Arhiva tag-ul pentru: plângere penală

În 2014 APADOR-CH a reclamat la poliție că o persoană pretindea în mod fals că reprezintă organizația. Poliția s-a făcut că cercetează cazul timp de patru ani, fără succes. În 2018 cazul a fost clasat, iar când am contestat soluția la procurorul șef, acesta ne-a pus să plătim 100 de lei cheltuieli judiciare. Ca să ne învățăm minte

O banală conferință de presă, organizată de IGPR în septembrie 2014, a fost momentul în care am aflat, din întâmplare, că o persoană (să-i zicem A.G. ca să-i respectăm identitatea și datele personale) se dădea drept reprezentanta APADOR-CH. Pe tabelul de prezență la conferință, care circula din mână în mână în sală, adevăratul reprezentant al APADOR-CH a constatat că în sală se mai afla un așa zis „coleg” de organizație.

În timpul conferinței nu a putut să vadă cine era, apoi participanții s-au împrăștiat. Câteva zile după asta am cerut IGPR să ne pună la dispoziție o copie după acel tabel, ca să aflăm și noi cine s-a dat drept APADOR-CH.

Așa am aflat de existența doamnei A. G., care își trecuse numele și seria de la buletin în acel tabel, pretinzând că e de la APADOR-CH. La 30 octombrie 2014 am făcut o sesizare la poliție reclamând un fals privind identitatea, conform articolului 327 din Codul Penal și fals în acte publice. Zece zile mai târziu, la 10 noiembrie 2014,DGPMB secția 6 a dispus începerea urmăririi penale și apoi, timp de patru ani n-am mai auzit nimic de acest dosar.

E drept că nici noi nu ne-am mai amintit de el, ocupați cu drepturile omului, statul de drept, și convinși că sigur justiția își face treaba și fără s-o bați la cap. În 2018, la patru ani după asta, ne-am amintit să mai punem o întrebare la poliție, să vedem dacă au prins-o pe falsa membră APADOR-CH.

Sesizată că stătea de patru ani pe un dosar nerezolvat, poliția s-a apucat să ne ia declarații și, folosind cuvinte magice, în 25 iunie 2018 a dispus extinderea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale – art 320 CP.

După patru ani de la săvârșirea faptei, poliția caută făptașul cu Google

Doi polițiști s-au deplasat la sediul APADOR-CH, i-au „audiat” pe directorul executiv și pe angajatul organizației care fusese de fapt la acea conferință din 2014, apoi s-au plâns că e greu s-o găsească pe doamna G., că pe Google au găsit doar un număr de telefon care pare să nu fie al ei – că la el răspunde altă doamnă – și ne întrebau tot pe noi dacă nu cumva o cunoaștem și știm cum să dea poliția de ea…

Noi n-o cunoșteam, dar auzisem că ar fi o doamnă care reprezenta o altă asociație care se ocupa cu apărarea drepturilor omului – ceea ce se putea afla tot de pe Google. Polițiștii ne-au întrebat dacă știm ca ea să se fi dat drept membra APADOR-CH și în alte situații sau dacă organizația a avut neplăceri de pe urma acelei întâmplări din 2014.

Directorul executiv a spus că nu are cunoștință despre alte cazuri și nici că imaginea APADOR-CH ar fi fost prejudiciată, dar niciodată nu poți ști câți alții nu s-or da drept reprezentanți ai organizației și or face acte false în numele nostru. De altfel, în 2018 constatasem tot dintr-o întâmplare că cineva folosise antetul organizației ca să trimită în numele APADOR-CH o poziție la o comisie a Parlamentului. Și în acel caz am reclamat la poliție, deși părea o situație mult mai dificil de demonstrat decât găsirea doamnei G.

Șase luni mai târziu, după patru ani de cercetări „minuțioase”, în 10 decembrie 2018 procurorul de caz dispune clasarea cazului, întrucât „faptele nu sunt prevăzute de legea penală”. Am aflat din decizia procurorului că polițiștii ar fi găsit-o pe doamna G. într-un târziu, după seria din buletin pe care o trecuse în tabelul de la IGPR (ceea ce ar fi putut să facă încă din 2014), o audiaseră, iar ea le spusese că nu a avut vreun beneficiu de pe urma acelei conferințe, că atunci când a ajuns tabelul la ea ar fi văzut că apare numele ei în dreptul APADOR-CH (mister!) și că nu ar fi avut niciun interes să se dea drept reprezentanta APADOR-CH, când era de fapt reprezentanta propriei organizații, dar pe care tot ea spune că o dizolvase între timp.

Dacă n-a semnat, nu e fals

Procurorul a conchis, așadar, că „fapta nu îndeplinește condițiile de tipicitate obiectivă prevăzută de lege, că nu există dovezi cum că doamna G. s-ar fi dat drept reprezentanta APADOR-CH”, în afară de faptul că în tabelul respectiv figurează numele ei și seria de la buletin, dar nu figura și semnătura. Argument fals, de vreme ce falsul în acte publice presupune orice mențiune nereală într-un act, fie că e cu sau fără semnătură.

Mai mult, procurorul de caz spune că „fapta nu a produs consecințe juridice”, adică APADOR-CH nu a fost prejudiciat în vreun fel.

Am contestat decizia procurorului de caz la procurorul șef, fiind nemulțumiți mai degrabă de lipsa de interes și seriozitate a anchetatorilor, care au trenat cazul timp de patru ani, ca să-l închidă sub un motiv jenant. Era vorba de un caz minor, dar nu astfel de cazuri sunt de fapt semnele care preced cazurile grave, tocmai pentru că poliția nu le acordă importanța cuvenită și nu le descurajează?

Prim procurorul ne-a răspuns, câteva luni mai târziu, apreciind ca „legală și temeinică” soluția procurorul de caz. Mai mult decât atât, ca să ne bage mințile în cap, probabil, a stabilit și că APADOR-CH trebuie să plătească 100 de lei cheltuieli de judecată. Este o decizie care continuă absurdul întregii povești, în condițiile în care procurorul primește o leafă de la buget ca să-și facă meseria, nu trebuie să „amendeze” petenții care-l deranjează cu plângeri ca să-și completeze veniturile.

Ne aflăm acum într-o situație neacoperită de Codul penal, întrucât deși putem contesta la judecător soluția de clasare a cazului, nu ne putem plânge de faptul că procurorul șef a stabilit arbitrar să ne taxeze cu cheltuieli de judecată. Suntem așadar, și cu imaginea folosită, și cu banii luați de cei care ar fi trebuit să ne facă dreptate. Și cărora le plătim salariile pentru asta. Fiat justiția… dar mai bine să se plătească cheltuieli judiciare!