grațiere – APADOR-CH

Articole

Cum se pot repara abuzurile justiției fără amnistie și grațiere

18/12/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

La Consiliul naţional al partidului de guvernământ s-a apreciat că este necesară adoptarea unei ordonanţe de urgenţă privind amnistia şi graţierea unor pedepse, în cazul în care nu vor fi identificate alte căi de remediere a prejudiciilor suferite de către victimele unor abuzuri din justiţie.

Abuzurile din justiţie invocate în acest context constau în:

– condamnări dispuse de către complete de judecată constituite în mod nelegal (completele de 5 judecători constituite în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în perioada 2014-2018);

– condamnări care s-au bazat pe probe ilegale, obţinute în urma încheierii unor protocoale secrete între SRI şi parchete/instanţe.

APADOR-CH consideră că, pentru îndreptarea nedreptăţilor sau nelegalităţilor din dosarele penale, nu trebuie folosite amnistia şi graţierea, deoarece ele acţionează nediferenţiat, „în bloc”, asupra tuturor persoanelor care au comis o anumită infracţiune, astfel că de amnistie şi graţiere vor profita şi persoane care nu au fost victime ale unor abuzuri și nelegalităţi.

Abuzurile trebuie remediate în mod individual, în cazurile individuale în care au fost comise (şi dovedite), iar remediile nu trebuie extinse şi asupra celor care nu au fost „victime ale justiţiei”.

O cale pentru remedierea acestor abuzuri/nelegalităţi poate fi contestaţia în anulare (art. 426 lit. d din Cpp) împotriva hotărârilor definitive de condamnare pronunţate de completele de 5 judecători constituite nelegal (există o decizie a Curţii Constituţionale care a constatat nelegalitatea compunerii) sau revizuirea hotărârilor definitive care s-au bazat pe probe ilegale rezultate din protocoale secrete (în acest din urmă caz are o deosebită importanţă decizia Curţii Constituţionale cu privire la protocoalele secrete, care se va pronunţa, probabil, maine, miercuri, 19 decembrie 2018.)

Problema legată de contestaţia în anulare, care ar trebui rezolvată, eventual, printr-o ordonanţă de urgenţă, este termenul în care poate fi declarată. În prezent, termenul este limitat la 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel. Această limitare ar trebui eliminată, pentru rezolvarea problemei creată de nelegala compunere, timp de 4 ani (2014-2018) a completelor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În acest sens, art. 428 al. 1 şi din Codul de procedură penală (Cpp) ar trebui modificat în sensul că în cazul compunerii nelegale a instanţei contestaţia în anulare poate fi introdusă oricând.

În cazul folosirii de probe ilegale ca temei pentru condamnare, considerăm că soluţia, care nu necesită nicio modificare legislativă, este revizuirea hotărâri definitive de condamnare, în baza art. 453 al. 1 lit. a din Cpp (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză). Potrivit art. 457 al. 1 Cpp, cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând.

Despre amnistie și grațiere

Amnistia (care nu poate fi decât colectivă) şi graţierea colectivă pot fi dispuse nu doar prin lege (organică), ci şi prin ordonanţă de urgenţă, dacă sunt îndeplinite condiţiile din art. 115 al. 4 şi 6 din Constituţie pentru adoptarea ordonanţelor de urgenţă, respectiv, dacă se justifică existenţa unei situaţii de urgenţă (situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată) şi dacă prin ordonanţă nu sunt afectate (restrânse, limitate) drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Graţierea individuală poate fi dispusă numai de preşedinte, prin decret.
Amnistia (în greacă, amnestia= uitare) înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Cu alte cuvinte, condamnările pronunţate pentru infracţiunile amnistiate (nu pentru orice infracţiuni) nu se mai iau în seamă (cazierul judiciar se „albeşte”), procesele aflate în curs se opresc, fără condamnare, dacă privesc infracţiuni amnistiate (se dispune, la primul termen de judecată care urmează actului de amnistie, încetarea procesului penal pe motiv că a intervenit amnistia), iar urmărirea penală în dosarele de la parchet/poliţie pentru infracţiuni amnistiate se opreşte în stadiul în care ajunsese la momentul actului de amnistie (dosarul se va „închide”, se va da clasare, pe motiv că a intervenit amnistia).

Cel care se consideră nevinovat şi a fost amnistiat (cu consecinţa opririi imediate a procesului/urmăririi penale) poate cere continuarea procesului penal sau a urmăririi penale. Procesul/urmărirea penală vor continua şi dacă cel în cauză e găsit nevinovat, se va dispune achitarea sau, după caz, clasarea dosarului pe motiv că e nevinovat (nu că e amnistiat). Dacă e găsit vinovat, tot nu va fi condamnat/trimis în judecată, ci se va da o soluţie de încetare a procesului sau, după caz, de clasare a dosarului, bazată pe faptul că e amnistiat.

Graţierea nu înlătură răspunderea penală, nu desfiinţează condamnările deja existente (nu „şterge” condamnarea din cazierul judiciar), ci doar înlătură, total sau parţial, executarea pedepsei. În caz de graţiere, procesul şi urmărirea penală pentru infracţiunea graţiată vor continua, nu se vor opri, ca în cazul amnistiei. Dacă există probe de vinovăţie, persoana urmărită penal va fi trimisă în judecată, iar persoana trimisă în judecată va fi condamnată. Beneficiul celui graţiat este că nu va executa pedeapsa ce i se va aplica de instantă, în caz de condamnare. Graţierea poate fi totală (priveşte întreaga pedeapsă aplicată) sau parţială (priveşte doar o cotă/fracţie din pedeapsa aplicată; restul de pedeapsă, negratiată, va fi executată). Graţierea poate fi necondiţionată (beneficiarului nu i se cere o anumită conduită după graţiere) sau condiţionată (de exemplu, este graţiat sub condiţia de a nu mai comite o nouă infracţiune: dacă într-un termen de la graţiere, să zicem 3 ani, cel graţiat săvârşeşte o nouă infracţiune, va executa pe lângă pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa care i-a fost graţiată). Graţierea poate fi colectivă (priveşte toate persoanele care au săvârşit o anume infracţiune/anumite infracţiuni) sau individuală (primeşte o singură persoană). Doar graţierea colectivă se acordă prin lege (organică) sau, după caz, prin ordonanţă de urgenţă (delegare legislativă în baza art. 115 din Constituţie). Graţierea individuală se acordă doar de preşedinte, prin decret.

Guvernul urgentează anchetarea Mineriadei, cerută de CEDO, și trece direct la grațierea posibililor vinovați

19/01/2017/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH, organizație neguvernamentală care monitorizează din anii 90 condițiile de detenție din aresturile și din penitenciarele românești, consideră că decizia Guvernului României de a grația colectiv mai multe categorii de condamnați nu rezolvă supraaglomerarea din penitenciare. În plus, proiectul de ordonanță este redactat în grabă și neglijent, lipsindu-i evident corelarea unor texte legale.

Concret, în articolul 2 al proiectului se prevede grațierea parțială (cu ½) a pedepsei aplicate „persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani, femeilor însărcinate (gravide) sau persoanelor care au întreţinere minori cu vârsta de până la 5 ani ori persoanelor diagnosticate, prin expertiza medico-legala, cu boli incurabile în faze terminale.”

Dintr-o omisiune de corelare, articolul 3 alineatul 4 din proiect nu prevede exceptarea de la grațierea parțială pentru niciun fel de infracțiuni, astfel că este posbil ca de grațierea parțială (1/2 din pedeapsă sau chiar a restului de pedeapsă) să beficieze și cei care au comis omoruri, violuri, tâlhării, pedofilie, trafic de droguri, trafic de persoane, terorism, crime împotriva umanității (!). De exemplu, de această grațiere vor putea beneficia și Ion Iliescu, Petre Roman alături de ceilalți învinuiți în dosarul Mineriadei, proaspăt redeschis tot după o condamnare a statului român la CEDO, sau în dosarul Revoluției.

Asociația solicită îndreptarea acestei erori și prevederea în proiect că infracțiunile exceptate de la grațierea integrală (art. 1 din proiect) sunt exceptate și de la grațierea parțială (art. 2 din proiect).

În același timp. APADOR-CH solicită înlocuirea sintagmei „persoanele care au întreţinere minori cu vârsta de până la 5 ani” cu una mai precisă și care să permită aplicarea actului normativ fără verificări și anchete suplimentare pentru a stabili dacă și pe cine are în întreținere respectivul condamnat. Noțiunea de „persoană aflată în întreținere” este specifică legislației fiscale, fiind asociată cu deducerile ce se acordă pentru persoanele aflate în întreținere. Este nevoie de o determinare mai clară a acestei categorii de condamanați care ar putea beneficia de grațierea parțială.

APADOR-CH consideră că nu se justifică prevederea din art. 3 al. 3 din proiet, conform căreia grațierea parțială nu este condiționată de achitarea despăgubirilor la care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă. În mod normal, când există o problemă reală constând în nerecuperarea prejudiciilor produse prin infracțiuni, este inexplicabil cum de printr-un act de clemență se subminează problema rezolvării recuperării prejudiciilor produse.

APADOR-CH solicită ca printre infracțiunile exceptate de la grațierea, integrală sau parțială, să se numere și infracțiunea de violență în familie (art. 199 Cod penal).

În concluzie, pentru a evita reglemetările caracterizate prin improvizație, APADOR-CH solicită guvernului să renunțe la promovarea grațierii pe calea unei ordonanțe de urgență, care, de altfel, nici nu justifică urgența, întrucât problema supraaglomerării penitenciarelor durează de ani de zile și este cunsocută și de guvern și de parlament. Așa cum se poate vedea în rapoartele scrise de organizație după vizitele făcute în penitenciare, condițiile de detenție în România sunt improprii de foarte mult timp, probleme precum supraaglomerarea, igiena precară, asistența medicală minimală sau hrana proastă sunt sistemice, lucru constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în 2012, în cazul Iacov Stanciu.

Construcția de penitenciare noi sau folosirea de spații alternative pentru detenție sunt doar o parte a soluției. Este nevoie și de o analiză a politicilor penale, de o prognozare a evoluției numărului de deținuți în următorii ani, de o redimensionare a sistemului de probațiune (care în prezent este supraaglomerat cu cazuri și are o acută lipsă de personal) și nu în ultimul rând de politici reale de reintegrare a foștilor deținuți, pentru a preveni recidiva, care în prezent în România ajunge și la 75%.

Grațierea produce efecte doar pe termen scurt. După grațierile care au mai fost făcute înainte de 1989 și după, s-a constatat că în maximum un an de zile numărul deținuților a redevenit egal cu cel de dinaintea acestor măsuri, tocmai din cauza lipsei celorlalte verigi din lanț.

Calea normală de a reglementa în această materie este cea a adoptării unei legi, eventual în procedură de urgență, dacă există o nerăbdare atât de crescută la nivelul majorității parlamentare.

De asemenea, APADOR-CH solictă Avocatului Poporului ca, așa cum s-a sesizat din oficiu cu privire la necosntituționalitatea unei legi din 2001, care interzice unui condamnat să fie prim-ministru sau membru al guvernului, să se sesizeze din oficiu și în cazul în care va fi adoptată o ordonanță de urgență pentru grațiere, ordonanță care, în mod vădit, nu justifică urgența cerută de Constituție.

APADOR-CH nu susține solicitarea de grațiere a lui Gregorian Bivolaru

01/08/2016/în Comunicate /de Rasista

Informare publică

Referitor la știrea difuzată de Mediafax, sub titlul „Gabriel Andreescu, fondator al APADOR-CH îi cere lui Iohannis graţierea lui Gregorian Bivolaru”, Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki face următoarele precizări:

APADOR-CH se delimitează de scrisoarea publică adresată președintelui României, domnul Klaus Iohannis, prin care un membru fondator al APADOR-CH cere grațierea lui Gregorian Bivolaru.

Pozițiile oficiale ale APADOR-CH sunt discutate întotdeauna în cadrul organizației, sunt publicate pe site-ul propriu sau difuzate în media și sunt asumate de conducerea asociației.

Solicitarea de grațiere a domnului Gregorian Bivolaru, făcută de domnul Gabriel Andreescu, reflectă strict punctul de vedere personal al autorului, precum și activitatea pe care acesta a desfășurat-o în legătură cu MISA.

APADOR-CH și-a exprimat constant rezerva față de măsura grațierii, în contextul recentelor dezbateri generate de incidentele din penitenciare. De asemenea, APADOR-CH precizează că la nivelul asociației nu a fost analizată/aprobată o solicitare în sensul susținerii grațierii domnului Biovlaru.

Maria Nicoleta Andreescu,

Director executiv APADOR-CH

Arhiva tag-ul pentru: grațiere

Articole