Statul de drept în UE continuă să se deterioreze, la fel și în România
Raportul privind statul de drept în UE în 2025, elaborat de Liberties, arată că politicienilor europeni nu le mai e frică nici măcar de Comisia Europeană
Statul de drept în Uniunea Europeană se degradează văzâd cu ochii, în timp ce reacția instituțiilor europene la acest lucru e prea moale. Aceasta este concluzia raportului privind statul de drept în UE în 2025, realizat de Liberties, la care au contribuit 40 de organizații neguvernamentale din 22 de țări, printre care și APADOR-CH pentru partea care vizează România.
Aflat în al șaptelea an de existență, Raportul anual Liberties arată că majoritatea recomandărilor formulate de Comisia Europeană în ultimii ani au fost ignorate de statele membre. În 2025, de exemplu, 93% dintre aceste recomandări au fost pur și simplu reluate din anii anteriori, fără modificări, dar și fără progrese semnificative.
Printre statele evidențiate cu cele mai mari derapaje sunt: Bulgaria, Croația, Ungaria, Italia și Slovacia, țări în care guvernele sunt acuzate că subminează în mod deliberat instituțiile democratice. În același timp, chiar și state considerate stabile, precum Franța sau Germania, înregistrează reculuri în materie de stat de drept. Numai Letonia pare că a făcut progrese reale, în timp ce majoritatea statelor fie stagnează (cum e cazul României), fie regresează.
Raportul evidențiază probleme persistente în câteva domenii cheie:
- slăbirea mecanismelor de control democratic,
- presiuni asupra sistemului judiciar,
- stagnare în lupta anticorupție,
- deteriorarea libertății presei și creșterea atacurilor împotriva jurnaliștilor.
Patru probleme grave din România
APADOR-CH a făcut o radiografie a modului în care (nu) funcționează statul de drept în România. Printre cele mai importante aspecte menționate în raport sunt următoarele:
- Neaplicarea European Media Freedom Act (EMFA): deși acest regulament european este deja în vigoare din august 2025, și direct aplicabil tuturor statelor membre, autoritățile din România nu pun în practică obligațiile privind transparența finanțării și a proprietății asupra mass-media. Conform regulamentului, autoritățile ar trebui să implementeze un sistem de monitorizare a proprietății în mass-media pentru a furniza o bază de date la nivel național care să conțină informații privind proprietatea asupra mass-mediei. Dimpotrivă, partide politice aflate la guvernare refuză chiar și furnizarea informațiilor publice privind sumele pe care le cheltuie cu propaganda. În același timp, numirile politice la conducerea instituțiilor media publice au continuat și în 2025, perpetuând controlul politic asupra presei și subminând independența editorială;
- Protecție ineficientă pentru avertizorii din justiție: din cauza unei interpretări discutabile dată de CSM actualei legi privind avertizorii, magistrații nu beneficiază, în practică, de statutul de avertizori în interes public, ceea ce descurajează semnalarea încălcărilor de lege/abuzurilor din justitie și reduce capacitatea sistemului de a se corecta din interior. APADOR-CH a cerut Ministerului Justiției să corecteze Legea avertizorilor, ca să fie mai clar că ea se aplică și în cazul magistraților, dar răspunsul primit a fost că nu e cazul, legea e bună așa cum e. ICCJ nu s-a pronunțat încă dacă noțiunea legală de „lucrător” folosită de legea avertizorilor se referă și la magistrați, păstrându-se astfel un grad de incertitudine cu privire la practica instanțelor (dacă vor admite sau nu că legea avertizorilor se aplică și magistraților);
- Eșecul Parlamentului/politicienilor de a pune legislația în acord cu deciziile CCR a generat o criză majoră în justiție, cu efecte directe asupra combaterii corupției: lipsa unui mecanism funcțional de punere în acord a legilor cu deciziile CCR a dus la un val de prescrieri, după decizia CCR din 2018. Parlamentul nu a intervenit la timp, creând un vid legislativ care ulterior a permis închiderea multor dosare penale, inclusiv de corupție și erodarea încrederii în justiție;
- Lipsa unor căi de contestare a hotărârilor CCR în materie electorală: în 2025 CCR a emis mai multe decizii în materie electorală, printre care și unele de interzicere a unor candidaturi, iar acestea nu au putut fi contestate în vreun fel. Acest lucru a arătat că e nevoie de o revizuire a legii de funcționare a CCR, pentru ca deciziile cu impact electoral major, care pot afecta încrederea publică în procesele democratice, să poată fi contestate în instanță.
Raportul Liberties este transmis an de an Comisiei Europene care elaborează la rândul ei un raport cu propriile constatări și cu recomandările aferente. Dar, după cum organizațiile societății civile au transmis de fiecare dată, în lipsa unor reacții ferme, recomandările Comisiei Europene nu mai sunt luate în serios.
Dacă până nu demult politicienii justificau orice măsură nepopulară spunând că „așa ne cere UE”, astăzi pare că nici măcar avertismentele privind statul de drept nu mai stârnesc teamă. Comisia trebuie să treacă de la recomandări tocite la acțiuni concrete, altfel aceste rapoarte riscă să rămână simple exerciții de imagine, iar degradarea statului de drept să continue, cu efecte directe asupra încrederii cetățenilor în valorile europene și implicit în UE.
Citiți Raportul Liberites privind statul de drept în UE în 2025 precum și secțiunea care privește România:
