Arhiva tag-ul pentru: transparența ONG

În timp ce partidele politice sunt sancționate cu amendă contravențională pentru nedeclararea donațiilor și donatorilor, amendă platită din subvenția de la stat, ONG-urile vor fi suspendate de drept și, ulterior, dizolvate pentru omisiuni similare

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) își exprimă îngrijorarea față de propunerea legislativă L233/2026 adoptată ieri de Senat (pentru modificarea OG nr. 26/2000), propunere care introduce noi obligații de raportare pentru ONG-uri și sancțiuni excesive pentru nerespectarea acestora.

Problema principală a acestui proiect nu este ideea de transparență. ONG-urile sunt deja supuse obligațiilor de raportare financiară și control fiscal, iar APADOR-CH consideră legitim ca publicul și autoritățile să poată afla cine finanțează organizațiile care participă la viața publică și influențează dezbaterea publică.

Marile probleme ale propunerii sunt următoarele:

• sancțiunile propuse sunt mult mai severe și disproporționate, comparativ cu cele aplicate partidelor politice;
• iar textul legii este atât de neclar, încât poate permite aplicări arbitrare și transformarea legii într-un instrument de intimidare a organizațiilor civice incomode.

Ce vor politicienii

Propunerea, inițiată de parlamentari AUR în februarie 2026 și adoptată de Senat ieri, 18 mai 2026, prin votul comun AUR-PDS-PACE, obligă asociațiile, fundațiile și federațiile să depună anual la ANAF o declarație privind veniturile și sursele de finanțare din anul anterior, inclusiv datele de identificare ale finanțatorilor, persoane fizice și juridice. Declarațiile urmează să fie publicate pe site-ul ANAF.

În forma legii, adoptată de Comisia juridică a Senatului:

• pentru donatorii persoane fizice, identificarea este obligatorie pentru finanțări mai mari de 5.000 lei;
• pentru donatorii persoane juridice, identificarea este obligatorie indiferent de sumă;
• nerespectarea acestor obligații atrage suspendarea de drept a activității ONG-ului;
• dacă situația nu este remediată în termen de un an, intervine dizolvarea de drept a organizației.

APADOR-CH consideră că transparența finanțării organizațiilor care participă la viața publică este legitimă și necesară. Însă transparența trebuie aplicată în mod egal, proporțional și fără intenția de intimidare a unor categorii de participanți la viața publică.

ONG-urile nu funcționează într-un vid legislativ și nici într-o zonă lipsită de control financiar, așa cum lasă să se înțeleagă retorica promotorilor proiectului. Ca orice entitate juridică, ONG-urile depun anual declarații fiscale și situații financiare la ANAF, își derulează operațiunile prin bănci supuse legislației privind prevenirea spălării banilor, iar autoritățile fiscale pot verifica legal sursele de finanțare și fluxurile financiare. Prin urmare, ideea că ONG-urile ar funcționa netransparent sau fără control nu este reală.

În schimb, proiectul creează obligații birocratice suplimentare și introduce sancțiuni extreme, care nu se regăsesc în cazul partidelor politice. Această diferență de tratament este greu de justificat democratic.

Partidele politice exercită puterea publică, participă la guvernare, adoptă legi, controlează bugete publice și iau decizii obligatorii pentru cetățeni. ONG-urile pot influența, într-adevăr, dezbaterea publică, dar nu pot adopta măsuri cu forță obligatorie și nu administrează puterea în stat.

Cu toate acestea, obligațiile și sancțiunile propuse pentru ONG-uri sunt mai severe decât cele aplicabile partidelor.

Control, intimidare și standarde duble

Spre exemplu, Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale prevede, la art. 13 alin. (1), obligația partidelor de a publica lista persoanelor fizice și juridice care au făcut donații peste anumite praguri, respectiv peste zece salarii minime pe economie, precum și lista creditorilor care au acordat împrumuturi importante, de peste 100 de salarii minime brute. Așadar, partidele sunt obligate să raporteze numai donatorii care oferă peste 40.000 de lei, nu cele de peste 5.000 de lei, cum se cere acum de la ONG-uri.

Mai mult, potrivit art. 52 alin. (1) din aceeași lege, nerespectarea acestor obligații de către partide este sancționată contravențional, cu amendă între 10.000 și 25.000 lei. În niciun caz cu suspendarea, dizolvarea sau neparticiparea partidului la alegeri.

Prin comparație, deci:

• pentru partide, nedeclararea finanțatorilor atrage doar o amendă, care probabil costă cât catering-ul pentru o ședință de campanie și se achită din banii primiți de partide de la stat, pentru finanțarea activității;

• pentru ONG-uri, o eroare sau o omisiune poate conduce la suspendarea activității și ulterior la dizolvarea organizației.

Această disproporție transmite inevitabil ideea că legea nu urmărește doar transparența, ci și descurajarea sau intimidarea ONG-urilor active și critice. Mesajul implicit al propunerii pare să fie clasicul „Ciocu’ mic, puteți funcționa doar atât timp cât nu deveniți incomozi”.

Mai ales că sancțiunea suspendării de drept este excesivă și nu este integrată într-un mecanism gradual de sancționare. Într-un stat democratic, sancțiunile administrative urmează în mod normal o succesiune progresivă: avertisment, termen de conformare, amendă și abia ulterior măsuri severe. Nici măcar în domeniul audiovizualului, CNA nu poate dispune direct închiderea unui post, fără sancțiuni prealabile.

Propunerea legislativă votată ieri în Senat ridică și serioase probleme de claritate juridică. Din textul legii nu reiese clar:

• cine constată intervenirea suspendării de drept a organizației?
• de la ce moment începe să curgă termenul de un an până la dizolvare?
• cum sunt tratate situațiile în care declarația este depusă, dar conține erori materiale sau omisiuni parțiale?
• sau dacă o eroare contabilă minoră poate conduce la suspendarea activității unei persoane juridice.

În lipsa clarificărilor, există riscul aplicării arbitrare a legii.

Cei care conduc statul cer control total asupra celor care îi critică

În ultimii ani, exact partidele și demnitarii care solicită astăzi transparență suplimentară pentru ONG-uri au susținut măsuri de limitare a transparenței privind averile și interesele persoanelor care exercită funcții publice.

În același timp, partidele continuă să beneficieze de sancțiuni minime pentru nedeclararea finanțatorilor și de opacitate în privința modului în care cheltuiesc fondurile publice primite de la bugetul de stat, inclusiv pentru contractele de propagandă și promovare media.

Transparența nu poate fi cerută selectiv, doar celor care critică puterea.

Dacă statul consideră că organizațiile care influențează viața publică trebuie să fie mai transparente, atunci aceleași standarde, sau chiar mai severe, trebuie aplicate partidelor politice și demnitarilor, care dețin efectiv puterea publică și administrează resursele statului.

Pentru că ONG-urile pot influența, protesta, critica, face lobby etc, iar aceste activități fac parte din „fișa postului”. Este rolul organizațiilor civice să participe astfel la viața societății. Dar ONG-urile nu emit ordonanțe, nu votează legi, nu votează bugete, nu controlează parchete, nu numesc șefi de instituții și nu împart contracte publice de miliarde și nici măcar nu primesc bani de la buget. Partidele fac toate acestea și totuși nu sunt deloc transparente nici cu banii publici pe care-i primesc, de exemplu chiar de la buget, nu numai de la donatori particulari, și nici cu propriile averi.

Ce cere APADOR-CH

APADOR-CH a semnat scrisoarea de protest, susținută la acest moment de peste 560 de organizații neguvernamentale, prin care s-a solicitat Senatului, în zadar după cum s-a văzut, respingerea propunerii legislative.

Propunerea merge acum la Camera Deputaților. APADOR-CH solicită Camerei Deputaților, în calitate de cameră decizională, retragerea propunerii, iar dacă acest lucru nu este posibil, modificarea ei, după cum urmează:

• eliminarea sancțiunilor disproporționate privind suspendarea și dizolvarea automată a ONG-urilor;
• instituirea unui sistem gradual și clar de sancțiuni;
• respectarea principiului egalității de tratament între ONG-uri și partidele politice;
• menținerea unui echilibru între transparență, libertatea de asociere și securitatea juridică a organizațiilor neguvernamentale.