Arhiva tag-ul pentru: lege persoane dispărute

Câteva probleme de constituționalitate și nu numai ale proiectului de ordonanță a Guvernului privind căutarea persoanelor dispărute

A trecut mai bine de un an de la cazul Caracal, moment de mare emoție națională în care autoritățile au promis adoptarea cu celeritate a unei legi mai bune pentru căutarea persoanelor dispărute, însă legea nu a fost adoptată. În prag de alegeri, se apelează tot la o ordonanță de urgență, un instrument atât de drag tuturor guvernelor.

Ca și în urmă cu un an, când a făcut șase propuneri de îmbunătățire a legii privind căutarea persoanelor dispărute, APADOR-CH vine și la dezbaterea proiectului de ordonanță de la Ministerul Afacerilor Interne (de vineri, 11 septembrie ora 10.00), cu alte șase sugestii. Atragem, însă atenția, că cel puțin două dintre modificările anunțate nu se pot face prin ordonanță, întrucât ar fi neconstituționale.

Problemele de neconstituționalitate ale ordonanței

Prima vizează articolul 38 din OUG, unde sunt prevăzute „metode speciale de căutare a unei persoane dispărute”, adică măsuri care afectează drepturi şi libertăţi fundamentale nu doar ale persoanei căutate, ci și ale altor persoane vizate de activitățile respective – de exemplu, dreptul la viaţă privată, inviolabilitatea domiciliului,interceptarea corespondenței etc.

A doua este la articolele 73 și 74 din OUG, unde sunt introduse infracțiuni pentru sesizarea nejustificată a dispariției unei persoane și pentru obstrucționarea procedurilor de căutare.

Deși utile în context, cele două prevederi contravin articolului 115, alineatul 6 din Constituție, care spune că nu pot fi restrânse prin ordonanță de urgență drepturi fundamentale ale omului. În plus, în cazul introducerii de noi infracțiuni, acestea nu se pot face prin ordonanță de urgență pentru că poporul a stabilit asta în cadrul referendumului național din 2019: că nu se pot adopta ordonanţe de urgenţă „în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare”.

Propunerile APADOR-CH de îmbunătățire a ordonanței

Indiferent dacă va fi adoptat prin ordonanță sau printr-o lege în regim de urgență (ceea ce ar fi mai indicat), proiectul conține și alte scăpări care ar trebui corectate:

1. Reducerea de la 3 luni la 1 lună a perioadei după care trebuie evaluat dosarul fiecărei dispariţii de către şeful unităţii de căutare.

APADOR-CH consideră că dosarul fiecărei dispariţii de persoane trebuie evaluat cel puţin din lună în lună, iar nu o dată la 3 luni, cum prevede proiectul.

2. Reducerea de la 30 zile la 5 zile a termenului în care se va răspunde la cererea membrilor familiei/reprezentantului legal cu privire la stadiul procedurilor de căutare.

APADOR-CH  consideră că termenul de 30 de zile este nejustificat de mare pentru o simplă informare cu privire la stadiul căutării, un termen de 5 zile fiind suficient, în mod rezonabil, pentru o astfel de informare.

3. Introducerea în bazele electronice de date a semnalării privind dispariţia persoanei trebuie să se facă de îndată ce a fost sesizată dispariţia unei persoane, şi nu după ce sesizarea a fost verificată şi s-a constatat că este temeinică. Altfel, se pierde timpul cel mai preţios în caz de dispariţie, respectiv cel din perioada imediat următoare dispariţiei persoanei.

Rolul principal al semnalării dispariţiei în bazele de date este tocmai diseminarea cât mai rapidă printre organele care au competenţe legate de procedura căutării a informaţiilor privind dispariţia persoanei respective. De aceea, momentul potrivit ar fi chiar acela ar semnalării dispariției. În cazul în care sesizarea se va dovedi neîntemeiată, semnalarea va putea fi ştearsă din bazele electronice de date.

4. Definirea prin lege (ordonanță de urgență) a noţiunilor de „verificare în imobil” şi de „verificare în locuită” şi delimitarea conţinutului acestora de cel al noţiunii de „percheziţie domiciliară”.

APADOR-CH recomandă ca în proiect să se prevadă expres că verificările în locuinţă şi cele în imobil se rezumă la verificarea prezenţei fizice în acel spaţiu a persoanei căutate, fără efectuarea de alte activităţi care intră în conţinutul percheziţiei domiciliare și care are nevoie de acordul unui judecător.

5. Reducerea de la 6 luni la 2 luni a duratei maxime pentru care se pot dispune unele metode speciale de căutare (printre care, interceptarea comunicaţiilor şi a corespondenţei), în cadrul procedurii administrative de căutare a unei persoane dispărute.

Şansele de găsire în viaţă a unei persoane dispărute scad direct proporţional cu numărul orelor trecute de la dispariţie. Ca atare, într-un caz de căutare a persoanei dispărute, folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere (de exemplu, interceptarea convorbirilor telefonice) ar avea eficienţă în primele ore sau zile, în prima lună, eventual cu posibilitatea prelungirii cu încă o lună. Dar, stabilirea unei durate maxime totale de 6 luni a acestei supravegheri tehnice, într-o procedură administrativă caracterizată prin urgenţa măsurilor ce trebuiesc luate, este vădit exagerată.

6. Limitarea perioadei în care se poate solicita autorizaţie pentru percheziţie domiciliară la primele 60 de zile de la data sesizării cazului de dispariţie.

APADOR-CH consideră că solicitarea autorizării efectuării percheziţiei domiciliare/a sediului, în cadrul unei proceduri administrative de căutare, care presupune urgența, nu ar trebui să se poate face oricând, ci doar într-un anumit interval de timp de la data primirii sesizării privind dispariţia unei  persoane, de exemplu, în cel mult 60 zile (2 luni) de la data sesizării privind dispariţia unei persoane.

Pentru a consulta propunerile APADOR-CH de modificare a articolelor de lege, integral, ne puteți scrie pe adresa office@apador.org

Fotografie creată de Alina Vilchenko, de la Pexels