Arhiva tag-ul pentru: APADOR-CH

Sunteți aici: / APADOR-CH

Articole

Raport asupra vizitei în Penitenciarul de maximă siguranță Galați

/în /de

La data de 20 mai 2019, două reprezentante APADOR-CH au vizitat Penitenciarul de maximă siguranță Galați. Cea mai recentă vizită a unor reprezentante APADOR-CH aici avusese loc în 2012, conform raportului de pe site-ul organizației.

Date generale

Penitenciarul Galați este situat în oraș și ocupă un complex de clădiri vechi, la care s-au făcut unele îmbunătățiri în ultimii ani, dar nu suficiente pentru a asigura condiții propice de deținere. Conducerea admite că în continuare există o supraaglomerare a penitenciarului și un grad de ocupare de 138%, deși numărul deținuților a scăzut simțitor în ultimii ani, prin aplicarea legislației privind recursul compensatoriu.

Lipsa de personal (numai 70% din schemă ocupată) și combaterea traficului de droguri și telefoane din interiorul penitenciarului au fost cele două mari provocări din ultimii ani, enunțate de conducere. La asta se adaugă incertitudinea existenței fondurilor bugetare pentru proiectele viitoare și chiar pentru salarii – conform directorului în bugetul pe 2019 ar exista bani pentru salarii numai până în octombrie. Disciplina și aplicarea riguroasă a regulilor sunt cele două principii enunțate frecvent de director, care spune că numai astfel a reușit să stopeze anumite practici ilegale din penitenciar.

Față de vizita din 2012, Penitenciarul nu mai are secția exterioară, deținuții de la regim deschis fiind cazați într-una din secțiile din oraș, deși unii dintre ei s-au plâns că astfel nu li se respectă condițiile de regim. De asemenea nu există niciun deținut care să muncească în afara penitenciarului, singurele munci prestate de deținuți sunt cele administrative din interiorul unității, la care sunt folosiți prin rotație în jur de 100 de deținuți, conform conducerii. Motivul ar fi lipsa personalului de pază și faptul că pentru însoțirea la muncă a unui deținut ar trebui dislocat personal de pază, ceea ce ar scumpi nejustificat prestația acelui deținut. Conducerea susține că „rulează” în medie 100 de deținuți din cei 400, doar la muncile administrative.

Efective, spații de cazare, aspect general

De la un efectiv de 1031 de deținuți, câți găzduia în 2014, Penitenciarul Galați a ajuns la 478 de deținuți la data vizitei, cazați într-o singură clădire, în 77 de camere a căror capacitate legală însumată (la 4 mp/deținut) este de numai 344 de locuri. 80% din efective reprezintă deținuți încadrați la maximă siguranță și închis, motiv pentru care conducerea consideră că penitenciarul trebuie să fie definit de acest regim de deținere, regimurile deschis și semideschis fiind considerate mai degrabă excepții.

Penitenciarul are prevăzute 378 de posturi în schemă, dar sunt ocupate numai 281, în creștere față de anii precedenți, dar nu suficient, directorul plângându-se de faptul că unitatea funcționează fără contabil de câțiva ani. Din aceștia, 196 sunt la siguranța deținerii, 17 la psiho-socio-educativ și 14 la sectorul medical.

Camerele din cele 8 secții de deținere sunt identice și au câte 17,70 mp fiecare, plus câte un grup sanitar de 5,98 mp. Fiecare cameră are în general câte 8 paturi, suprapuse câte două, cel de-al treilea rând de paturi fiind scos în 2018 (după cum spunea conducerea) sau în februarie 2019 (conform declarațiilor deținuților). Foarte puține camere au fost renovate complet, în sensul zugrăvirii și refacerii grupurilor sanitare, iar în aceste camere sunt cazați deținuții extrădați din penitenciarele din străinătate.

Toate saltelele au fost, însă, schimbate în 2015 și au fost reparate unele ferestre. În 2016 au fost mutate toate telefoanele de pe holuri în camere. Datorită conectării penitenciarului la rețeaua de apă a orașului se asigură apă curentă permanent, iar apă caldă de trei ori pe săptămână.

La intrarea în penitenciar a fost amenajat în 2018, în două containere, sectorul de primire a deținuților, unde are loc controlul bagajelor și cel corporal, precum și primirea cazarmamentului. Spațiul este curat și cel puțin până la construirea unor clădiri speciale, reprezintă o soluție civilizată de organizare.

În fața clădirii de deținere a fost amenajat în 2018 un teren de fotbal cu gazon sintetic.Acesta se adaugă terenului de fotbal existent în spatele curților de plimbare, care nu este decât o curte mai mare cu nisip, neamenajată ca teren de fotbal, dar folosită ca atare.

Clădirea cu spațiile de deținere este formată din două corpuri lipite, cu două scări de acces, una dintre ele fiind în renovare la data vizitei. Secțiile sunt dispuse astfel pe cele trei etaje ale clădirii:

Parter – Secția E1 (maximă siguranță) și Secția E8 (maximă siguranță și risc sporit);

Etajul 1 – Secția E2 (carantină și cabinetul medical) și Secția E7 (regim deschis);

Etajul 2 – Secția E3 (arest preventiv) și Secția E6 (arest preventiv și regim închis);

Etajul 3 – Secția E4 (regim închis și semideschis) și Secția E5 (regim închis).

Penitenciarul avea la data vizitei și 7 femei cazate în două camere, regim semi-deschis, aflate în tranzit de la alte penitenciare. Femeile făcuseră curat în camere, era proaspăt spălat pe jos în momentul vizitei, și au spus că beneficiază de condiții bune, dar erau nerăbdătoare să se întoarcă în penitenciarele de unde au venit, pentru că la Galați se simțeau izolate.

Blocul alimentar

În ziua vizitei, în meniul penitenciarului, scris cu creta pe o tablă de la intrarea în bucătărie, era ciorbă de fasole și piure cu carne de porc, cu varianta ciorbă de legume pentru regim. Dimineața în meniu fusese brânză, marmeladă și ceai. Deținuții primesc un ou la zece zile sau de cinci ori în zece zile la regim. Lapte și iaurt există de asemenea în meniu, fie dimineața, fie la cină – pentru diabetici. Pentru cină erau programate paste cu brânză sau varză cu slănină, în funcție de norma de hrană. Deținuții care lucrau la deservire primeau și niște slănină ca supliment alimentar.

În blocul alimentar era un abur dens de la cele opt marmite aflate în funcție și, ca urmare, mult condens pe pereți, igrasie și umezeală. Podeaua fusese spălată proaspăt și era udă. Responsabilul cu bucătăria a spus că motorul hotei nu face față la cantitatea de abur și de aceea este mereu condens.

Mâncarea avea aspect și miros plăcut, bucățile de carne fierte fuseseră porționate și conțineau predominant carne macră. În bucătărie lucrează 13 deținuți, 5 dimineața și 8 în restul zilei.

Conducerea susține că a investit în ultimul an în lucrări de întreținere a bucătăriei, zugrăvit, placat cu gresie și faianță, a cumpărat două marmite noi, totuși aburul constant de la prepararea hranei face ca aceste investiții să nu fie prea vizibile.

Asistență medicală

Penitenciarul Galați are trei medici generaliști, un medic stomatolog și zece asistenți medicali. În schemă există și un post de medic psihiatru, dar la ultimele două concursuri organizate pentru ocuparea lui nu s-a prezentat nimeni. Cabinetul medical se află la etajul 1, în secția de carantină. Reprezentantele APADOR-CH au discutat cu medicul generalist prezent, cu asistenta și medicul stomatolog. Aceștia susțin că zilnic la cabinetul medical se acordă în medie 60 de consultații de medicină generală și zece consultații stomatologice. Programările se fac pe camere, dar se acordă și consultații de urgență.

Conform personalului medical, afecțiunile predominante în rândul deținuților sunt cele psihice, într-un procent mult mai mare decât cei aflați în evidență și tratament – care sunt numai 20% din totalul deținuților. Urmează afecțiunile gastrice, hepatice și cardiace. Penitenciarul are în jur de 10-12 cazuri de hepatite, una-două cazuri de agresiuni pe lună între deținuți și foarte rare automutilări.

În 2018 în penitenciar au fost două decese: un infarct și un arestat preventiv care s-a sinucis. Asociația reiterează recomandarea pentru administrație de a intensifica serviciile psihologice oferite deținuților, cu precădere în perioadele de după pronunțarea condamnărilor.

Personalul medical a declarat că nu există nicio problemă de aprovizionare cu medicamente sau alte materiale, că deținuții au la dispoziție chiar și prezervative, cumpărate din fondurile unității, pe care le pot solicita personalului medical – și chiar o fac – și că în general situația asistenței medicale în penitenciar este bună.

Asociația apreciază faptul că personalul medical se preocupă, și prin distribuția de prezervative, să limiteze răspândirea de boli cu transmitere sexuală.

Cazurile grave care nu pot primi îngrijiri în incinta penitenciarului sunt transferate la spitalele din oraș (cel militar sau cel județean) sau la Penitenciarul-Spital Rahova.

Vizita pe secții

Aspectul secțiilor este uniform, nefiind o diferență vizibilă între regimuri, cu excepția celor de la Maximă siguranță și Risc, unde deschiderea ușilor pentru reprezentantele APADOR-CH s-a făcut în prezența grupei de intervenție cu mascați. Aceștia aveau echipament complet, cu numere de identificare pe piept și cască și cu cameră video pentru înregistrarea intervențiilor.

La data vizitei se făceau reparații la unele camere. Și aceste reparații fac parte din programul de întreținere pe 2019, în cadrul căruia conducerea spune că va zugrăvi toate cele 77 de camere, va monta rezervoare la toate WC-urile și va schimba tâmplăria cu una de tip termopan.

Fiecare secție are amenajată o cameră numită „club”, cu mobilier nou, bănci de o persoană, unde se țin diverse activități socio-educative. Pe fiecare hol există și un infochioșc la care deținuții își pot verifica creditul de pe cartelă și pot consulta legislația și situația juridică.

Într-una dintre camerele din secția 2 a fost amenajată și o frizerie, unde un deținut, calificat în cadrul unui curs desfășurat în 2018 în penitenciar, tunde deținuții din secția 2. În timpul discuțiilor cu deținuți din alte secții, unii s-au plâns că nu au acces la un frizer, deși există frizerie în penitenciar și că sunt nevoiți să se tundă în baie, improvizat.

Conducerea a motivat că nu permite circulația deținuților din alte secții în secția 2 (carantină), la frizerie, pe motiv că asta poate crea disensiuni între deținuți sau poate facilita traficul de obiecte interzise. În plus, frizeria este amplasată într-un spațiu circulat, în apropiere de cabinetul medical și camerele de carantină.

Toate camerele au telefoane care funcționează atât ca legătură cu exteriorul cât și ca modalitate de alertare a gardienilor.

Camera E7.6 – regim deschis – opt persoane/opt paturi. Deținuții aveau la dispoziție un grup sanitar format dintr-un WC turcesc, un duș și o chiuvetă, toate cu un aspect relativ curat. Au spus că au apă caldă de două ori pe zi, dar că uneori nu le este suficient să se spele toți, mai ales că ei fac munci administrative.

În rest au declarat că mâncarea are gust bun și carne în fiecare zi – unii dintre ei lucrând chiar la blocul alimentar – și că telefonul funcționează suficient, de la 8 dimineața, după apel, până seara la 21.00

O altă cameră din secția E7 – regim deschis – opt deținuți/opt paturi. Spațiul rămas între paturi este destul de mic încât să se umple în momentul în care fiecare deținut stă în picioare în dreptul patului. Oamenii au reclamat că nu ies suficient de mult la aer, că sunt scoși în curțile de plimbare numai între 14.00 și 18.00 și că apa caldă este insuficientă ca să se spele toți din cameră. Întrebați dacă au reclamat aceste neajunsuri la judecătorul delegat, deținuții au spus că nu, pentru că au impresia că nu se rezolvă nimic și mai mult, ar putea avea neplăceri dacă o fac.

Camera E8.4 – maximă siguranță – șase persoane/șase paturi. Deținuții de aici nu au avut plângeri cu privire la condițiile de penitenciar.

Camera E8.3 – Risc pentru siguranța penitenciarului – șase paturi/cinci deținuți, au declarat de asemenea că în penitenciarul Galați condițiile sunt mai bune decât în altele și chiar că prețurile la magazin sunt mai mici față de alte penitenciare.

O cameră de pe secția E1 – maximă siguranță – șase paturi/patru persoane. Grupul sanitar era degradat, iar deținuții au avut mai multe plângeri:

  • Că durează o săptămână până când sunt duși la medic;
  • Că prețul unui minut de convorbire telefonică e mai mare decât în alte penitenciare – 60 de bani;
  • Că nu sunt lăsați să-și usuce hainele în cameră – conducerea a motivat că există uscătorie acolo unde sunt mașinile de spălat și deținuții primesc hainele gata uscate, iar a și le întinde ei în camere la uscat ar fi neigienic și ar produce igrasie;
  • Că nu sunt scoși în curtea de plimbare decât de la 8 la 10 și că nu există toalete în curți;
  • Că, deși penitenciarul are o curte de plimbare dotată cu instalații de forță, deținuții nu au acces la ele, iar la fotbal sunt scoși doar o dată pe lună și nu pe terenul cel nou, ci într-o curte de plimbare mai mare, cu nisip pe jos.
  • Un deținut a reclamat faptul că deși nu a mai avut niciun raport de incident în ultimele șase luni, totuși nu i-a fost schimbat regimul de deținere, el considerând că e ținut în continuare la grad de risc sau maximă siguranță, pentru ca lucrătorii din penitenciar să primească sporuri salariale.

Conducerea a motivat că deținuții nu au acces la curtea cu instalații de sport pentru că se pot răni/agresa, iar accesul la terenul nou de sport este considerat o recompensă pentru cei de la regimurile mai puțin severe, la care cei de la maximă siguranță și risc pot eventual să țintească în timp, printr-un comportament adecvat.

Camera E1.7 – maximă siguranță – Unul dintre deținuții din cameră părea că se simte rău, spunea că îl doare o măsea, ceruse să fie dus la stomatolog dar încă nu fusese dus. Avea și o rană urâtă la călcâi, făcută de deținuții din Penitenciarul Giurgiu, de unde venise, și pentru care spunea că primise ajutor medical la Galați. Deținutul încerca să obțină un transfer definitiv de la Giurgiu la Galați, pe motiv că e agresat de colegii de celulă din Giurgiu și că la Galați e mai aproape de casă – el fiind din Tulcea. Dar se plângea că nu i se aprobă această cerere.

Camera E1.2 – maximă siguranță – cinci persoane/șase paturi, deținuții au reclamat că prețurile de la magazinul penitenciarului li se par mari și că mâncarea furnizată e de calitate proastă. Au spus că în general sunt scoși la diferite cursuri de cultură generală, în fiecare lună, dar că și-ar dori mai degrabă să primească o calificare în timpul petrecut la penitenciar.

În timpul vizitei, într-unul din cluburile unei secții avea loc examenul scris pentru un curs de prim ajutor la care, conform profesorului examinator, participaseră mai mulți deținuți, dar la examen rămăseseră doar doi.

Pe aceeași secție se află și camera de izolare, aflată în renovare la momentul vizitei. Conform conducerii, camera nu mai fusese folosită de multă vreme.

În camera E1.6 – maximă siguranță – cu șase paturi, din care unul singur avea saltea, era cazat temporar un tânăr aflat în tranzit la Galați. Camera era într-o stare avansată de degradare, la fel și grupul sanitar, tânărul nu avea nimic în cameră în afară de salteaua goală de pe pat și părea că se află într-o stare psihică tensionată. Întrebat de cât timp stă așa a spus că de câteva zile și că urma să plece în alte câteva zile.

Conducerea penitenciarului a motivat că tânărul fusese agresiv, spărsese televizorul și fusese cazat singur deoarece nu se înțelegea cu alți deținuți. Pe biroul ofițerului de serviciu erau două ziare locale, cu care ar fi urmat să i se asigure tânărului singur în cameră dreptul la informare.

Asociația consideră că în astfel de cazuri deținuții, mai ales din grupurile vulnerabile, trebuie să primească atenție sporită și să se încerce pe cât posibil cazarea în camere cu alți deținuți.

În secția E3 – arest preventiv, erau mai mulți tineri, unul dintre ei cazat de asemenea singur într-o cameră E3.8. Această cameră avea televizor, iar tânărul cazat în ea spunea că stă în aceeași cameră ori de câte ori vine în tranzit la Galați, în ultimele patru luni. El spunea că e scos la plimbare zilnic de la ora 12 și o dată pe săptămână la fotbal, tot singur. Tânărul părea într-o stare psihică stabilă.

O cameră de pe secția E3 – arest preventiv – opt paturi/opt persoane. Arestații spun că au activități socio-educative, cursuri de două-trei ori pe lună, acces la bibliotecă, dar s-au plâns că apa de la robinet miroase urât uneori, că WC-ul turcesc din grupul sanitar nu are bazin și sunt nevoiți să toarne apa în WC cu recipiente improvizate, și că apa caldă, câte o oră jumate pe zi, este insuficientă ca să apuce să se spele toți ocupanții camerei. Unii au spus că le e teamă să reclame condițiile de teama repercusiunilor. Cei opt au spus că ar aprecia dacă penitenciarul ar amplasa măcar pe hol un frigider în care să-și păstreze alimentele perisabile, întrucât în camere locul de depozitare e mic și impropriu pentru depozitarea legumelor, fructelor, mai ales pe timp de vară. Ei au acces la magazin numai o dată pe săptămână, și astfel sunt nevoiți să cumpere mai multe alimente, pentru toată săptămâna, și deci au nevoie de spațiu propice de depozitare.

Conducerea penitenciarului a motivat că nu există un temei legal pentru amplasarea de frigidere pentru deținuți și că atâta vreme cât le oferă zilnic mese calde, deținuții nu au motive să depoziteze alimente în camere. Directorul admite că a existat această practică, dar că prin frigiderul de pe hol se făcea trafic cu droguri între camere, iar agenții se transformaseră în chelneri pentru deținuți.

Camera E6.7 – regim închis – șase persoane/opt paturi. Grupul sanitar degradat, igrasie în cameră. Deținuții s-au plâns că au ploșnițe, unul dintre ei a arătat câteva ciupituri pe picioare. Un altul s-a plâns că deși este diabetic, nu primește tratament, dar un coleg de cameră l-a contrazis, spunând că probabil nu are nevoie de tratament, de aceea nu primește. Un alt deținut a spus că la magazinul penitenciarului uneori marfa este expirată, că a avut o intoxicație de la niște ouă cumpărate de la magazin.

Întrebată de acest aspect, vânzătoarea de la magazin a replicat că marfa este în termen, dar se poate altera în condițiile improprii în care este ținută în camere.

Deținuții au mai adăugat că participă la diverse cursuri frecvent, dacă se înscriu, însă erau nemulțumiți că pe terenul cel nou de fotbal, cu iarbă sintetică, nu pot juca fotbal decât deținuții din echipa penitenciarului.

O cameră din secția E6 – regim închis – opt paturi/șapte persoane. Camera și mai ales grupul sanitar erau într-o stare avansată de degradare, pline de igrasie. Deținuții s-au plâns și ei de ploșnițe, de mâncarea proastă și care e nevariată, de igrasia din cameră și din grupul sanitar, de lipsa bazinului la WC și de faptul că dincolo de geamurile camerei sunt montate panouri care împiedică aerul să intre – de aceea aveau și geamurile scoase. Tot ei au punctat că penitenciarul nu are o sală de sport, iar în curtea de plimbare în care sunt instalațiile de forță nu au avut acces decât în cadrul unui curs, pe care orice deținut nu-l poate face decât o singură dată pe perioada detenției. Deținuții mai erau nemulțumiți de lipsa unui frizer, de prețurile mari de la magazin, de faptul că nu pot munci în afara penitenciarului, de inutilitatea cursurilor educative – au argumentat că un deținut care merge la clasele de liceu este de fapt analfabet.

Conducerea penitenciarului a declarat că află pentru prima dată de existența ploșnițelor în unele camere vizitate de reprezentantele APADOR-CH, spunând că o dezinsecție fusese făcută cu puțină vreme înainte, dar că este posibil ca ploșnițele să fi venit în bagajele vreunui deținut din alt penitenciar. Cât privește cea de a doua plasă de la geam, conducerea susține că aceasta a fost montată ca să stopeze traficul de obiecte interzise între camere.

În secțiile E5 și E4 – regim închis, sunt deținuții folosiți la muncile administrative din penitenciar: bucătărie, spații verzi, atelierul de tâmplărie.

Camera E5.4 – regim închis/munci administrative – 8 paturi/8 persoane – Deținuții spun că au avut ploșnițe până acum câteva luni, dar s-a dat cu soluție și nu mai au. S-au plâns că din cauza muncii nu au timp și de alte activități, dar au spus că sunt scoși periodic la terenul de fotbal cu gazon. Și ei spuneau că la magazin se găsesc alimente expirate.

Camera E4.6 – regim închis – șase paturi/cinci persoane – arăta bine, renovată, grupul sanitar reabilitat, deținuții erau extrădați din UK și trebuia să li se ofere condiții decente de detenție, promise de statul român la repatrierea lor.

Asociația consideră că administrația face o discriminare între deținuți, oferindu-le condiții mai bune celor extrădați, doar pe acest criteriu.

Camera E4.2 – regim închis – opt paturi/șase persoane – deținuții au apreciat că beneficiază de condiții „ca la pârnaie în România, nu se compară cu cele din Germania sau Italia”. Și deținuții de aici s-au plâns de faptul că nu au acces la curtea de plimbare cu instalațiile de forță, că nu sunt scoși la terenul cel nou de fotbal și că mâncarea nu are gust.

Curțile de plimbare sunt practic niște cuști lipite între ele, dispuse la capătul clădirii cu secțiile de deținere. Nu au nicio dotare, deținuții care ies la curtea de plimbare nu au altă activitate de făcut decât mersul dintr-un colț în altul al cuștii. Terenul de fotbal cu nisip se află în spatele curților de plimbare și urmează să fie micșorat prin construcția unei biserici.

Sectorul vizite, magazinul și capela

Sectorul vizite are șase cabine de vizită cu separator și patru mese pentru vizita fără separator. Din pachetul pe care deținuții au voie să-l primească de la familie au fost excluse lichidele din cauza faptului că în ultimii ani au fost descoperite inserții nepermise în sticlele de suc sau apă – de exemplu alcool.

Capela penitenciarului, o construcție mică dar foarte bine amenajată prin grija preotului ortodox angajat al penitenciarului, va fi mutată într-o construcție mai mare ce urmează să se facă în curtea penitenciarului, pe locul ocupat acum de curțile de plimbare. Acestea vor fi redimensionate și mărite – susține conducerea penitenciarului – prin micșorarea terenului de fotbal cu nisip. Biserica ce se va construi, spune preotul penitenciarului, va fi finanțată din banii arhiepiscopiei. Motivul pentru care e nevoie de o biserică mai mare ar fi acela că preotul nu poate să țină toate rânduielile religioase în capela care este prea mică.

Magazinul penitenciarului era bine aprovizionat și spațios. Prețurile alimentelor de bază erau afișate la vedere, o apă la 2 l costa între 1,8 și 3 lei, o sticlă cu suc de 2 l – între 4 și 6 lei, un pachet de cafea Jacobs de 250 de gr – 12,55 lei. O saltă verde costa 4 lei, o legătură de ceapă verde – 2 lei, portocalele – 5 lei kg, merele – 3 lei kg. Deținuții nu au voie să comande pizza sau alte mâncăruri gătite, deși această practică fusese permisă anterior în penitenciar. Conducerea a interzis-o pe motiv că astfel se făcea trafic de droguri.

Unii dintre deținuți au semnalat reprezentantelor APADOR-CH faptul că igiena din camera intimă lasă de dorit. Aceasta este dotată cu pat, televizor și frigider, are un grup sanitar cu duș, și într-adevăr nu frapează prin igienă. Mai ales salteaua și lenjeria patului erau într-o stare precară.

Conducerea a motivat că oricum fiecare deținut își aduce propria lenjerie în camera intimă și că nu le poate pretinde, din păcate, deținuților să facă și curat în cameră după ce li se termină vizita.

Școala și sectorul socio-educativ

În Penitenciarul Galați funcționează o școală (într-o clădire separată de corpul de deținere) cu clase 1-8 (reunite în șase clase) și două clase de liceu – a 9-a și a 11-a. La data vizitei, cursurile din ciclul secundar avuseseră loc dimineața, iar reprezentantele APADOR-CH au putut vedea doar o oră de desen tehnic la clasa a 9-a, cu o clasă plină de deținuți care se calificau astfel în tâmplărie. Profesorii vin din oraș și sunt plătiți de Inspectoratul școlar. Clasele în care se țin cursuri sunt dotate cu același mobilier nou ca și cluburile din secții. Numărul deținuților care participă la cursuri de școlarizare este în medie de 70 pe an.

Școala are și un grup sanitar care arată mai bine decât cele din camere, și o curte betonată în care era amplasată o masă de ping-pong.

Un deținut din clasa de desen s-a plâns că nu face și practică în atelierul de tâmplărie, ci învață doar teorie. Conducerea a explicat că practica se face numai în prezența unui instructor calificat, pentru că atelierul are obiecte ascuțite ce necesită supraveghere, și numai în ultimele două săptămâni din programă.

Sectorul socio-educativ pare că funcționează cel mai bine în Penitenciarul Galați. Responsabilii au reușit să organizeze activitatea celor trei asistenți sociali, trei psihologi, trei educatori și doi monitori sportivi existenți (deși schema e mai mare și aici) astfel încât să le ofere tuturor deținuților posibilitatea de a face măcar o activitate educativă pe lună. Iar în timpul discuțiilor cu deținuții, majoritatea au recunoscut că de astfel de activități nu duc lipsă, doar de cursuri de calificare ar simți nevoia mai mult.

Programul de sport, de care s-au plâns cei mai mulți dintre deținuți, pe regimuri, este următorul:

  • Tinerii și cei de la regimul deschis – de două ori/săptămână
  • Regim închis – o dată/săptămână
  • Maximă siguranță și risc – de două ori/lună și numai pe terenul de fotbal din spatele cuștilor de plimbare, unde există pază cu foișor.

Responsabilii sectorului socio-educativ susțin că faptul că nu le oferă acces tuturor pe terenul nou de fotbal reprezintă o motivație pentru cei de la regimurile de maximă siguranță și risc, să se comporte bine și să dobândească mai repede o schimbare de regim.

Penitenciarul are un proiect de construire a unei săli de sport, pentru care așteaptă aprobări de la ANP.

În ultimii ani a fost făcută, din sponsorizări, frizeria, și a fost calificat în meserie un deținut din secția 2. Tot în cadrul unui proiect sponsorizat a fost amenajat un atelier de croitorie, dar care nu funcționează decât pentru uzul penitenciarului, la fel ca și cel de tâmplărie.

Serviciul mai are în componență și un studio TV cu circuit închis și o bibliotecă dotată cu un fond de carte generos, primit din donații (în jur de 2000 de volume). Un deținut, care e responsabilul cu biblioteca, adună articole scrise de deținuți, le introduce în computer și editează astfel o revistă a penitenciarului la fiecare trei luni.

Judecătorul delegat

Judecătorul delegat a declarat că din cele 150 de plângeri primite de la deținuți în ultimul an, cele mai multe sunt contestații privind regimul de executare a pedepsei. În privința plângerilor despre condițiile de cazare, cele mai multe sunt „preformulate”, după cum consideră judecătorul, deținuții invocând deja un drept de opțiune: unii cer bani drept compensare pentru condițiile proaste de detenție, alții cer să  să fie mutați la condiții corespunzătoare în locul zilelor câștig. În opinia judecătorului delegat, numai în jur de 5% din Penitenciarul Galați are condiții corespunzătoare de detenție, în privința spațiului de 4mp/deținut.

Alte solicitări pe care deținuții le fac la judecătorul delegat vizează „oprimarea și opresiunile administrației”. Judecătorul spune că deținuții se înscriu în audiențe în special înainte de comisiile de liberare condiționată și acuză administrația de rea credință. În general se plâng că au cerut diverse lucruri administrației penitenciarului și nu au primit.

În fiecare joi, la audiențele judecătorului delegat sunt înscriși patru-cinci deținuți. Judecătorul apreciază că le dă dreptate în cam 5% din cazuri și că nu a avut în general cazuri de decizii infirmate de instanță.

Unele plângeri au vizat și intervenții ale mascaților în camerele de deținere și agresiuni ale acestora. Judecătorul spune că în parte a admis acele reclamații întrucât deținuții au fost oarecum provocați să reacționeze, dar că nu trebuie pierdut din vedere nici specificul locului.

Planuri de investiții

Penitenciarul are în plan să construiască două noi corpuri de clădire: unul în continuarea celui existent, lipit de acesta prin niște curți de plimbare modernizate, și al doilea corp la intrare, în locul actualelor containere, pentru primirea deținuților. Capacitatea de cazare a noului corp de deținere ar fi de 150 de locuri. Momentan proiectele se află înainte de faza de studii de fezabilitate. Conform angajamentelor ANP aceste corpuri ar trebui să fie gata în 2022.

În planul de investiții pe termen scurt precum și în buget sunt cuprinse doar renovarea camerelor, reparația gardului penitenciarului, care are porțiuni fragile, reparația acoperișului centralei termice și câteva reparații la clădirea școlii.

Concluzii și recomandări

Asociația apreciază că față de 2012, unele lucruri din Penitenciarul Galați s-au schimbat în bine, însă condițiile de detenție în general și supraaglomerarea camerelor rămân în continuare de rezolvat.

De asemenea, este de apreciat că sectorul socio-educativ reușește să implice un număr mare de deținuți în activități educative. Ar fi de dorit o accentuare pe latura de cursuri de calificare, pentru a le oferi deținuților un atu la ieșirea din penitenciar, pe piața muncii.

O atenție sporită ar trebui dată asistenței psihologice, mai ales în condițiile în care mulți deținuți suferă de afecțiuni psihice.

Este de înțeles și de apreciat de asemenea preocuparea conducerii de a stopa traficul de droguri și de telefoane, despre care spune că se petrecea la scară mare în anii dinainte de 2017. Însă unele măsuri luate în acest sens par a fi de natură să pedepsească in corpore deținuții și să le îngreuneze și mai mult detenția, pe lângă condițiile și așa improprii. Aceste efecte par să se reflecte și într-o ușoară creștere a numărului de agresiuni și autoagresiuni petrecute în rândul deținuților, conform datelor din raportul de activitate pe 2018 – 68 de cazuri în 2018 față de 48 în 2017, în condițiile scăderii numărului de deținuți (de notat că aceste cifre din raportul oficial par să contrazică informațiile predominant pozitive oferite  de cadrele medicale ale penitenciarului, în discuția cu reprezentantele asociației). Conform aceluiași raport, a crescut spectaculos numărul actelor de violență la adresa cadrelor, de la 1 în 2017 la 14 în 2018, ceea ce poate denota o stare latentă de nervozitate în rândul deținuților.

Asociația recomandă administrației penitenciarului:

  • Să acorde o importanță mai mare igienei din camere, pentru prevenirea apariției ploșnițelor;
  • Să revină asupra deciziei de interzicere a frigiderelor pe holurile secțiilor, pentru uzul deținuților – chiar dacă penitenciarul le oferă mese calde acestora, deținuții au nevoie de un aport de fructe și legume proaspete, pe care penitenciarului nu le oferă, iar păstrarea lor în frigider mai ales pe timp de vară este esențială;
  • Să mărească perioada de distribuire a apei calde, de la o oră jumătate-două la trei ore, măcar în camerele cu opt persoane, astfel încât să apuce fiecare să se spele;
  • Să încerce să găsească soluții pentru ocuparea deținuților prin munci remunerate, măcar pentru cei aflați la regim deschis, care nu ar necesita o pază atât de strictă;
  • Să regândească accesul deținuților la activitățile sportive, în sensul sporirii acestor activități.

 

Alte recomandări se găsesc în cuprinsul raportului.

Livia Popa

Dollores Benezic

Răspunsul ANP la acest raport

Recomandările APADOR-CH privind asistența juridică gratuită

/în /de

În cadrul proiectului Dreptul la un avocat, în lege și în practică, la cererea reprezentanților Ministerului Justiției, APADOR-CH a formulat și transmis către MJ câteva recomandări privind transpunerea în legislația națională a prevederilor Directivei 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016, privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare.

Concret, APADOR-CH a formulat un set de patru recomandări stabilite în cadrul grupului de lucru cu specialiști din domeniul juridic (polițiști, procurori, avocați), constituit special pentru asta:

    1. Este necesar ca în legislația națională să fie definită noțiunea de asistență juridică gratuită eficace și de o calitate adecvată, așa cum prevede Directiva europeană

 

În acest context, asociaţia recomandă ca în legea de transpunere a directivei amintite să fie prevăzute cel puţin criteriile în funcţie de care se va aprecia dacă asistenţa juridică din oficiu a fost sau nu „eficace şi de o calitate adecvată”. Textul legal propus de asociaţie este următorul:

Criteriile în funcţie de care se apreciază, pentru fiecare cauză, calitatea adecvată şi eficacitatea asistenţei juridice din oficiu sunt următoarele:

– asigurarea continuităţii asistării de către un avocat pe toată durata procedurilor

– studierea temeinică a dosarului cauzei

– prezentarea la fiecare termen la instanţa de judecată sau la organul de urmărire penală

– depunerea de concluzii scrise sau note de şedinţă, la cererea instanţei de judecată sau ori de câte ori natură sau dificultatea cauzei impun acest lucru

– depunerea tuturor diligenţelor pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor clientului, prin folosirea mijloacelor prevăzute de lege pe care le consideră ca fiind favorabile clientului

– existenţa unui nivel de competenţă/pregătire profesională corespunzător naturii sau complexităţii cauzei.

2. Pentru obținerea unei asistențe juridice de calitate e nevoie de finanțare și de prevederea expresă în legislație că procurorul și judecătorul nu pot cenzura cuantumul onorariului avocatului din oficiu, stabilit de Barou

3. Stabilirea prin lege a principiului delegării unice a avocatului din oficiu, astfel încât să existe o continuitate a reprezentării avocatului pe toată durata procesului sau a cercetării penale

4. Facilitatea accesului la dosar pentru avocatul din oficiu. În acest sens APADOR-CH propune completarea art. 94 al. 1 din Codul de procedură penală astfel:

Art. 94. – (1) Avocatul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv. Procurorul soluţionează cererea de consultare a dosarului formulată de avocat în termen de 5 zile de la primire.

Citiți pe larg recomandările APADOR-CH transmise MJ. Amintim că Directiva 2016/1919 trebuie transpusă în legislația românească până la 25 mai 2019

Recomandările APADOR-CH privind asistența juridică gratuită

Dreptul la un avocat, în lege, în practică și înainte de infringement

/în , /de

Concluziile unor întâlniri calme între avocații practicieni, polițiști, procurori și reprezentanți ai Ministerului Justiției, în pregătirea transpunerii Directivei europene privind asistența juridică gratuită

Îmbunătățirea accesului la asistență juridică pentru persoanele private de libertate este obiectul proiectului pe care APADOR-CH îl derulează  începând de anul trecut,  în întâmpinarea momentului la care va trebui transpusă Directiva 1919/2016 privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale (adică în mai 2019).

Transpunerea acestei directive este numai o parte din motivația proiectului, celelalte vizând și alte aspecte ce țin de practica juridică a apărării din oficiu, aspecte relevate de un proiect mai vechi al APADOR-CH, din care reieșea că la baza dispunerii arestului preventiv stă de multe ori și o apărare defectuoasă. Concluziile acelui proiect arătau că avocații nu sunt întotdeauna prezenți la audierile în cadrul cărora se dispune măsura arestului preventiv sau au timp limitat pentru a se informa despre caz și a pregăti apărarea, astfel încât să influențeze procedurile. În plus, mulți dintre judecători admit că sunt înclinați să se bazeze în luarea deciziilor în principal pe argumentele procurorilor. Acest lucru îi poate face pe avocații apărării mai puțin motivați să dedice timp și efort în etapa de dinainte de judecată, în ciuda impactului asupra libertății clienților lor și asupra rezultatelor cazului.

Ca să aflăm de la sursă ce stă la baza acestei demotivări a avocaților, în perioada septembrie-decembrie 2018, APADOR-CH a invitat mai mulți specialiști ai sistemului de justiție penală (avocați, procurori, polițiști) în cadrul unui grup de lucru care a avut mai multe întâlniri și a evaluat principalele bariere de ordin normativ și practic pe care practicienii le întâmpină în activitatea curentă.

Principalele probleme identificate de grupul de lucru au fost:

  1. Onorariile prea mici ale avocaților din oficiu – cu propunere de majorare a acestora;
  2. Accesul greoi la dosar – cu propunerea de realizare a unui dosar electronic astfel încât să aibă timp și avocatul să-l studieze înainte de audieri;
  3. Slaba pregătire a unor avocați – cu propunerea de introducere în regulamentele breslei a obligativității instruirii continue ca o condiție pentru obținerea unei acreditări anuale;
  4. Lipsa de continuitate a avocatului în cadrul aceluiași dosar – cu propunerea de folosire a unei delegări unice într-un dosar, astfel încât același avocat să-l reprezinte pe inculpat pe toată durata cercetării sau pe toată durata procesului.

Dacă punctul 1 a fost rezolvat teoretic în acest an, prin acceptarea de către Ministerul Justiției a unei majorări a onorariilor din oficiu (chiar dacă bugetul este încă o necunoscută), celelalte puncte par să mai aibă nevoie de impulsuri pe la instituțiile responsabile: Ministerul public, Ministerul Afacerilor Interne, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Națională a Barourilor din România, Ministerul Justiției.

Ieri, 4 aprilie, am reușit să aducem la aceeași masă, pe lângă avocați și trei actori importanți în acest proces juridic: reprezentanți ai Ministerului Justiției – Departamentul de elaborare acte normative – un reprezentant al Parchetului general și un reprezentant al IGPR (care de altfel a fost în grupul de lucru pe toată durata proiectului). Discuțiile au fost tehnice, dar și practice, și sincere. Reprezentanții MJ au admis că în cadrul ministerului abia acum se constituie un grup de lucru care va analiza modul în care trebuie transpusă (luna viitoare) Directiva privind asistența juridică gratuită și au notat cu interes propunerile APADOR-CH și ale avocaților invitați.

Reprezentantul Parchetului a spus că e gata să „dea scris” că vom avea infringement din cauza netranspunerii directivei la timp, întrucât, cunoscând procedurile de lucru ale administrației românești, vor trece cel puțin șase luni până când ar putea fi transpusă directiva în legislație. Dacă nu se dă o ordonanță de urgență.

Discuțiile au fost, totuși, benefice, reprezentanții instituțiilor publice fiind de acord că problemele identificate în cadrul grupului de lucru sunt reale și pot fi rezolvate, cel mai probabil în același timp cu alte probleme ale sistemului, cum ar fi lipsa de spații de lucru corespunzătoare pentru procurori și polițiști sau lipsa calculatoarelor (care în unele parchete sunt vechi de cel puțin 15 de ani).

APADOR-CH a luat în serios promisiunile de deschidere instituțională și va transmite tuturor responsabililor un plan concret de măsuri care să ajute la îmbunătățirea muncii avocaților și implicit a calității apărării din oficiu. Mai ales că această calitate se cere a fi definită concret chiar de către Directiva 1919/2016, ce ar trebui transpusă luna viitoare în legislația românească.

Raport privind vizita APADOR-CH efectuată la Penitenciarul Giurgiu

/în /de

La data de 5 februarie 2019, două reprezentante ale APADOR-CH au făcut o vizită la Penitenciarul Giurgiu. Ultima vizită a fost în 2009, conform raportului de pe site-ul asociației. Vizita a început la ora 10.40 și s-a încheiat după ora 17.00.

Date generale

Penitenciarul Giurgiu este considerat cel mai mare din țară, cu o capacitate de peste 1500 de locuri. Construcția lui a început în 1994 și a fost ianugurat în 2000, deși unele părți din proiect nu erau finalizate la acea dată. În prezent Penitenciarul Giurgiu are 14 secții în care sunt deținuți bărbați în toate regimurile de deținere: deschis, semi-deschis, închis și maximă siguranță. De asemenea are o secție pentru arest preventiv. Deși în principal deservește aria Giurgiu, Teleorman, Ilfov și București, penitenciarul avea la data vizitei și deținuți din zone mai îndepărtate ale țării, transferați pentru că aici există un grad de ocupare mai mic faţă de media penitenciarelor din ţară, de când capacitatea penitenciarului s-a mărit.

Cea mai recentă secție dată în folosință cu două săptămâni înainte de vizită este secția 14, proiectată să respecte standardele europene în materie. Secția, construită pe structurile a două clădiri vechi, a fost in întregime reproiectată şi deserveşte regimul deschis cu o capacitate de aproximativ 120 de locuri.

Efective și personal

Conform datelor furnizate de conducere, penitenciarul are următoarea organizare pe cele 14 secții:

1 secție carantină, arest preventiv (E1)

5 secții Regim Închis (E2-E6)

5 secții cu Regim Maximă Siguranță (E7-E12)

1 secție persoane vulnerabile medical social (E9)

1 secție infirmerie (E13)

1 secție Regim Deschis (E14)

Capacitatea penitenciarului, calculată de administrație la o normă de 4mp/deținut este de 1513 locuri, în camere de 2 paturi, 4 paturi, 8 paturi și 10 paturi.

Totuși, conform conducerii, la acest moment numai 50% din penitenciar asigură condiții conforme de deținere. Chiar dacă nu mai este supraaglomerat, multe camere din penitenciar încă nu îndeplinesc standardele legale în vigoare, din punct de vedere igienic.

Numărul de paturi instalate este 1538. Numărul deținuților existenți în unitate la data vizitei era de 1277, cazați astfel: 425 Regim Maximă Siguranță, 606 Regim Închis, 13 Regim Semi-Deschis, 123 Regim Deschis, 38 Arest Preventiv, 1 femeie, 1 minor, 59 de tineri, 11 în carantină. Gradul de ocupare la data vizitei era de 80,24%.

Tot 80% este și gradul ce ocupare a schemei de personal a penitenciarului. Din totalul posturilor prevăzute în schema pe 2019 – de 527 de locuri, numai 426 sunt ocupate, cu un deficit resimțit acut la zona operativă, socio-educativă și medicală.  

Starea economică a penitenciarului

Bugetul rectificat de care a beneficiat penitenciarul în 2018 a fost de 45,7 milioane de lei, din care 37,9 milioane de lei au fost cheltuieli de personal și 6,7 milioane cheltuieli cu bunuri și servicii. 1,9 milioane de lei din buget au fost venituri proprii, obținute din munca deținuților, o sumă cu 28% mai mare decât în anul precedent.

Conform conducerii, unitatea are o capacitate scăzută de cheltuire a fondurilor destinate reabilitării spațiilor de deținere, întrucât nu găsește mână de lucru calificată nici în interiorul penitenciarului, printre deținuți, nici în exterior. Numai 23% din programul de reparații anual a fost realizat în regie proprie în 2018.

În 2018 au fost reamenjate 23 de camere din secția E1 – tâmplărie nouă, instalații electrice, sanitare. În total 306 camere din penitenciar au avut distrugeri și au necesitat diverse lucrări de întreținere.

Tot în 2018 a fost dublat cuantumul alocației de hrană de la 3,5 la 7 lei/zi/deținut și s-a majorat substanțial valoarea materialor igienico-sanitare. Deținuții primesc lunar de la administrație: aparat de ras, hârtie igienică, pastă de dinți, pastă de ras, pieptene, săpun, șampon, unghieră, detergent etc. Conform declarațiilor unor deținuți, aceste materiale sunt suficiente.

Conform calculelor administrative, cheltuielile lunare cu un deținut sunt de 505 lei, la care se adaugă cuantumul reprezentând salariile personalului.

Investiții 2019

Conducerea penitenciarului a planificat pentru 2019 două investiții importante:

  • Reconfigurarea curților de plimbare și
  • Refacerea blocul alimentar.

Blocul alimentar

Starea blocului alimentar pare a fi cea mai problematică din tot penitenciarul. Încăperea are tâmplărie veche, cu geamuri sparte pe alocuri, pardoseală murdară și avariată, un sistem de ventilație defectuos, ceea ce explică formarea igrasiei existentă pe tavan si pereţii încăperilor. La momentul vizitei era un miros greu suportabil, desi o echipă de deținuți făcea curățenie în diversele încăperi ale blocului alimentar, după finalizarea mesei de prânz. 18 deținuți lucrează în blocul alimentar în 2 ture. Vestiarele și grupurile sanitare folosite de deținuți erau într-o stare precară de igienă. Diversele ustensile pentru curăţat zarzavat sau cartofi erau ruginite şi ieşite demult din perioada normală de utilizare.

Conducerea penitenciarului admite că blocul alimentar nu a fost refăcut de la recepționarea penitenciarului, din 2000. A fost doar văruit periodic și s-au înnoit marmitele, care acum sunt într-o stare bună. În 2018 conducerea a făcut o notă de fundamentare și a obținut aprobara pentru o investiție de refacere a blocului alimentar din temelii. În 2019 este programată proiectarea investiției și în 2020, realizarea ei.

În ziua vizitei meniul a fost format din:

la mic dejun – ceai, pâine, marmeladă, margarină, brânză și ou (la norma pentru diabet);

la prânz – ciorbă de pasăre, varză cu cârnat (oferit deținuților în stare crudă, afumat) sau cu carne de pasăre (pentru musulmani);

la cină – tocăniță de cartofi, orez cu lapte sau paste cu sos pentru diversele norme de hrană.

Conducerea unității apreciează că deși alocația de hrană a fost dublată, ea continuă si fie mică pentru trei mese pe zi. Din discuțiile avute cu deținuții, pe secții, mâncarea a fost un aspect criticat unanim de aceștia.

Penitenciarul Giurgiu nu are Gospodărie Agro-Zootehnică (GAZ), ci numai o parcelă de pământ adiacentă curții penitenciarului, pe care o lucrează (parțial) cu câțiva deținuți, pentru a suplimenta legumele necesare la prepararea hranei. Se mai primesc mărfuri în sistem de transfer fără plată de la alte penitenciare – de exemplu brânză de la Pelendava. Conducerea apreciază că GAZ-urile penitenciarelor nu mai sunt rentabile. Costul legumelor sau produselor obținute prin munca deținuților sunt necompetitive cu piața, întrucât deținuții trebuie să fie plătiți cu salariul minim pe economie, la care se adaugă și salariile ofițerilor de pază. În plus, susține conducerea, puţini deținuți sunt dornici să muncească în agricultură.

Sectorul vizite

Există 8 cabine de vizită cu separator, 4 cabine pentru maximă siguranță și mai multe locuri la mese. La data vizitei erau folosite locurile de la mese. O vizită durează maxim 3 ore, timp în care se face recepția pachetelor de la familie și pentru interacțiunea propriu-zisă cu familia rămân 1-2 ore.

Penitenciarul are și o cameră „tata și copilul” care nu părea prea folosită, după mirosul/aerul închis din ea. Reprezentanții penitenciarului au spus că nu e prea solicitată.

În sectorul vizite era amenajată și o cabină pentru interacțiuni online cu familia și o camera pentru audieri video cu instanţele de judecată, care nu este folosită la capacitatea sa maximă, ci doar ocazional, solicitările fiind rare. Conform aprecierilor reprezentantului penitenciarului, a scăzut totuși numărul prezentărilor la instanță, de trei până la cinci ori. Prin introducerea audierilor video penitenciarele pot economisi carburant și costuri cu personalul de pază.

Camera pentru vizite intime este situată în apropiere de sectorul medical și, conform reprezentanților penitenciarului, este folosită de 3-4 ori pe zi. La data vizitei era liberă. E dotată corespunzător – cu pat, televizor, frigider, baie cu boiler – dar cu o lenjerie nu foarte curată pe pat.

Magazinul

Magazinul din incinta penitenciarului era foarte bine aprovizionat, deținuții având posibilitatea să-și cumpere diverse alimente sau produse de igienă. Cele mai vândute produse sunt, conform vânzătoarei, dulciurile, țigările și apa.

Prețurile la produsele comercializate nu sunt afișate la raft, ci sub formă de liste lipite undeva în partea de sus a vitrinei, într-un loc cu o vizibilitate redusă. Deținuții nu au acces în magazin, ci doar la un ghișeu unde pot cere mărfurile pe care le doresc.

Câteva prețuri informative au fost furnizate la cerere echipei APADOR-CH de către una dintre vânzătoare. Acestea au fost: mere – 6 lei, iaurt Zuzu mic – 3.80 lei, Cafea Jakobs – 14.80 lei, apă Dorna 2 L – 3.90 lei sau altă marcă – 2.60 lei. Ardei kapia – 14 lei/kg, Ness Amgigo mare – 17 lei.

Un aspect colateral – la momentul vizitării magazinului, în incinta acestuia erau mai multe persoane angajate care fumau, la o masă. De altfel în penitenciar fumatul a fost remarcat în mai multe locuri de-a lungul vizitei, de la poartă până în interior, pe unele holuri de pe secțiile de deținere.

Asistență medicală

Penitenciarul are numai 2 medici generaliști încadrați, dintr-o schemă de personal de 7 posturi, și un rezident care a ocupat postul în penitenciar, dar în prezent face rezidențiatul la București. Stomatologul, care era al treilea medic încadrat, a suferit un accident auto în timp ce venea spre penitenciar, de la București, și este în concediu medical prelungit. Unul dintre cei doi medici generaliști este șeful secției medicale.

Penitenciarul mai are 13 asistenți care lucrează în ture: 1 igienist, 1 asistent stomatologie și restul generaliști.

În noiembrie 2018 a fost câștigat și concursul pentru ocuparea unui post de psihiatru, însă până la data vizitei, deşi există o nevoie acuta de această specialitate, numirea de la Ministerul Justiției se lăsa aşteptată. Va fi primul psihiatru pe care l-a avut vreodată penitenciarul Giurgiu, deşi cele mai multe afecţiuni în rândul deţinuţilor sunt cele psihice.

Cabinetul medical are dotări modeste, medicul și asistentele menționând că nu beneficiază de condiții propice de lucru, implicit deținuții nu beneficiază de condiții normale de consult.

Medicul susține că oferă 40-60 de consultații/zi, fie în cabinet, fie pe secții. Cele mai multe afecțiuni sunt cele psihice (peste 600 de deținuți, din care 318 în tratament cu rețetă), urmate de cardio-respiratorii, boli cronice și diabet (12 cu insulină, 37 cu tratament specific).

10 deținuți primesc metadonă ca tratament antidrog, 29 au HIV și în jur de 300 au hepatită. Penitenciarul nu face screening  pentru bolile transmisibile, se bazează pe declarațiile deținuților. 60 de deținuți fac tratament cu interferon. Apar periodic cazuri de scabie. Penitenciarul nu le mai oferă deținuților prezervative de mai mulți ani (cel puțin din 2012 după cum își amintește una dintre asistente), deși conducerea admite că există cazuri de agresiuni sexuale în camerele de deţinere.

O dată pe săptămână, deținuții care au nevoie de un consult de specialitate sunt duși la psihiatrie sau la alte specialități (se organizează transporturi de câte 3-10 deținuți) la spitalul municipal din oraș. Cum la spitalele din Giurgiu nu prea există specialiști, deținuții sunt duși la spitalele din București: Floreasca, Bagdasar sau spitalul penitenciar Rahova.

Medicul spune că nu au fost probleme cu asigurarea tratamentului, dar procedura de achiziție pe SEAP mai întârzie cu câteva săptămâni medicamentele necompensate. De aceea preferabil e să le aducă familia deținutului, la nevoie, personalul medical permite această variantă. În 2018, medicamentele pentru deținuți au costat penitenciarul 254.000 de lei.

În penitenciar au mai venit ocazional și medici privați care au consultat deținuții, la cererea și pe cheltuiala acestora.

În 2018 un deținut s-a sinucis și alți patru au murit din cauze naturale.

Sectorul reintegrare, socio-educativ și munca deținuților

Penitenciarul are numai 2 psihologi angajați (față de 7 câți sunt pe schemă), 2 asistenți sociali (din 3 pe schemă) și 8 educatori (față de 10 pe schemă), din care 2 sunt în concediu maternal sau detașare, iar unul ocupă poziții de conducere. Penitenciarul mai colaborează cu voluntari pe diverse proiecte, dar personalul este insuficient pentru nevoile unui număr atât de mare de deținuți.

Din proiectele derulate în 2018 se observă că un număr foarte mic de deținuți (maxim câteva zeci/proiect) a fost implicat în diverse proiecte educative sau în vizite în comunitate.

Conform reprezentanților penitenciarului, există proiecte de școlarizare a deținuților, derulate împreună cu AJOFM, pentru formare de: frizeri, ajutor de bucătari, lucrători în cultura plantelor. Totuși, foarte puțini deținuți se califică pentru a fi scoși la astfel de cursuri, întrucât nu au studii de minim 8 clase primare.

Penitenciarul are clase de alfabetizare I-IV, cu un număr de 40 de deținuți școlarizați în 2019. S-a încercat formarea unor clase V-VIII, dar nu a fost aprobată de către Inspectoratul Școlar Giurgiu.

Locurile de muncă disponibile nu sunt multe, iar cele care sunt nu par foarte dorite de deținuți. Conducerea penitenciarului apreciază că din 100 de deținuți abia ies 20 la muncă. Penitenciarul are un contract cu RILUG din Lugoj, pentru cusut pantofi – deținuții lucrează în camere – mai există locuri de muncă la sere, la igienizarea unor spații, la atelierul de mobilă, la săpături și la confecționat panouri fotovoltaice.

1.950.000 de lei a obținut penitenciarul în 2018 din munca deținuților, bani cheltuiți pentru reparații și pentru achiziționarea unei autosanitare pentru transportul deținuților la consultații în afara penitenciarului.

Vizita pe secții

Aspectul secțiilor de deținere nu diferă esențial de la una la alta, ele sunt amenajate similar în cele 5 corpuri de clădire legate între ele și dispuse în semicerc, având în centru sectorul socio-educativ și pe cel de vizite.

Secțiile au un sistem de monitorizare video însă foarte vechi și incomplet realizat, fără un dispecerat și fără sisteme de închidere electronică. În continuare ușile sunt deschise/închise cu cheia de către angajații penitenciarului, ceea ce face și mai acută lipsa de personal – există 1 gardian la 15 camere de deținere. Conducerea speră ca în 2019 să primească aprobarea pentru o investiție în reproiectarea sistemului de monitorizare video.

După aplicarea legii recursului compensatoriu, camerele cu 6 paturi suprapuse au fost transformate în camere cu 4 paturi suprapuse și astfel au devenit conforme cu norma de spațiu de 4 mp/deținut. Înainte de recursul compensatoriu, penitenciarul avea cam 1400 de deținuți și după a rămas cu 1100, dar între timp au fost transferați aici deținuți din alte peniteciare din ţară, considerate supraaglomerate.

Telefoanele au fost mutate, în majoritatea secțiilor, de pe holuri în camerele de deținere, ceea ce le oferă deținuților posibilitatea să le folosească fără să ceară acordul gardienilor, în orice moment până la ora 18.00 a fiecărei zile, în limita a 30 de minute pe zi. Această măsura s-a dovedit benefică atât pentru deţinuţi cât şi pentru personalul penitenciarului.

În curtea penitenciarului sunt amenajate cinci curți de plimbare, parțial acoperite, iar pentru secțiile de maximă siguranță sunt amenajate cuști de plimbare pe acoperișul uneia dintre clădiri.

În secția E11 există și o cameră de protecție, amenajată cu pereți capitonați și grup sanitar cu obiecte anti-vandalizare. Reprezentanții penitenciarului au spus că nu e folosită foarte des însă este utilă atunci când există deţinuţi cu risc de autoagresiune.

Toate secțiile vechi au amenajată câte o „cameră pentru veselă”, unde este ținută vesela pentru servirea mesei și, de anul trecut, există și vitrine frigorifice unde deținuții își pot păstra alimentele cumpărate sau primite de la familie.

Secția E11.10 maximă siguranță

Camera 10, aproximativ 20 de mp, era într-o stare bună, curată, amenajată, cu hol, baie și încăperea cu 4 paturi (câte două suprapuse), dulapuri și televizor. Camera găzduia numai trei deținuți, un cetățean norvegian și alți doi români. Românii erau la curtea de plimbare la momentul vizitei.

Cetățeanul norvegian s-a plâns că nu a primit cele 6 zile compensare pentru condiții improprii de detenție, că mâncarea este foarte proastă, că a reclamat numeroase aspecte privind condițiile de detenție la judecătorul delegat, însă nu a primit motivările acestuia traduse în engleză. De asemenea el și-a cerut transferul la o închisoare din Norvegia dar nu i-a fost acceptat întrucât nu a achitat încă prejudiciul din dosarul său penal.

Secția E8.27 maximă siguranță

Deținuții de pe secția 8 sunt cei care lucrează la pantofi. În camera 27 (din 28), de aproximativ 20 de mp, cu un aspect îngrijit, curat, 4 paturi, ocupate numai două, era la momentul vizitei un singur deținut. Nu era la plimbare deoarece era răcit. Spunea că a fost dus la medic după patru zile și că se simte relativ bine.

S-a plâns de mâncare, care „e nasoală”. În rest a apreciat că personalul se comportă bine cu deținuții, că programul de apă caldă, zilnic de la 11 la 12 este suficient și că bunurile pe care le primesc deținuții pentru igiena personală sunt îndestulătoare.

Secția E9 – maximă siguranță

Camera 47 (din 58) are aproximativ 9 mp, nu are baie, ci doar un wc și o chiuvetă în cameră, nedespărțite prin nimic de cele două paturi. Conducerea penitenciarului susține că au existat inițial niște paravane, dar au fost distruse de deținuți.

În camera vizitată stăteau doi deținuți, un cetățean turc și un român. Geamul era deschis și în cameră era destul de frig. Cei doi spuneau că țin geamul deschis pentru că nu suportă mirosul din wc. În aceeași cameră dorm, mănâncă și își fac nevoile fiziologice.

Cetățeanul român s-a plâns că magazinul din incintă are prețuri foarte mari, marfa e stricată, și de 4 luni de când e acolo nu l-a scos nimeni la vreo activitate. Spune că e ținut abuziv cu cătușe la mâini indiferent unde e dus, inclusiv la duș, fără să i se spună de ce. A contestat măsura la judecătorul delegat, dar fără succes.

Cetățeanul turc s-a plâns că i s-a spart o măsea de câteva săptămâni și nu poate să mănânce, și nu e dus la medicul dentist de 15 zile.

Camera 13, tot de 9 mp, cu un singur deținut – E.R.– ce părea a se afla într-o stare psihică delicată. Spunea că stă de un an la Penitenciarul Giurgiu, deși e din Bacău, că nu-l vizitează familia pentru că e prea departe, și că nu și-a văzut copiii de 4 ani.

Întrucât camerele de pe secția 9 nu au dușuri, deținuții sunt duși de două ori pe săptămână într-o cameră de duș comună, situată în capătul secției.

În cuștile de plimbare de pe acoperișul clădirii erau câțiva deținuți zgribuliți – era destul de frig afară. Unii dintre ei s-au plâns de calitatea proastă a hranei și de faptul că nu au televizoare în camere. Un alt deținut a spus că a fost scos la un curs, în 2018, dar nu-și mai amintea despre ce a fost și ce a învățat în el.

Vizita în secția E9 s-a desfășurat cu prezența, pe hol, a agenților din trupa de intervenții, echipați corespunzător.

Secția E14 regim deschis

Cea mai nouă secție a penitenciarului, utilizată pentru regim deschis, e formată din două corpuri, unul cu 2 etaj, unul cu 1 etaj, și camere dotate la standarde moderne. La data vizitei numai Corpul B, cu 2 etaje, era locuit. Corpurile au câte o sală de mese la parter, iar camerele sunt dotate cu 2, 6, 8 sau 10 paturi în funcție de dimensiune. Camerele au de la 10 mp  la 40,47 de mp. Secția are în total 118 locuri, dar 200 de paturi instalate și 123 de deținuți.

În camere, paturile sunt cu cadru metalic și două sertare pentru lucruri personale, saltele groase de tip Relaxa, dulapuri de depozitare pentru fiecare deținut și băi cu duș, chiuvete și wc-uri tip anti-vandal. Pereții sunt placați cu panouri lavabile și aspectul general este unul plăcut, curat, chiar dacă unele camere mai mari au un aspect aglomerat din cauza prea multor paturi.

În camera 5 din corpul B (37,35 mp+7,38 mp baia) erau cazați 9 deținuți într-un număr de 10 paturi. Camera mai avea o masă, un TV ecran plat și câteva dulapuri de depozitare. Deținuții erau nemulțumiți toți de mai multe aspecte, printre care:

  • că atunci când vine apa caldă, nu mai curge apa rece – conducerea a spus că e o defecțiune ce va fi remediată curând de constructor, pentru că sunt în perioada de garanție;
  • că apa caldă curge doar o oră pe zi, și nu au timp suficient să se spele toți 9;
  • că telefonul din cameră nu poate fi folosit după ora 18.00, iar familiile lor sunt la lucru până la acea ora – conducerea a promis că va remedia situația în colaborare cu firma de telefonie care asigură serviciul;
  • că nu au frizer;
  • că așteaptă 2 ore ca să li se servească masa pentru că sunt numai 2 persoane la deservire pe secția lor de peste 100 de oameni;
  • că programul TV se oprește între 19 și 20 la ora apelului de seară.
  • că ușile sunt deschise numai de la 7.30 la 22.00;
  • Că nu înțeleg de ce au frigider în cameră, câtă vreme nu au ce să pună în el;
  • că geamul nu se deschide și camera nu se poate aerisi;
  • că sunt prea departe de casă – unii erau transferați de la Constanța;
  • că nu li se mai dau zile câștig pentru că aici au condiții bune de detenție.

Judecătorul delegat

Doamna judecător delegat apreciază că gestionează cel mai mare număr de dosare din țară – aproximativ 200/lună. Spune că în general au scăzut plângerile pentru condiții de detenție, acum cererile vizează recursul compensatoriu și contestaţii privind calculul numărului de zile câștig obținute. Deținuții solicită acum compensarea zilelor și din pedepsele anterioare executate în condiții improprii.

Plângerile împotriva administrației vizează: serviciile medicale întârziate, programul de apă caldă, nerespectarea spațiului de 4 mp/persoană sau neacordarea dreptului la vizita intimă.

Concluzii și recomandări

APADOR-CH apreciază eforturile făcute de conducerea penitenciarului și de ANP pentru a îmbunătăți condițiile de detenție din Penitenciarul Giurgiu și consideră că aspectul general al penitenciarului reflectă aceste eforturi.

Rămân nerezolvate unele aspecte ce țin de igiena spațiilor de deținere, în camerele nerenovate și în blocul alimentar care necesită reparații capitale urgente.

Punctual, ar trebui remediate câteva dintre aspectele semnalate de deținuți:

  • programul de apă caldă în camerele cu mai mult de 3 persoane ar trebui prelungit mai mult de o oră, astfel încât să aibă timp toți ocupanții camerei să facă duș
  • programul de folosire a telefoanelor din camere să fie prelungit până la ora 20.00

Asociația reamintește conducerii penitenciarului că Legea 15/2016, care interzice fumatul în spațiile închise, se aplică și în interiorul penitenciarului, și pentru cadrele acestuia.

Asociația recomandă ANP să facă eforturi pentru a atrage personal calificat în sistem, astfel încât să reducă deficitul de medici, de psihologi, asistenți sociali și educatori, personal esențial în tratarea afecțiunilor (mai ales psihice) care se manifestă exacerbat în detenție.

De asemenea ANP și Ministerul justiției ar trebui să gândească un sistem eficient de folosire a forţei de muncă a deținuților, și de cointeresare a lor, astfel încât pe perioada detenției aceștia să învețe o meserie și în același timp să contribuie prin munca lor la propria întreținere.

Complementar, atât conducerea penitenciarului cât și ANP ar trebui să intensifice eforturile de colaborare cu Inspectoratul școlar pentru organizarea de clase V-VIII în penitenciar, astfel încât nivelul de școlarizare să nu mai fie o piedică în obținerea unei calificări și, mai târziu, în găsirea unui loc de muncă.

 

Dollores Benezic

Nicoleta Popescu

Opinia APADOR-CH cu privire la organizarea referendumului naţional simultan cu alte alegeri

/în , , /de

APADOR-CH consideră că referendumul naţional este o formă prin care poporul îşi exercită suveranitatea, potrivit art. 2 alin. 1 din Constituţie, şi nu un vehicul care poate fi pus în slujba influenţării rezultatului unor alegeri.

Referendumul nu trebuie tratat ca un alt fel de „autobuz electoral”, al cărui scop este aducerea unui număr cât mai mare de votanţi la alegerile parlamentare, naţionale sau europene.

În mod logic, mai întâi trebuie să existe o problemă de importanță naţională, identificată în mod clar, care frământă întreaga naţiune, problemă la care răspunsul se poate afla în urma unui referendum naţional. În cazul de faţă, mai întâi a fost ideea/ingineria organizării unui referendum şi abia după aceea s-a pus problema care este întrebarea ce trebuie pusă la referendum. Această întrebare nu a fost formulată nici până la această dată, când referendumul a avansat de la stadiul „aproape hotărât” la „hotărât”. Deci, referendum avem, doar întrebare ne mai trebuie.

Dacă există, cu adevărat, o problemă naţională extrem de importantă, care să necesite organizarea unui referendum (şi nu a unui simplu sondaj naţional de opinie), atunci referendumul trebuie tratat corespunzător importanţei sale şi organizat separat, nu ca simplă anexă electorală.

Chiar dacă melanjul dintre referendum şi alegerile parlamentare a fost declarat constituţional, trebuie apreciat, cu bună-credinţă, de la caz la caz, dacă referendumul propus serveşte rezolvării unei probleme reale de interes naţional sau este doar un pretext pentru asigurarea steroizilor necesari unor participanţi la alegerile parlamentare. Cel care face această apreciere trebuie să fie însă echidistant.

Prin suprapunerea referendumului naţional cu alte alegeri (parlamentare – naţionale sau europene, prezidenţiale) se ajunge la o interferenţă de teme şi subiecte, care se vor dezbate simultan, întrucât perioadele de campanie, pentru alegeri şi pentru referendum, vor coincide.

Această suprapunere a dezbaterilor nu va favoriza limpezirea unor puncte de vedere, ci dimpotrivă.

În cazul alegerilor şi referendumului din 26 mai 2019, este foarte posibil ca la întrebările pe temele specifice alegerilor europarlamentare să se răspundă cu argumente ce ţin de chestiunile vizate de referendum. Şi viceversa. Câştigul pentru alegători, constând în informare corectă şi completă, va fi minim, în timp ce mulţi politicieni vor putea jongla cu nonşalanţă între teme fără legătură între ele.

Asociaţia reaminteşte că art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră dreptul la alegeri libere şi prevede, în acest sens, că statele părţi la Convenţie au obligaţia să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. Exprimarea liberă a opiniei presupune, în primul rând, o exprimare în cunoştinţă de cauză, adică o informare corectă şi completă a alegătorului. Poate fi realizat, în mod real, nu declarativ, acest deziderat prin suprapunerea campaniilor şi temelor de vot?

Încă de pe vremea lui Caragiale, prototipul alegătorului a fost cetăţeanul turmentat. Prin suprapunerea mai multor alegeri, teme şi campanii, vom reuşi să ne încadrăm, din nou, în prototipul lui Caragiale.

Acestea sunt motivele pentru care APADOR-CH nu a participat la consultările de ieri, de la Cotroceni. În plus, nu a existat o invitaţie oficială din partea administrației prezidențiale, cu indicarea temei discuţiilor. Doar una telefonică, foarte matinală dar conținând puține informații, la sfârșitul săptămânii trecute.

România, condamnată la CEDO pentru refuzul de a școlariza un condamnat în timpul detenției

/în , , /de

 

București, 21 martie 2019

Statul român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în Cazul Flămînzeanu împotriva României, pentru încălcarea dreptului la educație prevăzut de Articolul 2 din Protocolul 1 la Convenție. Condamnarea a fost pronunțată la 19 martie 2019.

Faptele

În 2008, când avea 27 de ani, Marian Flămânzeanu a fost condamnat pentru furt și închis la Penitenciarul Rahova. Între 2007-2009 el a făcut clasele III-IV în penitenciar, iar din 2010, când a fost mutat la Penitenciarul Jilava, a făcut numeroase cereri pentru a-și continua studiile cu clasele V-VIII. Penitenciarul a avut discuții cu Inspectoratul Școlar, dar ulterior a motivat că din cauza numărului mic de deținuți eligibili, clasele nu se pot înființa.

Flămînzeanu a reclamat încălcarea dreptului la educație, în fața judecătorul delegat din penitenciar. Acesta i-a respins cererea ca nefondată, argumentând că Administrația Penitenciarelor a făcut toate demersurile, dar că nu poate să asigure un profesor pentru un singur elev. Ulterior Flămînzeanu s-a adresat Tribunalul București care a menținut decizia judecătorului delegat.

În 2011, aflându-se încă în detenție, Marian Flămînzeanu a scris APADOR-CH și a cerut ajutorul ca să ajungă la CEDO. Cazul a fost preluat de avocata Nicoleta Popescu care l-a reprezentat, din partea APADOR-CH.

Opinia Guvernului

Flămînzeanu a invocat în apărarea cererii sale Legea 84/1995 – care prevede că educația de 10 clase este obigatorie – și Legea 275/2006, de executare a pedepselor, care prevede de asemenea cerința pentru deținuți de a urma clasele de învățământ obligatoriu pe perioada privării de libertate. El a motivat că în detenție a înțeles importanța pe care o are educația și rolul acesteia în găsirea unui loc de muncă.

Guvernul României s-a apărat în fața Curții Europene spunând că statele au libertatea de a-și organiza sistemul de educație, și că aceasta depinde în mare măsură de nevoile și resursele comunității. În cazul de față, statul a încercat să-i ofere deținutului educația cerută, însă asigurarea unui profesor pentru trei sau cinci deținuți ar fi reprezentat o povară financiară prea mare pentru autorități.

Hotărârea CEDO

CEDO admite că dreptul la educație nu este unul absolut, însă constată că autoritățile române nu au făcut demersuri suficiente pentru a găsi soluții în cazul Flămânzeanu.

Curtea consideră că niciunul dintre argumentele invocate de Guvern nu este convingător, iar pe baza probelor prezentate, constată că refuzul de a-l înscrie pe reclamant în învățământul secundar nu a avut un scop legitim și proporțional.

Curtea a constatat că a fost încălcat articolul 2 al Protocolului nr. 1 în acest caz. Marian Flămînzeanu a primit 2000 de euro despăgubiri morale.

Articolul 2 din Protocolul 1: Dreptul la instruire

Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire.

 

Pentru detalii,

Av. Nicoleta Popescu

0733078723

Opinia APADOR-CH cu privire la „recursul compensatoriu”

/în , /de

Eliberarea mult prea grăbită a unor condamnaţi, care nu s-au îndreptat şi nu se pot reintegra, încurajează fenomenul infracţional și induce ideea că se poate scăpa mai uşor după comiterea de infracţiuni, oricât de grave ar fi ele. APADOR-CH cere abrogarea legii și alte măsuri de remediere a situației

București, 17 ianuarie 2019

Pentru început, asociaţia precizează că noţiunea de „recurs compensatoriu” nu există ca atare în legislaţie. Atât în Legea nr. 254/2013, care reglementează, printre altele, executarea pedepsei închisorii, cât şi în Legea nr. 169/2017, care a modificat-o, există termenii „compensare” şi „măsură compensatorie”. Legea 169/2017 a fost denumită în presă drept legea „recursului compensatoriu”, denumire preluată apoi în tot spaţiul public.

Cum funcționează „recursul compensatoriu”

Măsura compensatorie introdusă prin Legea 169/2017 constă în reducerea din totalul pedepsei a 6 zile pentru 30 de zile executate în condiţii de detenţie necorespunzătoare. Deci, pentru 30 de zile executate efectiv, se consideră 36 de zile executate efectiv. Ca atare, pentru 1 an executat efectiv, se consideră executat 1 an, 2 luni şi 12 zile.

Pentru eliberarea din detenţie a unui condamnat există 2 posibilităţi:

– liberarea condiţionată (poate fi dispusă de instanţa de judecată, numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii)

– eliberarea la termen (se dispune, automat, atunci când se constată că pedeapsa a fost executată integral, fără a mai fi necesară îndeplinirea altor condiţii)

Folosul condamnatului care beneficiază de „măsura compensatorie”, introdusă prin Legea 169/2017 (lege care se aplică retroactiv, începând cu 24 iulie 2012), este că se poate prezenta mai repede decât în mod normal în faţa instanţei de judecată, care poate dispune liberarea condiţionată. De asemenea, pentru unii condamnaţi, aplicarea măsurii compensatorii a făcut ca întreaga pedeapsă aplicată să fie considerată executată, astfel că ei au fost eliberaţi la termen, imediat, fără să mai fie nevoie să solicite liberarea condiţionată.

Teoretic, instanţele de judecată pot dispune sau nu liberarea condiţionată a unui condamnat, nefiind obligate să pună în libertate, automat, pe oricine solicită liberarea condiţionată. Codul penal prevede, în art. 99-100, că liberarea condiţionata poate fi dispusă doar dacă „instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate”. Dacă, însă, instanţele de judecată acţionează superficial şi nu examinează cu atenţia şi răbdarea necesare fiecare caz de liberare condiţionată (poate şi din cauza supraîncărcării instanţelor), se poate ajunge la situaţia în care sunt puşi în liberate şi condamnaţii care nu s-au îndreptat şi nu se pot reintegra în societate.

Media eliberaților condiționat este constantă din 2014 încoace, dar…

Din datele oficiale publicate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor se poate observa că şi înainte de 2017, anul când a fost adoptată  legea „recursului compensatoriu”, rata celor eliberaţi condiţionat este similară cu rata eliberaţilor condiţionat după adoptarea acestei legi, respectiv o medie de 10-11.000 persoane/an.

Deci, din datele oficiale prezentate, rezultă că problema numărului mare de eliberări din penitenciare este legată mai mult de uşurinţa acordării liberării condiţionate, uşurinţă care a existat şi în anii de dinaintea legii „recursului compensatoriu”, decât de legea „recursului compensatoriu” în sine. Dar, efectul specific, vizibil şi cu adevărat negativ al legii „recursului compensatoriu” este dublarea numărului celor eliberaţi la termen, prin reducerea duratei pedepsei ce trebuia executata efectiv: de la o medie de circa 900 persoane/an, în perioada 2014-2016, s-a ajuns la o medie de circa 1800 persoane/an, în perioada 2017-2018.

Atât eliberarea la termen, mult prea grăbită în urma adoptării legii „recursului compensatoriu”, cât şi liberarea condiţionată a unor condamnaţi care nu s-au îndreptat şi nu se pot reintegra, excese  stimulate de faptul că nu există suficiente spaţii de detenţie, nu fac decât să încurajeze fenomenul infracţional. Aceste eliberări induc ideea că se poate scăpa mai uşor după comiterea de infracţiuni, oricât de grave ar fi ele. Astfel se poate ajunge la comiterea de noi infracţiuni, din ce în ce mai grave, la noi victime ale noilor infracţiuni şi, în cele din urmă, la reîntoarcerea în penitenciar a celor care au fost eliberaţi cu prea mare uşurinţă, fără ca ei să se fi îndreptat şi să se poată reintegra în societate. Astfel, este foarte probabil ca penitenciarele să se reaglomereze, tocmai ca efect al unei goliri grăbite şi mai puţin gândite.

Dacă au devenit neîncăpătoare, soluția e construirea de noi închisori, nu eliberarea deținuților

În acest context, APADOR-CH subliniază că luarea de către stat a măsurilor pentru îndeplinirea unor cerinţe stabilite de CEDO nu se poate face  în condiţii care să creeze pericole pentru siguranţa, viaţa, sănătatea şi proprietatea cetăţenilor. Cetăţenii nu sunt datori să plătească cu viaţa sau cu bunurile pentru lipsa de interes, nepriceperea sau reaua-credinţă a persoanelor plătite din bani publici pentru a rezolva problemele comunităţii şi care, în loc de a le rezolva, creează noi şi grave probleme. Dreptul la viaţă, dreptul la protecţia proprietăţii sunt şi ele drepturi prevăzute şi garantate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Nu se poate renunţa la aceste drepturi fundamentale, sub pretextul respectării altor drepturi fundamentale. Întotdeauna trebuie păstrat un echilibru.

APADOR-CH reafirmă că niciun guvern de după 1989 nu a luat măsurile necesare pentru a asigura condiţii corespunzătoare de detenţie.  În cazul în care numărul de condamnaţi la pedeapsa închisorii este mare şi depăşeşte capacitatea spaţiilor de detenţie, soluţia normală este crearea de noi spaţii şi întreţinerea corespunzătoare a celor deja existente. Dacă, în cei aproape 30 de ani din 1989, la nivelul  guvernelor care s-au perindat ar fi existat un minim interes pentru asigurarea unor spaţii de detenţie suficiente şi corespunzătoare, problema ar fi fost rezolvată de mult.

În măsura în care s-ar fi apreciat ca absolut necesară eliberarea unor persoane aflate în detenţie, pentru rezolvarea problemei supraaglomerării, eliberarea ar fi trebuit să se rezume la persoanele care prezentau un pericol mai scăzut, raportat la întregul mediu penitenciar. Eliberarea acestora ar fi creat spaţiile necesare pentru menţinerea în detenţie a condamnaţilor cu grad de pericol mai ridicat, de exemplu cei condamnaţi pentru infracţiuni comise cu violenţă. Or, Legea 169/2017 a permis eliberarea la termen, mai devreme decât în mod normal, şi a persoanelor care au fost condamnate pentru infracţiuni grave. 

Ce soluții există

Este nevoie ca aceste erori să înceteze. Câteva dintre soluţiile posibile ar fi următoarele, cu precizarea că, în primul rând, este obligaţia guvernaţilor să caute şi să ofere soluţii care să nu creeze bulversări în societate şi nu să aştepte ca „societatea civilă” să facă brainstorming în locul lor:

  1. Abrogarea Legii 169/2017 – deoarece ea a permis eliberarea la termen, mult prea grăbită, a unor condamnaţi, fără a se ţine cont de gravitatea infracţiunilor pentru care fuseseră condamnaţi. În lipsa Legii 169/2017, ei nu mai erau eliberaţi la termen, ci ar fi trebuit să solicite liberarea condiţionată. Astfel, ar mai fi existat o şansă, e adevărat, mai mult teoretică, pentru ca aceştia să fie verificaţi de instanţa de judecată, în procedura liberării condiţionate pe care ar fi trebuit să o urmeze, dacă s-au îndreptat şi dacă se pot reintegra în societate.
  1. Modificarea Codului penal în sensul înăspririi condiţiilor pentru liberarea condiţionată în cazul condamnărilor pentru anumite infracţiuni grave (în special, cele comise prin violenţă – oricum, trebuie enumerate în lege, în mod explicit, toate infracţiunile grave avute în vedere). În cazul acestor infracţiuni, pot fi prevăzute în Codul penal, separat sau împreună, următoarele:

            A – majorarea fracţiilor de pedeapsă care trebuie executate efectiv în cazul infracţiunilor grave, eventual până la 4/5 sau 5/6 din pedeapsa aplicată;

            B – introducerea unei prevederi în Codul penal în sensul că pentru infracţiunile grave (care trebuie enumerate în mod explicit) condamnarea poate fi dispusă fără posibilitatea de liberare condiţionată. Cu alte cuvinte, introducerea unei prevederi în Codul penal care să dea dreptul instanţei de judecată care dispune condamnarea să stabilească şi dacă acea condamnare se dispune cu sau fără drept de liberare condiţionată.

  1. Guvernul trebuie să acorde prioritatea necesară pentru construirea, în regim de urgenţă, a noi locuri de detenţie şi pentru reamenajarea celor existente, în scopul asigurării unor condiţii corespunzătoare pentru executarea pedepsei închisorii.
  2. Guvernul trebuie să organizeze şi să dezvolte, cu prioritate, în penitenciare, programe eficiente destinate îndreptării şi reintegrării în societate a celor condamnaţi, programe în care să fie implicată marea majoritate a celor condamnaţi.
  3. Guvernul trebuie să creeze mecanismele de cooperare instituționale care să stimuleze reintegrarea foștilor deținuți în societate după eliberare, prin facilități la angajare și protecție socială pentru a preîntâmpina recidiva, precum și programe de educație publică pentru toleranță și antidiscriminare a foștilor condamnați.

Asociația consideră că efectele legii „recursului compensatoriu” sunt negative deopotrivă pentru societate și pentru deținuți, două „tabere” antagonizate în acest fel fără ca vreuna (sau România în ansamblu) să aibă un real folos de pe urma acestei măsuri pripite și prost gestionate.

Dreptul la căsătorie, la proprietate, la călătorie sau la fumat – printre cele la care oamenii ar renunța dacă ar fi musai

/în , /de

Zeci de CV-uri și scrisori de intenție am primit la anunțul nostru că ne căutăm un coleg sau o colegă cu care să împărțim bunele și (g)relele din activitatea APADOR-CH, începând de anul ăsta. Ne-am bucurat să vedem că sunt atât de mulți oameni dornici să se implice în activitatea unui ONG, asta înseamnă că în pofida numeroaselor încercări de discreditare a sectorului, din ultima vreme, există încă o mare disponibilitate a societății pentru activitatea non-profit.

Urmează partea grea, în care vom analiza toate CV-urile, vom chema candidații la interviuri și vom încerca să alegem unul singur dintre numeroșii foarte valoroși. Suntem siguri că indiferent pe cine vom alege vom pierde șansa de a colabora cu ceilalți, așa că sperăm ca pe viitor să ajungem în vreun fel să ne intersectăm cu mai mulți dintre cei care ne-au scris, într-un fel sau altul. Ne vom gândi la o soluție. Asta deoarece multe scrisori de intenție ne-au impresionat și surprins plăcut.

Tocmai de aceea nu vrem să lăsăm nepovestite răspunsurile primite la întrebarea noastră „La ce drept ați renunța dacă ar trebui să alegeți asta?”. Unele au fost amuzante, altele serioase, unele de-a dreptul triste, dar e cert că majoritatea candidaților și-au pus imaginația la încercare, iar din exercițiul ăsta au rezultat răspunsuri surprinzătoare. Desigur, destul de mulți au mers pe varianta sigură și ideală „Nu aș renunța la nici un drept pentru că drepturile omului nu se negociază”, însă câștigul este, din câte ne dăm seama, că i-am pus pe oameni pe gânduri și mai ales să citească Constituția, ca să vadă exact ce drepturi au. Am aflat, cu surprindere, că mulți găsesc inutil dreptul la căsătorie în lumea de azi, alții ar renunța la libertatea de mișcare, alții la dreptul la proprietate, la secretul corespondenței, la dreptul de autor, la dreptul de a alege și de a fi ales și chiar la dreptul la asociere. O opțiune interesantă pentru o candidatură la un post într-o… asociație 🙂

*Am ales să nu folosim numele reale ale candidaților din motive de privacy. Iar din cauza unei capacități limitate de personal nu vom reuși să le răspundem tuturor celor care ne-au scris, ci numai celor pe care i-am selectat pentru interviu. Vă mulțumim tuturor!

[box]„Drepturile sunt ceva atât de inerent și ne-negociabil al ființei umane încât e ca și cum m-ați întreba dacă aș prefera să nu-mi funcționeze emisfera stângă sau emisfera dreaptă a creierului.” – tranșează situația Toni M. [/box]

„Pot renunța la dreptul de autor pentru a putea fi folosite în avantajul APADOR-CH toate cunostințele  mele.”, ne anunță Mona P.

[box] „Aș renunța la dreptul la viață la modul cel mai sincer cu putință deoarece rațiunea de a trăi într-o lume în care drepturile sunt relative în termeni juridici și sociologici este una sortită unui eșec colectiv de proporții, cum bine ne învață istoria în nenumărate rânduri”, se revoltă Ionuț S. [/box]

„…am deschis constituția în ideea de a descoperi, dacă există vreunul fără de care aș putea să trăiesc. Dreptul la proprietate s-a dovedit cel „câștigător” la această strigare. Sunt studentă, așa că de când sunt în București nu am avut niciodată un loc pe care să îl numesc cu acte în regulă acasă. Fiecare început de an universitar aducea cu sine și un nou cămin, astfel că, am simțit ce înseamnă să nu deții o proprietate. Sunt sigură că pentru opțiunea exprimată mai sus pot fi aduse contraargumente, dar privind în jur afirm că aș fi norocoasă să îl pierd doar pe acesta.”, anunță cu sinceritate dezarmantă Alina C.

[box] „…cred că dacă ajungi să renunți fie și la un singur drept, în timp vei fi dispus să renunți și la altele. Acestea fiind zise, presupunând totuși că n-aș avea de ales și ar trebui să renunț la un drept anume, aș alege să cedez unul a cărui lipsă nu o voi resimți prea curând. Aș sacrifica dreptul la învățătură, așa cum e descris în Constiuție, plecând de la premiza că am trecut deja prin școală și facultate și e puțin probabil să mă mai folosesc de el. Cred că nu mi-ar fi greu să renunț nici la dreptul (și obligația) de a îmi apăra țara, pentru că recunosc că în caz de război, cel mai probabil aș fugi”, ne scrie Cristi D., care subliniază apoi și ce drepturi ar alege să extindă, din Constituția României: la muncă, la sănătate, la asociere, la un trai decent, la exprimare.[/box]

„dupa ceva reflectie asupra experientei mele de mai mult de opt ani ca asistent universitar in SUA, cred ca am gasit un drept la care pot renunta fara prea mari indoieli: dreptul de a purta arma. La urma urmei, drepturile la care poti cel mai usor sa renunti sunt cele pe care nu le ai, nici de jure si nici de facto”, trișează un pic Carmen S, alegând un drept american.

[box] „cred că aș putea renunța la dreptul de vot doar dacă guvernul ar aloca sectorului educațional un procent însemnat din PIB” – negociază Bogdan T.[/box]

„Daca ar trebui sa renunt la un drept, as renunta la dreptul de a fi ales, deoarece nu planuiesc sa candidez vreodata pentru o functie” – ne sigură Bianca F.

[box] „aș renunța la libertatea religiosă. (…) dreptul de a adera la orice religie este unul irelevant, cel puțin în acest moment al vieții mele. Și chiar în contextul în care mi-ar fi impusă o anumită religie, convingerile, gandurile și conștiința sunt lucruri pe care nu mi le poate schimba nimeni fără voința mea, iar atât timp cât libertatea de exprimare încă mi-ar fi garantată în acest scenariu, consider că nu ar aduce schimbări majore vieții mele renunțarea la dreptul mai sus meționat” – alege Daniela I.[/box]

„As renunta, de exemplu, la o parte din drepturile procedurale pe care un justitiabil le are in cursul unui litigiu, civil sau penal” – trăiește periculos Ioana M.

[box] „consider că singurul drept la care aș putea renunța ar fi cel legat de secretul corespondenței (Constituția României, TITLUL II, Capitolul II, art. 28). Dat fiind faptul că nu întreprind acțiuni dăunătoare Statului Român sau cetățenilor acestuia, consider că mesajele primite/trimise de mine nu constituie subiectul de interes pentru cei care sunt interesați de citirea sau ascultarea acestora. Prin urmare, aș putea renunța (numai dacă aș fi obligată să o fac) la acest drept, singurul dintre toate celelalte care nu reprezintă o importanță majoră pentru mine” – optează Andreea S.[/box]

„Aș renunța la acest drept întrucât această instituție a căsătoriei dă naștere la conflicte și dispute inutile în ce privește extinderea acestui drept la cuplurile homosexuale. În plus, având în vedere  numărul foarte mare de divorțuri care se pronunță an de an, înclin să cred că acest drept la căsătorie nu își mai îndeplinețe rolul sau este greșit înțeles în societatea actuală” – se pronunță și Crina D.

[box] „despre dreptul la care as renunta – ar  fi cel de a fuma. Asta pentru ca imi fac rau mie si nu sunt un exemplu pentru proprii copii” – alege Georgiana P.[/box]

„Dacă aș fi nevoită să aleg un drept la care să renunț, acela ar fi dreptul la liberă circulație, din considerente ce țin de fenomenul încălzirii globale și al efectelor pe care le generează. Din punct de vedere etic, motivația din spatele acestei alegeri este atât una de tip consecinționist, cât și deontologic.”, enunță direct Miruna M., într-o scrisoare emoționantă și dramatică despre efectele liberei circulații în special asupra țărilor din emisfera sudică.

[box]„Aș fi dispusă să renunț, în condiții cu totul excepționale, la Dreptul de asociere, întrucât consider că pot susține ideile în care cred și individual, fără a avea nevoie de suportul unui grup care-mi împărtășește convingerile” – ne scrie foarte inspirată Florina I.[/box]

Apreciem toate răspunsurile primite și mai ales faptul că respondenții au intrat în jocul ipotetic al întrebării. Dar alegerea e imposibilă pentru că, așa cum ne scria o candidată, deși nu uzăm zi de zi de toate drepturile sau nu suntem conștienți de ele, va veni o zi când vom avea nevoie de unul dintre ele și atunci va fi poate prea târziu. „Renunțând permanent la un drept înseamnă să renunți la o parte din puterea pe care o ai ca individ în societate, iar acolo unde un cetățean este lipsit de un drept, statul devine prea puternic”.

Voi la ce drept ați renunța, dacă ar fi musai? Găsiți aici o listă completă a drepturilor și ce presupun ele, pentru o documentare înainte de a răspunde.

Cum se pot repara abuzurile justiției fără amnistie și grațiere

/în , , /de

La Consiliul naţional al partidului de guvernământ s-a apreciat că este necesară adoptarea unei  ordonanţe de urgenţă privind amnistia şi graţierea unor pedepse, în cazul în care nu vor fi  identificate alte căi de remediere a prejudiciilor suferite de către victimele unor abuzuri din justiţie.

Abuzurile din justiţie invocate în acest context constau în:

– condamnări dispuse de către complete de judecată constituite în mod nelegal (completele de 5 judecători constituite în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în perioada 2014-2018);

– condamnări care s-au bazat pe probe ilegale, obţinute în urma încheierii unor protocoale secrete între SRI şi parchete/instanţe.

APADOR-CH consideră că, pentru îndreptarea nedreptăţilor sau nelegalităţilor din dosarele penale, nu trebuie folosite amnistia şi graţierea, deoarece ele acţionează nediferenţiat, „în bloc”, asupra tuturor persoanelor care au comis o anumită infracţiune, astfel că de amnistie şi graţiere vor profita şi persoane care nu au fost victime ale unor abuzuri și nelegalităţi.

Abuzurile trebuie remediate în mod individual, în cazurile individuale în care au fost comise (şi dovedite), iar remediile nu trebuie extinse şi asupra celor care nu au fost „victime ale justiţiei”.

O cale pentru remedierea acestor abuzuri/nelegalităţi poate fi contestaţia în anulare (art. 426 lit. d din Cpp) împotriva hotărârilor definitive de condamnare pronunţate de completele de 5 judecători constituite nelegal (există o decizie a Curţii Constituţionale care a constatat nelegalitatea compunerii) sau revizuirea hotărârilor definitive care s-au bazat pe probe ilegale rezultate din protocoale secrete (în acest din urmă caz are o deosebită importanţă decizia Curţii Constituţionale cu privire la protocoalele secrete, care se va pronunţa, probabil, maine, miercuri, 19 decembrie 2018.)

Problema legată de contestaţia în anulare, care ar trebui rezolvată, eventual, printr-o ordonanţă de urgenţă, este termenul în care poate fi declarată. În prezent, termenul este limitat la 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel. Această limitare ar trebui eliminată, pentru rezolvarea problemei creată de nelegala compunere, timp de 4 ani (2014-2018) a completelor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În acest sens, art. 428 al. 1 şi din Codul de procedură penală (Cpp) ar trebui modificat în sensul că în cazul compunerii nelegale a instanţei contestaţia în anulare poate fi introdusă oricând.

În cazul folosirii de probe ilegale ca temei pentru condamnare, considerăm că soluţia, care nu necesită nicio modificare legislativă, este revizuirea hotărâri definitive de condamnare, în baza art.  453 al. 1 lit. a din Cpp (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză). Potrivit art. 457 al. 1 Cpp, cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând.

Despre amnistie și grațiere

  1. Amnistia (care nu poate fi decât colectivă) şi graţierea colectivă pot fi dispuse nu doar prin lege (organică), ci şi prin ordonanţă de urgenţă, dacă sunt îndeplinite condiţiile din art. 115 al. 4 şi 6 din Constituţie pentru adoptarea ordonanţelor de urgenţă, respectiv, dacă se justifică existenţa unei situaţii de urgenţă (situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată) şi dacă prin ordonanţă nu sunt afectate (restrânse, limitate) drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Graţierea individuală poate fi dispusă numai de preşedinte, prin decret.
  2. Amnistia (în greacă, amnestia= uitare) înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Cu alte cuvinte, condamnările pronunţate pentru infracţiunile amnistiate (nu pentru orice infracţiuni) nu se mai iau în seamă (cazierul judiciar se „albeşte”), procesele aflate în curs se opresc, fără condamnare, dacă privesc infracţiuni amnistiate (se dispune, la primul termen de judecată care urmează actului de amnistie, încetarea procesului penal pe motiv că a intervenit amnistia), iar urmărirea penală în dosarele de la parchet/poliţie pentru infracţiuni amnistiate se opreşte în stadiul în care ajunsese la momentul actului de amnistie (dosarul se va „închide”, se va da clasare, pe motiv că a intervenit amnistia).

Cel care se consideră nevinovat şi a fost amnistiat (cu consecinţa opririi imediate a procesului/urmăririi penale) poate cere continuarea procesului penal sau a urmăririi penale. Procesul/urmărirea penală vor continua şi dacă cel în cauză e găsit nevinovat, se va dispune achitarea sau, după caz, clasarea dosarului pe motiv că e nevinovat (nu că e amnistiat). Dacă e găsit vinovat, tot nu va fi condamnat/trimis în judecată, ci se va da o soluţie de încetare a procesului sau, după caz, de clasare a dosarului, bazată pe faptul că e amnistiat.

  1. Graţierea nu înlătură răspunderea penală, nu desfiinţează condamnările deja existente (nu „şterge” condamnarea din cazierul judiciar), ci doar înlătură, total sau parţial, executarea pedepsei. În caz de graţiere, procesul şi urmărirea penală pentru infracţiunea graţiată vor continua, nu se vor opri, ca în cazul amnistiei. Dacă există probe de vinovăţie, persoana urmărită penal va fi trimisă în judecată, iar persoana trimisă în judecată va fi condamnată. Beneficiul celui graţiat este că nu va executa pedeapsa ce i se va aplica de instantă, în caz de condamnare. Graţierea poate fi totală (priveşte întreaga pedeapsă aplicată) sau parţială (priveşte doar o cotă/fracţie din pedeapsa aplicată; restul de pedeapsă, negratiată, va fi executată). Graţierea poate fi necondiţionată (beneficiarului nu i se cere o anumită conduită după graţiere) sau condiţionată (de exemplu, este graţiat sub condiţia de a nu mai comite o nouă infracţiune: dacă într-un termen de la graţiere, să zicem 3 ani, cel graţiat săvârşeşte o nouă infracţiune, va executa pe lângă pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa care i-a fost graţiată). Graţierea poate fi colectivă (priveşte toate persoanele care au săvârşit o anume infracţiune/anumite infracţiuni) sau individuală (primeşte o singură persoană). Doar graţierea colectivă se acordă prin lege (organică) sau, după caz, prin ordonanţă de urgenţă (delegare legislativă în baza art. 115 din Constituţie). Graţierea individuală se acordă doar de preşedinte, prin decret.

Căutăm coleg/colegă pentru relație full time de lungă durată

/în /de

Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, mai cunoscută ca APADOR-CH, caută să-și completeze echipa cu o persoană cu studii de drept sau științe socio-umane, cu experiență sau nu în domeniul ONG și/sau management de proiecte.

Dacă îndeplinești vreuna din condițiile de mai sus și vorbești binișor spre avansat limba engleză (româna se subînțelege), trimite-ne un CV pe adresa office@apador.org până cel mai târziu 7 ianuarie 2019. Însoțește CV-ul cu o scrisoare de intenție în care să răspunzi la întrebarea:

  • La ce drept ai renunța dacă ar trebui să alegi asta?

Postul este full time, în București, cu începere din 1 februarie 2019. Se oferă salariu și motivație civică pe măsură. Persoana potrivită se va implica în toate proiectele asociației, după pricepere și competențe. Dacă ești curios ce facem, găsești pe site mai multe despre activitatea noastră zilnică.

Numai persoanele selectate vor fi invitate la interviu.

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.