legea adunărilor publice

Articole

APADOR-CH propune câteva modificări pentru modernizarea Legii adunărilor publice

10/08/2019/în Advocacy Legislativ, Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

București, 10 august 2019

Într-un moment în care se discută, din nou, despre necesitatea actualizării Legii adunărilor publice, la împlinirea unui an de la evenimentele din 10 august 2018, APADOR-CH propune o serie de modificări la Legea nr. 60/1991, menite să aducă în actualitate prevederile unui act vechi de aproape 30 de ani.

Concret, modificările vizează:

Actualizarea excepţiilor de la obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice, având în vedere şi jurisprudenţa CEDO şi a ICCJ – de exemplu introducerea noțiunii de flashmob sau aceea de adunare publică spontană;
Eliminarea posibilităţii de a împiedica organizarea unei adunări publice într-un anumit loc, prin procedeul „rezervării” acelui loc de către o persoană, pe durate foarte mari (luni, ani);
Prevederea în lege a unei căi eficiente de atac în justiţie împotriva deciziei primarului prin care se interzice o adunare publică.

Demersul APADOR-CH face parte dintr-un proiect mai amplu început în 2018 – Coaliția pentru încurajarea participării publice.

Citiți propunerile APADOR-CH de modificare a Legii 60/1991

APADOR-CH. TABEL MODIFICĂRI LEGEA NR. 60/1991 – ADUNĂRI PUBLICE

Nr. crt.	Text in vigoare	Text propus	Motivare
1.	Art. 3. – Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum şi cele care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. În cazul în care organizatorii adunărilor publice nesupuse declarării prealabile deţin indicii sau date că desfăşurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori că ar putea să ducă la manifestări violente, au obligaţia să solicite din timp primarilor, unităţilor de jandarmi competente teritorial şi poliţiei locale sprijin de specialitate.	Art. 3. (1) – Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum şi cele care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat, cu excepția pieţelor si a căilor publice (trotuar, drum public, parte carosabilă) situate în exteriorul sediilor/imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat, precum și adunările publice spontane sau flashmoburile. În cazul în care organizatorii adunărilor publice nesupuse declarării prealabile deţin indicii sau date că desfăşurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori că ar putea să ducă la manifestări violente, au obligaţia să solicite din timp primarilor, unităţilor de jandarmi competente teritorial şi poliţiei locale sprijin de specialitate. (2) Prin adunare publică spontană se înțelege adunarea publică desfășurată în primele 24 de ore de la un eveniment, politic sau de altă natură, produs intempestiv, ca reacție imediată la acel eveniment. (3) Prin flashmob se înțelege un grup de 3 sau mai multe persoane, care se adună în același loc pentru o perioadă foarte scurtă de timp, care nu poate depăși 10 minute și care realizează împreună o acțiune, artistică sau de altă natură. Este interzis ca prin flashmob să fie împiedicată circulația pe partea carosabilă a drumului public.	1) Pentru textul propus la al. (1): “cu excepţia pieţelor şi a căilor publice (trotuar, drum public, parte carosabilă) situate în exteriorul sediilor/imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat” motivarea este corelarea reglementării interne cu Decizia nr. 19/2018 a ICCJ – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (25 judecători), privind interpretarea şi aplicarea unitară a legii în ceea ce priveşte chestiunea de drept referitoare la înţelesul obligaţiei de declarare a adunărilor care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public său privat, reglementată de dispoziţiile art. 3 prima teză din Legea nr. 60/1991. Decizia se aplică în toate cazurile, fiind obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial şi este necesar ca prevederile ei să se regăsească în mod explicit şi în lege, pentru a uşura cunoaşterea şi respectarea de către toţi a acestor reguli. 2) Pentru textul propus la al. (1): “precum şi adunările publice spontane.” şi pentru definiţia adunărilor publice spontane de la noul al. (2), motivarea este corelarea reglementării interne cu principiile din hotărârea CEDO în cauza BUKTA ŞI ALŢII împotriva UNGARIEI. 3) De asemenea, este necesară o reglementare a *flasmobului*, ca formă specială de adunare publică, care există de multă vreme în toată lumea, dar nu este încă recunoscută la nivel naţional.
2.	Art. 7. – Organizatorii adunãrilor publice vor depune declaratia scrisã la primãriile municipale, orãșenesti sau comunale pe al cãror teritoriu acestea urmeazã sã se desfãșoare, cu cel putin 3 zile înainte de data desfãșurãrii acestora, în care trebuie sã menționeze denumirea sub care este cunoscut grupul organizator, scopul, locul, data, ora începerii si durata actiunii, traseele de afluire și defluire, numãrul aproximativ al participanților, persoanele împuternicite sã asigure și sã rãspundã de mãsurile de organizare, serviciile pe care le solicitã din partea consiliului local, a poliției locale si jandarmeriei, potrivit modelului prezentat în anexã.	Art. 7. (1) – Organizatorii adunãrilor publice vor depune declaratia scrisã la primãriile municipale, orãșenesti sau comunale pe al cãror teritoriu acestea urmeazã sã se desfãșoare, cu cel putin 5 zile înainte de data desfãșurãrii acestora, în care trebuie sã menționeze denumirea sub care este cunoscut grupul organizator, scopul, locul, data, ora începerii si durata actiunii, traseele de afluire și defluire, numãrul aproximativ al participanților, persoanele împuternicite sã asigure si sã rãspundã de mãsurile de organizare, serviciile pe care le solicitã din partea consiliului local, a poliției locale si jandarmeriei, potrivit modelului prezentat în anexã. (2) Declararea prealabilă a adunărilor publice se poate face numai pentru cele care urmează să se desfășoare în termen de cel mult 2 luni de la data declarării. Adunările publice care urmează să se desfășoare la o dată care depășeste 2 luni, vor putea fi declarate numai cu maximum 2 luni înainte de data desfășurării.	1) Se propune prelungirea termenului de declarare a unei adunări publice de la 3 zile la 5 zile, pentru a permite introducerea unei proceduri rapide de contestare în instanţă a deciziei de interzicere a adunării publice, care va dura 2 zile, care se adaugă la cele 3 zile stabilite în prezent pentru declararea unei adunări publice. Noua procedură, prin care se poate contesta în instanţă decizia de interzicere este prezentată în detaliu mai jos, la pct. 3 al acestui tabel. 2) Prin textul propus pentru introducerea unui nou alineat, (2), se elimină posibilitatea “rezervării” de către acelaşi organizator pe termene foarte lungi (uneori, de nivelul anilor) a unor locuri publice pentru adunări publice. În prezent, o omisiune a legii permite declararea de către acelaşi organizator a unei adunări publice în acelaşi loc, pe o durată nelimitată de timp, ceea ce face imposibil ca orice alte adunări să poate fi organizate în acel loc, o mare perioadă de timp. Practic, se ajunge la excluderea unor locuri pentru adunări publice, din cauza unor rezervări perpetue, premise în practică, din cauza omisiunilor legii.
3.	Art. 11. – Decizia prin care se interzice desfãșurarea adunãrii publice se comunicã în scris organizatorului, cu arãtarea motivelor care au determinat-o, în termen de 48 de ore de la primirea declarației scrise.	Art. 11. (1) – Decizia prin care se interzice desfãșurarea adunãrii publice se comunicã în scris organizatorului, cu arãtarea motivelor care au determinat-o, în termen de 48 de ore de la primirea declarației scrise. (2) Decizia de interzicere poate fi contestată de organizator la judecătoria de la locul declarat pentru desfãșurarea adunării publice, în termen de 24 de ore de la data primirii comunicãrii scrise prevazută la alin. (1). Contestația este scutită de taxe. (3) Judecătoria se pronunță asupra contestației în termen de 24 de ore de la înregistrarea contestației, fără a depăși data și ora declarate pentru desfășurarea adunării publice, prin hotărâre definitivă.	Trebuie prevăzută în lege o cale eficientă de atac în instanţă împotriva deciziei prin care se interzice desfăşurarea unei adunări publice. În prezent, singura posibilitate legală este atacarea acestei decizii în contencios administrativ, dar procedura comună de contencios nu este suficient de rapidă (nu se poate finaliza decât peste câteva luni sau un an), astfel că nu constituie o cale eficientă de atac. De regulă, mitingul interzis este programat să se desfăşoare în ziua sau zilele imediat următoare deciziei de interzicere, şi nu peste câteva luni sau un an. Calea eficientă de atac este una care se soluţionează rapid, în câteva ore/zile, ca în cazul contestaţiilor prevăzute de legislaţia electorală. De exemplu, art. 7 din Legea nr. 33/2007 privind alegerile europarlamentare, art. 57 din Legea nr. 208/2015 privind alegerile parlamentare, prevăd o contestaţie ce trebuie formulată în 24 de ore şi soluţionată definitiv în alte 24 de ore.
4.	Art. 10 al. (2) – În termen de douã zile primarul este obligat sã comunice organizatorilor decizia de interzicere, care poate fi contestatã în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile și completãrile ulterioare.	Art. 10 al. (2) – În termen de douã zile primarul este obligat sã comunice organizatorilor decizia de interzicere, care poate fi contestatã în condițiile art. 11 al. (2) și (3).	Corelarea art. 10 al. (2) cu completarea adusă art. 11 prin introducerea noii proceduri de contestare a deciziei de interzicere a primarului
5.	Art. 15. – Primăriile municipale, orăşeneşti sau comunale sunt obligate: a) să stabilească prin decizie şi să aducă la cunoştinţă publică, în termen de 5 zile de la publicarea prezentei legi, locurile ce cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 5; b) să asigure, contra cost, serviciile şi amenajările tehnice solicitate în vederea desfăşurării normale a adunărilor publice; c) să interzică desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfăşurării adunărilor publice, în imediata apropiere sau, când consideră necesar, chiar în întreaga localitate, pe toată durata acestora; d) să întreprindă orice alte măsuri legale de natură a asigura caracterul paşnic şi civilizat al adunărilor publice; e) să restituie sumele avansate potrivit art. 12 alin. (1) lit. e), dacă adunarea publică a fost interzisă din alte motive decât cele prevăzute în art. 9 sau care nu sunt imputabile organizatorilor.	Art. 15. – Primăriile municipale, orăşeneşti sau comunale sunt obligate: a) să stabilească prin decizie şi să aducă la cunoştinţă publică, în termen de 5 zile de la publicarea prezentei legi, locurile ce cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 5; b) să asigure, contra cost, serviciile şi amenajările tehnice solicitate în vederea desfăşurării normale a adunărilor publice; c) să interzică desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfăşurării adunărilor publice, în imediata apropiere sau, când consideră necesar, chiar în întreaga localitate, pe toată durata acestora; d) să întreprindă orice alte măsuri legale de natură a asigura caracterul paşnic şi civilizat al adunărilor publice; e) să restituie sumele avansate potrivit art. 12 alin. (1) lit. e), dacă adunarea publică a fost interzisă din alte motive decât cele prevăzute în art. 9 sau care nu sunt imputabile organizatorilor; f) să afişeze, pe pagina de internet proprie şi la sediul fiecărei primării, o listă cu adunările publice declarate, care va conţine data declarării, locul exact, data și intervalul orar al desfașurării, precum şi numele organizatorilor fiecărei adunări publice declarate. Lista se va actualiza zilnic pe pagina de internet şi săptămânal prin afişare la sediu.	Este necesară introducerea obligaţiei primăriei de a publica o listă cu evidenta adunărilor declarate, petru a permite organizatorilor să ţină seama de “programările” deja existente şi pentru a asigura transparenţa procedurii de declarare a adunărilor publice.

Cum rămâne cu mitingurile spontane?

17/10/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Printr-o decizie din această săptămână a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), prin care a fost soluţionat un recurs în interesul legii privind interpretarea unui articol din Legea 60/1991, a adunărilor publice, s-a stabilit că obligaţia de declarare prealabilă* a unei adunări publice există şi în cazul în care aceasta urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă şi trotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.

Cu alte cuvinte, nu ar mai trebui declarate prealabil doar adunările publice (mitingurile) ce ar urma să se desfăşoare în curţile autorităţilor/instituţiilor publice, respectiv în spaţiul cuprins între clădire şi gardul împrejmuitor.

Aceasta este concluzia care se poate trage în acest moment, până la publicarea deciziei ICCJ în Monitorul Oficial. Potrivit art. 517 al. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, decizia ICCJ trebuie motivată şi publicată în Monitorul Oficial în cel mult 45 de zile de la pronunţare, iar de la data publicării decizia devine obligatorie pentru toate instanţele naţionale.

Rămâne, în continuare, nerezolvată o mare problemă, şi anume cea privind „mitingurile spontane”. Legea 60/1991 tace absolut – mai ales după amintita decizie a ICCJ – cu privire la această categorie de mitinguri. Dacă legea nu le vede, nu înseamnă că ele nu pot exista. Din acest motiv ar fi necesară o intervenţie legislativă promptă, care să definească în mod clar şi previzibil noţiunea de „adunare publică spontană” şi să stabilească, în mod rezonabil, regimul legal al acesteia.

Până la intervenţia „promptă” a legislativului naţional, un element de certitudine privind regimul „mitingurilor spontane” rămâne jurisprudenţa CEDO. În acest sens, poate fi citată o hotărâre CEDO din 2007 în cauza BUKTA ŞI ALŢII împotriva UNGARIEI. Sigur, starea de fapt de la care s-a pornit în această cauză poate afecta sensibilităţile naţionale (pe deplin justificate), fiind vorba despre un miting spontan desfăşurat la Budapesta împotriva sărbătoririi zilei de 1 Decembrie (reunirea Transilvaniei cu România). Dar, depăşind emoţiile negative ce pot fi generate de starea de fapt, are relevanţă principul stabilit de CEDO în legătură cu „mitingurile spontane”.

În cauza respectivă, la 1 decembrie 2002, primul ministru român a organizat o recepţie la Budapesta dedicată Zilei Naţionale a României (ziua reunirii Transilvaniei cu România). Primul ministru al Ungariei a decis, în ultimul ceas, să participe la recepţie şi a informat publicul despre intenţia sa cu câteva ore înainte de eveniment. Mai multe persoane din Budapesta au considerat că primul ministru al Ungariei nu trebuia să participe la acestă recepţie, deoarece, în opinia lor, ziua de 1 decembrie are o semnificaţie negativă în istoria Ungariei („pierderea” Transilvaniei). De aceea, aceste persoane au decis să organizeze o demonstraţie împotriva participării la recepţie a primului ministru maghiar, demonstraţie care a avut loc în faţa hotelului unde trebuia să aibă loc recepţia. Poliţia nu a fost informată despre această intenţie, deşi, potrivit legii maghiare, adunările publice trebuie declarate la poliţie cu minimum 3 zile înainte de desfăşurare.

Mitingul din faţa hotelului a fost paşnic, dar poliţia l-a dispersat pe motiv că era ilegal, întrucât nu fusese declarat în prealabil.

Mai mulţi participanţi la miting s-au adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Cu privire la neîndeplinirea obligaţiei de declarare prealabilă a mitingului, aceştia au susţinut, cu succes în faţa CEDO, că a existat un interval foarte scurt de timp (câteva ore) între momentul recepţiei şi cel în care primul ministru maghiar şi-a afirmat public intenţia de a participa la recepţie. Dacă ar fi declarat mitingul şi ar fi aşteptat 3 zile ca să-l ţină, mitingul ar fi fost lipsit de sens, deoarece recepţia şi participarea primului ministru, împotriva căreia au dorit să protesteze, nu ar mai fi fost de actualitate.

Cu ocazia soluţionării acestui caz, CEDO a stabilit şi unele principii, valabile pentru toate statele care sunt supuse jurisdicţiei acestei Curţi, şi anume:

Ceea ce caracterizează un „miting spontan” este necesitatea ca acel miting să fie o reacţie imediată la un eveniment. Dacă ne raportăm la speţa respectivă, ar trebui ca, în mod obiectiv, să fie necesar, pentru a nu goli de conţinut libertatea de întrunire paşnică, ca reacţia să aibă loc în mai puţin de 3 zile de la acel eveniment, deoarece şi în legea maghiară, şi în legea română, declararea prealabilă trebuie făcută cu minimum 3 zile înainte de miting. În acest context, o mobilizare pe FB la un miting ce are loc peste o săptămână sau o lună, nu pare să întrunească acea condiţie de „reacţie imediată la un eveniment” care ar caracteriza un miting spontan.

Simplul fapt că mitingul, care se desfăşoară în mod paşnic, nu a fost declarat nu este suficient, prin el însuşi, pentru dispersarea mitingului. În speţa soluţionată, CEDO a reţinut că nu există nici o dovadă care ar sugera că manifestanţii ar fi prezentat vreun pericol pentru ordinea publică în afară de o perturbare minoră (la un moment dat s-a auzit un zgomot mai puternic, de „mică detonaţie”) care inevitabil se poate produce la oricare adunare desfăşurată într-un loc public. CEDO a subliniat că în lipsa actelor de violenţă din partea manifestanţilor este important ca autorităţile publice să dea dovadă de o anumită toleranţă faţă de reuniunile paşnice, pentru că libertatea de întrunire aşa cum este garantată de articolul 11 din Convenţie să nu fie lipsită de însăşi esenţă sa. (a se vedea, în acest sens, şi hotărârea CEDO din anul 2006 în cauza Oya Ataman v.Turcia, cauza nr. 74552/01, par. 41-42.).

Concluziile care se poate trage din această hotărâre CEDO sunt:

– pentru un miting spontan (ca reacție imediată la un eveniment) nu poate fi impusă o obligație de declarare prealabilă (pentru că există un motiv obiectiv de imposibilitate a declarării prelabile = necesitatea de a reacţiona imediat la un eveniment, altfel mitingul își pierde caracterul actual)

– simplul fapt al nedeclarării mitingului, dacă el se desfăşoară în mod paşnic, fără a pune în pericol real ordinea publică, nu poate constitui un motiv pentru a fi dispersat.

APADOR-CH consideră că este necesar ca legiuitorul nostru să reglementeze, cât de curând posibil, înţelesul şi regimul juridic al „adunărilor publice spontane”. Şi să ţină cont, cu ocazia reglementării, de jurisprudenţa CEDO în materie. Găsiți aici câteva modificări posibile ale legii, rezultate dintr-un proiect mai vechi al APADOR-CH.

Potrivit art. 6 din Legea 60/1991, declararea prealabilă a mitingurilor se face, cu cel puţin 3 zile înainte de data desfăşurării, la primar, iar nu pe FB, respectiv la primarul din localitatea unde va avea loc mitingul, potrivit modelului de declaraţie ce este anexat Legii 60/1991.

Cum poți obliga primăria să respecte legea: o dai în judecată și-i ceri daune morale

18/05/2016/în Buna guvernare, Comunicate, Jurisprudență internă /de Rasista

OPTAR cere daune morale de la Primăria Capitalei și de la fostul primar Sorin Oprescu, deoarece s-au folosit abuziv de sistemul public pentru a împiedica cetățenii să-și exercite dreptul legal de a organiza o adunare publică

Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR), asistată de APADOR-CH, a dat în judecată Primăria Capitalei și pe fostul primar general Sorin Oprescu, cerând daune morale în valoare de 60.000 de lei pentru nerespectarea Legii nr. 60/1991.

Procesul urmează unui alt șir de acțiuni în instanță câștigate de OPTAR și APADOR-CH, prin care a fost contestată amenda primită de liderul OPTAR pentru organizarea unui marș pe biciclete în București.

Conform acțiunii formulate de avocatul APADOR-CH Nicoleta Popescu, prezenta acțiune în instanță are menirea de a trage la răspundere instituția și pe reprezentantul ei ales cu privire la faptul că în ultimii ani au zădărnicit sistematic dreptul cetățenilor de a manifesta în București, refuzând să comunice cu asociația în procesul de notificare a adunărilor publice. Concret, primarul a dorit să împiedice organizarea unui marș, fără motivare, deși Legea 60/1991 nu-i lasă acest drept. În loc să lucreze în folosul cetățenilor, primarul a folosit aparatul administrativ plătit din bani publici pentru încălcarea drepturilor acestora:

De precizat că asociația OPTAR nu are angajați, niciunul dintre membrii asociației nefiind remunerați pentru activitățile desfășurate în cei peste 5 ani de activitate. Împotriva eforturilor tuturor cetățenilor care s-au implicat voluntar în desfășurarea activităților asociației OPTAR, pârâții au pus la dispoziție un întreg aparat de represiune, format din mai multe instituții (Jandarmerie, Poliția locală, Poliția Rutieră, Primăria Capitalei, Administrația Lacuri, Parcuri Agrement București) care să zădărnicească dreptul nostru de a organiza adunări publice și dreptul cetățenilor de a participa la astfel de evenimente. Tot acest aparat de represiune este finanțat din bani publici, practic, în acest mod fiind deturnat rolul acestor instituții, acela de a servi interesul cetățenilor, nu împotriva drepturilor acestora.”- citat din acțiunea depusă la Tribunal.

OPTAR consideră că doar plata unor daune morale poate determina autoritățile să respecte legile și îi îndeamnă și pe alți cetățeni cărora li s-au încălcat astfel diverse drepturi să apeleze la acest instrument, împoriva unui aparat administrativ care își poate permite să încalce legea fiindcă nu i se întâmplă nimic.

Oprescu, chemat în judecată pentru că interzice protestele în București

14/07/2015/în Comunicate /de Rasista

Sâmbătă, 19 septembrie 2015, de la ora 14.30, în București se va desfășura al șaptelea marș al bicicliștilor, sub numele ”Oraș pentru oameni”. Ca și la protestele anterioare, administrația locală ignoră și de data asta problemele cetățenilor, dar depune eforturi pentru a-i determina pe organizatori să renunțe să iasă în stradă ca să-și facă cunoscute problemele.

Mai exact, deși a fost notificată din timp (încă din iulie 2013) privind marșurile bicicliștilor în următorii ani, Primăria Capitalei a încălcat legea încheind protocoale cu alți organizatori de adunări publice, pentru aceleași date și pe acelelași traseu precizat în declarația prealabilă.

Din acest motiv , Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR), asistată de Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), a chemat în judecată Primăria Municipiului București, prin Primarul General, pentru a soluționa notificarea protestului din 19 septembrie 2015, depusă la primărie încă din 08.07.2013.

OPTAR a respectat toate obligațiile legale privind declararea prealabilă a adunării publice, în termenele prevăzute de lege, în schimb municipalitatea nu și-a respectat îndatoririle.

Conform legii, este interzisă desfășurarea simultană a două sau mai multe adunări publice distincte, în același loc sau pe aceleași trasee, indiferent de caracterul acestora.

De aceea considerăm că, intenționat sau nu, Comisia pentru adunări publice a încălcat legea atunci când a semnat protocoale pentru noi manifestări, pe un traseu declarat în prealabil de alți organizatori. Reprezentanții OPTAR au aflat despre aceste protocoale de la membrii comisiei pentru adunări publice, cu care s-au întâlnit la 20 și 21 aprilie 2015.

Deși atât membrii comisiei, cât și reprezentantul Primarului General, consilierul personal Solomon Wigler, au promis – la 21 aprilie 2015 – că vor remedia greșeala, acest lucru nu s-a întâmplat încă. OPTAR a primit în schimb un document din partea Primăriei, în care se invocă o rezoluție a Primarului Sorin Oprescu, prin care se dorește interzicerea protestului.

Deoarece această rezoluție nu ne-a fost comunicată, iar OPTAR, organizatorul protestului din data 19 septembrie 2015, a respectat toate procedurile și termenele prevăzute de lege, pe 30 iunie 2015 a fost depusă la tribunal o cerere de chemare în judecată pe numele Primăriei Municipiului București, prin Primarul General.

Mai multe despre conflictul dintre Primărie și OPTAR puteți citi și aici.

***

Date din notificarea depusă de OPTAR la Primăria Municipiului București, la data 08.07.2013:

La adunare vor participa circa 40 000 de persoane.

Traseele de acces spre locul adunării, precum și cele de dispersare vor fi:

– Adunarea participanților va fi la ora 14:30 în parcul Herăstrău, intrarea Charles de Gaulle. Plecarea în marș va fi la ora 15:30 pe traseul Bdul Mareșal Constantin Prezan – Arcul de Triumf – Șos Pavel Dimitrievici Kiseleff – Pța Victoriei – Șos Nicolae Titulescu – Pasajul Basarab – Șos Grozăvești – Întoarcere la Intrarea Grozăvești – Șos Grozăvești – Pasajul Basarab – Șos Nicolae Titulescu – Pța Victoriei – Calea Victoriei – Bdul Regina Elisabeta – Bdul Schitu Măgureanu – Pod Izvor – Splaiul Independenței – Bdul Libertății – Bdul Națiunile Unite – Strada Izvor – Calea 13 Sepembrie – Bdul Libertății – Bdul Unirii – Bdul Dimitrie Cantemir – Parcul Tineretului

Scopul adunării publice îl constituie manifestarea protestului în legătură cu:

Neaplicarea măsurilor de siguranță rutieră, încurajarea transportului motorizat în timp ce orașul este cea mai poluată capitală europeană, lipsa unei viziuni a administrației orașului pentru creșterea calității vieții, menținerea în funcții a persoanelor vinovate de pagubele de milioane de euro provocate de recepția ilegală a pistelor pentru biciclete, neaplicarea măsurilor de eficientizare a transportului public prin asigurarea de benzi dedicate.

_____

OPTAR (Organizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România) este o asociaţie care susţine dezvoltarea mobilităţii urbane prin oferirea de alternative viabile de deplasare pentru cetăţeni, indiferent cum aleg să se deplaseze: pe jos, cu bicicleta, cu transportul public sau cu autoturismul.

Guvernul vrea să transforme bătălia politică într-un război împotriva drepturilor cetățenești

09/06/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

Primul ministru și ministrul justiției au declarat ieri că vor sesiza procurorul general în cazul în care partidele de opoziție vor organiza proteste antiguvernamentale*. Unul din liderii PNL anunțase anterior că PNL va organiza un lanț uman în jurul Parlamentului în ziua în care va fi dezbătută moțiunea de cenzură împotriva Guvernului.

ActiveWatch și APADOR-CH consideră că primul ministru Ponta se victimizează invocând în mod ridicol o presupusă „lovitură de stat” din al cărei scenariu ar face parte și proteste de stradă. Există suficiente motive să ne temem că aceste pseudo-argumente se vor transforma în pretexte pentru o eventuală reprimare în forță a unor proteste de stradă, indiferent de revendicări și de cei care le susțin, fie chiar și organizate și susținute de actuala opoziție. Experiența ultimilor ani ne arată că, în momente cheie, autoritățile nu au ezitat să apeleze la forțele de represiune pentru a înăbuși protestele sau pentru a descuraja cetățenii să participe la acțiuni de stradă.

Dreptul la întrunire și libertatea de exprimare sunt garantate prin Constituție tuturor cetățenilor, inclusiv membrilor unor partide politice sau liderilor acestora. Obligația autorităților este de a proteja cetățenii care își exercită drepturile fundamentale în condițiile legii. Din păcate, guvernul Ponta pare hotărât să facă exact contrariul, amenințându-și oponenții nu numai cu acțiuni penale, dar și cu contra-manifestații după modelul consacrat de FSN în 1990**.

Facem un apel la membrii guvernului să se abțină de la astfel de declarații prin care forme ale libertății de exprimare sunt considerate infracțiuni, și de la eventuale acțiuni care limitează drepturi cetățenești și pot pune în pericol însăși ordinea publică pe care pretind că o apără. De asemenea, solicităm Jandarmeriei să acționeze cu maximă prudență în eventualitatea unor proteste de stradă, cu respect pentru dreptul cetățenilor de a se întruni și exprima în mod pașnic în spațiile publice. Totodată atragem atenția că Legea privind adunările publice este anacronică și nedemocratică și solicităm să fie aplicată cu deplină bună credință iar în paralel să ia măsuri pentru îmbunătățirea și democratizarea cadrului legal privind libertatea de întrunire.

Mircea Toma, Președinte ActiveWatch
Maria-Nicoleta Andreescu, Director executiv Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

–-

* Articolul din Codul Penal la care face referire Victor Ponta spune că „Întreprinderea de acțiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârșite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituționale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.

**„Lucrurile nu se tranşează în stradă, cu forţa. Au spus că ies în stradă cu 1.000 de oameni. Noi putem să venim cu 10.000. Dacă ei vor veni cu 10.000, noi aducem 100.000. Nu poţi să dai foc ţării. O să ne adresăm Procurorului General. O să-i declare suspecţi şi o să îi cerceteze.”

România 2014: Libertatea de exprimare, garantată de Constituție, se câștigă în instanță printr-un viciu de procedură

17/10/2014/în Legea adunarilor publice /de APADOR-CH

ARTICOLUL 30 din Constituția României
Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

La mai bine de 20 de ani de la recâștigarea în stradă a libertății de exprimare și a garantării ei de către Constituție, protestatarii din România sunt nevoiți să-și ceară acest drept fundamental în instanță, uzând de tertipuri avocățești și de vicii de procedură. De vină este o lege învechită care, prin modul în care înțeleg autoritățile s-o aplice, restrânge dreptul constituțional al cetățenilor la liberă exprimare. APADOR-CH a derulat în ultimii ani mai multe proiecte prin care a încercat să modifice Legea 60/1991.

Mircea Toma, ziarist și activist pentru libertatea de exprimare, a participat în luna mai 2013, împreună cu câțiva colegi de la ActiveWatch, la o adunare spontană anunțată pe Facebook, în fața Palatului Parlamentului, lângă Parcul Izvor. A fost un protest scurt, pașnic, în timpul căruia oamenii și-au spus părerea de după gardul Parlamentului, în condițiile în care la lucrările din interior, ale comisiei de industrii, nu fuseseră primiți. După maximum o jumătate de oră fiecare a plecat care încotro. La o lună după asta, Mircea Toma și alți câțiva colegi de protest s-au trezit că primesc acasă amenzi de câte 500 de lei, pe motiv că „au participat la o adunare publică neautorizată și au refuzat că părăsească locul protestului la somația jandarmilor”.

Cum a fost de fapt…

Mircea își amintește, în fața președintei completului de la Judecătoria sectorului 5, unde a contestat amenda, că cu greu puteai numi „adunare publică” un grup de 15 persoane care staționează indecis pe trotuarul din fața gardului Casei Poporului. Își exprimau toți nemulțumirea cu privire la faptul că aleșii din Comisia de Industrii a Camerei Deputaților se întruneau în ședință cu ușile închise, ca să discute modificări la Legea minelor, adică să dea puteri sporite unor companii private să exproprieze persoane fizice în locul statului, ca să-și poată derula proiectele de minerit. Era luna mai 2013, înainte de nașterea mișcării „Uniți salvăm Roșia Montană”, ce avea să se coaguleze în vară și să adune pe străzi mii de oameni. Mircea venise la protestul anunțat în pripă, pe Facebook și a găsit la fața locului aceeași mână de oameni care se adunau de regulă la protestele pe teme de mediu.

Mai mulți și mai organizați decât protestatarii, jandarmii au început imediat să „negocieze” dreptul fundamental la liberă exprimare: li s-a spus protestatarilor să nu stea pe trotuarul respectiv, ci vis a vis, și să nu afișeze bannere cu lozinci. Nu li s-a explicat care e diferența între cele două trotuare și între protestul cu și fără lozinci. Împreună cu o colegă, Mircea a luat totuși un banner, pe care nici nu-și mai amintește acum exact ce scria – probabil „30 de parlamentari expropriază 21 de milioane de români” – și a început să traverseze cu el în mâini pe trecerea de pietoni din dreptul porții Parlamentului (latura dinspre Parcul Izvor). Au venit doi jandarmi la ei și i-au legitimat, le-au trecut datele într-un carnețel și le-au pus în vedere că ceea ce fac ei nu se numește „traversare”, după definiția dată de Codul rutier (!), ci „pivotare”.

După câteva minute grupul de protestatari s-a împrăștiat, protestul s-a încheiat pașnic, așa cum se și derulase. Amenzile au venit mai târziu. De contestarea lor în instanță s-a ocupat Nicoleta Popescu, avocat APADOR-CH. Strategia aleasă de avocat – și care s-a dovedit câștigătoare, deocamdată în cazul Mircea Toma – nu a vizat numai dreptul la liberă exprimare, așa cum ar fi fost firesc, ci o scăpare a jandarmilor, care atunci când au vrut să disperseze grupul de protestatari nu a urmat exact pașii prevăzuți de Legea 60/1991, și anume să-i someze vizual și sonor de mai multe ori ca să părăsească locul protestului.

Instanța a decis să anuleze amenda primită de Mircea Toma, nu pentru că ar fi avut dreptul constituțional să-și exprime pașnic nemulțumirea față de activitatea Parlamentului, ci pentru că jandarmii nu au folosit megafonul și rachetele luminoase de semnalizare ca să disperseze manifestanții.

Libertatea de exprimare a rămas înscrisă doar în pledoaria avocatului și în mărturiile celor amendați, audiați în proces, mai mult pentru „impresia artistică”, mențiune ce nu a contat efectiv în decizia instanței.

Mircea Toma: „Această sentință nu este o victorie a democrației!”

Mircea Toma, despre sentința instanței care i-a anulat amenda, pentru că jandarmii nu au urmat procedurile „după carte”: „Această sentință nu este o victorie a democrației, este o mare dezamăgire să constați că argumentul de fond – dreptul la liberă exprimare – este ignorat de instanță. Cu siguranță, o contribuție majoră la această decizie o are textul legii Adunărilor Publice (Legea 60/1991), o lege care începe bine – articolul 1 garantează libertatea de exprimare a cetățenilor – dar continuă cu condiții care sunt – experiența noastră din stradă o demonstrează – incompatibile cu principiul pe care îl declară la început. Trebuie să ne mobilizăm pentru a schimba Legea 61/1991: avem nevoie de o lege care să apere până la capăt dreptul cetățeanului la liberă exprimare”

***

Cum să contești cu succes o amendă pentru un protest pașnic în fața Parlamentului

Cazul lui Mircea Toma este unul fericit, deși nu e considerat o victorie a democrației. Andreea Petruț nu a fost la fel de norocoasă. Ea a pierdut procesul cu jandarmeria și este acum nevoită, pentru exercitarea aceluiași drept fundamental, să plătească o amendă de 2000 de lei. Deși instanțele nu au un mod unitar de a judeca astfel de spețe, vă prezentăm mai jos pașii ce trebuie făcuți în caz că vă aflați vreodată într-o astfel de situație:

Contestarea unei amenzi primite de la Jandarmerie se face la judecătoria de pe raza localității în care s-a petrecut fapta pentru care ați fost amendați. În cazul protestului de la Parlament – Judecătoria sector 5. În proces, Mircea Toma a fost reprezentat de Nicoleta Popescu, avocat APADOR-CH. Deși ar fi trebuit ca procesul să pună în discuție dreptul persoanelor de a se exprima liber și de a protesta pașnic, așa cum prevede Constituția, bătălia juridică a trebuit dusă cu argumente dintr-o lege învechită – Legea 60/1991.

Concret, avocatul a contestat următoarele:

– Faptul că în procesul verbal de contravenție scrie că Mircea Toma a participat la o adunare publică nedeclarată sau interzisă;

– Și că ar fi refuzat părăsirea locului de desfășurare a adunării, la avertizările și somațiile organelor de ordine făcute potrivit legii.

[box type=”download”]

Legea nr.60/1991, republicată reglementează modurile în care organele de ordine trebuie să își îndeplinească obligațiile de avertizare, astfel:

Art. 21. – Avertizarea constă în folosirea de semnale sonore sau luminoase și atragerea atenției participanților, prin mijloace de amplificare sonoră, asupra necesității dispersării lor și respectării legii.

Art. 22. – Dacă, după avertizare, participanții nu s-au împrăștiat, se spun prin mijloacele de amplificare sonoră cuvintele „Prima somație: Atențiune, vă rugăm să părăsiți …, vom folosi forța”, urmate de semnale sonore și luminoase.

Dacă, după trecerea perioadei de timp necesare pentru împrăștiere, se constată că prima somație a rămas fără rezultat, se trece la folosirea ultimei somații, prin rostirea cuvintelor „Ultima somație: Părăsiți …, se va folosi forța”, urmate de semnale sonore și luminoase.

Pentru perceperea somațiilor de către toți participanții, înainte de folosirea mijloacelor de împiedicare sau constrângere, se emite un semnal luminos prin rachetă de culoare roșie.

[/box]

În cuprinsul procesului-verbal nu se menționează îndeplinirea acestor obligații legale de către organele de ordine, nu se menționează vreo eventuală oră la care jandarmii au atenționat persoanele să părăsească spațiul de desfășurare, astfel încât să se poată verifica durata scursă între acest moment și cel la care a fost legitimată partea, pentru a se aprecia că acest interval a fost suficient de îndelungat ca să reprezinte un refuz de a se conforma solicitării de părăsire a zonei.

Prin citarea unui martor care a declarat că jandarmii nu au îndeplinit toți pașii legali pentru a le cere protestatarilor să părăsească zona, contestarea amenzii a avut câștig de cauză în instanță.

În motivarea instanței se spune că anularea amenzii s-a decis doar pe baza uneia dintre cele două amendamente ridicate de avocat:

– Judecătoarea a considerat că adunarea a fost totuși una neautorizată, conform legii, dar că

– Somarea protestatarilor, să părăsească locul respectiv, s-a făcut fără respectarea procedurii legale.

Nimic despre libertatea de exprimare. Rămâne totuși o problemă faptul că în România anului 2014 un drept fundamental prevăzut de Constituție este îngrădit până la negare printr-o lege caducă. APADOR-CH a încercat în 2012 să modifice legea 60/1991, dar fără succes. Găsiți aici informații despre campania de modificare a Legii adunărilor publice.

Statele folosesc Internetul ca să restrângă libertatea de întrunire a cetățenilor

13/11/2012/în Legea adunarilor publice /de APADOR-CH

Guvernele ar trebui să accepte noile tehnologii ca pe niște mijloace importante pentru a facilita, proteja și promova dreptul fundamental la liberă întrunire și asociere. Aceasta a fost concluzia la care au ajuns reprezentanții statelor OSCE și ai societății civile, întruniți la Viena săptămâna trecută, în mai multe sesiuni la care s-a discutat despre impactul noilor tehnologii asupra libertății de întrunire și de asociere. Întâlnirile au fost organizate sub tutela comună a OSCE și ODIHR (Office for Democratic Institutions and Human Rights).

Diana Hatneanu, director executiv al APADOR-CH, a participat din partea societății civile din România la întruniri și a contribuit cu câteva recomandări la raportul pe care OSCE îl va publica, despre libertatea adunărilor publice. Acestea sunt următoarele:

-OSCE să continue să monitorizeze libertatea de întrunire (să participe la proteste și să raporteze ce se întâmplă acolo) inclusiv în România;

– OSCE să monitorizeze și modul în care noile tehnologii și media sunt folosite pentru a facilita/limita drepturile la liberă asociere și întrunire – deoarece practica Jandarmeriei Române de a monitoriza pe Facebook intențiile de întrunire nu este un apanaj stricat al autorităților noastre, ci se petrece și în alte țări.

Cu aceeași ocazie, la Viena a fost lansat și raportul de monitorizare al OSCE privind adunările publice în 11 state (perioada de monitorizare a fost între 5 mai 2011 și 9 iunie 2012, în Croația, Ungaria, Italia, Moldova, Polonia, Serbia, Slovacia, Elveția, Ucraina, Marea Britanie și SUA). România nu a figurat printre ele, deși la noi există practici de descurajare a adunărilor publice la fel ca și în unele țări din cele monitorizate OSCE. „Nu ne putem culca pe laurii în nicio parte a lumii cu privire la drepturile la liberă asociere și întrunire, pentru că în întreaga lume există mașinațiuni în lege și practici pentru a limita aceste drepturi”, a spus Maina Kiai, raportor special al Națiunilor Unite pe probleme de liberă asociere și întrunire. Maina spunea că statele trebuie să asigure posibilitatea manifestărilor spontane, simultane și a contramanifestațiilor și că în acest moment „statele folosesc Internetul ca să restricționeze dreptul la liberă asociere și întrunire.”

Guvernele ar trebui să permită manifestații simultane pentru a încuraja dialogul social

Raportul privind monitorizarea libertății de întrunire pașnică în unele state OSCE sugerează câteva direcții de îmbunătățire a legislației și a practicii de gestionare a adunărilor publice și reflectă totodată propunerile avansate de UE către statele membre OSCE:

– Adunările publice ar trebui făcute cu notificarea autorităților, cu excepția celor spontane;

– Refuzul de a permite desfășurarea unei adunări ar trebui să fie dat în scris și urgent petenților, cu acces la instanța de apel;

– Autoritățile nu ar trebui să refuze desfășurarea adunărilor publice simultane, deoarece asta încurajează dialogul între părți divergente din societate;

– Dispersarea manifestanților să fie ultima măsură întreprinsă de forțele de ordine în cazul unei adunări în care se produc incidente;

– Organizatorii să nu fie trași la răspundere pentru acțiunile violente ale participanților individuali;

– Sancțiunile (precum privarea de libertate sau amenzile) împotriva manifestanților trebuie să fie proporționale cu gravitatea faptelor și să nu descurajeze apetitul cetățenilor de a-și exercita dreptul la liberă întrunire.

– Folosirea forței împotriva manifestanților trebuie să fie numai în caz de necesitate și proporțională cu situația;

– Legea să conțină limitari puține și necesare în privința desfășurării protestelor de stradă, să nu existe limitări legate de loc sau timp, sau limitări în alb;

– Restricțiile nu trebuie să aibă legătura cu conținutul manifestației.

Aceste sugestii se regăsesc și în proiectul de modificare a Legii 60/1991, a adunărilor publice, pe care APADOR-CH l-a făcut anul acesta împreună cu ActiveWatch și l-a înaintat Guvernului și Parlamentului.

Citiți mai multe despre proiectul și modificările propuse de APADOR-CH aici.

Jandarmeria ne urmărește pe Facebook

31/10/2012/în Legea adunarilor publice /de APADOR-CH

„Au apărut noi modalități de comunicare și de organizare a adunărilor publice și trebuie să prevedem în legislație și acest lucru”, a admis ieri colonelul Aurel Moise, reprezentantul Jandarmeriei Române, la întâlnirea organizată de APADOR-CH și ActiveWatch în care s-a discutat modificarea Legii 60/1991, a adunărilor publice.

Colonelul Moise a spus că Jandarmeria susține modificarea legii, pentru că e de acord că ea nu mai corespunde anilor pe care-i traversăm, și s-a declarat de acord chiar și cu eliminarea din lege a obligativității declarării unor adunări publice. Cu mici amendamente.

Moise a fost întrebat dacă Jandarmeria urmărește pe rețelele sociale informații despre organizarea unor adunări publice, moment în care colonelul a zâmbit pe sub mustață și a admis că și acest lucru „ar fi posibil”. El a motivat interesul Jandarmeriei prin faptul că instituția trebuie să-și planifice permanent efectivele pentru intervenții, și că această planificare ar fi unul dintre motivele pentru care e nevoie ca protestatarii să notifice autoritățile când vor să iasă în stradă.

La rândul lui, comisarul Viorel Tănase, reprezentantul IGPR la același eveniment, a jucat rolul „polițistului rău” la întâlnire. El a spus că nu e împotriva modificării legii, dar a accentuat nevoia de „ordine publică”, pentru că „al cui drept îl apărăm noi în lege, al celui care vrea să manifesteze? Dar pe cel care nu vrea, cine îl apără?” s-a întrebat Tănase.

Legea 60/1991, abrogată sau modificată?

La discuțiile despre modificarea Legii 60/1991 a participat ieri pentru scurtă vreme și senatorul Ioan Ghișe, dar și reprezentanți ai Guvernului și Ministerului Justiției. Discuțiile, care încheie proiectul de modificare a Legii 60/1991, derulat de APADOR-CH și ActiveWatch, au adunat la aceeași masă mai mulți reprezentați de ONG-uri și ziariști. Noul proiect prevede eliminarea notificării obligatorii, la primărie, a adunărilor publice și mai multe obligații pentru jandarmi, atunci când intervin într-o manifestație publică. Modificările sunt menite să redea cetățenilor dreptul la liberă exprimare prevăzut în Constituție și îngrădit birocratic prin Legea 60, făcută în perioada mineriadelor.

Deși aparent toată lumea prezentă a fost de acord că e nevoie ca legea să fie modernizată (ba chiar că ar trebui abrogată, după cum susține consilierul senatorului Ghișe, juristul Ioan Ciochină), cei doi reprezentanți ai forțelor de ordine, Moise și Tănase, au temperat așteptările asistenței. Moise a spus că e puțin probabil ca în acest an legea să cunoască vreo modificare, din cauza alegerilor generale din decembrie. Dar că sigur la anul și Jandarmeria va repune pe tapet modificarea legii, iar atunci „sperăm să avem o lege nouă și modernă, cu adevărat în spiritul anului 2013”, a promis Moise.

Până atunci, însă, Jandarmeria ne va monitoriza și pe Facebook, va da „attend” la adunările noastre publice, dar în loc de buton de like va abuza de dubele din dotare, ca să împrăștie manifestanții.

***

Citiți aici cum ar trebui modificată Legea 60/1991.

Citiți și Raportul Amnesty Internațional, în care România și Grecia sunt citate pentru intervențiile în forță împotriva manifestanților.

Domnule primar, ne lăsați să protestăm împotriva dumneavoastră?

25/10/2012/în Legea adunarilor publice /de APADOR-CH

Numărul solicitărilor de avize pentru protest înregistrate de Primăria Capitalei în primele șase luni ale lui 2012 s-a încadrat în trendul din anul anterior – 1200 de cetățeni sau organizații au depus la primărie actele necesare obținerii avizului semnat de primar. Comparativ cu numărul crescut de proteste înregistrate anul acesta în restul orașelor mari din țară, Bucureștiul pare „adormit”, dar de fapt este numai o impresie birocratică.

Numărul real al protestelor și al mișcărilor de contestare, de multe ori chiar la adresa primarului Capitalei, a crescut în ultimul an, iar oamenii au aflat că dreptul lor fundamental, prevăzut de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este acela de a protesta liber, atâta vreme cât o fac pașnic. Prin urmare unii nu au mai depus cereri la primărie.

Cu lanțurile la Guvern

Una dintre „protestatarele de serviciu” este Raluca Dan, fostă activistă în rândurile Greenpeace, de câțiva ani luptătoare pentru mediu în organizația Re.Generation. În data de 3 octombrie 2012 ea a însoțit la Guvern nouă oameni care s-au legat cu cătușe și lanțuri de bicicletă de barierele de acces în clădirea Guvernului, în semn de protest pentru susţinerea de către Guvernul Ponta a mineritului cu cianuri, dar şi pentru lipsa măsurilor active din partea administraţiei în privinţa proiectelor aurifere bazate pe cianuri cu impact asupra mediului.

Colegii de protest ai Ralucăi Dan au fost săltați de jandarmi și amendați cu 500 de ron, dar abia după o oră în care forțele de ordine s-au chinuit să le taie lanțurile cu care se legaseră. Știrea a făcut înconjurul României și, între timp, a ajuns chiar în presa internațională. Cu siguranță că dacă ar fi solicitat, cuminți, o autorizare de la primărie și ar fi afișat câteva pancarte vis a vis de Guvern, nu ar fi reușit să se facă văzuți decât de girafa de la Muzeul Antipa.

Jandarmii întreabă de autorizație, deși legea nu o prevede

Raluca Dan spune că a constatat o schimbare de atitudine la jandarmi și polițiști, în ultimul an. „În 2005, când protestam cu Greanpeace am avut ocazia să fim și târâți de păr de la proteste. Ulterior a fost o perioadă de acalmie, până prin 2011. Polițiștii au o atitudine mai formală, mai prietenoasă. Au fost și cazuri, în 2009, când lipeam afișe pe Ministerul Mediului și poliția ne spunea doar că așa ceva nu se face…. Din 2012 însă atitudinea jandarmilor în special a devenit agresivă. Ne întreabă dacă avem autorizație să protestăm deși legea prevede doar o notificare. Noi rareori mergem la primărie ca să facem o avizare de principiu. E dreptul nostru să protestăm liber”, spune Raluca Dan.

Toate discuțiile cu primăria încep cu NU

Ea descrie procedura de audiere de la Comisia de avizare a adunărilor publice din cadrul primăriei ca pe o negociere dură. I se pare că a merge la comisie e ca și când te duci smerit la mama ca să te rogi de ea să te lase la discotecă. Te întreabă cu cine mergi, de ce, până la ce oră stai, eventual și cu ce ai de gând să te îmbraci… „Toate discuțiile cu comisia încep cu NU. Și de fiecare dată ne dau tot felul de motivații. Am mers pentru avizarea unui marș pe Bulevardul Magheru și ni s-a spus că nu se poate să ocupăm o bandă de circulație, pentru că în asfalt sunt montate niște cipuri care numără mașinile și ar însemna că le dereglăm și bruiem semafoarele”, povestește Raluca Dan.

Avizarea poate fi uneori imposibil de obținut de la primărie, de vreme ce protestul vizează chiar acțiuni ale primarului. Un astfel de episod s-a consumat recent în fața Halei Matache, unde mai multe organizații din cadrul Platformei pentru București au încercat să facă un lanț viu pentru protejarea monumentului istoric ajuns în ruină. Oamenii protestau la adresa primarului Sorin Oprescu, care nu face nimic pentru protejarea monumentului istoric, ci îl lasă la mâna hoților de fier vechi, în speranța că se va degrada iremediabil și va putea să-l demoleze. În acțiunea din 6 octombrie 2012, protestatarii nu strigau, nu blocau circulația (care de fapt nici nu există în zona transformată în șantier de mai bine de un an), nu făceau decât să discute cu jandarmii, întrebându-i de ce nu patrulează prin zonă și în restul zilelor, când locul e plin de interlopi? Ca răspuns jandarmii i-au ridicat pe toți și i-au dus la poliție.

Printre protestatari erau și Nicușor Dan, fost candidat la Primăria Capitalei. Deși acesta le-a cerut jandarmilor să-l legitimeze la fața locului și să se prezinte ei înșiși mai întâi, nu a obținut nimic, ci a fost luat pe sus, cu forța, și urcat în dubă. Proiectul APADOR-CH și ActiveWatch urmărește să îmbunătățească legea și în astfel de cazuri să prevadă reguli clare de identificare a jandarmilor, precum și de legitimare a manifestanților pe loc, dacă au actele la ei. S-ar scuti și motorina dubelor de jandarmi și hârțogăria inutilă făcută la secția de poliție.

Episodul Hala Matache a fost numai ultima reprezentație de forță a primăriei la adresa cetățenilor ei și un exemplu edificator despre de ce ar trebui modificată Legea adunărilor publice. Este normal să ceri autorizație ca să protestezi exact de la acela împotriva căruia vrei să protestezi? ONG-urile care compun Platforma pentru București au făcut un experiment, recent. Au depus la primărie o notificare pentru un protest. Nu au primit vreun răspuns în termenul legal de trei zile, deci s-ar fi putut simți îndreptățiți să protesteze legal. În ziua prevăzută, însă, au trecut prin zona desemnată în notificare că va fi protestul și au constatat că dispozitivul de jandarmi era la post, înarmat cu … dispoziția de interzicere a protestului, semnată de primarul Sorin Oprescu.

Despre proiectul de modificare a Legii nr. 60/1991:

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) şi ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei – au demarat în mai 2012 un proiect de modificare a Legii 60/1991, privind adunările publice. Proiectul este spijinit financiar de Fondul pentru Inovare Civică (program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern European, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile). Citiți propunerile de modificare a legii.

APADOR-CH și ActiveWatch cer schimbarea legii adunărilor publice

22/10/2012/în Legea adunarilor publice /de APADOR-CH

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) şi ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei – propun modificarea Legii nr. 60/1991, privind adunările publice, în sensul sincronizării ei cu evoluția societății.

În cadrul unui proiect început în mai 2012, cele două organizații, spijinite financiar de Fondul pentru Inovare Civică (program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern European, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile), au avut mai multe întâlniri cu reprezentanți ai societății civile și experți, în urma cărora s-au desprins câteva propuneri concrete de modificare a legii.

Organizațiile propun eliminarea prevederilor învechite din lege, a ambiguităților care fac obligatorie „autorizarea” oricărei forme de manifestare publică, precum și reglementarea clară în lege a noilor forme spontane de protest. Legea actuală este veche de 20 de ani și nu mai corespunde cu recomandările internaționale în materie, care încurajează statele să nu îngrădească libertatea de exprimare a cetățenilor și dreptul lor la liberă întrunire prin prevederi birocratice sau prin acțiuni nejustificate ale forțelor de ordine.

Autoritățile nu vor să renunțe la „aprobarea” adunărilor publice

Astăzi la Ministerul Administrației și Internelor a avut loc prima discuție pe text a Proiectul de modificare a Legii nr. 60/1991. La întâlnire au fost reprezentanții APADOR-CH, reprezentanți ai jandarmeriei, MAI și Poliție. Discuțiile nu au fost nici încurajatoare, nici fructuoase. S-au încheiat cu o „promisiune” a celor de la MAI că vor trimite propunerile de modificare „spre consultare către structuri” și că vor trimite înapoi un răspuns oficial.

În traducere neoficială asta înseamnă că subiectul este împins cât mai departe în timp, iar impresia lăsată de discuțiile de la întâlnire a fost că autoritățile nu-și doresc să schimbe ceva în acest domeniu, al adunărilor publice, cel puțin nu în acest an. Opoziția principală a reprezentanților MAI s-a manifestat la vederea cerinței de renunțare la declararea adunărilor publice. Ei au numit-o, de fapt, aprobare, și consideră că deteriorarea climatului economic și social n-ar fi un moment favorabil să „liberalizeze” dreptul la liberă întrunire.

Reprezentanții MAI s-au limitat să vadă legea strict din perspectiva ordinii publice, și nu din perspectiva drepturilor omului de a se exprima liber, de aceea ei găsesc bine venită orice reglementare care să producă cât mai puțină dezordine publică.

Surprinzătoare atitudinea autorităților de la întâlnirea de azi, mai ales că în urmă cu puțin timp, ministrul Administrației și Internelor, Mircea Dușa, a declarat că și MAI dorește modificarea Legii nr. 60/1991, deoarece are lacune „În timp, datorită nemulțumirilor sociale, a manifestărilor societății civile – ceea ce este corect, pentru că Constituția le garantează dreptul la exprimarea cuvântului – trebuie să readaptăm și legislația în domeniu pentru ca intervențiile Jandarmeriei la misiunile pe care le au de îndeplinit să fie în conformitate cu legea. Spre exemplu, în Legea 60 sunt reglementate adunările publice, dar nu și cele spontane sau alte activități publice cu număr mare de persoane care apar și care nu au cadru legal de desfășurare”, a spus Mircea Dușa, citat de Hotnews.

În zilele următoare vom publica mai multe informații referitoare la necesitatea modificării Legii 60/1991, iar pe 30 octombrie proiectul va fi prezentat public în cadrul unei conferințe ce va avea loc la Parlament.