Șerban Marinescu a fost agresat în iunie 2007 de trei polițiști de la Secția 22 din București, când a vrut să facă o plângere contra unui taximetrist. Timp de opt ani niciun procuror nu a reușit să-i găsească vinovați pe cei trei care continuă să profeseze ca apărători ai legii și ordinii în România
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat azi România pentru încă un cetățean bătut de poliție. Cazul Șerban Marinescu vs. România a ajuns la CEDO în 2013, după ce în țară plângerea celui agresat de poliție a fost pasată de patru ori între parchet și tribunale.
Faptele
La 2 iunie 2007, Șerban Marinescu a avut o altercație cu un șofer de taxi care refuza să-i dea restul pentru o cursă, seara târziu, în fața casei. Ca să-l intimideze, taximetristul a condus până la Secţia 22 de poliţie din Bucureşti. La secție, Marinescu a vrut să facă plângere împotriva taximetristului, dar s-a trezit că e bruscat de trei polițiști, lovit cu pumnii și picioarele și legat de o balustradă, pe un hol din secție.
Certificatul medico-legal, emis de IML în dimineața imediat următoare vizitei la poliție, confirmă că Marinescu a fost victima unei agresiuni care necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Cronologia pasării răspunderii
Plângerea împotriva polițiștilor și a șoferului de taxi a fost depusă chiar în ziua de 5 iunie 2007, la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti cu nr. 5717/P/2007. Răspunsul oficial al poliției a fost să-și acopere angajații bătăuși sub explicația că Marinescu venise deja bătut la secție și pentru că era recalcitrant a fost legat cu cătușe de balustrada scării, ca să se calmeze.
Timp de aproape opt ani dosarul Marinescu a fost plimbat între parchet și judecătorie, procurorii refuzând să-i trimită în judecată pe acuzați pentru faptele lor:
– Prima rezoluție de neîncepere a urmării penale faţă de lucrătorii de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, iar față de taximetrist, pentru lipsire de libertate, a fost dată de Parchet în iulie 2009;
– Instanța a desființat soluția Parchetului în noiembrie 2010 și a cerut din nou reluarea cercetărilor;
– Zece luni mai târziu, Parchetul a decis tot neînceperea urmăririi penale, fără să mai facă alte cercetări;
– În 2012 instanța se pronunță din nou în favoarea victimei și trimite pentru a doua oară cauza la Parchet;
– În iunie 2014 Parchetul dispune clasarea cauzei întrucât faptele nu există;
– Reclamantul contestă pentru a a treia oară soluţia procurorului. În februarie 2015 instanţa constată că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta de purtare abuzivă şi trimite cauza la parchet în vederea începerii urmării penale cu privire la fapta de lipsire de liberate;
– În iulie 2015 Parchetul clasează din nou cauza pentru a patra oară pentru fapta de lipsire de libertate;
– Reclamantul contestă din nou, iar instanţa, la data de 2 decembrie 2015 pentru a patra oară trimite cauza la procuror pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi de a completa urmărirea penală.
După 8 ani de la incidentul din Secţia 22 de poliţie, dosarul este tot la parchet în curs de soluţionare.
În acest timp niciunul dintre polițiști nu și-a pierdut funcția, nu a fost sancționat. Pe tot parcursul procesului ei au avut reprezentare juridică gratuită din partea unuia dintre sindicatele polițiștilor. Cazul Marinescu se poate repeta oricând.
Ce zice CEDO
Reclamantul s-a plâns în octombrie 2013 Curţii Europene că a fost victima unui tratament inuman şi degradant din partea agenţilor statului, că nu a beneficiat de o anchetă efectivă (art. 3 din Convenţie) şi că nu a beneficiat de un recurs efectiv în sensul art.13 din Convenţie.
În contradictoriu, Guvernul României a argumentat la CEDO că această cauză ar fi prematură, atâta vreme cât judecarea ei nu s-a încheiat în țară. CEDO a considerat, însă, că opt ani ar fi fost suficienți ca dosarul să-și găsească o rezolvare.
În hotărârea publicată azi, CEDO subliniază deficiențele anchetei interne, faptul că procurorii au eșuat în audierea victimei și a martorilor, și constată că perioada lungă de timp scursă de la petrecerea faptelor până acum este incompatibilă cu cerința de promptitudine inclusă în obligațiile procedurale prevăzute la articolul 3 al Convenției Drepturilor Omului. Prin urmare CEDO i-a acordat despăgubiri lui Marinescu, în valoare de 7500 de euro, și a condamnat statul român pentru încă o încălcare a articolului 3 din Convenție.
APADOR-CH, prin avocatul Nicoleta Popescu, i-a oferit lui Șerban Marinescu asistență și reprezentare juridică pe tot parcursul procedurilor interne, susținându-l și în fața CEDO.
Mă bucur că am câștigat, dar în același timp sunt trist că așa ceva mai e posibil în România zilelor noastre. Timp de 8 ani am simțit cum instituțiile statului au fost complet indiferente, ba chiar ostile. Mulțumesc avocatei Nicoleta Popescu și APADOR-CH, fără de care nu aș fi putut să duc acest drum până la capăt. Sper ca lupta noastră din toți acești ani să forțeze justiția română, poliția, guvernul și alte instituții să își reconsidere poziția față de propriii cetățeni.”- Șerban Marinescu
O statistică tristă a abuzurilor poliției la adresa cetățenilor, în ultimii ani, găsiți aici.
Pentru detalii,
Nicoleta Popescu, avocat APADOR-CH
0733.078.723
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/12/serban-marinescu.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-12-15 11:34:322019-05-27 20:37:10România, condamnată la CEDO pentru încă un cetățean bătut de poliție
Acest raport este elaborat în cadrul proiectului „Cu ochii pe abuzurile poliției”, proiect care și-a propus să descurajeze comportamentele abuzive, de multe ori violente, ale polițiștilor în relație cu cetățenii.
Din experiența APADOR-CH de mai bine de 20 de ani reiese că cele mai multe abuzuri ale polițiștilor au loc în primele momente ale interacțiunii acestora cu victimele și mai ales în cazuri în care persoanele sunt “conduse administrativ” la sediul poliției. Această așa-zis “conducere administrativă“ este de fapt o privare de libertate neînsoțită însă de garanțiile necesare asigurării respectării drepturilor persoanei.
Trebuie menționat că această măsură polițienească se aplică destul de frecvent, numai în anul 2014 și numai pe teritoriul Capitalei au fost conduse la secțiile de poliție 22.344 de persoane din care mai puțin de 40% au fost sancționate contravențional. Trebuie, de asemenea, precizat că abuzurile polițiștilor chiar și neînsoțite de violențe, cum ar fi întrebuințarea de expresii jignitoare în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie infracțiunea de purtare abuzivă care se sancționează cu închisoare de la o lună la 6 luni sau amendă. În cazul în care se dovedește că un polițist aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu recurge la amenințări, loviri sau alte violențe, sancțiunea pe care o va primi va fi mai mare cu o treime decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă.
Ipotezele de la care a pornit această cercetare sunt:
– Abuzurile poliției rămân de prea multe ori nesancționate chiar dacă sunt semnalate prin plângeri;
– Autoritățile nu utilizează suficient mijloace care ar putea preveni sau ajuta la descoperirea abuzurilor (cum ar fi supravegherea video a secțiilor de poliție);
– Poliția nu informează suficient cetățenii cu privire la drepturile și obligațiile ce le revin.
Precizări metodologice
Informațiile conținute în acest material se bazează pe răspunsurile autorităților la aproape o sută de cereri de informații de interes public adresate de APADOR-CH în primăvara anului 2015. Au fost solicitate date tuturor parchetelor de pe lângă tribunale (PT), tuturor inspectoratelor județene de poliție (IJP), Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) și Inspectoratului General de Poliție (IGPR). Corespondența cu IGPR nu s-a limitat la simple cereri de informații ci a implicat și o reclamație administrativă urmată de o acțiune în instanță deoarece instituția a refuzat să comunice informații de interes public extrem de relevante.
Cererile de informații adresate parchetelor de pe lângă tribunale au primit răspuns din partea a 37 de parchete din 42 (nu au răspuns parchetele din București, Cluj, Ilfov, Sălaj și Vaslui). Cele adresate inspectoratelor județene de poliție au primit răspunsuri de la 39 de inspectorate (nu au răspuns IJP Covasna, Harghita și Mureș). Analiza mai include și datele furnizate de CSM precum și pe cele transmise de IGPR prin singurul răspuns pe care l-a remis complet și în termenul legal.
Rata de răspuns mare din partea autorităților conferă analizei relevanță statistică.
Sancționarea penală și administrativă a comportamentelor abuzive ale polițiștilor
Pentru a evalua nivelul de sancționare a polițiștilor acuzați de abuzuri în cele ce urmează vor fi analizate informațiile aferente anilor 2012, 2013 și 2014.
De la parchetele de pe lângă tribunale am obținut date statistice privitoare la numărul de plângeri împotriva polițiștilor (în general sau pentru purtare abuzivă) și modul cum au fost soluționate acestea atât de către parchete cât și de către instanțe. CSM a transmis date privind soluțiile de trimitere în judecată pentru purtare abuzivă (nu doar referitor la polițiști) emise de parchete precum și soluțiile instanțelor în astfel de cazuri iar IGPR a transmis date privind plângerile înregistrate de instituție și modul de soluționare.
Conform datelor transmise de parchete în perioada 2012-2014 au fost înregistrate 3.034 de plângeri împotriva polițiștilor pentru purtare abuzivă. Doar 14 dintre plângerilor înregistrate au fost soluționate de parchete prin trimitere în judecată. Rata trimiterilor în judecată este infimă, doar una din 217 ajungând în fața judecătorilor. În aceeași perioadă instanțele au pronunțat doar patru condamnări în cauze având ca obiect purtarea abuzivă a unor polițiști. Cele patru condamnări au fost hotărâte de instanțe în cazuri instrumentate de parchetele din Călărași, Gorj, Harghita și Suceava. La finele anului 2014 se afla încă pe rolul instanțelor un dosar în care doi polițiști din județul Constanța erau judecați tot pentru purtare abuzivă.
Conform datelor prezentate de CSM în perioada 2012-2014 parchetele au emis 107 soluții de trimitere în judecată pentru infracțiunea de purtare abuzivă, iar instanțele au soluționat 77 de cazuri. Dintre acestea, 14 au fost soluționate prin încetarea procesului penal. În restul de 63 de cauze au fost condamnate 60 de persoane iar 9 au fost achitate.
Coroborând datele transmise de parchete cu cele transmise de CSM putem concluziona că, odată ce ajung în fața instanțelor crește probabilitatea ca cei acuzați de purtare abuzivă să fie sancționați. Există însă o disproporție flagrantă între numărul de plângeri și numărul de cauze care ajung în fața instanței. Fiind greu de crezut că o proporție atât de mare de persoane (216 din 217) să facă plângeri neîntemeiate sau cu rea-credință nu putem trage decât concluzia că anchetele realizate de parchete sunt fie părtinitoare fie superficiale.
Din informațiile puse la dispoziție de IGPR reiese că în perioada de referință au fost depuse 3301 de plângeri privind comportamentul abuziv/brutal al polițiștilor. 47 dintre acestea, adică aproximativ una din 70 s-au soldat cu sancțiuni disciplinare. Este foarte probabil ca multe dintre aceste 3301 de plângeri să fi fost depuse de aceleași persoane care au făcut și plângeri penale și în acest context se impune precizarea că atâta vreme cât un polițist este anchetat penal pentru purtare abuzivă, cercetarea disciplinară în cazul lui se suspendă. Deci, cele 47 de sancțiuni disciplinare dispuse au fost date unor polițiști care la momentul sancționării nu erau anchetați penal.
UPDATE 2016: O actualizare a acestor date, conform informațiilor obținute de APADOR-CH de la toate parchetele din țară, arată că în 2015 au fost înregistrate 2461 de plângeri împotriva polițiștilor, din care 828 de plângeri au vizat purtarea abuzivă. Din plângerile înregistrate pentru purtare abuzivă, 391 au fost soluționate, dar numai 1 (una) dintre ele a ajuns în instanță.
Date privind dotarea secțiilor de poliție cu sisteme de supraveghere video
Inspectoratelor județene de poliție li s-au solicitat informații referitoare la: numărul total de secții din județ, numărul de secții dotate cu camere de supraveghere video și care anume sunt secțiile dotate, numărul camerelor amplasate, dacă sunt amplasate în interior sau în exterior, dacă imaginile sunt stocate, costul utilizării etc. Răspunsurile date de inspectorate au fost în marea lor majoritate incomplete, inspectoratele invocând faptul că informațiile sunt clasificate. Cu toate acestea am obținut date semnificative statistic referitor la numărul secțiilor dotate cu camere video, la costurile de funcționare a sistemelor de supraveghere și la planurile pentru dotare.
Concret, din răspunsurile colectate reiese că în medie 7.93% dintre secțiile de poliție sunt dotate cu sisteme de supraveghere, aproximativ 6 secții pe județ. Media este însă mult ridicată de procentajele înregistrate la Sibiu – 81.69% (58 de secții dotate din 71) și la București – 50% (13 din 26). Dacă le excludem pe acestea din analiză reiese o medie de doar 5.48% secții dotate, puțin mai mult de 4 secții în fiecare județ. La polul opus față de Sibiu și București se situează județele Mehedinți, Sălaj, Suceava și Vrancea unde nici un sediu al poliției nu este supravegheat video. IJP Suceava a precizat însă că a solicitat IGPR încă din 2012 fonduri în acest scop.
De regulă, după cum reiese din răspunsuri, primele locuri unde se instalează camere de supraveghere sunt inspectoratul județean, poliția municipală a reședinței de județ și poliția transporturi. Este evident că sediile de poliție comunală beneficiază doar în mod excepțional de sisteme de supraveghere.
Majoritatea respondenților au afirmat că sistemele nu implică deloc sau implică doar costuri modice legate de întreținere. Șapte inspectorate au afirmat că au costuri între 1000 și 7460 de lei anual (la IJP Ialomița este cel mai mare). Considerăm că raportat la bugetele instituțiilor și aceste cheltuieli sunt foarte mici, așadar impactul bugetar al utilizării sistemelor de supraveghere în secțiile de poliție este nesemnificativ.
Doar două inspectorate au transmis că au planuri concrete pentru continuarea dotării: IPJ Sibiu, care are o planificare a dotării tuturor secțiilor din județ și IPJ Călărași cu un plan de dotare a două secții în cursul primei părți a anului 2015. Restul respondenților nu au făcut planificări pentru dotări motivând că nu au fondurile necesare.
Transparența poliției cu privire la procedurile relevante pentru interacțiunea cu cetățenii
Pornind de la premisa că cetățenii trebuie să fie informați despre drepturile și obligațiile pe care le au în relație cu poliția, am solicitat IGPR să ne comunice procedurile în vigoare referitoare la: legitimare, amprentare, fotografiere, percheziție corporală, control corporal și al bagajelor precum și conducere administrativă. Am menționat explicit în cererea de informații că în măsura în care reglementările menționate cuprind informații clasificate solicităm să ni se comunice doar extrase. IGPR a refuzat în mod ilegal, să ne transmită informațiile motivând că: „Deși procedurile nu sunt clasificate, opinăm că scopul inițial al procesului de elaborare nu a vizat și publicitatea acestora.”
Trebuie precizat că o parte din aceste proceduri sunt publicate într-un manual publicat în anul 2013, elaborat de doi ofițeri de poliție, prefațat de Inspectorul General al Poliției Române și care poate fi achiziționat în librării, evident, contra cost.
Refuzul ilegal al IGPR de a face publice procedurile privind legitimarea, amprentarea etc. nu poate fi interpretat decât în linie conservatoare, de menținere a forțelor de ordine ca organe represive mai degrabă decât orientate spre cetățean.
Răspunsul APADOR-CH la întrebarea din titlu este: Nu. Astfel:
– Doar una din 217 de plângeri penale împotriva polițiștilor pentru purtare abuzivă ajunge în fața unei instanțe de judecată. Considerăm greu de crezut ca 216 din 217 plângeri să fie neîntemeiate sau formulate cu rea-credință. De aceea APADOR-CH solicită CSM să dispună o verificare privind modul cum s-au derulat anchetele procurorilor în ultimii ani în cauzele privind polițiști acuzați de purtare abuzivă;
– Poliția nu utilizează suficient mijloace care ar putea preveni sau ajuta la descoperirea abuzurilor. În ce privește dotarea secțiilor de poliție cu sisteme de supraveghere video, cu două excepții notabile – Sibiu și București – în medie în fiecare județ doar patru secții dispun de camere video. Mai mult, având în vedere că instalarea unor astfel de sisteme începe de regulă cu inspectoratul județean și cu poliția municipiului reședință de județ, este evident că în mediul rural foarte puține sedii sunt supravegheate. Având în vedere și costurile nesemnificative ale utilizării acestor sisteme, asociația solicită IGPR și Ministerului de Interne să aloce de urgență fondurile necesare implementării sistemelor de supraveghere în toate secțiile de poliție;
– Poliția română refuză în mod ilegal să facă publice procedurile privind legitimarea, amprentarea, percheziția corporală etc. Necunoașterea acestora de către cetățeni lasă loc arbitrariului și poate conduce la abuzuri. APADOR-CH solicită IGPR să renunțe la secretomanie și să facă publice aceste reglementări.
Proiect realizat în colaborare cu Casa Jurnalistului, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.
În dată de 12 iunie 2015, A.C. s-a prezentat la sediul Asociației Carusel pentru a reclama relele tratamente la care a fost supus de patru jandarmi din cadrul batalionului II al Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti.
Evenimentele din zilele de 10 şi 11 iunie 2015 – așa cum au fost relatate de A.C. reprezentanților CARUSEL
A.C. are 35 de ani și a fost consumator de droguri timp de 12 ani (1997 – 2009), iar din anul 2014 se află în tratament substitutiv cu metadonă la Centrul de Reducere a Riscurilor ARENA al ARAS – Asociaţia Română Anti-SIDA. În anul 2013 a fost diagnosticat cu HIV, iar în luna noiembrie 2014 a începtut tratamentul antiretroviral (ARV). Acesta deţine o pensie de invaliditate de gradul I, cu însoţitor, şi o pensie de handicap de gradul II.
Pe data de 10 iunie 2015, în jurul orei 15:00, A.C. se afla în zona Unirii, unde trebuia să se întâlnească cu o prietenă. În timp ce se deplasa către locul întâlnirii, Bulevardul Unirii, nr. 27, s-a întâlnit cu un coleg din şcoala generală, D.P., în staţia de autobuz Piaţa Unirii I. În fața patiseriei Georgi de pe Bld. Unirii au fost opriţi de patru jandarmi, îmbrăcaţi în civil, descrişi de victimă astfel: unul dintre aceştia era atletic, 1,90 m, brunet, faţa ovală, cu început de calviţie; un alt jandarm purta o şapcă, blond, cu barbă, 1,75 m; al treilea jandarm avea o cicatrice pe obrazul drept, atletic, 1,75 m, şaten; al patrulea jandarm a fost descris ca având forma feţei ovală, şaten, 1,74 m. Jandarmul „cu barbă” s-a legitimat, iar apoi au fost legitimaţi şi cei doi bărbaţi, A.C. şi D.P.. Ambii au fost întrebaţi dacă deţin substanţe asupra lor, iar A.C. i-a replicat acestuia că are asupra lui tratamentul cu metadonă şi i-a prezentat jandarmului respectiv o reţetă pentru metadonă, emisă de Centrul ARENA, cât şi cele 7 pastile de metadonă. Jandarmul „cu barbă” a replicat că reţeta nu este valabilă, întrucât este datată cu luna a 8-a 2014. A.C. a verificat reţeta pe care i-o înmânase jandarmului, a observat că era datată cu 01.06.2015 şi i-a prezentat jandarmului „cu barbă” o altă reţetă, mai nouă, datată cu 08.06.2015.
În timp ce se afla în fața patiseriei Georgi, A.C. a fost sunat de mama lui, la ora 15:19. Acesteia a reuşit să-i spună că a fost oprit de jandarmi, înainte ca aceştia să-i spună să nu mai vorbească la telefon. Jandarmul „cu barbă” l-a întrebat dacă mai deţine şi alte substanțe, iar A.C. i-a răspuns jandarmului „cu calviţie” că trăieşte cu HIV şi că are tratamentul antiretroviral la el. În acest moment, jandarmul „cu calviţie” a început să strige „Ce, bă, ai SIDA?”, îndeajuns de tare cât să fie auzit de cei din jurul lor. Când A.C. i-a cerut să vorbească mai încet, pentru că fostul lui coleg de generală, D.P., nu îi cunoștea situația medicală până la acel moment, iar acum, fiind vecini în cartier, îi vor afla situaţia şi ceilalţi vecini, jandarmul „cu calviţie” i-a replicat „Şi ce, bă, ţi-e ruşine cu ce ai?”.
Jandarmul „cu barbă” i-a cerut lui A.C. borseta, iar acesta i-a oferit-o pentru a căuta în ea tratamentul antiretroviral. După ce a descoperit în borsetă 4 pastile ARV şi 3 pastile pentru ficat, Esentiale Forte şi Liv 52, jandarmii i-au spus că acestea nu sunt pentru tratamentul HIV şi conţin substanţe interzise, fiind ilegale: „Puşcăria te mănâncă! Astea sunt ilegale!”. Borseta a rămas în posesia jandarmilor. A.C. le-a propus jandarmilor să caute pe tableta lui, pe internet, denumirile pastilelor ARV și de ficat pentru a constata că acestea sunt pentru tratamentul HIV, dar jandarmii au căutat pastilele într-o carte colorată pe care au scos-o dintr-o mapă. A.C. susţine că pastilele pe care jandarmii i le-au arătat în carte erau asemănătoare ca formă şi culoare cu cele pe care le avea la el, dar denumirile acestora erau total diferite. Când acesta a insistat ca jandarmii să verifice la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş” că se află în tratament antiretroviral, jandarmii au început să îl înjure: „Ce, mă, te-am îmbolnăvit noi?”.
În jurul orei 16:00, a sosit în zonă o maşină de jandarmi, în care se aflau alţi trei jandarmi îmbrăcaţi în uniformă. A.C. şi D.P. au fost urcaţi în maşină. Tot atunci a sosit şi prietena cu care trebuia să se întâlnească acesta, respectiv S.A.. A.C. i-a spus acesteia ca a fost luat de jandarmi pentru tratamentul ARV, şi le-a sugerat jandamilor să o percheziţioneze şi pe aceasta, întrucât şi ea are tratamentul ARV asupra ei. După ce jandarmul „cu cicatrice” a legitimat-o, acesta i-a spus lui S.A. să plece de la maşină. A.C. şi D.P. au plecat împreună cu cei trei jandarmi în uniformă, cu jandarmul „cu cicatrice” şi cel „cu barbă”, cu mașina, către sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti (B.C.C.O.).
În jurul orei 16:20 au ajuns la sediul B.C.C.O., unde au intrat cu maşina prin Str. Eforie şi au coborât în curte. Tot atunci i-a fost înapoiată borseta lui A.C., fără pastilele de metadonă, ARV şi de ficat, cât şi fără cele două reţete. Ceilalţi doi jandarmi care îi opriseră în zona Unirii, cel „cu calviţie” şi colegul acestuia, se aflau deja în curtea B.C.C.O. Acolo, A.C. le-a spus jandarmilor că trebuie să îşi administreze tratamentul ARV la ora 18:00, altfel pierde o schemă de tratament, iar numărul de scheme posibile este limitat la 5. Le-a cerut să îi înapoieze pastilele ARV sau să îi dea voie să sune pe cineva care să îi aducă alte pastile ARV de acasă, dar jandarmii au refuzat.
În timp ce aştepta în curte, A.C. a fost sunat din nou de mama lui, căreia i-a povestit că jandarmii i-au confiscat tratamentul ARV şi că au strigat pe stradă că are HIV, iar el i-a înregistrat. Auzind acestea, jandarmul „cu cicatrice” a început să îl înjure: „Sidosule, ce mă interesează că pierzi tu o schemă?…Scăpăm țara de un sidos!” şi i-a spus că nu are voie să vorbească la telefon: „Băga-mi-aş, noi suntem băieţi cu tine, nu te batem, şi tu…!”.
Deşi nu înregistrase ce se întâmplase în zona Unirii, A.C. şi-a închis telefonul când a văzut că jandarmul „cu calviţie” vine înspre el. Când A.C. a refuzat să îi spună acestuia codul PIN pentru a deschide telefonul, jandarmul „cu calviţie” l-a lovit, nu foarte tare, cu pumnul în umăr: „Zi, bă, PIN-ul, că pe urmă să nu-ţi bag frumos!”. Temându-se că va fi lovit, şi pentru că are o afecţiune la unul dintre plămâni, A.C. a introdus codul PIN şi jandarmul „cu calviţie” a deschis telefonul. Acesta a verificat dacă A.C. înregistrase discuţia cu ei, şi, negăsind nicio înregistrare, i-a dat acestuia telefonul înapoi şi i-a spus să pună telefonul şi tableta în borsetă: „Ţi-l sparg în cap dacă te mai văd o dată cu el în mână!”. Din acel moment şi până a părăsit sediul B.C.C.O., A.C. a fost înjurat de poliţistul „cu cicatrice”: „Ia, uite, mă, al dracu’, ne înregistrează pe noi fraieru’ ăsta!”.
După aproximativ 20 de minute, A.C. şi D.P. au fost duşi în sala de aşteptare din partea din faţă a clădirii B.C.C.O. Acolo, A.C. s-a întâlnit cu un jandarm pe care îl cunoştea, cu numele de Olteanu. I-a povestit acestuia de ce a fost adus la sediu, iar jandarmul Olteanu le-a spus celorlalţi colegi jandarmi: „Bă, l-aţi luat degeaba, vă zic eu că e cuminte. Mai bine daţi-i drumul”. După ce jandarmul Olteanu a plecat, ceilalţi patru jandarmii l-au întrebat pe A.C.: „Ce, mă, ai pile pe-aici, de-aia eşti tu aşa figurant?”. Acesta le-a explicat din nou de ce este important să îşi administreze tratamentul la timp şi că nu trebuiau să îi confiște pastilele, dar jandarmii au început să îl înjure. În acest moment a intervenit jandarmul de la intrare, un bărbat în vârstă de aproximativ 45 de ani, cărunt, 1,75 m, pe care A.C. a aflat ulterior că îl cheamă Galan. Acesta le-a spus celorlalţi să nu îl mai înjure şi să se poarte frumos. Unul dintre cei patru jandarmi a vorbit la telefon cu o persoană din clădire şi apoi l-a anunţat pe A.C. că „cei de sus” sunt în misiune şi se întorc la sediu după ora 20:00. A.C. a insistat să i se dea drumul, iar jandarmul „cu barbă” l-a tras deoparte şi i-a propus să dea o declaraţie: „Eu îţi dictez şi tu scrii…îţi dau drumul acasă şi te întorci după 20:00”. A.C. a acceptat, iar în declaraţie a descris cum a fost oprit de cei patru jandarmi, că aceştia i-au confiscat pastilele pe care le avea la el şi cele două reţete, fără a menţiona faptul că a fost înjurat. Jandarmul „cu barbă” i-a spus să scrie în declaraţie că reţeta este datată cu luna a 8-a, însă A.C. a refuzat şi a scris că reţeta era datată cu luna a 6-a 2015.
În jurul orei 17:00, cei patru jandarmi au hotărât să le dea drumul celor doi bărbaţi: „Hai, să le dăm drumul, că ne-am făcut programul”. Jandarmul „cu barbă” i-a spus lui A.C. să se întoarcă după ora 20:00 la sediul B.C.C.O.. A.C. şi D.P. au părăsit sediul B.C.C.O. împreună, prin Strada Eforie. Cei doi s-au despărţit în faţa clădirii B.C.C.O., iar A.C. a plecat înspre casă, unde şi-a administrat tratamentul ARV şi le-a povestit mamei şi surorii lui ce i s-a întâmplat.
În aceeaşi zi, în jurul orei 19:30, A.C. s-a întors cu prietenul lui, I.E., înapoi la sediul B.C.C.O. din Str. Eforie. Jandarmul Galan, de la intrare, i-a spus că cei patru jandarmi care l-au adus la sediu plecaseră. A.C. i-a explicat acestuia ce i s-a întâmplat şi i-a cerut să sune pe cineva care să îi poată returna pastilele. Jandarmul Galan l-a sunat pe ofiţerul de serviciu, care s-a prezentat ca fiind Rizoiu. Acesta i-a spus lui A.C. că „Da, ai dreptate, eu le-am zis că e un abuz şi să-ţi dea alea înapoi, să nu le sigileze, dar ei n-au vrut”, iar el este obligat să ia în primire tot ceea ce îi predă Jandarmeria. A.C. i-a cerut ofițerului de serviu să îi fie remisă o copie după documentul în care sunt prezentate obiectele care îi fuseseră predate, dar ofiţerul Rizoiu i-a recomandat să ia legătura cu jandarmii în cauză, pentru că ei ar putea desigila plicurile, şi i-a spus numele a doi dintre aceştia: plutonier major Ciobanu Eugen şi plutonier major Iancu Marian, de la batalionul II al Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București.
A.C., pentru a încerca să-și recupereze pastilele confiscate de cei patru jandarmi, a apelat numărul de urgenţă 112 la ora 19:43, (10.06.2015), şi i-a explicat dispecerei ce i s-a întâmplat. Aceasta a discutat la telefon şi cu jandarmul de la intrare, care i-a spus acesteia că el nu este în măsură să îi restituie pastilele confiscate. Întrucât cei de la 112 nu l-au ajutat, A.C. a mai discutat la telefon încă o dată cu ofiţerul de serviciu Rizoiu, care i-a recomandat să revină a doua zi de dimineaţă, în jurul orei 8:00, pentru a discuta cu comandantul B.C.C.O. A.C. și prietenul lui, I.E., au părăsit sediul B.C.C.O. în jurul orei 20:00.
A doua zi, 11.06.2015, în jurul orei 08:00, A.C., împreună cu sora sa, R.A., a revenit la sediul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti din Strada Eforie, nr. 3-5. Acolo a fost întâmpinat de un alt jandarm; acesta a fost descris ca fiind înalt, 1,85 m, la aproximativ 50 de ani, slab. Jandarmul respectiv îi cunoştea situaţia şi i-a recomandat să meargă la Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti (Cazarma Rahova) și să discute cu jandarmii care i-au confiscat pastilele, întrucât doar aceştia pot desigila plicurile.
În jurul orei 09:00, A.C. şi sora sa au ajuns la sediul D.G.J.M.B. Cazarma Rahova din Şoseaua Alexandria, Bucureşti. Portarul, descris ca fiind în vârstă de aproximativ 36 de ani, brunet, 1,80 m, slab, i-a făcut legătura la telefon cu o persoană din cadrul instituţiei, care, auzindu-i povestea, i-a replicat că s-a făcut un abuz asupra lui şi că ar trebui să depună o plângere împotriva celor patru jandarmi, dar că plicurile care conţin pastilele confiscate pot fi desigilate doar de procuror. Acesta i-a recomandat lui A.C. să se întoarcă la B.C.C.O. pentru a afla ce procuror i-a preluat cazul.
În jurul orei 10:45, A.C. şi sora sa s-au întors la sediul B.C.C.O. din Str. Eforie. Jandarmul de la intrare care îi întâmpinase în aceeaşi dimineaţă, în jurul orei 08:00, i-a recomandat lui A.C. să nu îi dea în judecată pe cei patru jandarmi, pentru că o să creeze şi mai multe probleme. Acesta a chemat ofițerul de serviciu, un bărbat în vârstă de aproximativ 35 de ani, 1,70 m, cu calviţie, bine făcut, şaten, pe care A.C. l-a intrebat cum își poate recupera pastilele confiscate. Ofiţerul de serviciu i-a replicat „Băi, frate, eu nu pot să te ajut cu nimic, alea sunt la secretariat…Nu le-am luat eu în primire, le-a luat Rizoiu, e treaba lui…Tu dă-i în judecată, dacă sunt proşti…”. Acesta i-a spus lui A.C. că peste o săptămână poate afla ce procuror se ocupă de dosarul lui, pentru a-l contacta.
A.C. și sora lui au părăsit sediul B.C.C.O., iar acesta a plecat singur către Parchetul de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a ajuns în jurul orei 11:00. Acolo a depus o plângere împotriva celor patru jandarmi, înregistrată cu nr. 9906/11.06.2015, iar în jurul orei 13:20 a părăsit clădirea Parchetului.
În jurul orei 13:30, A.C. a vorbit la telefon cu Emanuela Cojocaru, angajată a Centrului ARENA, care i-a recomandat să obțină de la B.C.C.O. un document care să ateste faptul că i-au fost confiscate pastilele de metadonă, pentru ca Centrul să poată emite o altă rețetă. A.C. s-a întors la B.C.C.O. în jurul orei 14:00. La intrare se afla jandarmul Galan, care l-a chemat jos pe ofițerul de serviciu. A.C. i-a cerut acestuia un document prin care să demonstreze la Centrul ARENA că i-au fost confiscate pastilele de metadonă şi reţetele. Ofițerul de serviciu a vorbit la telefon și cu Emanuela Cojocaru; aceasta a declarat că ofițerul de serviciu i-a răspuns că „jandarmii sunt proști, eu le-am spus de atâtea ori să nu mai confiște pastilele dacă au rețetă, dar eu n-am ce să le fac…Jandarmii trebuie să-si facă misiunile”. Acesta i-a spus Emanuelei că de abia ajunsese la birou și că nu a vazut lucrarea respectivă; i-a recomandat acesteia să vorbească cu Jandarmeria, pentru a obține de la ei dovada că i-au fost confiscate pastilele și că lucrarea respectivă există. Emanuela Cojocaru a întrebat dacă poate face o adresă către B.C.C.O. prin care să solicite dovada respectivei lucrări, iar ofițerul de serviciu i-a replicat că este târziu, întrucât secretariatul se închide la ora 16:00. A doua zi, 12.06.2015, Direcția de Combatere a Criminalității Organizate a remis un răspuns la adresa Centrului ARENA. Scrisoarea B.C.C.O cu numărul 1348980/ B.C.C.O/ S.A./ B.Z.3/ I.R.O.A/ 12.06.2015 arată că A.C. “a fost depistat în data de 10.06.2015, pe raza municipiului București de către angajații Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București având asupra sa mai multe comprimate despre care există suspiciunea că au conținut stupefiant. În aceeași zi, lucrarea a fost predată la B.C.C.O. București – Serviciul Antidrog, făcând obiectul dosarului penal nr. 664827 din 12.06.2015”.
A.C. este client al Centrului ARENA al ARAS – Asociaţia Română Anti-SIDA din anul 2014. Reţele acestuia pentru tratamentul cu metadonă se găsesc în original la Centrul ARENA din Str. Doctor Grozovici, nr. 1, sector 2, Bucureşti.
Concluzii și recomandări:
CARUSEL și APADOR-CH consideră că A.C. a fost victima unor abuzuri. Atât comportamentul violent al jandarmilor, cât și privarea lui de tratament medical reprezintă rele tratamente.
Ca urmare, asociațiile solicită Parchetului să deruleze o anchetă efectivă cu privire la faptele jandarmilor, iar Inspectoratului General al Jandarmeriei să dispună urgent o anchetă cu privire la abuzurile celor patru jandarmi, cât și măsuri pentru ca lucrătorii Jandarmeriei să fie instruiți cu privire la antidiscriminare, transmiterea, prevenirea, tratamentul și îngrijirea HIV, precum și obligația de a asigura continuitatea tratamentului substitutiv pentru foștii consumatori de droguri.
Ana Mohr, Asociația Carusel
Georgiana Gheorghe, APADOR-CH
Acest raport este parte a proiectului “Dreptate pentru „Dinte”!”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/01/sigle.jpg221680Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-07-16 09:18:412015-07-16 14:46:05Raport asupra cazului A.C., agresat de patru jandarmi în București
Pe 2 iulie 2015 Florin Micu a venit la sediul APADOR-CH pentru a relata relele tratamente la care a fost suspus de trei polițiști ai Secției 25 din Sectorul 6, București, în noaptea de 27-28 Iunie 2015.
Incidentul relatat de Florin Micu reprezentanților APADOR-CH
Florin Micu a relatat că duminică, 28 Iunie, în jurul orelor 2:00 – 3:00, se afla cu un grup de prieteni (aproximativ 8 la număr, dintre care două persoane de sex feminin și o minoră) în zona parcului Drumul Taberei – Câmpul cu flori. Acesta spune că se afla în discuții divergente cu una dintre fetele majore, numită S., când de grup s-a apropiat o mașină de poliție cu trei ofițeri care le-au spus să părăsească zona, deoarece tulbură liniștea publică. Florin Micu admite că băuse două beri împreună cu prietenii săi, însă se simțea perfect conștient, fără a fi beat.
Grupul a urmat indicațiile poliției și în timp ce se deplasau pe trotuar, Florin Micu a continuat discuțiile în contradictoriu cu S. După puțin timp mașina de poliție a reapărut lângă ei, a oprit, iar unul dintre polițiști i s-a adresat direct lui Florin Micu, spunându-i “tu nu vrei să te potolești, nu?”. Același polițist l-a imobilizat, punându-i cătușe, apoi l-a împins forțat în mașină. Cât timp Florin Micu era în mașina de poliție cu mâinile imobilizate la spate, în cătușe, polițiștii i-au amendat pe prietenii săi, pentru tulburarea liniștii publice. Deci legitimarea și chiar amendarea persoanelor în cazul contravențiilor se poate face și fără ca acestea să fie conduse la secțiile de polițe.
În continuarea evenimentelor, polițistul care îl imobilizase s-a urcat pe bancheta din spate lângă el, pe partea stângă, și l-a lovit la față cu brațul drept. Ceilalți doi polițiști s-au urcat în mașină fără a comenta loviturile colegului lor asupra lui Florin Micu și au condus spre Secția 25 de poliție.
Ajunși aici, doi dintre polițiști l-au tras cu forța pe Florin Micu din mașină și l-au târât până în holul secției unde l-au aruncat pe jos, cu fața la podea și mâinile legate în continuare la spate cu cătușe, și au început să-l lovească cu pumnii și picioarele. Ploaia de lovituri a durat aproximativ 5 minute, Florin Micu spune că toți cei trei polițiști îl loveau, iar martor la acest incident era și ofițerul de serviciu al secției, care îi putea vedea pe colegii săi când îl brutalizau. În urma tirului de lovituri victima a amețit, polițiștii l-au cărat apoi pe scări într-o încăpere de la etajul 1 al cădirii și l-au așezat pe un scaun.
În această cameră ce părea un birou de anchetă se afla încă un polițist care purta uniformă și care n-a avut nicio reacție văzând-o pe victimă adusă cu mâinile încătușate și cu urme evidente de lovituri, mai ales în zona feței. Enervat de relele tratamente la care era supus, Florin Micu le-a adresat câteva cuvinte injurioase polițiștilor, moment în care unul dintre cei trei (în starea de confuzie în care se afla, Florin Micu spune că ar fi putut să fie polițistul care a condus mașina spre secție sau cel care îl lovise în mașină) i-a aplicat 4-5 lovituri cu tomfa peste piciorul drept.
Cătușele i-au fost scoase după aproximativ 40 de minute de când Florin Micu fusese adus în secție, și doar la insistențele sale, întrucât încheieturile mâinilor îi erau foarte strânse și începuseră să-l doară. Apoi polițiștii i-au întocmit un proces verbal de amendă pentru tulburarea liniștii publice, act pe care el a refuzat să-l semneze. Polițiștii au început să poarte o discuție prietenoasă cu el, să glumească, într-un final întrebându-l și cum îl cheamă, după care i-au spus că e liber să plece. Acest comportament al polițiștilor, ce pare obișnuit, arată că scopul conducerii la sediu – acela de a identifica persoane suspecte de comiterea unei abateri de la lege – este frecvent ignorat. I-au înapoiat telefonul și cheile, singurele obiecte pe care le avusese la el, și de care nu-și amintește când i-au fost luate de polițiști.
În final cei trei polițiști l-au condus într-o manieră pașnică afară din clădire, unul dintre ei sugerându-i că ar fi căzut pe scări, dovadă și urmele de violență pe care le avea. Când a ieșit din secție era în jurul orei 5:00 dimineața.
În niciun moment al interacțiunii sale nedorite cu polițiștii, victimei nu i s-a explicat de ce i s-au pus cătușe, de ce a fost condus la secție, în plus fiind supus la rele tratamente și privat de libertate de către ofițerii de poliție. A fost pur și simplu luat de pe stradă în mod brutal de către repezentanți ai statului, care se presupune că trebuie să acționeze pentru protecția cetățenilor, și lovit cu cruzime în timp ce nu avea niciun mijloc de apărare, fiind încătușat. În plus, nu a putut să anunțe pe nimeni unde se află, sau să cheme un avocat.
La ieșirea din secție, Florin Micu l-a sunat pe unul dintre prietenii cu care fusese în parc, ca să vină să-l ducă acasă. În scurt timp acesta a sosit cu un taxi și, văzând starea în care era (îi curgea sânge din gură și din nas, avea ochiul stâng învinețit), i-a propus să meargă direct la spital. Prietenul, P.I., i-a facut și poze cu propriul telefon. Cei doi au ajuns la Spitalul Sfântul Ioan unde victima a declarat că a fost bătut de polițiști, a fost supus la o serie de radiografii și i s-au întocmit trimiteri către Spitalele Bagdasar și Colțea, pentru investigații amănunțite. În acest timp a ajuns la spital și S., fata cu care Florin Micu avusese discuțiile contradictorii înainte de a fi luat de polițiști din stradă, ca să-i aducă de acasă cartea de identitate.
În jurul orei 8:00, duminică dimineața, a plecat de la Spitalul Sfântul Ioan împeună cu P.I. și S. spre Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici. Biletul de trimitere al Spitalului Sfântul Ioan către Colțea menționează în cazul lui Florin Micu existența traumatismelor cranio-cerebral, toraco-abdominal și la gamba dreaptă. Fișa de la Spitalul Bagdasar menționează urme de agresiune cu un corp dur (bâtă) la nivelul capului, coloanei cervicale, brațului drept și gambei drepte, stabilind diagnosticul “policontuzionat prin agresiune”. Scrisoarea medicală a INML către Spitalul Colțea solicită examen de specialitate și reține existența de echimoze pe ambele pavilioane auriculare, ambii obraji, pe spate și membre.
În pozele făcute cu telefonul lui P.I. la ieșirea din secție Florin Micu are semne de violență și zgârieturi pe întreaga față și pe gât, ambii ochi umflați și învinețiți, semne de lovituri pe piciorul drept, iar pe ambele încheieturi ale mâinilor pronunțate urme cauzate de încătușare.
Interacțiunea prietenilor lui Florin Micu cu Secția 25 poliție
După ce Florin Micu a fost dus la secție, în grupul de prieteni rămas pe stradă a avut loc o altercație, în timpul căreia una dintre fete a fost agresată de un băiat din grup. Fata a sunat la poliție, un alt echipaj a sosit la fața locului și a luat-o pe reclamantă la secție, ca să depună plângere, aceasta fiind însoțită la poliție și de minoră.
Minora i-a povestit ulterior lui Florin Micu că, în timp se afla în secție, ea a vrut să meargă la toaletă, moment în care a nimerit lângă ușa camerei în care Micu era bătut de polițiști. Auzind țipetele victimei, minora l-a întrebat pe un polițist dacă prietenul ei este bătut, polițistul infirmând acest lucru. Cele două fete aflate în secția 25 l-au văzut pe Florin Micu când a ieșit din clădire cu urme de sânge și lovituri pe față.
Fata care reclamase agresiunile unui alt băiat din grup, și care venise la secție să depună plângere împotriva acestuia, a primit, la data de 1 iulie, un proces verbal de amendă pentru tulburarea liniștii și ordinii publice întocmit de polițiști, în care se menționa că ea s-ar fi certat pe stradă cu Florin Micu în noaptea de 28.06.2015. Micu neagă categoric acest lucru, mai ales că fata fusese agresată când el era deja la secția de poliție. Micu crede că polițiștii au făcut o confuzie voită, în acest caz, profitând de faptul că și el avusese o altercație verbală cu S., dar care în niciun caz nu se soldase cu vreo agresiune. Dovadă că S., cu care este prieten bun, a venit a doua zi la spital ca să-i aducă buletinul.
Victima crede că în mod intenționat polițiștii au menționat pe procesul verbal al fetei că el ar fi agresat-o pentru ca ulterior să poată justifica conducerea lui la secția de poliție.
Discuția lui Florin Micu cu comandantul Secției 25
În timp ce se afla la INML doi reprezentanți de la Secția 25, în civil, au venit să-l vadă pe Florin Micu, menționând că vor să-l ajute și i-au transmis că este chemat în ziua următoare, luni, 29 Iunie, la ora 8:00, la comandantul secției, pentru discuții. Unul dintre polițiștii care au venit la INML i-a făcute poze lui Micu cu semnele agresiunilor pe care le avea.
Florin Micu s-a gândit că acesta este o un bun prilej pentru a depune și plângerea împotriva celor trei polițiști care l-au agresat și la data stabilită s-a prezentat la Secția 25, unde a discutat cu comandantul secției și încă un comisar care s-a recomandat a fi din cadrul unei structuri de control a IGPR.
Văzându-i semnele vizibile de agresiune, mai ales ochiul stâng învinețit, comandantul secției i-a spus, pe un ton acuzator, că a făcut el ceva pentru care a ajuns să fie lovit. Comandantul a adăugat că au fost trei apeluri la poliție în noaptea de 27-28 iunie pentru tulburarea liniștii publice de către grupul de prieteni în care se afla și Florin Micu.
Șeful secției de poliție părea că încearcă să-și apere angajații, deși nu s-a referit în niciun fel la faptul că aceștia l-ar fi lovit pe Micu, însă era evident că știa de incidentul petrecut cu o noapte în urmă. Comisarul a întocmit un document în care a notat că avusese loc această întâlnire și că Florin Micu nu vrea să depună plângere “acum”, dar el nu a primit o copie a acestei declarații. Micu a hotărât să nu depună plângerea până ce nu se va consulta cu un specialist asupra formei sale.
Concluzii și recomandări:
APADOR-CH constată că practicile abuzive ale Poliției române, de pedepsire a unor comportamente ale persoanelor, sunt general valabile, de-a lungul timpului asociația cunoscând cazuri de cetățeni bătuți de agenți de poliție în toată țara. Aceste acțiuni ale polițiștilor încalcă legea și constituie, în sine, infracțiuni. Așadar, asociația cere încă o dată stoparea acestor practici abuzive și primitive ale poliției, ceea ce se poate realiza doar prin investigații serioase interne și aplicarea unor sancțiuni administrative drastice, indiferent de eventualele soluții ale procurorilor anchetatori.
Este știut că în cele mai multe cazuri de plângeri împotriva polițiștilor, procurorii decid neînceperea urmăririi penale pentru lipsă de probe super-solide. Dar asta nu înseamnă că polițiștii reclamați nu ar fi comis abuzuri, ci doar că sunt mai greu de dovedit de către victime. Or tocmai că nu victimele ar trebui să aducă dovezi de necombătut, ci autoritățile sesizate.
Asociația solicită IGPR ca și în cazul lui Florin Micu să investigheze relele tratamente la care a fost supus de către polițiștii Secției 25 din București. APADOR-CH așteaptă un răspuns cu privire la sancțiunile dispuse împotriva celor găsiți vinovați.
Dollores Benezic Adelina Boboșatu
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/07/florin-micu.jpg803600Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-07-15 10:41:412015-07-29 08:03:43Raport asupra cazului Florin Micu, bătut de trei polițiști ai Secției 25 din București
În data de 13 mai 2015 două reprezentante APADOR-CH au vizitat comuna Racoș (70 de km nord de Brașov, județul Brașov) pentru a vorbi cu mai mulți cetățeni de etnie romă care susțin că sunt abuzați în mod repetat de poliția din localitate.
Aspecte generale:
Comunitatea de romi din Racoș – care cuprinde peste 1.200 de persoane, după declarațiile pastorului penticostal din localitate, Ioan Dudaș – trăiește din cules de fructe de pădure sau din munci cu ziua, prestate la diverse ferme din zonă, la fân, la coasă, la cartofi. Conform declarațiilor lor, romii au o înțelegere cu cei de la ocolul silvic ca să adune lemnele căzute din pădure, însă ei spun că înțelegerea este deseori nesocotită de polițiști, care atunci când îi prind că ies cu lemnele din pădure le aplică amenzi sau îi bat. De multe ori, spun romii, primesc și amenzi și bătaie.
Totuși, bătăile par să fie dese și fără motiv, persoanele cu care reprezentantele APADOR-CH au discutat pe timpul vizitei la Racoș susțin că polițiștii îi bat pe romi fără legătură cu eventualele furturi de lemne din pădure sau alte fapte ce ar contraveni legii. Polițiștii identificați de localnici ca bătăuși sunt următorii: Dan Ciucu (șeful secției de poliție din comuna Racoș), Ionuț Alexandru Gheorghe și Ovidiu Țurcan. Aceștia ar fi ajutați de colegii de la poliția comunitară Racoș, în special de doi frați pe nume Ioji. Singurul polițist despre care romii au declarat unanim că nu îi bate ar fi Sorin Ionescu, polițist mai vechi în comună.
Conform acelorași surse, singurii cetățeni agresați de poliție ar fi numai romii (români, maghiari și lingurari, după cum se deosebesc chiar ei), nu și ceilalți cetățeni ai localității. După estimările romilor, polițiștii ar fi făcut până acum peste 40 de victime numai în comunitatea lor. Abuzurile ar dura de trei-patru ani, de când în comună a fost detașată echipa condusă de șeful de post Dan Ciucu, care înainte a asigurat ordinea într-o comună învecinată, unde ar fi avut mai multe dispute cu populația romă de acolo.Acesta ar fi motivul pentru care romii din Racoș cred că polițiștii „se răzbună” pe ei.
Câțiva dintre cetățenii bătuți în ultimii ani au depus plângeri împotriva polițiștilor, însă toate ar fi fost clasate pe motiv că nu au avut martori în sprijinul afirmațiilor lor, iar polițiștii au negat toate acuzațiile. Romii sunt ajutați, juridic și uneori cu bani pentru transportul bătuților la spitalele din Rupea sau Brașov, de către activiști ai Asociației Naționale a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), care derulează un proiect orientat spre echitate socială în mai multe comunități din România.
Unul dintre acești activiști, expertul G. D., a fost chiar el bătut în gara Racoș, joi seara, 30 aprilie 2015, de un grup de patru oameni care purtau cagule, la scurtă vreme după ce polițiștii îl avertizaseră că se află într-o zonă periculoasă, și că „se poate întâmpla orice între Racoș și Brașov”.
În timpul deplasării la Racoș, reprezentantele APADOR-CH au discutat cu mai mulți cetățeni de etnie romă „lingurari”, cu pastorul penticostal Ioan Dudaș, cu expertul G. D. și, la Brașov, cu comandantul IJP Brașov, chestorul șef Ioan Aron.
Cazuri concrete:
Când reprezentantele APADOR-CH au sosit în comună, o bună parte din comunitatea romă s-a adunat la casa unuia dintre cetățenii agresați de poliție și au cerut să-și prezinte cazul. Menționăm că toți au fost de acord să-și povestească pățaniile, dându-și numele și acceptând să fie înregistrați video cu declarațiile aferente. Ei au motivat că nu se mai tem de eventuale repercusiuni, pentru că oricum sunt bătuți din senin de poliție. Ei le cer autorităților să ia niște măsuri ferme împotriva polițiștilor, pentru că altfel se vor uni și-și vor face singuri dreptate.
***
Gheorghe Floarea, 40 de ani, spune căa fostabuzat de polița din Racoș în data de 28 aprilie 2015. El este unul dintre cei doi bătuți pentru care se deplasase în comună expertul ANBCC G. D.. Conform bărbatului, incidentul a avut loc la puțin timp după ce s-a certat cu soacra sa, care a chemat poliția ca să îl reclame. Plecat de la casa soacrei, Gheorghe Floarea spune că a fost abordat pe stradă de șeful postului de poliție, Dan Ciucu. Acesta i-ar fi spus să meargă la secție „numai ca să-ți dau un avertisment”. Bărbatul susține că s-a urcat de bună voie în mașina poliției, crezând că ajuns la post va lua doar o amendă pentru tulburarea ordinii publice. Dar odată intrat acolo, șeful de secție i-ar fi legat mâinile cu cătușe în niște belciuge prinse în perete, nu înainte de a-i trage mânecile de la pulover în jos, ca să nu se cunoască urmele cătușelor, apoi l-ar fi lovit în coaste și peste picioare. Gheorghe Floarea susține că bătaia a durat mai bine de o oră, în sediul poliției, începând cu orele 15.00, după care a fost eliberat în jurul orei 18.00. Bărbatul spune că șeful de post Dan Ciucu ar fi zis „haide să-l ducem în pădure, să-l batem acolo” dar un alt polițist, Sorin Ionescu, ar fi zis să nu facă asta, pentru că i se poate întâmpla ceva odată băgat în mașină.
„Mi-au îndesat șervețele în gură și nas pentru că îmi curgea sânge foarte rău și m-au scos afară din secție în pumni. Inclusiv pe trepte m-au lovit”, relatează Gheorghe Floarea.
Polițiștii nu i-au eliberat vreun document justificativ pentru privarea de libertate.
A fost dus cu o mașină privată la spital la Brașov în aceeași zi, seara, în jurul orei 20.00. Din spital a fost externat la 3 dimineața deoarece, susține el, poliția de la Racoș ar fi sunat și ar fi cerut să fie externat. Conform fișei de externare Gheorghe Floarea a suferit multiple leziuni toracice și abdominale.
El nu a depus plângere împotriva polițiștilor, deoarece persoana care ar fi trebuit să-l ajute să facă asta, G. D. de la ANBCC, a fost de asemenea bătută.
***
Steluța Ferdelaș, 42 de ani, a relatat că în data de 14 noiembrie 2013 a scos calul din gospodărie pe pășune, iar a doua zi, 15 noiembrie, l-a găsit împușcat într-un picior. Ulterior acesta fost dus la abator, familia Ferdelaș rămânând astfel fără principalul mijloc de subzistență. Femeia susține că, puțin înainte de incident, polițiștii Dan Ciucu (șeful secției de poliție din comuna Racoș) și Gheorghe Ionuț Alexandru i-au amenințat familia că vor să le „bage calul la măcelărie”, fapt ce a îndreptățit-o să creadă că tot cei doi l-ar fi și împușcat.
Femeia spune că a fost dificil să obțină un certificat care să ateste că într-adevăr calul a fost împușcat, până și medicul veterinar din comună s-ar fi temut să elibereze unul, de frica polițiștilor. În cele din urmă a obținut un act doveditor că animalul a fost împușcat, de la un medic veterinar de la Brașov.
Steluța Ferdelaș spune că i-a dat în judecată pe polițiștii care i-ar fi împușcat calul, dar procesul încă nu e finalizat. Totuși, din cauza acestui demers în justiție, ea spune că familia îi e terorizată de poliție, soțul este nevoit să se ascundă de polițiștii care l-ar fi amenințat că îl împușcă și pe el dacă-l prind.
„Polițiștii bat copii minori, femei însărcinate, ne amenință pe toți și au relații la Brașov și Rupea unde sunt mână în mână și nu li se întâmplă nimica. Noi ce să facem, că în afară de Dumnezeu nu avem pe nimeni aicea ca să apelăm!”, se plânge Steluța Ferdelaș.
***
Aurica Borzoș, 44 de ani, susține că a fost bătută de polițiști din comuna Racoș, la sediul poliției, în data de 15 mai 2014. Aceasta s-a dus la postul de poliție când a aflat că băiatul ei, Ionuț Borzoș, este acolo, luat de polițiști de pe drumul care vine de la gară. „Băietul a venit cu trenul de 16.30, și o fost luat de la gara Mateiaș de polițaiul Dan Ciucu, care era îmbrăcat civil, cu bermude, și de polițaiul Țurcan Ovidiu. L-or dus la secție fără să spună ce au cu el”, povestește Aurica Borzoș. Aflând că băiatul i-a fost luat de poliție, femeia a mers la secție și i-a întrebat pe polițiști ce au cu băiatul, apoi a început să strige de disperare, văzându-l întins pe jos în secția de poliție, și crezând că a murit.
Pe geamul secției, ea spune că a văzut cum polițiștii Dan Ciucu și Ovidiu Țurcan, l-au luat pe fiul ei, fiecare de câte un braț, și l-au dus în altă cameră, apoi s-au întors la ea și i-au dat cu un spray iritant și i-au aplicat câteva lovituri în cap. Faptele s-ar fi petrecut afară, în fața secției de poliției. Aurica Borzoș susține că au existat și martori, cetățeni care locuiesc pe strada cu poliția, însă nimeni nu vrea să depună mărturie în favoarea lor pentru că se tem de poliție.
Femeia a fugit, dar a fost prinsă de polițiști în curtea unui vecin, unde aceasta a vrut să se spele pe față cu apă, unul dintre polițiști zicându-i „nu meriți nici măcar apă peste ochii”. Aurica Borzoș susține că polițiștii Dan Ciucu și Ovidiu Țurcan au continuat să o bată pe stradă, și că „erau îmbrăcați în civil și erau băuți”.
În certificatul medico-legal eliberat la câteva zile după bătaie, scrie că Aurica Borzoș a suferit un traumatism cranio-cerebral produs prin agresiune, o contuzie de coloană vertebrală, mai multe plăgi la nivelul scalpului, o tumefacție a piramidei nazale, leziuni ce necesită 10-12 zile de îngrijiri medicale.
Aurica Borzoș a făcut plângere împotriva polițiștilor, cauză înregistrată cu numărul 463/P/2014 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea, și preluată de Parchetul Brașov cu nr. 383/P/2014. Plângerea a fost însă clasată, la 7 octombrie 2014, de către procurorul Marius Sulu, care a stabilit că de vină au fost victimele, respectiv Iosif Borzoș și un văr de-al lui, care ar fi fost în stare de ebrietate și ar fi perturbat traficul între comunele Mateiaș și Rupea, iar polițiștii incriminați i-ar fi dus la secție ca să-i calmeze, unde au fost și amendați cu câte 300 de lei. În rezoluția de clasare a dosarului mai scrie și că polițiștii au avut în sprijinul lor martorii de care Aurica Borzoș spune că ar fi văzut bătaia, dar care nu au depus mărturie în favoarea romilor, de frica poliției. Respectivii martori afirmă că victimele aveau deja urme de agresiuni pe corp înainte de a fi ridicate de poliție și duse la secție, singurele violențe ale polițiștilor fiind câteva lovituri de baston, pentru că tinerii în cauză nu voiau să urce în mașina de poliție. Aceste lovituri de baston au fost considerate legale de către procuror. Cât privește rănile suferite de Aurica Borzoș, acestea ar proveni, conform martorilor invocați de polițiști, de o autoaccidentare, produsă prin cădere, în graba de a ajunge la secția de poliție.
***
Nicolae Coșcodar, 33 de ani, susține că în iarna anului 2013 a fost dus la secție împreună cu fratele său, în urma unor certuri cu vecinii care au chemat poliția. „Ne-am gurăvit cu cineva aicea pe stradă, poliția era de față, cu mașina, dar nu a zis nimica. Noi ne-am certat, dar după aia ne-o trecut. Da’ poliția a plecat cu mașina și a adus întăriri. Ne-a luat, pe mine și pe fratele meu, ne-a dus la post la Hoghiz și acolo ne-o bătut de la 9 până la 12 noaptea. Ne-o bătut de nu mai eram în stare să duc mâna la gură sau să câștig ceva la copii”, povestește Nicolae Coșcodar.
Acolo, șeful de post Dan Ciucu și frații Ioji, polițiști comunitari, i-ar fi bătut cu bastonul pe cei doi frați Coșcodar, ar fi aruncat apă pe ei și ar fi folosit electroșocuri. Nicolae Coșcodar a arătat reprezentantelor APADOR-CH urmele de baston pe spate, și pe care susține că le are de la bătaia aplicată de polițiști.
Coșcodar spune că au fost privați de libertate între orele 21.00 – 00.00, după care au fost duși în pădurea Turzum (în apropierea comunei) și abandonați. Ulterior a venit salvarea (pe care cel mai probabil o chemaseră tot polițiștii), care i-a dus la spitalul Rupea, unde, conform declarațiilor proprii, li s-a dat câte un algocalmin și au fost externați la 3 dimineața. Poliția nu le-a dat cu această ocazie nicio sancțiune scrisă.
Coșcodar susține că a făcut plângere împotriva polițiștilor la parchetul Brașov, însă de acolo i s-ar fi spus că „nu v-o bătut bine, că nu din nimica bate poliția”, Coșcodar nu a putut furniza dovezi scrise ale demersurilor sale către parchet, afirmând că le-a pierdut.
***
Cornel Borzoș, 40 de ani, este cea de-a doua victimă pentru care se deplasase în comună expertul ANBCC. În data de 17 ianuarie 2015 bărbatul a plecat din comună ca să vândă o pereche de pantofi aduși din Spania. A primit de la cumpărător și 2 litri de vin, pe care ulterior i-a consumat acasă cu alte două persoane, dintre care una era ginerele lui. La un moment dat s-a luat la ceartă cu ginerele, iar Cornel Borzoș a sunat la 112. A sosit un echipaj de poliție acasă și i-a cerut să vină la secție ca să depună o plângere împotriva ginerelui. La secție, bărbatul susține că polițistul Ovidiu Țurcan s-a prefăcut doar că îi ia o declarație, după care i-a spus că e liber. Cornel Borzoș spune că după ce a ieșit din secție, nu a apucat să parcurgă câțiva metri, că polițiștii i-ar fi spus să urce în mașină că îl duc ei în cartier, deoarece trebuie să ajungă din nou la un caz în zonă.
În loc să meargă pe drumul spre casă, polițiștii l-au dus la o rampă de gunoi aflată în afara comunei (între Augustin și Racoș), l-au pus să-și scoată tot din buzunare, l-au întrebat dacă are cuțit, el a spus că nu are, apoi i-au luat telefonul și i-au scos bateria, după care polițistul comunitar identificat ca Ioji l-a lovit cu pumnii și picioarele. Bătaia la care s-au alăturat și alți polițiști, s-a petrecut între orele 21.00 – 22.00 după care Borzoș a fost abandonat la rampa de gunoi. Polițiștii identificați de victimă că l-ar fi bătut au fost: Alexandru Ionuț Gheorghe, Ovidiu Țurcan, Dan Ciucu și polițistul comunitar Ioji.
Când și-a revenit, bărbatul a reușit să ajungă acasă la un prieten pe nume Macău Daniel, care l-a adus acasă. A chemat salvarea a doua zi, duminică, la orele 15-16 și a mers la spital în Brașov, unde a stat din 18 până la 21 ianuarie, cu traumatisme multiple, conform fișei de internare.
Ulterior Cornel Borzoș a făcut o petiție la Ministerul Justiției, deoarece a observat că niciuna dintre plângerile făcute de consăteni de-ai săi, bătuți de aceiași polițiști, la Brașov nu a fost soluționată favorabil, oamenii din Racoș fiind convinși că polițiștii din comună au susținere județeană.
Petiția făcută de Borzoș la București a fost trimisă, totuși, spre soluționare Parchetului Brașov, procurorul de caz fiind Mihaela Ceapă. Borzoș spune că la audierea care a avut loc la 6 aprilie 2015, procurorul l-a întrebat dacă are martori. El a spus că are numeroși martori din comunitate care l-au văzut când a plecat cu poliția de acasă, și când a venit bătut a doua zi dimineața, dar că nu are niciun martor care să fi văzut că a fost bătut de polițiști noaptea, la rampa de gunoi.
Borzoș spune că familia sa (soția și cei opt copii) a avut de suferit după ce el a fost bătut, deoarece capul familiei nu a mai putut munci, nu a mai putut să aducă lemne de foc etc.
Ancheta este în derulare la Parchetul Brașov.
Certificatul medico-legal eliberat în 23 ianuarie 2015, arată că Borzoș a suferit un traumatism cranio-cerebral, o contuzie toracică, contuzie abdominală, contuzie genunchi și coapsă stângă – leziuni produse la data de 17 ianuarie, și care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Pastorul Ioan Dudaș, spune că are cunoștință de toate aspectele semnalate de romi, și încearcă să-i facă pe aceștia să se organizeze și să reclame sistematic la autorități abuzurile la care sunt supuși. Pastorul admite că nu a văzut niciodată ca polițiștii să-i fi bătut pe romi, însă constată că aceștia apar în comunitate bătuți, și că niciunul dintre demersurile făcute de ei la județ nu are vreo urmare. Ioan Dudaș spune că și el a fost amenințat, voalat, de polițiști, ca să nu le mai ia apărarea romilor. Dudaș se teme pentru integritatea personală, mai ales că, spune: „am și eu o dubiță cu care mai transport diverse și, știți cum e, ți se pot întâmpla multe pe drum”.
Situația socio-economică a romilor din Racoș și agresiunea asupra expertului ANBCC:
G. D., 28 de ani, este student la Brașov, dar lucrează în același timp ca expert în proiectul derulat de ANBCC „4 ACCES – Activarea cetățenilor din 4 comunități pentru echitate socială”, implementat în satul Ghirbom din Alba Iulia, satul Corbu Vechi din Brăila, comuna Racoș din Brașov și cartierul Favorit din Roman, Neamț.
El s-a deplasat frecvent, în ultimele două-trei luni, în comunitatea de romi din Racoș, ajutându-i pe aceștia să găsească soluții și să se implice în rezolvarea problemelor pe care le au legate de procurarea lemnelor și cele legate de abuzurile poliției. G.D. spune că proiectul în care lucrează nu avea în vedere inițial acest aspect, relațiile încordate cu poliția apărând ulterior în discuțiile cu oamenii. Proiectul inițial urmărea de fapt o mediere a situației economico-sociale a romilor, care nu au locuri de muncă, nici mijloace de subzistență, iar în urma unor anchete sociale s-a constatat că sunt discriminați chiar și prin prețul la care pot cumpăra lemne din pădurile adiacente, care aparțin unui composesorat local. Cu ajutorul experților ANBCC și al avocatului APADOR-CH, romii din Racoș au reușit să facă demersuri legale către composesorat, ca să obțină drepturi egale la resursa de lemne, ca și cetățenii români și maghiari din zonă. Astfel au înțeles ei că vor înceta hărțuielile poliției asupra lor, dacă vor avea dreptul legal să cumpere lemne.
Joi, 30 aprilie 2015, G. D. a fost la Racoș pentru a-i ajuta pe doi dintre cetățenii romi bătuți recent de poliție să depună plângeri. Seara, când aștepta trenul spre Brașov, a fost acostat pe peronul gării Racoș de către doi polițiști din cadrul secției comunale, care l-au legitimat, pe motiv că le-ar fi fost semnalată în zonă prezența unui cetățean străin suspect.
G. D. povestește că polițiștii, între care era și șeful de post Dan Ciucu, i-ar fi cerut, fără motiv, să le arate și conținutul rucsacului, iar el s-a conformat, pentru că alternativa era să fie dus cu forța la șecție, unde știa ce s-ar putea întâmpla. Alături de polițiști se afla și un cetățean în civil care nu s-a prezentat, după cum relatează G.D.
Discuția cu poliția a fost percepută de G. D. ca o amenințare, mai ales că el nu era deloc străin de zonă (făcuse deja de câteva luni drumuri în comunitatea de romi), polițiști spunându-i textual că: e periculos să vină prin Racoș și că pe drumul dintre Racoș și Brașov se poate întâmpla orice.
La scurtă vreme după plecarea polițiștilor, pe peron au apărut patru cetățeni purtând combinezoane și (doi dintre ei) cagule, fără alte însemne, și care s-au îndreptat rapid spre G. D.. Acesta povestește că s-a refugiat în biroul impiegatului cerându-i sprijinul, însă impiegatul a fugit din birou. Cei patru – între care G. D. l-a recunoscut pe cetățeanul civil care era alături de polițiști – l-au bătut pe G. D. în biroul impiegatului gării din Racoș.
Agresiunea a fost semnalată la 112 de către G. D., în jurul orei 20:42, în timp ce se afla în casa pastorului Ioan Dudaș, pentru că nu a mai avut curajul să ia trenul, și nici la poliția locală nu a avut încredere să apeleze. La 112 a cerut expres să vină alți polițiști să constate agresiunea, întrucât el îi suspectează pe cei din Racoș de implicare. Împreună cu echipajul venit de la Brașov, G. D. a avut curaj să se deplaseze la secția de poliție din Racoș ca să dea o declarație.
La ora 2:30, s-a prezentat la Spitalul Județean Brașov pentru investigații. În data de 05 mai 2015, secția Medicină Legală i-a eliberat un certificat medico-legal care atestă repercusiunile agresiunii fizice din 30 aprilie, recomandându-i-se 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Ce spune șeful IJP Brașov:
Chestor Ioan Aron, șeful Inspectoratului Județean de Poliție Brașov, a discutat cu reprezentatele APADOR-CH în legătură cu presupusele fapte din comuna Racoș, precum și despre incidentul petrecut în gara localității, în care patru bărbați neidentificați l-au bătut pe G. D.
Chestorul spune că faptele petrecute în Gara Racoș fac obiectului unui dosar de cercetare penală investigat de Poliția Transporturi, care nu se află în subordinea IJP, și că nu se antepronunță în legătură cu faptul că polițiștii din Racoș ar fi avut vreo legătură cu respectivele fapte, așa cum susține studentul.
„Ar fi o chestiune foarte gravă dacă s-ar confirma, dar eu nu pot interveni acum în anchetă, am cerut corpului de control intern să cerceteze cauza încă din prima seară, dar știți ce ar însemna să mă apuc eu acum să fac verificări personale? Ar însemna să bulversez mersul anchetei”, consideră chestorul Ioan Aron.
Chestorul șef nu vede vreo legătură de cauzalitate între avertismentul dat lui G. D., de polițiștii din Racoș, și bătaia care a urmat în scurt timp, ci consideră mai degrabă că a fost o coincidență.
„Poliția are sarcina să verifice dacă apare un cetățean străin în localitate. Gestul polițiștilor a fost o ofertă de protecție pentru G.D, ca să treacă altă dată pe la poliție, când mai vine în zonă, pentru că în comunitatea de romi nu-i pot garanta securitatea. Faptul că vine de mai multă vreme în localitate … poate că și-a câștigat adepți, dar poate și dușmani, că nu l-au bătut polițiștii, ci niște persoane deocamdată neidentificate. Așteptăm ca Poliția Transporturi să-i prindă pe autori, iar autorii să spună dacă i-a pus poliția să-l bată, și atunci vom lua măsuri”.
În legătură cu afirmațiile romilor din comună, cum că sunt bătuți frecvent de polițiști, chestorul Ioan Aron susține că nu are informații despre astfel de fapte, și că romii din comună, ca orice alte persoane, pot depune plângeri în legătură cu comportamentul polițiștilor. „Eu știu că dacă au de depus o reclamație, vin și o depun, iar dacă cele depuse au fost clasate de procurori înseamnă că nu au fost reale”.
Chestorul insistă că situația din Racoș trebuie privită în ansamblu, luând în calcul și infracționalitatea din zonă și problemele de sărăcie cu care se confruntă populația romă. „Eu nu zic că romii de acolo sunt niște îngerași, dar dacă au fost prinși la furat lemne și nu au un metru pătrat de pământ în proprietate, faceți și dumneavoastră o diagnoză a situației. În urmă cu doi-trei ani acolo am avut niște conflicte intrafamiliale generate de etnicii romi, și a fost dislocată o patrulă mobilă care să asaneze conflictele. Dacă asta a generat și activități de imobilizare și scoatere din conflict… e posibil. Dar nu sunt de acord să-i bată dacă-i prind la furat.”.
Concluzie
APADOR-CH consideră că în Racoș situația este tensionată și că mărturiile cetățenilor din Racoș dar și a lui G.D. sunt concurente spre concluzia că în localitate au loc violențe. Ca urmare, asociația solicită IGPR să demareze de urgență o anchetă cu privire la acuzațiile de violențe aduse polițiștilor.
De asemenea, asociația cere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să ia măsuri pentru redeschiderea tuturor dosarelor penale pentru care, în ultimii 3 ani, s-au adoptat soluții de netrimitere în judecată, privind plângeri ale locuitorilor din Racoș despre abuzurile poliției.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/05/aurica-borzos.jpg450800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-05-25 15:19:192016-07-27 14:39:11Raport APADOR-CH privind abuzuri ale poliției din Racoș, județul Brașov, asupra cetățenilor de etnie romă
În data de 17 februarie 2015 G.D. s-a prezentat la sediul APADOR-CH pentru a reclama relele tratamente la care a fost supus de un polițist al secției 17, sector 5 din București.
Evenimentele din seara zilei de 11 februarie 2015 – așa cum au fost relatate de G.D.reprezentanților APADOR-CH
G.D. are 37 de ani și pentru a-și câștiga existența lucrează ca “parcagiu”, de obicei în zona străzii Ilfov.
În seara zilei de 11 februarie 2015, în jurul orei 20:00, acesta se afla în zona Palatului CEC, la intersecția dintre Str. Ilfov și Str. Mihai Vodă. Tocmai terminase de parcat o mașină când a văzut venind spre el, de pe calea Victoriei, doi polițiști pe care nu îi cunoștea. Un prieten al acestuia, zis G., care sosise cu puțin înaintea lui G.D. în parcare, i-a sugerat să fugă pentru că luase și el bătaie cu puțin înainte de la unul din ei, “polițistul cu ochelari”.
G.D. a refuzat să fugă și și-a continuat drumul normal fiind ajuns din urmă de cei doi polițiști pe Strada Mihai Vodă. Aceștia l-au întrebat ce face acolo și cu ce se ocupă și i-au spus să stea pe loc. “Polițistul cu ochelari“ l-a amenințat că, în caz contrar, va lua bătaie și i-a adresat injurii legate de etnia romă și copiii săi decedați. G.D. a replicat că dacă îl va bate o să-i facă reclamație.
În jurul orei 20:20, după ce l-au legitimat, i-au făcut proces verbal și i-au dat amendă. Colegul polițistului cu ochelari a vrut să-l lase să plece dar acesta din urmă a afirmat “nu bă, îl luăm la secție”. Deși nu își dorea să meargă la secție, G.D. nu s-a opus conducerii de către cei doi polițiști la sectia 17. Pe drum, polițistul cu ochelari i-a spus să își închidă telefonul, să scoată bateria, pe care să o pună într-un buzunar al gecii, iar telefonul, în celălalt buzunar. Cei trei s-au urcat în autobuzul 336 din stația de la Cișmigiu spre secția 17.
G.D. relatează că intrarea în secție s-a făcut între orele 20:30-21:00 și că l-au băgat pe a doua ușă din față de pe hol, pe stânga. Acolo afirmă că a fost pus să se dezbrace de la brâu în jos până la chilot și în momentul când era cu pantalonii în vine au început loviturile aplicate de “polițistul cu ochelari”, pe care îl descrie ca fiind bine făcut, la 1.74 m cu față pătrată și brunet, cu un baston de cauciuc (tompha). Victima susține că a fost lovit aproximativ 20 de minute peste mâini, spate, brațe, picioare, genunchi și tălpi. Deoarece suferă de insuficiență renală acută stătea cu spatele la perete pentru a se apăra de loviturile la ficat și rinichi.
Acesta a relatat reprezentanților APADOR-CH că în timp ce îi aplica lovituri cu bastonul de cauciuc, cu coatele și pumnul, polițistul s-a oprit de 3 sau 4 ori și l-a pus să facă alternativ flotări și genuflexiuni. Colegul lui, descris de victimă ca înalt, la 1.80m, rotund la față și mai solid, a refuzat să-l bată, deși i s-a sugerat să o facă de polițistul agresor. El a insistat să îl lase în pace dar acesta din urmă a continuat cu bătaia afirmând “lasă-l în morții lui de țigan, are avocat nu? Îmi faci tu mie reclamație mă?”.
La un moment dat polițiștii l-au scos din holul unde luase bătaie și l-au dus într-o cameră la subsol (cel mai probabil un depozit, fiind lipsită de scaune și mese) “hai jos că mai am puțin sport de făcut cu tine. hai să îți arăt parchetul unde ziceai tu că-mi faci reclamație”. Acolo, polițistul cu ochelari, rămas singur cu victima, l-a pus din nou să facă flotări și genuflexiuni timp de 10 minute. Potrivit spuselor lui acesta intenționa să-i aplice și alte lovituri de tompha dar au auzit voci ale unor persoane care întrebau de G.D..
În momentul acela polițistul l-a amenințat că dacă spune cuiva ce s-a întâmplat sau depune plângere va face tot posibilul ca acesta să ajungă în închisoare și că va veni pe strada unde acesta locuiește ca să-l bată din nou. La scurt timp a venit și “domnul Claudiu, un fel de șef” descris ca blond, bine legat și cu cioc, care a intervenit ca să-l lase în pace. L-a întrebat pe polițistul agresor care a fost motivul bătăii, acesta afirmând că victima înjurase poliția.
Ulterior, polițistul agresor a plecat și în camera de la subsol au rămas doar G.D. și “domnul Claudiu”. Acesta i-a sugerat ca pe viitor să-și vadă de treabă și să nu mai înjure poliția. După această scurtă discuție victima a urcat, și-a luat geaca, fesul, fularul și telefonul care rămăseseră sus, s-a îmbrăcat și a plecat.
In jur de ora 21:30 a ieșit din secție, și-a sunat concubina, pe L.M. pentru a o anunța că era liber. A doua zi, pe 12 februarie 2015, s-a prezentat la INML și ulterior la spitalul Municipal București.
Evenimentele din seara zilei de 11 februarie 2015 – așa cum au fost relatate de Ana Mohr
„Am 30 de ani şi sunt lucrător social în cadrul Asociaţiei Carusel din anul 2012. CARUSEL oferă servicii persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile. În seara de 11 februarie 2015, mă aflam la sediul organizaţiei când am fost sunată, la ora 19:57, de către concubina lui G.D., L.M. Aceasta mi-a dat numărul de telefon al lui G.D. şi m-a rugat să îl sun, pentru că pe strada unde parchează maşini, Str. Ilfov, a fost bătut un băiat, cunoscut sub numele de G., de către un poliţist de la secţia 17. L-am sunat pe G.D. la ora 20:01; am vorbit la telefon cu G., care mi-a spus că a fost bătut de un poliţist pe Strada Ilfov. L-am rugat pe G. să mă aştepte la parcare şi am plecat de la sediu cu un taxi. Pe drum, l-am sunat pe colegul meu, Marian Ursan, i-am explicat ce s-a întâmplat şi l-am rugat să vină pe strada Ilfov.
Când am ajuns în colţul clădirii BCR, la intersecţia dintre Str. Mihai Vodă şi Calea Victoriei, în jurul orei 20:30, am văzut 2 poliţişti cu un bărbat, pe care nu îl cunoşteam la acel moment şi care mai apoi s-a dovedit a fi G.D., la intersecţia dintre Strada Mihai Vodă şi Strada Ilfov. L-am sunat pe G.D., care mi-a spus că este dus la secţie, după care şi-a închis telefonul. I-am urmărit pe cei doi poliţişti şi pe bărbat, filmându-i, pe traseul Str. Lipscani – Str. Domniţa Anastasia – Str. Actor Ion Brezoianu, până în staţia de autobuz Grădina Cişmigiu. Acolo, cei doi poliţişti şi bărbatul condus la secţie s-au urcat în autobuzul 336, iar eu m-am întors la parcarea de pe Str. Ilfov, pentru a-l căuta pe G.. Pentru că acesta nu era acolo, i-am întrebat pe cei doi paznici ai clădirii CEC, care se aflau la poarta clădirii de la intersecţia Str. Mihai Vodă şi Ilfov, unde este secţia 17. Aceştia au încercat să îmi explice şi au chemat şi un poliţist care era în biroul lor, să îmi explice şi acesta cum să ajung la secţia 17. În acest timp, a ajuns la parcare şi colegul Marian Ursan cu maşina. Împreună cu G. şi unchiul acestuia, zis M., cu care ne-am întâlnit la intersecţia dintre Str. Mihai Vodă şi Calea Victoriei, ne-am urcat în maşină şi am plecat către secţia 17. Pe drum, G. ne-a povestit că a fost bătut pe Str. Ilfov de un poliţist cu ochelari, acelaşi poliţist care îl luase la secţie pe G.D..
În jurul orei 20:50, am ajuns, împreună cu colegul Marian Ursan, G. şi unchiul acestuia, M., la secţia 17. În timp ce aşteptam în faţa porţii secţiei, l-am sunat pe G.D., dar acesta avea telefonul închis. Pentru că am auzit urlete din secție, eu şi colegul meu, Marian Ursan, am intrat în curtea secţiei ca să înregistrăm zgomotele, iar G. şi M. au rămas în faţa porţii. După 5 – 10 minute, un poliţist, cu semnalmentele 1.70, blond, bine legat, cu barbă scurtă, a ieşit în curte şi ne-a întrebat pe cine căutăm. I-am răspuns că îl aşteptăm pe G.D. Acesta s-a întors în secţie ca să îl caute în registrul de conduşi pe G.D., iar peste aproximativ 3 minute s-a întors şi ne-a spus că există în registru o persoană cu numele G.D., care a fost adus la secţie, i s-a făcut proces verbal şi i s-a dat drumul. I-am explicat domnului poliţist că noi ştim că el este la secţie şi că are telefonul închis. După ce acesta a insistat că lui G.D. i s-a dat drumul, am părăsit curtea secţiei şi am rămas pe trotuar, în faţa porţii secţiei. L-am mai sunat pe G.D. la orele 21:13 şi 21:17, însă telefonul acestuia era închis.
Pentru că am observat că de pe stradă pleacă o mașină de poliţie și crezând că se îndreaptă spre parcarea de pe Str. Ilfov unde polițiștii ar fi putut comite și alte abuzuri, colegul Marian Ursan, împreună cu G. şi M., s-au hotărât să plece cu maşina într-acolo. Eu am rămas pe Str. Doctor Grigore Țăranu, pe care se află secţia 17, să îl aștept pe G.D..
La ora 21:34 am fost sunată de concubina acestuia, L.M., care mi-a spus că G.D. a plecat din secţie. L-am sunat pe G.D. la ora 21:36; acesta mi-a spus că plecase din secţia 17 de 5 minute şi că se afla la gura de metrou Eroilor, din faţa Spitalului Municipal Bucureşti. L-am rugat să mă aştepte acolo şi am plecat înspre staţia de metrou respectivă. Între timp, l-am sunat şi pe colegul meu, Marian Ursan, care se întorcea cu mașina la secția 17 şi am hotărât să ne întâlnim cu G.D. la stația de metrou Eroilor.
La ora 21:40 am ajuns la staţia de metrou Eroilor, unde G.D. se întâlnise deja cu colegul Marian Ursan. G.D. ne-a povestit în mașină cum a fost bătut în secţia 17, iar apoi ne-am întors împreună la parcarea de pe Strada Ilfov.
A doua zi dimineaţă, pe data de 12 februarie 2015, l-am însoţit pe G.D. la INML pentru examenul medico-legal. La plecarea de la INML, amândoi am fost legitimaţi de domnul poliţist Coandă de la Secţia 26. În aceeaşi zi, după-masă, am fost împreună cu G.D. la Unitatea de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului Municipal Bucureşti, deoarece acesta acuza dureri în partea stângă a pieptului, pe spate şi pe braţe. “
Concluziile și solicitările CARUSEL și APADOR-CH cu privire la cazul G.D.
CARUSEL și APADOR-CH constată cu îngrijorare faptul că s-au înmulțit cazurile de persoane vulnerabile (“parcagii”), de etnie romă, conduse “administrativ” la sediul poliției și supuse la rele tratamente.
Asociațiiile cred că privarea de libertate a lui G.D., loviturile încasate în secția 17, faptul că a fost pus să se dezbrace cât și să facă flotări și genuflexiuni reprezintă tratament inuman și degradant și au avut un caracter strict punitiv, motivat de faptul că victima a “îndrăznit” să afirme că va face reclamație atunci când a fost amenințat cu bătaia. În acest caz a fost încălcat articolul 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului- „nimeni nu poate fi supus torturii ori tratamentelor inumane și degradante.”
Cazul confirmă din nou vulnerabilitatea persoanei conduse “administrativ” la sediul poliției. Această persoană, deși privată de libertate ca și un arestat sau reținut, este lipsită de orice mijloc legal de apărare (în acest caz faptul că i s-a închis telefonul pentru a nu putea comunica cu nimeni).
CARUSEL și APADOR-CH cer IGPR să dispună urgent o anchetă cu privire la abuzurile polițistului care l-a bătut pe G.D.. De asemenea trebuie anchetați și ceilalți polițiști și persoane prezente în sediu pentru lipsa de reacție eficientă față de brutalitățile comise de colegul lor.
***
Acest raport este parte a proiectului “Dreptate pentru “Dinte”!”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/02/politie-bataie.png675900Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-04-08 11:34:452015-04-08 14:17:55Raport asupra cazului G.D. bătut de poliție în Secția 17 din București
La data de 12 noiembrie 2014, Ștefan Mako s-a prezentat la sediul APADOR-CH pentru a reclama bătăile şi tratamentul inuman la care a fost supus de mai mulți poliţişti de la secţia de poliţie din centrul istoric al Bucureştiului în sediul de pe strada Şelari nr. 22, cu două zile în urmă. Ștefan Mako este un tânăr jurnalist afiliat Casei Jurnalistului, o comunitate de reporteri independenți care publică materiale jurnalistice în mediul online, în special reportaje și investigații. În ultima perioadă, Ștefan Mako se documenta pentru un material amplu legat de abuzurile poliției pornind de la cazul decesului lui Daniel Gabriel Dumitrache în incinta garajelor Secției 10 Poliție.
Evenimentele din seara de 10 noiembrie
În seara zile de 10 noiembrie, în jurul orei 19:45 jurnalistul Ştefan Mako mergea spre casă pe strada Şelari în direcţia Splaiul Independenţei, cu bicicleta. Apropiindu-se de intersecţia străzilor Şelari şi Franceză, Mako a văzut doi poliţişti care stăteau de vorbă cu un bărbat de aproximativ 25 de ani, un om obișnuit care nu atrăgea cu nimic atenția. Când a ajuns la aproximativ 5-6 m de cei trei a putut auzi cum poliţiştii îi cereau tânărului să prezinte cartea de identitate, iar acesta a scos documentul şi l-a prezentat poliţiştilor. Ulterior polițiștii i-au cerut tânărului să scoată toate lucrurile pe care le avea în buzunare, iar acesta a început să le caute, mişcându-se însă destul de lent, fapt care se pare că i-a enervat pe poliţişti. Unul dintre ei i-a spus pe un ton ridicat tânărului că dacă el îi cere să facă ceva trebuie să facă şi a început să-l bruscheze. Tânărul a ţipat la rândul său la poliţist spunându-i să-l lase în pace și a devenit agresiv și prin gesturi. În acel moment Ștefan Mako a scos telefonul mobil şi a început să filmeze incidentul.
Poliţiştii l-au trântit la pământ pe tânăr şi l-au lovit cu pumnii şi picioarele, încercând în acelaşi timp să-l imobilizeze și în cele din urmă i-au pus mâinile la spate şi l-au încătuşat. În timpul imobilizării a ajuns la locul faptei, venind dinspre strada Franceză, şi o persoană îmbrăcată în haine civile pe care Mako a recunoscut-o ca fiind Eugen Mardare, un polițist cu funcție de conducere de la secția de poliție a Centrului Vechi (îi cunoștea fizionomia datorită activității de documentare jurnalistică). Văzând că Mako filma evenimentul, Mardare s-a îndreptat spre el şi i-a cerut să nu mai filmeze și să plece. Mako i-a replicat foarte calm că este jurnalist, se află pe domeniul public şi prin urmare are voie să filmeze. Mardare a continuat să-i ceară să nu mai filmeze, spunând că nu-l interesează că e jurnalist şi i-a împins telefonul cu mâna. Apoi, în timp ce cei doi poliţişti reuşiseră să-l imobilizeze pe tânăr şi îl ridicaseră de la pământ, îndreptându-se spre sediul de poliţiei din centrul istoric de pe strada Şelari nr. 22, Mardare s-a deplasat către locul imobilizării pentru a ridica de pe jos staţiile poliţiştilor ce căzuseră în timpul interacţiunii violente cu tânărul. Întreaga scenă a fost urmărită de alţi 15-20 de oameni care se adunaseră în zonă, unii dintre ei dezaprobând verbal agresivitatea poliţiştilor. În privinţa primului tânăr condus la sediul poliţiei, asociaţia poate doar să constate că, după toate aparenţele, poliţiştii au folosit forţa în mod excesiv pe durata imobilizării.
Ştefan Mako i-a urmat pe poliţiştii care se îndreptau cu tânărul spre secţia de poliţie, continuând să filmeze. Ajunşi în faţa secţiei, cei doi poliţişti au intrat cu tânărul, iar pe Ștefan Mako l-au abordat Eugen Mardare şi doi poliţişti de la poliţia locală Bucureşti. Unul dintre aceştia i-a prezentat o legitimaţie de serviciu pe care nu era ataşată nicio fotografie a aparţinătorului şi de pe care n-a putut să-i citească numele şi i-a cerut lui Mako să se legitimeze. Fără nicio ezitare acesta a înmânat poliţistului actul de identitate, moment în care Mardare a pus mâna în dreptul camerei telefonului cu care Mako continua să filmeze şi i l-a smuls din mână. Filmarea s-a întrerupt în acest moment, dar faptele prezentate mai sus sunt confirmate de înregistrări audio-video care, deși șterse din telefonul jurnalistului, au fost recuperate.
Ștefan Mako a relatat că Eugen Mardare a strigat ¨luați-l și pe ăsta!¨ și imediat au ieşit din secţia de poliţie ceilalţi doi poliţişti care îl imobilizaseră mai devreme pe primul tânăr şi îl conduseseră la secţie. Aceștia l-au apucat pe Mako de brațe și l-au târât în interiorul secției. A mai apucat să audă bicicleta prăbuşindu-se pe caldarâm şi imediat a simţit cum urechea stângă începe să îi ţiuie puternic – fusese lovit peste ea de unul dintre cei doi poliţişti – senzaţie urmată de durere din cauza altor lovituri, de data asta în coaste şi s-a trezit trântit cu violenţă de unul dintre pereţii încăperii. Deşi bulversat din cauza precipitării şi evoluţiei evenimentelor, Mako a observat totuşi că în secţie mai erau alţi doi poliţişti aşezaţi la o masă, încadrându-l pe tânărul condus anterior şi care păreau că notează date în legătură cu acesta. Niciunul dintre aceștia doi nu a reacţionat în vreun fel văzând comportamentul pe care colegii lor îl aveau faţă de Mako.
Prăbuşit lângă perete Mako a mai primit o palmă zdravănă de la unul dintre cei doi poliţişti după care acesta i-a cerut să scoată tot ce avea în buzunare. Mako le-a spus poliţiştilor să nu-l mai lovească pentru că este de la presă şi le-a prezentat legitimaţia. Unul dintre poliţişti însă i-a smuls-o şi a aruncat-o de perete. Mako a scos lucrurile din buzunare şi le-a pus pe masă, după care “poliţistul mai înalt”, cum a fost descris de victimă, a început să-l tragă de haine şi să-i umble prin buzunare după alte lucruri personale, fără a menţiona că ar fi supus unei percheziţii corporale.
Între timp, telefonul lui Ștefan Mako a ajuns cumva pe masa din secţie şi ziaristul l-a auzit pe unul dintre poliţişti afirmând că totul este în regulă pentru că înregistrarea a fost ştearsă din telefon (ulterior înregistrarea cu pricina a fost recuperată). Mako a mai relatat că apoi a intrat în secţie şi Mardare care i-a întrebat zeflemitor pe poliţişti “Ce mă, ăsta e de la presă?”, moment în care Mako a reafirmat acest lucru arătând spre legitimaţia pe care poliţiştii o aruncaseră pe jos. Mardare nu i-a dat atenţie, anunţându-i doar pe colegii săi că pleacă.
“Poliţistul mai înalt” a inventariat cu privirea obiectele personale ale jurnalistului și cartea acestuia de identitate aflate pe masă, a observat că numele lui este maghiar iar adresa de domiciliu este în județul Covasna și a întrebat ironic: “Ce mă, vii tu de la ţară să mă filmezi?”. Au urmat o serie de înjurături, ameninţarea cu violul, încă o palmă peste față și un scuipat în plină figură. Apoi amândoi poliţiştii, foarte nervoși, i-au reproșat că nu are spirit civic pentru că a intervenit când ei legitimau un “agresor”. În tot acest timp Mako se ţinea de tocul uşii pentru a se opune îmbrâncelilor repetate. Unul din poliţiştii care se aflau în sediu în momentul în care a fost adus Mako a intervenit ridicându-se de pe scaun şi invitându-l să se aşeze în locul lui, ceea ce acesta a și făcut. Intervenția l-a înfuriat şi mai tare pe “poliţistul mai scund“ care s-a repezit la Mako spunându-i:“Bă, eu când vorbesc cu tine tu te ridici în picioare, trebuie să ai respect!”. Jurnalistul s-a ridicat, străduindu-se să rămână calm, iar poliţiştii au continuat să vorbească exprimându-și propriile frustrări despre viaţa grea de poliţist, despre modul cum presa îşi bate joc de imaginea poliţiei române şi mulțumirea că au şters înregistrarea pentru că altfel aceasta ar fi apărut pe internet şi s-ar fi creat opinia greşită că poliţia abuzează cetăţenii. (!)
La un moment dat, “polițistul mai înalt” a luat un șervețel și a șters o parte din scuipatul de pe fața lui Mako.
Cei doi poliţişti s-au calmat și cel înalt i-a spus jurnalistului că poate să-şi strângă lucrurile și i-a notat datele de identificare într-o agendă, apoi i-a înapoiat buletinul. Mako a întrebat dacă poate să plece iar aceştia i-au răspuns afirmativ. A urmat un schimb de replici amabile în totală dizarmonie cu agresivitatea anterioară după care Mako şi-a luat bicicleta care îi fusese adusă în faţa secţiei şi a plecat. APADOR-CH consideră că schimbarea radicală a comportamentului poliţiştilor pe durata a maximum 20 de minute se datorează fie lipsei de control asupra propriilor reacţii – ceea ce denotă neprofesionalism – fie practicării curente a relaţiei „vătaf – supuşi”, în care primul îşi permite orice abuz fără teamă de repercusiuni iar ultimii nu îndrăznesc să protesteze.
Din momentul în care a fost târât în secţia de poliţie a centrului istoric şi până când a fost lăsat să plece, Ștefan Mako estimează că au trecut doar 15-20 minute. A ajuns acasă, în jurul orei 20:45, unde locuieşte împreună cu alţi colegi. Simţind încă durerile produse de loviturile poliţiştilor şi-a verificat abdomenul de semne şi, sub influenţa evenimentelor recente, a început să le povestească colegilor ce i s-a întâmplat, rugând una dintre persoane să noteze ceea ce spune.
În dimineaţa următoare, 11 noiembrie, Ştefan Mako a mers la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni deoarece avea dureri la coaste. Diagnosticul final notat în documentele medicale este:”Contuzie toracică (În observație fractură costală)”. Mako s-a prezentat și la IML pentru a solicita eliberarea unui certificat medico-legal. La data redactării acestui raport certificatul nu fusese încă finalizat.
Concluzia și solicitările asociației cu privire la cazul lui Stefan Mako
APADOR-CH are convingerea că privarea de libertate (conducerea la sediu) a lui Ștefan Mako a fost ilegală deoarece jurnalistul nu a fost suspect de comiterea vreunei contravenţii sau infracţiuni şi s-a legitimat imediat ce i s-a cerut să o facă. Singura “vină” a constat în exercitarea meseriei de ziarist prin filmări într-un spaţiu public. Prin urmare, conducerea la sediu, percheziția corporală la care a fost supus şi tratamentul inuman şi degradant la care a fost supus au avut un caracter strict punitiv, ceea ce este inacceptabil şi, desigur, ilegal. Trebuie menţionat şi faptul că, spre deosebire de cele mai multe cazuri de conducere, nu s-a întocmit nici măcar “clasicul” proces verbal de amendare pentru “tulburarea liniştii şi ordinii publice” pentru justificarea privării de libertate. APADOR-CH cere IGPR să dispună urgent declanşarea unei anchete aprofundate cu privire la ilegalităţile şi abuzurile comise de poliţiştii implicaţi, ca şi la rolul incitator la violenţe al şefului Mardare. De asemenea, trebuie anchetaţi şi ceilalţi poliţişti prezenţi în sediu pentru lipsa de reacţie faţă de brutalităţile comise de colegii lor.
Maria-Nicoleta Andreescu Adelina Boboșatu
https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png00Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2014-11-27 14:59:462014-11-28 15:02:13Raport asupra cazului Ștefan Mako, jurnalist agresat de polițiști în incinta sediului Secției de Poliție Centrul Vechi din strada Șelari nr. 22
APADOR-CH cere pedepsirea bătăușilor în uniformă de la secția de poliție din Centrul istoric și închiderea sediului vechi al Secției 10 din sectorul 3
APADOR-CH a sesizat, în urmă cu câteva zile, Inspectoratul General de Poliție și instituția Avocatului Poporului să ia măsuri ferme privind comportamentul abuziv al polițiștilor de la Secția 10 București, care au făcut numai în acest an mai multe victime printre cetățenii conduși la secție.
Cot la cot cu polițiștii de la secția amintită, însă, bat și polițiștii de la secția din Centrul istoric, cele două filiale „colaborând” în materie de abuzuri asupra cetățenilor, pe care-i ridică din centrul orașului și-i conduc la anumite sedii unde agenții nu sunt supravegheați de superiori. Cel mai recent caz este al ziaristului Ștefan Mako, dus la secția de pe strada Șelari nr.22 și bătut de polițiști chiar în timp ce documenta un articol despre comportamentul abuziv al agenților din Centrul Istoric. APADOR-CH îi acordă sprijin juridic ziaristului în demersurile pe care le va face împotriva polițiștilor care l-au agresat.
Amintim că numai în ultimele două luni, APADOR-CH a fost sesizată de alți trei cetăţeni în legătură cu purtarea abuzivă a lucrătorilor Secţiei 10 poliţie. Aceștia au afirmat că au fost conduși la sediul vechi din strada Stelea Spătaru nr. 10, unde a fost bătuți şi privați de libertate. În urma sesizărilor făcute de APADOR-CH către Direcţia Control Intern a IGPR, două dintre aceste cazuri au ajuns şi în atenţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care, în prezent, efectuează urmărirea penală în dosarul nr. 3516/P/2014.
Comportamentul abuziv al polițiștilor de la Secția 10 continuă în mod inexplicabil, deși după cazul Gabriel-Daniel Dumitrache – decedat în incinta aceluiaşi sediu vechi al Secţiei 10 poliţie în data de 4 martie a.c. – a fost, de asemenea, deschis dosarul penal nr. 920/P/2014 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, dosar în care este cercetat un lucrător de poliţie din cadrul acestei secţii.
Faptul că autoritățile interne refuză să trateze cu seriozitate astfel de derapaje ale polițiștilor , înregistrate tot mai des în ultimii ani, conduce la procese pierdute de România la CEDO. Cel mai recent caz este Flămânzeanu contra României, din 4 noiembrie 2014, în care statul român a fost condamnat pentru că nu i-a anchetat pe polițiștii care l-au bătut pe cetățeanul Flămânzeanu. Alte cazuri similare sunt pe rolul instanței europene, în lipsa unor anchete efective în țară.
APADOR-CH a cerut IGPR închiderea sediului vechi al Secției 10 poliţie din strada Stelea Spătaru nr. 10, sector 3, iar activitatea de conducere adiministrativă să se desfăşoare numai la actualul sediu principal al Secţiei 10, din Bd. Unirii, nr. 72, bl. J3C, et. 5-6, sector 3 Bucureşti. De asemenea asociația solicită autorităților române să investigheze și modul de operare al agenților de poliție din Centrul istoric, al căror comportament se află de mai multă vreme în atenția organizațiilor neguvernamentale care monitorizează abuzurile organelor de ordine. Considerăm că numai tragerea la răspundere a vinovaților poate preveni repetarea acestor abuzuri.
Filmul făcut de ziaristul Ștefan Mako, înainte de a fi el însuși dus la secție de polițiști:
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/11/politisti-bataie2.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2014-11-12 15:28:102014-11-13 20:31:40Patru cetățeni bătuți de poliție în ultimele două luni, în centrul Bucureștiului
Pe 4 martie 2014, Gabriel-Daniel Dumitrache, zis Dinte, în vârstă de 26 de ani, domiciliat fără forme legale în București, sector 3, a plecat în jurul orei 19 din casa unde locuia împreună cu mama sa și mulți alți membri ai familiei spre zona Unirii, la lucru. De etnie romă, Daniel n-avea studii, nici loc de muncă, dar pentru a-și câștiga existența lucra ca „parcagiu ” și „ om bun la toate”. În aceeași noapte (4 spre 5 martie), mai mulți polițiști s-au prezentat la mama lui acasă și i-au cerut un act de identitate al lui Daniel. La aproximativ 20 de minute după ce au plecat cu certificatul lui de naștere, polițiștii au anunțat familia că Daniel e mort.
Familia acuză poliția că l-ar fi bătut până l-a omorât. Conform documentelor oficiale, decesul s-a produs în str. Stelea Spătaru nr. 15, fost sediu al Secției 10 Poliție – unde acum funcționează Secția de Poliție pentru Centrul Vechi, care găzduiește și sala unde sunt conduși la secție “suspecţii” depistați de angajații Secției 10, precum și garajele Secției 10. Certificatul constatator consemnează drept cauze ale decesului anemia acută, hemoperitoneul masiv și ruptura de splină patologică. Actul este înregistrat cu data 05.03.2014, consemnează ca dată a decesului 4 martie 2014, dar rubrica destinată orei decesului nu este completată.
Reprezentanții APADOR-CH au discutat cu familia și vecinii lui Gabriel-Daniel Dumitrache, cu ultimele persoane care l-au văzut înainte să fie condus la sediul poliției, cu comandantul Secției 10 Poliție și cu comandantul Secției de Poliție pentru Centrul Vechi. De asemenea, au consultat comunicatul de presă emis de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti pe această temă, pe 7 martie 2014.
1. Familia și vecinii lui Gabriel-Daniel Dumitrache
Gabriel-Daniel Dumitrache locuia împreună cu mama sa, imobilizată la pat, într-o cameră de la demisolul unei clădiri situată în sectorul 3 într-o zonă în care sunt multe construcții dărăpănate, foarte apropiate, astfel că e aproape imposibil să nu se audă de la o clădire la alta orice zgomot mai intens. Conform rudelor, Daniel avea aproximativ 1,75 m înălțime și în jur de 75 de kilograme, constituție atletică. Era sănătos, deși în urmă cu aproximativ 6-7 ani consumase droguri, motiv pentru care a și executat 1 an și 3 luni de închisoare. A fost tratat pentru toxicomanie la Penitenciarul-Spital Rahova și se eliberase într-o stare de sănătate foarte bună, pe care și-a menținut-o. Ca „ om bun la toate” executa și munci grele, de exemplu mutări de mobilier.
Mama lui Daniel, pe care acesta o îngrijea, a relatat că băiatul a plecat de acasă în seara de 4 martie pe la ora 19, perfect sănătos, către parcările din zona Piața Unirii. În aceeași noapte, la ora 1 și 10 minute (deci deja în 5 martie), la geamul camerei, femeia a auzit bătăi și a văzut lumina unei lanterne. Erau polițişti de la Secţia 10 care i-au solicitat un act de identitate al lui Daniel. La întrebarea acesteia dacă l-au reţinut, poliţiştii ar fi răspuns că Daniel este reţinut, dar nu de ei, ci de Poliţia Capitalei. După aproximativ 10 minute, interval în care o rudă (Vasilica Marin, cumnata mamei) a adus un dosar cu acte în care a fost găsit certificatul de naştere al lui Gabriel-Daniel Dumitrache, poliţiştii ar fi luat actul şi ar fi plecat. Conform membrilor familiei şi vecinilor, aproximativ 20 de poliţişti, în patru maşini, au venit să ia actul de identitate.
După alte 20 de minute au revenit trei maşini de poliţie, iar un poliţist i-a dat Vasilicăi Marin certificatul de naştere şi i-a spus acesteia că Daniel e mort – „îl găsiți la IML, mergeți să-l luați mâine la 10 ”. Conform rudelor şi vecinilor, aceasta a început să strige de durere, astfel că toţi locatarii au ieşit din case şi au început să pună întrebări poliţiştilor. Aceştia ar fi dat răspunsuri contradictorii, ba că l-ar fi lovit o maşină, ba că ar fi fost reţinut la Poliţia Capitalei, după care au plecat. Rudele au relatat că s-au interesat în aceeași noapte la Poliția Capitalei dar și la Poliția Rutieră și că la aceste două instituții nu figurează niciun incident în care să fi fost implicat Daniel.
Un văr primar, Dan Ionescu, și alți doi apropiați au mers la IML să ridice cadavrul în dimineața zile de 5 martie între orele 10 și 11. Dan Ionescu a povestit reprezentanților APADOR-CH că pe corpul neînsuflețit se vedeau urme clare de violență: piciorul drept ar fi fost rupt mai jos de genunchi, maxilarul ar fi fost tumefiat, abdomenul umflat, pe tot corpul erau nenumărate răni mai superficiale sau mai profunde. Un prieten al lui Daniel, care a dorit să rămână anonim, a afirmat că e convins că piciorul drept era rupt, bazându-și afirmația pe experianța sa de lucrător la pompe funebre. Mai mulți membri ai familiei, care au văzut corpul decedatului în coșciug, au relatat că au văzut maxilarul rupt și urme de arsuri (ca de electroșocuri) pe piept.
Familia și apropiații lui Gabriel-Daniel Dumitrache consideră că acesta a fost victima violențelor comise de un anume polițist (cu complicitatea mai multora) de la Secția 10, polițist al cărui nume nu îl cunosc, dar care este poreclit „Moldoveanu”. Ei afirmă că acesta a lovit și umilit în alte rânduri cunoscuți ai familiei, tot romi, tot în incinta din strada Stelea Spătaru.
Familia crede că Daniel era deja mort când polițiștii au venit la mama lui, după miezul nopții, ca să îi ceară certificatul de naștere. De altfel data decesului, consemnată pe certificatul de deces este de 4 martie , ceea ce ar confirma suspiciunile familiei, în condițiile în care polițiștii au venit la ei acasă puțin după miezul nopții, deci pe 5 martie.
2. Ultimele persoane care l-au văzut pe Gabriel-Daniel Dumitrache, înainte să fie condus la sediul poliției – „parcagiii 1”
Parcagiii sunt acei oameni care le indică șoferilor un loc de parcare disponibil, în schimbul unei recompense bănești. Se cunosc între ei, „fac parcare ” în locuri oarecum stabilite, fără a intra unul pe locul celuilalt. Unii sunt de etnie romă, alții sunt sau au fost consumatori de droguri, mulți dintre ei nu au acte de identitate, o parte sunt oameni ai străzii. Singura trăsătură comună tuturor e sărăcia extremă.
Reprezentanții asociației au discutat cu cinci „parcagii ” care lucrează în zonele Unirii și Decebal. Toți știau că Dinte (Daniel) a murit și s-au declarat convinși că a fost omorât de un polițist blond zis „Moldoveanu ”. Au afirmat că și ei au fost bătuți de același polițist.
Unul dintre ei, „Chelie ”, a relatat că s-a întâlnit cu „Dinte ” (Daniel) în seara zilei de 4 martie, în jurul orei 19, în parcarea din fața magazinului Careffour Unirea, și că pe la ora 21.00 Daniel a plecat spunându-i că merge pe Decebal, ca să se întâlnească cu „Căpățână ”.
„Căpățână ” – Cristian Tudor – a confirmat că Daniel a venit pe Buleverdul Decebal în jur de ora 21.00, dar în scurt timp ar fi plecat să cumpere niște sendvișuri. Cât timp Dumitrache era plecat a venit o mașină de poliție cu un echipaj format din doi polițiști care a oprit și l-a amendat. Aceeași mașină de poliție a revenit în zonă după ce Daniel s-a întors de la cumpărături. Cei doi polițiști l-au luat pe Daniel, l-au suit în mașină și au plecat cu el. După spusele lui Cristian Tudor acest lucru s-a întâmplat între 21,30 și 22 pe Bulevardul Decebal la numărul 17 (e o zonă unde sunt multe cafenele și restaurante). Tudor i-ar fi întrebat pe polițiști de cel îl iau pe „Dinte” și i s-ar fi răspuns: „Taci, că te luăm și pe tine! ”.
3. Comandantul Secției 10 Poliție
Reprezentanții APADOR-CH au dorit să se informeze cu privire la anumite chestiuni de procedură care ar putea clarifica circumstanțele decesului lui Gabriel-Daniel Dumitrache în timp ce se afla în custodia polițiștilor angajați ai Secției 10.
Mai exact, comandantul a fost întrebat dacă în Secția 10 există registrul de evidență a persoanelor conduse administrativ la secția de poliție, registru prevăzut de procedurile interne ale poliției, și dacă a fost întocmit un proces verbal de contravenție sau alte acte din care să reiasă pentru ce motiv și cât timp a fost privată de libertate persoana în cauză. Comandantul a refuzat să răspundă la aceste întrebări care, în mod evident, nu ar fi putut periclita în vreun fel vreo anchetă în desfășurare. Acesta a solicitat ca întrebările să-i fie adresate în scris.
Singurele informații concrete furnizate au fost că: s-a deschis un dosar de moarte suspectă, că a fost sesizată Direcția Control Intern a IGPR și că în incinta din strada Stelea Spătaru nu există un sistem de supraveghere video. Comandantul a mai afirmat și că multe dintre declarațiile familiei și prietenilor decedatului sunt false.
4. Comandantul Secției de Poliție pentru Centrul Vechi
Reprezentantele APADOR-CH au vizitat şi Secţia de Poliţie pentru Centrul Vechi (în curtea căreia au avut loc evenimente soldate cu decesul lui Daniel, și unde se află garajele și o sală pe care o utilizează polițiștii Secției 10) şi au discutat cu comandantul secţiei. Acesta a spus că Secţia 10 de poliţie încă are la această adresă o sală pentru instructaj, vestiarele poliţiştilor, situate la subsolul clădirii, și garajele, dar că activităţile celor două secţii nu se suprapun.
Comandantul a afirmat că sala de instructaj aflată în clădirea Secției de Poliție pentru Centrul Vechi este folosită de angajații Secției 10 atunci când aplică măsura conducerii administrative asupra unor persoane, dar că nu poate da detalii asupra activităţii acestora, fiind o unitate separată.
5. Comunicatul de presă emis de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti
APADOR-CH consideră că informațiile conținute de comunicatul de presă emis2 de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti pe tema decesului lui Gabriel-Daniel Dumitrache sunt insuficiente și tardive. Comunicatul a fost emis pe 7 martie 2014, după ora 18, la trei zile de la deces, și nu face nicio referire cu privire la ora la care s-a produs decesul. Acest lucru este cu atât mai suspect cu cât nici certificatul constatator nu conține această informație.
Concluzii
APADOR-CH consideră că informațiile disponibile până la momentul redactării acestui raport conduc la ideea că în cazul decesului lui Gabriel-Daniel Dumitrache au fost încălcate atât art. 3 al Convenției europene a Drepturilor Omului – Nimeni nu poate fi supus torturii ori tratamentelor inumane ori degradante cât și art. 2 al Convenției – Dreptul la viață, articol care consacră și obligația pozitivă a statului de a proteja acest drept;
Decesul lui Gabriel-Daniel Dumitrache în incinta unei secții de poliţie confirmă din nou vulnerabilitatea persoanei conduse “administrativ” la sediul politiei. O astfel de persoană, deși este privată de libertate la fel ca un arestat sau reținut, este lipsită de orice mijloc legal de apărare (dreptul de a nu da declaraţii, dreptul de a fi asistat de un avocat, informarea imediată a familiei asupra locului în care se află etc.). Este absolut necesar ca garanțiile privind respectarea drepturilor persoanelor în perioada conducerii la secția de poliție să fie reglementate prin lege, în cel mai scurt timp;
Întârzierea cu peste 3 zile a publicării comunicatului DGPMB privind decesul lui Gabriel-Daniel Dumitrache este un indiciu – după opinia APADOR-CH – că se încearcă muşamalizarea cazului;
Întrucât în legătura cu decesele survenite în sediile poliţiei parchetul are obligația legală de a efectua o anchetă, APADOR-CH solicită ca ancheta să fie rapidă, temeinică și eficientă, urmând ca publicul să fie informat asupra soluţiei adoptate.
Maria-Nicoleta Andreescu Dollores Benezic Adelina Boboșatu
12 martie 2014
În decembrie 2013 o echipă de la APADOR-CH a făcut o vizită în comuna Pungești din Vaslui, acolo unde localnicii se opun explorării gazelor de șist. Din data de 8 decembrie 2013 sătenii trăiesc într-o stare de asediu, fiind legitimați și terorizați permanent de dispozitivele de jandarmi și polițiști care filtrează accesul în comună. Lucrurile nu s-au schimbat nici azi. Efective importante ale forțelor de ordine din județ sunt dislocate în comună, cu costuri ce împovărează bugetul de stat și fără o motivație concretă.
Citiți și raportul întocmit cu ocazia vizitei la Pungești, APADOR-CH contestă modul în care a fost instituită „zona specială de siguranță publică” și faptul că această procedură ținută până acum la secret restrânge drepturi fundamentale ale cetățenilor din Pungești.
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/02/pungesti.jpg520800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2014-02-04 16:14:172014-04-23 07:51:25Pe cine păzesc jandarmii la Pungești
Utilizăm cookie-uri pentru ca site-ul să funcționeze optim. Continuând navigarea vă exprimați acordul pentru folosirea cookie-urilor.
OKNoPrivacy policy
