săvârșirii acestei contravenții. Iar, dacă autorul recidivează, în sensul că în următorii 3 ani de la depistare comite aceeași contravenție (este din nou depistat la volan sub influenţa alcoolului), suspendarea permisului ar trebui dispusă pe mai mult de 1 an, de exemplu, pe 5 ani.

APADOR-CH recomandă modificarea şi completarea art. 102 al. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, textul rezultat după modificare şi completare fiind următorul:

(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile sau, în cazul prevăzut la lit. a), pentru o perioadă de 1 an, săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

a) conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune; în cazul în care fapta se repetă în următorii 3 ani de la comiterea faptei anterioare, sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce se aplică pentru o perioadă de 5 ani.”

2Creșterea pedepsei pentru conducere cu permisul suspendat pe motiv de consum de alcool sau droguri

În același timp, APADOR-CH consideră că este necesară și majorarea pedepsei pentru conducerea cu permisul suspendat pe motiv de consum de alcool sau droguri. În prezent, pedeapsa pentru astfel de infracţiuni este, conform art. 335 al. 2 din Codul penal, închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

În practică, pedepsele pentru infracţiunea de conducere cu permisul suspendat sunt simbolice, la nivel de amendă (mai ales când este singura infracţiune comisă), astfel că sancţiunile aplicate nu descurajează persoanele cu permisul suspendat să conducă şi după suspendare, ci dimpotrivă.

De exemplu, un şofer cu permisul suspendat pe 10 ani (situaţie posibilă, conform prezentei propuneri legislative) poate continua să conducă, chiar dacă permisul este suspendat şi, la un moment dat, este depistat. I se face „dosar penal”. Pentru conducerea fără permis poate primi, potrivit actualei legislaţii, o simplă amendă penală. Pare cam puţin şi nu pare deloc să garanteze respectarea interdicţiei de a conduce timp de 10 ani. Ar trebui prevăzute sancţiuni mult mai severe pentru cei care, deşi le-a fost suspendat permisul pentru alcool sau/şi droguri, circulă în continuare, cu permisul suspendat.

Pentru a exista o garanţie reală că şoferul sancţionat va respecta interdicţia de a conduce, dispusă pe o perioadă între 1 şi 10 ani, trebuie prevăzută în textul de lege care incriminează conducerea cu permisul suspendat o agravantă (o pedeapsă mai mare, de exemplu, de la 2 la 4 ani inchisoare și eliminarea alternativei amenzii) pentru cei care conduc, deşi au permisul suspendat pe motiv de conducere sub influenţa alcoolului sau/şi a substanţelor psihoactive.

Desigur, îi revine legiutorului să fixeze noul cuantum, minim și maxim, al pedepsei. APADOR-CH recomandă completarea art. 335 din Codul penal, prin introducerea unui nou alineat, (4), cu următorul conţinut:

(4) În cazul infracţiunii prevăzute la al. 2), dacă exercitarea dreptului de a conduce a fost suspendată pentru conducerea vehiculului sub influenţa alcoolului, indiferent de îmbibaţia alcoolică, sau a unor substanţe psihoactive, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 4 ani.”