APADOR-CH – Page 3

Posts

Report on the APADOR-CH visit at Galați maximum security penitentiary

14/06/2019/in Penitenciare /by Rasista

On the 20^th May 2019, two APADOR-CH representatives visited the Galați Maximum Security Penitentiary. The most recent visit of APADOR-CH took place in 2012, according to the report posted on the organisation’s website.

The Galați Penitentiary is situated in the city and occupies a complex of old buildings which have undergone improvements in the last years, but not sufficient to ensure proper detention conditions. The prison administration admits that the penitentiary continues to be overpopulated, with an occupation rate of 138%, despite de number of detainees having decreased substantially in the past few years through the application of the law on compensatory appeal (legea recursului compensatoriu)

The lack of staff (only 70% of the positions are filled) and tackling drug and phone traffic inside the penitentiary have been the two major challenges in the past few years, as announced by the administration. To this we can add uncertainty regarding available funds for future projects and even for salaries – according to the director, the budget for 2019 provides money for salaries only until October the current year Discipline and a rigorous application of rules are the two principles often emphasised by the director, who says that this is the only way he managed to stop certain illegal practices in the penitentiary.

Compared to the 2012 visit, the penitentiary no longer has an exterior section. The detainees in the open regime are complaining that this is not respecting their detention conditions. Also, no detainees work outside the penitentiary, the only works performed by detainees being the administrative tasks inside the penitentiary. For this, there are approximately 100 detainees used in a rotation formula, according to the administration. The reason invoked is the lack of guards and the fact that accompanying a detainee at work would involve reassignment of guard personnel, which would lead to an unjustified increase in the detainee’s work price. The administration claims they ‘rotate’ approximately 100 detainees, out of 400, only for administrative work.

General aspect and accommodation spaces

From a total of 1031 inmates in 2014, Galați Penitentiary reached 478 inmates at the moment of the visit, accommodated in a single building, in 77 rooms with a total legal capacity (of 4sqm/inmate) of only 344 spaces. 80% of the total is represented by maximum security and closed regime inmates, which is why the administration believes the penitentiary should be defined by this type of regime, with open and semi-open regimes being exceptions.

The penitentiary employment structure has 378 positions in the scheme, but only 281 are filled. The number is higher than in previous years, but not sufficient, the director complaining that the structure has been functioning without an accountant for several years. From these, 196 are working in detention safety, 17 at psycho-socio-educative and 14 in the medical sector.

The cells in the 8 detaining sections are identical and have 17,10 sqm each, plus a sanitary facility of 5,98 sqm. In general, each cell contains 8 beds, with them being grouped in two bunk beds , the third row having been removed in 2018 (as the administration stated) or in February 2019 (according to the inmates’ statements). Very few rooms were completely renovated, as in repainted and restoration of the sanitary groups, and these rooms also hold extradited inmates from foreign penitentiaries.

However, all mattresses have been changed in 2015 and some windows were repaired. In 2016, the phones were moved from the hallways into the inmates’ cells. Due to the penitentiary being connected to the city’s water network, there is a permanent water supply, and hot water three times a week.

At the penitentiary’s entrance there have been installed, in 2018, two containers, the detainees receiving sector-, where baggage and body check take place, as well as receiving bedding. The space is clean and at least until special buildings will be built, it is a civilised solution for organisation.

A football court has been arranged in 2018, in front of the detention building, with synthetic grass. This adds to the already existing football court behind the walking courts which is actually a bigger yard with sand, not equipped as a football court, but used as one.

The building with the detaining spaces is comprised of two attached buildings, with access stairs, one of them being renovated at the moment of the visit.

Ground floor – Cellblock E1 (maximum security) and Cellblock E8 (maximum security and increased risk)

First floor – Cellblock E2 (quarantine and medical unit) and Cellblock E7 (open regime)

Second floor – Cellblock E3 (imprisonment before trial) and Cellblock E6 (imprisonment before trial and closed regime)

Third floor – Cellblock E4 (open and semi-open regime) and Cellblock E5 (closed regime).

At the time of the visit, the penitentiary had 7 women admitted in two cells, semi-open regime, being in transit from other penitentiaries. The women had cleaned the rooms, the floors were freshly cleaned at the moment of the visit and they said they benefit from good conditions, but they were eager to go back to the penitentiaries they had come from because they were feeling isolated in Galați.

The food preparation area

On the day of the visit, the menu provided, as written in chalk on a board positioned at the kitchen entrance consisted of bean soup and mash with pork, and a vegetable soup option for those with dietary requirements. In the morning, the menu consisted of cheese, marmalade and tea. The inmates receive one egg every 10 days or 5 times in 10 days due to dietary requirements. Milk and yogurt are also available in the menu for either morning or dinner – for diabetics. For dinner they had cheese pasta or cabbage with bacon, depending on the food norm. Inmates who were working on serving received some bacon as food supplements.

The kitchen area was full of dense steam from the eight working cookers and, as a result, the walls were full of condensation, mould and moisture. The floor was freshly cleaned, and it was wet. The kitchen administrator said that the hood’s ventilator cannot deal with all the vapours and that is why there is always steam in the area.

The food had pleasant aspect and smell, the boiled pieces of meat were portioned and were mainly consisting of lean meat. In the kitchen area there are 13 inmates working, 5 in the morning and 8 during the rest of the day.

The administration claims they have been investing in maintenance work for the kitchen in the past year, painting, installing floor and wall tiles, bought two new cookers, yet the constant steam from the food preparation makes these investments less visible.

The medical area

Galați Penitentiary has 3 general practitioners, a dentist and 10 nurses. The job scheme contains a position for a psychiatrist, but during the last two contests organised for filling it in, no one registered. The infirmary is situated on the first floor, in the quarantine area. APADOR-CH representatives discussed with the available general practitioner, with the nurse and the dentist. These claim that the daily number of consultations that take place at the infirmary is around 60 general consults and 10 dental consultations. The appointments are made on a room basis, but they provide emergency consultations as well.

According to the medical staff, the most common health issues among the inmates are related to mental health, in a much higher percentage than the one in evidence and treatment – which is only 20% of the total number of inmates. Following are gastric issues, liver diseases, and heart problems. The penitentiary has approx. 10-12 cases of hepatitis, 1-2 cases per month of violence between inmates and very rarely, self-mutilations.

In 2018 there have been two deaths in the penitentiary: one heart attack and a person deprived of liberty who committed suicide. The association emphasises the recommendation to administration to intensify the psychological services offered to inmates, especially in the immediate period after the sentence is declared.

The medical staff declared there is no problem with the supply of medicine or other materials, that inmates even have condoms at their disposal, bought with the unit’s funds, which they can request from the medical staff – and they do – and that the overall medical services in the penitentiary are good.

The association appreciated the medical staff’s responsibility, and through distribution of condoms, they limit the spread of sexual transmitted diseases.

Serious conditions which cannot receive medical care in the penitentiary are transferred in the city’s hospitals (the military of the county hospitals) or at Rahova Hospital-Penitentiary.

Visit of individual cellblocks

The aspect of the sections is uniform, with no visible differences between detention regimes, the only exception being Maximum Security and Risk regimes, where opening the doors for APADOR-CH representatives was done in the presence of guards. They had full equipment, with identification numbers on their chest, helmets and video cameras to record interventions.

On the day of the visit, renovation was happening in several rooms. There renovations are part of the 2019 maintenance programme, during which the administration says they will paint all 77 rooms, will install toilet tanks and will replace the joinery with insulated windows.

Each section has a designated ‘club’ room, with new furniture, individual desks, where different socio-educational activities are held. On each corridor there is an info kiosk where inmates can check their card allowance and can consult legislation and legal status.

In one of the cells from Cellblock 2 there was a barbershop arranged, where an inmate, qualified through a course taking place in 2018 in the penitentiary, is giving haircuts to inmates from Cellblock 2. During talks with inmates from other units, some complained that they do not have access to a barber, despite a barbershop existing in the penitentiary, and they have to improvise and cut their hair in the bathroom.

The administration argued that they do not allow free circulation of inmates from other units in unit 2 (quarantine), to the barbershop, because it can cause disagreements between inmates or it can facilitate traffic with illicit objects. Additionally, the barbershop is placed in a highly circulated area, close to the infirmary and the quarantine cells.

All cells have telephones which can make connection both with the outside and with the inside, as a way of alerting the guards.

Cell E7.6 – open detention regime – 8 persons/8 beds. Inmates have a sanitary facility comprised of a Turkish toilet, a shower and a sink, all with a relative clean aspect. They said they have hot water twice a day, but sometimes it is not enough for everyone, especially since they to administrative work.

Otherwise, they declared that the food tastes good and there is meat everyday – some of them are working in the food block – and that the phone works enough, from 8 AM. after the wakeup call, until 9 PM.

Another cell from block E7 – open detention regime – 8 persons/8 beds. The space left between the beds is small enough to be filled if every inmate stands up beside their bed. The inmates complained that they do not benefit from enough fresh air, being taken outside in the walking courts only between 2 PM and 6 PM and that hot water is insufficient for all of them. Asked if they declared these deficiencies at the delegated judge, the inmates said no, because they believe nothing will be solved and even more, they will encounter inconvencies if they do.

Cell E8.4 – maximum security – 6 persons/6 beds. These inmates had no complaints about the penitentiary conditions.

Cell E8.3 – risk for penitentiary’s security – 6 beds/5 inmates, have also declared that the conditions in Galați Penitentiary are better than in other penitentiaries, and even that the prices at the shop are lower than in other penitentiaries.

A cell in unit E1 – maximum security – 6 beds/4 persons. The sanitary group was deteriorated, and the inmates had several complaints:

It takes them a week to be taken to the doctor
The price for one minute of telephone talk is higher than in other penitentiaries – 60 bani;
They are not allowed to dry their clothes inside the cell – administration argued that there is a drying facility where the washing machines are, and inmates get their clothes already dry. Hanging the clothes around the cell would be unhygienic and would lead to the formation of mould;
They are taken outside in the courts for walking only between 8 and 10 and there are no toilets in the yards;
That, although the penitentiary has a walking court equipped with sport facilities, inmates do not have access to them, and they are taken out for football only once a week and even then, not on the new court, but in an older walking court which has sand on the ground
One of the inmates declared that despite not having any incident report in the last 6 months, his detention regime has not been changed. He believes he is still held in maximum security or risk detention regime so that penitentiary employees can get salary increases.

The administration argued that inmates do not have access to the court with sport facilities because they can hurt themselves/ each other, and access to the new sport facility is considered a reward for those in less severe detention regimes. The inmates from maximum security and risk regimes can aim to reach that stage, in time, through suitable behaviour.

Cell E1.7 – maximum security – One of the inmates in the cell seemed to not be feeling well, he said he has a toothache. He requested to be taken to the dentist, but he was yet to be taken. He also had a badly wounded heel, caused by the inmates from the Giurgiu Penitentiary, where he was coming from and for which he received medical treatment at Galați. The inmate was trying to obtain a definitive transfer from Giurgiu to Galați, on the basis that his cellmates at Giugiu harass him and also, Galați would be closer to his home – which is Tulcea. He was complaining that his request was not being approved.

Cell E1.2 – maximum security – 5 persons/6 beds, the inmates claimed that the penitentiary’s store prices seem too high and the food provided is of poor quality. They say that generally, they are taken to different general knowledge courses every month, but they rather wish to obtain a qualification during the free time they have in the penitentiary.

During the visit, in one of the unit’s clubs, there was an ongoing first aid exam in which, according to the supervising teacher, more inmates participated but there were only two left.

The isolation cell is on the same section, in renovation at the moment of the visit. According to the administration, the room has not been used in a long time.

In cell E1.6 – maximum security – with 6 beds, from which only one had a mattress, there was a young man temporarily accommodated, being in transit at Galați. The cell was in an advanced state of degradation, as well as the sanitary facility. The young man had nothing in his cell except the empty mattress on the bed and he seemed to be in a tense mental state. Asked for how long he has been living in these conditions, he replied that it has been a few days and after a few more he was going to leave.

The penitentiary administration argued that the young man has been aggressive, broke the TV and was accommodated alone because he was not on good terms with other inmates. The officer on duty had two local newspapers on his desk which were going to be given to the young man, as to ensure the right to information.

The association believes that in such cases the inmates, especially those from vulnerable groups, must be paid extra attention to and should be, as much as possible, accommodated in rooms with other inmates.

In cellblock E3 – preventive arrest, there were several young persons, one of them also placed alone in a E3.8 cell. This cell had a TV, and the young man staying there said he has been staying in the same room every time he is in transit at Galați, for the past four months. He said he is taken out for walking everyday starting with 12 and once a week for football, also alone. The young man seemed to be in a stable mental condition.

A room in cellblock E3 – preventive arrest – 8beds/8 persons. The inmates said they have socio-educational activities, courses twice-three times a month, access to the library, but have complained that sometimes the tap water has bad odour and that the Turkish toilet in the sanitary facility does not have a tank and they have to pour water in the toilet with improvised vessels. The hot water, running for one and a half hours every day, is insufficient for all of the inmates. Some said they do not complain about the conditions out of fear of repercussions. All eight said they would appreciate if the penitentiary would provide, at least on the corridor, a fridge where they could keep perishable food, as the storage space in the cells is small and unsuitable for keeping vegetable and fruits – especially during summer. Because they have access to the store only once a week, they have to buy more food (for the entire week), thus needing suitable storage space.

The administration argued that there is no legal basis to install fridges for inmates and that as long as they are being offered hot meals every day, the inmates have no reason to store food in their cells. The director admits that this used to happen, but drug trafficking started happening through the fridge in the hall, with the guards turning into waiters for the inmates.

Cell E6.7 – closed regime – 6 persons/ 8 beds. Degraded sanitary facility, mould in the cell. Inmates complained of bedbug infestation, one of them even showed multiple bites on his legs. One of the inmates complained that despite being diabetic, he is not receiving treatment, but a cellmate contradicted him saying that he probably does not need a treatment and that is why he is not receiving any. Another inmate said that the penitentiary store sometimes has expired goods, that he suffered from food intoxication caused by some eggs he bought from the store.

Asked about this aspect, the store clerk replied that the goods are not expired but they can become altered if kept in unsuitable conditions in the cells.

The inmates added that they often take part in different courses if they sign up, but they were unhappy that on the new football court, with synthetic grass, only inmates from the penitentiary team are allowed to play.

A room in cellblock E6 – closed regime – 8 beds/7 persons. The cell and especially the sanitary facility were in a very advanced state of degradation, full of mould. The inmates complained about bedbugs, the bad food which lacks variation, the mould in the cell and in the sanitary facility, the lack of a toilet tank and that beyond the cell’s windows there are some boards installed that do not let air get through – which is why their windows were taken out. They also underlined that the penitentiary does not have a gym, and in the walking court where sport facilities are installed, they had access during a training, which can only be taken once by every inmate during their detention time. The inmates were also unhappy with the lack of a barber, with the high prices from the shop, by the fact that they are not allowed to work outside the penitentiary, by the redundancy of the education courses – they argued that an inmate who takes high school lessons is actually an illiterate.

The penitentiary administration declared it is the first time they heard about the existence of bedbugs in some cells that have been visited by APADOR-CH representatives. They said pest control came not long ago, but the bedbugs might have come through an inmate’s luggage, from another penitentiary. Regarding the second window net, the administration claims it was setup in order to stop traffic with illicit objects between cells.

Units E5 and E4 – closed regime holds those inmates who do the administrative work in the penitentiary: kitchen, green spaces, carpentry workshop.

Cell E5.4 – closed regime/ administrative work – 8 beds/8 persons – Inmates said they had bedbugs up until a few months ago, but they used a liquid substance and now they got rid of them. They complained that because of the amount of work, they do not have time for other activities, but they said they are often taken out at on football court, the one with synthetic grass. They were also saying that the shop has expired food.

The association believes the inmates are discriminated against, with the administration offering better conditions to those extradited, solely on this criterion.

Cell E4.2 – closed regime – 8 beds/ 6 persons – inmates stated they benefit from conditions typical for ‘Romanian jail, can’t compare it to those in Germany or Italy’. The inmates here also complained about not being given access to the walking court with the sport facilities, that they are not taken out to the new football court and that the food is tasteless.

The walking courts are basically multiple cages stuck together, placed at the end of the building with the detaining section. They have no facilities, the inmates who go out in the walking court have no other activity than walking from one side of the cage to the other. The football court with the sand is situated behind the walking courts and its area will be reduced as a church will be built.

Visits’ section, prison store and the chapel

The visits’ section has 6 visit booths fitted with a divider and 4 tables without dividers. In the package the inmates are allowed to receive from family, liquids are excluded on the basis that in the past years they discovered forbidden substances in water or juice bottles – such as alcohol.

The penitentiary chapel, a small but very well-arranged building with the help of the orthodox priest, employee of the penitentiary, will be moved into a bigger construction that will built in the penitentiary’s yard, where the walking courts are now. The latter will be rescaled and expanded – claims the administration – by reducing the size of the sand football court. The church that will be built, says the priest, will be funded by the archbishop’s money. A bigger church is needed because the priest cannot hold all religious services in the chapel that is now too small.

The prison store was well-stocked and spacious. The items’ prices were displayed in sight: water (2l) – between 1.8 and 3 LEI; juice bottle (2l) – between 4 and 6 LEI; Jacobs coffee (250gr) – 12.55 LEI. A green lettuce – 4 LEI; a bunch of spring onions – 2 LEI; oranges – 5 LEI/kg; apples – 3 LEI/kg. Inmates are not allowed to order pizza or any other cooked food, although this was allowed in the penitentiary for a while. The administration banned it, saying that drug trafficking was happening through this.

Some of the inmates told APADOR-CH representatives that hygiene in the intimate room is lacking. This contains a bed, TV and fridge, has a sanitary facility with shower and indeed, it does not strike with its hygiene. The mattress and the bedding were in particularly poor condition.

The administration argued that each inmate brings bedding anyway and they cannot force the inmates to clean the room after the visit is over.

School and socio-education sector

There is a school operating in Galați Penitentiary (in a separate building from the detaining building) which has 1-8^th grade (divided in 6 classrooms) and two high school grades – 9^th and 11^th. On the day of the visit, the secondary cycle lectures have already taken place in the morning. APADOR-CH representatives could observe only one technical drawing class in the 9^th grade, where a room full of inmates were qualifying in joinery. Teachers come from the city and are paid by the School Inspectorate. The classrooms where classes are held have the same kind of furniture as the clubs from the cellblocks. The average number of inmates who participate in education courses is 70 per year.

The school has a sanitary facility which is in better condition than the ones in the cells, and a courtyard made of concrete where a ping pong table was placed.

One inmate in the drawing class complained that there are no practical activities in the joinery workshop, only theoretical notions. The Administration explained that practice can happen only in the presence of a qualified instructor because the workshop has sharp objects which need supervision, and only in the final two weeks of teaching.

The socio-educational sector seems to be the best working one at Galați Penitentiary. The responsible staff managed to organise the activity of the 3 social workers, 3 psychologists, 3 educators and 2 sports supervisors (although the job scheme is bigger here too) in such manner as to ensure, to all inmates, the possibility to get involved in at least one educational activity per month. Moreover, during the discussions with the inmates, the majority admitted they do not lack this kind of activities, they only wish they had the possibility to undergo more qualification courses.

The physical activity schedule, which most of the inmates complained about, is the following, made on regimes:

Young people and those in open regime – twice/week
Closed regime – once/week
Maximum security and risk – twice/month and only on the football court behind the walking cages, where there are security guards.

The staff responsible for the socio-educational sector claim that not offering access to everyone on the new football court acts as motivation for those in maximum security and risk regimes, to behave well and change their detention regime faster.

The penitentiary has a project for the construction of a sports hall, and they are waiting for NAP’s approval.

In the last years, the barbershop has been created as a result of sponsorships and an inmate from unit 2 has obtained qualifications for the job. A tailor shop has also been created through a sponsored project, but it only works for the penitentiary, the same way as the joinery.

The service also contains a TV studio with closed circuit and a library equipped with a generous number of books, received from donations (circa 2000 books). An inmate, who is the library responsible, gathers articles from the inmates, types them into a computer and edits a penitentiary magazine every three months.

The rights and freedoms judge

The rights and freedoms judge declared that from 150 complaints received in the past year from inmates, the majority are appeals to the execution of the sentence. Regarding the complaints about the living conditions, many of them are ‘preformulated’, the judges considers, the inmates invoking the right to choose: some demand money as compensation for the poor conditions, others ask to be moved in appropriate conditions instead of winning days. In the judge’s opinion, only about 5% of the Galați Penitentiary has suitable detention condition, considering the allocated space of 4sqm/inmate.

Other requests made by inmates before the judge target the ‘administration’s oppression’. The judge says that inmates sign up for audience particularly before the commissions for conditional release and accuse the administration of bad faith. They usually complain about requesting different things from the penitentiary administration which they failed to receive.

Every Thursday, 4-5 inmates are signed up for audience. The judge estimates to approve app. 5% of the cases and the he generally did not have cases where decisions were invalidated before the court.

Some complaints targeted officers’ interventions in the detention cells and aggressions that followed. The judge says he partially admitted those complaints as inmates were, to a certain extent, provoked. However, the place’s specificity cannot be overlooked.

Investment plans

The penitentiary plans on constructing two new buildings: one to extend the already-existing one, attached to it through modern walking-courts; and the second building situated at the entrance, replacing the containers that are there now for receiving the detainees. The new building’s capacity would be of 150 spaces. At the moment, the projects are in the phase before the feasibility studies. According to NAP’s engagements, these building should be finished in 2022.

The short-term investment plan as well as the budget grant solely the room renovation, renovation of the penitentiary fence (which has fragile portions), renovating the roof of the thermal plant and few renovations at the school building.

Conclusions and recommendations

The association mentions that compared to 2012, some things in the Galați Penitentiary changed for the better, but the overall detention conditions and the overpopulation of the cells are yet to be solved.

Additionally, what is appreciated is how the socio-educational sector manages to involve a big number of inmates in education activities. It would be desired to focus more on qualification courses in order to offer inmates an advantage for when they are released and return in the labour market.

Increased attention should be given to psychological assistance, especially since many inmates suffer from mental illnesses.

The administration’s efforts to stop drug and phone trafficking – which is said to have been happening at a large scale before 2017- are understandable and appreciated. However, some decisions seem to be adopted as to make detention even harder for the inmates, acting as in corpore punishment, besides the already poor conditions. These effects seem to show in a slight increase in aggressions and self-aggressions among inmates, according to the 2018 activity report – 68 cases in 2018 compared to 48 in 2017, especially with a decrease in the number of inmates (what should be noted is that the official numbers seem to contradict the predominantly positive information provided by the medical staff of the penitentiary when they discussed with the organisation’s representatives). According to the same report, there was a dramatic increase in violence against staff, from 1 in 2017 to 14 in 2018, which can show a hidden nervousness among inmates.

The association’s recommendations for the penitentiary staff:

Pay more attention to the hygiene of the cells to prevent bedbugs from appearing;
Reassess the decision regarding forbidding the use of fridges on the hallways for the inmates – despite penitentiary offering them hot meals, inmates need a daily share of fresh fruits and vegetables (which are not being offered by the penitentiary) and keeping them in the fridge, especially during summer, is essential;
Increase hot water allowance from 1-2 hours to 3 hours, at least in the cells with 8 inmates so that all of them have time to wash themselves;
Try to find solutions to keep inmates busy through paid jobs, at least for those in open regime who do not need very strict supervision;
Reconsidering inmates’ access to sport activities, as in increasing the number of activities.

Other recommendations can be found inside the report.

Livia Popa

Dollores Benezic

Translator: Amalia Tihon

Recomandările APADOR-CH privind asistența juridică gratuită

17/04/2019/in Buna guvernare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În cadrul proiectului Dreptul la un avocat, în lege și în practică, la cererea reprezentanților Ministerului Justiției, APADOR-CH a formulat și transmis către MJ câteva recomandări privind transpunerea în legislația națională a prevederilor Directivei 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016, privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare.

Concret, APADOR-CH a formulat un set de patru recomandări stabilite în cadrul grupului de lucru cu specialiști din domeniul juridic (polițiști, procurori, avocați), constituit special pentru asta:

1. Este necesar ca în legislația națională să fie definită noțiunea de asistență juridică gratuită eficace și de o calitate adecvată, așa cum prevede Directiva europeană

În acest context, asociaţia recomandă ca în legea de transpunere a directivei amintite să fie prevăzute cel puţin criteriile în funcţie de care se va aprecia dacă asistenţa juridică din oficiu a fost sau nu „eficace şi de o calitate adecvată”. Textul legal propus de asociaţie este următorul:

Criteriile în funcţie de care se apreciază, pentru fiecare cauză, calitatea adecvată şi eficacitatea asistenţei juridice din oficiu sunt următoarele:

– asigurarea continuităţii asistării de către un avocat pe toată durata procedurilor

– studierea temeinică a dosarului cauzei

– prezentarea la fiecare termen la instanţa de judecată sau la organul de urmărire penală

– depunerea de concluzii scrise sau note de şedinţă, la cererea instanţei de judecată sau ori de câte ori natură sau dificultatea cauzei impun acest lucru

– depunerea tuturor diligenţelor pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor clientului, prin folosirea mijloacelor prevăzute de lege pe care le consideră ca fiind favorabile clientului

– existenţa unui nivel de competenţă/pregătire profesională corespunzător naturii sau complexităţii cauzei.

2. Pentru obținerea unei asistențe juridice de calitate e nevoie de finanțare și de prevederea expresă în legislație că procurorul și judecătorul nu pot cenzura cuantumul onorariului avocatului din oficiu, stabilit de Barou

3. Stabilirea prin lege a principiului delegării unice a avocatului din oficiu, astfel încât să existe o continuitate a reprezentării avocatului pe toată durata procesului sau a cercetării penale

4. Facilitatea accesului la dosar pentru avocatul din oficiu. În acest sens APADOR-CH propune completarea art. 94 al. 1 din Codul de procedură penală astfel:

Art. 94. – (1) Avocatul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv. Procurorul soluţionează cererea de consultare a dosarului formulată de avocat în termen de 5 zile de la primire.

Citiți pe larg recomandările APADOR-CH transmise MJ. Amintim că Directiva 2016/1919 trebuie transpusă în legislația românească până la 25 mai 2019

Recomandările APADOR-CH privind asistența juridică gratuită

Dreptul la un avocat, în lege, în practică și înainte de infringement

04/04/2019/in Articole, /by APADOR-CH

Concluziile unor întâlniri calme între avocații practicieni, polițiști, procurori și reprezentanți ai Ministerului Justiției, în pregătirea transpunerii Directivei europene privind asistența juridică gratuită

Îmbunătățirea accesului la asistență juridică pentru persoanele private de libertate este obiectul proiectului pe care APADOR-CH îl derulează începând de anul trecut, în întâmpinarea momentului la care va trebui transpusă Directiva 1919/2016 privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale (adică în mai 2019).

Transpunerea acestei directive este numai o parte din motivația proiectului, celelalte vizând și alte aspecte ce țin de practica juridică a apărării din oficiu, aspecte relevate de un proiect mai vechi al APADOR-CH, din care reieșea că la baza dispunerii arestului preventiv stă de multe ori și o apărare defectuoasă. Concluziile acelui proiect arătau că avocații nu sunt întotdeauna prezenți la audierile în cadrul cărora se dispune măsura arestului preventiv sau au timp limitat pentru a se informa despre caz și a pregăti apărarea, astfel încât să influențeze procedurile. În plus, mulți dintre judecători admit că sunt înclinați să se bazeze în luarea deciziilor în principal pe argumentele procurorilor. Acest lucru îi poate face pe avocații apărării mai puțin motivați să dedice timp și efort în etapa de dinainte de judecată, în ciuda impactului asupra libertății clienților lor și asupra rezultatelor cazului.

Ca să aflăm de la sursă ce stă la baza acestei demotivări a avocaților, în perioada septembrie-decembrie 2018, APADOR-CH a invitat mai mulți specialiști ai sistemului de justiție penală (avocați, procurori, polițiști) în cadrul unui grup de lucru care a avut mai multe întâlniri și a evaluat principalele bariere de ordin normativ și practic pe care practicienii le întâmpină în activitatea curentă.

Principalele probleme identificate de grupul de lucru au fost:

Onorariile prea mici ale avocaților din oficiu – cu propunere de majorare a acestora;
Accesul greoi la dosar – cu propunerea de realizare a unui dosar electronic astfel încât să aibă timp și avocatul să-l studieze înainte de audieri;
Slaba pregătire a unor avocați – cu propunerea de introducere în regulamentele breslei a obligativității instruirii continue ca o condiție pentru obținerea unei acreditări anuale;
Lipsa de continuitate a avocatului în cadrul aceluiași dosar – cu propunerea de folosire a unei delegări unice într-un dosar, astfel încât același avocat să-l reprezinte pe inculpat pe toată durata cercetării sau pe toată durata procesului.

Dacă punctul 1 a fost rezolvat teoretic în acest an, prin acceptarea de către Ministerul Justiției a unei majorări a onorariilor din oficiu (chiar dacă bugetul este încă o necunoscută), celelalte puncte par să mai aibă nevoie de impulsuri pe la instituțiile responsabile: Ministerul public, Ministerul Afacerilor Interne, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Națională a Barourilor din România, Ministerul Justiției.

Ieri, 4 aprilie, am reușit să aducem la aceeași masă, pe lângă avocați și trei actori importanți în acest proces juridic: reprezentanți ai Ministerului Justiției – Departamentul de elaborare acte normative – un reprezentant al Parchetului general și un reprezentant al IGPR (care de altfel a fost în grupul de lucru pe toată durata proiectului). Discuțiile au fost tehnice, dar și practice, și sincere. Reprezentanții MJ au admis că în cadrul ministerului abia acum se constituie un grup de lucru care va analiza modul în care trebuie transpusă (luna viitoare) Directiva privind asistența juridică gratuită și au notat cu interes propunerile APADOR-CH și ale avocaților invitați.

Reprezentantul Parchetului a spus că e gata să „dea scris” că vom avea infringement din cauza netranspunerii directivei la timp, întrucât, cunoscând procedurile de lucru ale administrației românești, vor trece cel puțin șase luni până când ar putea fi transpusă directiva în legislație. Dacă nu se dă o ordonanță de urgență.

Discuțiile au fost, totuși, benefice, reprezentanții instituțiilor publice fiind de acord că problemele identificate în cadrul grupului de lucru sunt reale și pot fi rezolvate, cel mai probabil în același timp cu alte probleme ale sistemului, cum ar fi lipsa de spații de lucru corespunzătoare pentru procurori și polițiști sau lipsa calculatoarelor (care în unele parchete sunt vechi de cel puțin 15 de ani).

APADOR-CH a luat în serios promisiunile de deschidere instituțională și va transmite tuturor responsabililor un plan concret de măsuri care să ajute la îmbunătățirea muncii avocaților și implicit a calității apărării din oficiu. Mai ales că această calitate se cere a fi definită concret chiar de către Directiva 1919/2016, ce ar trebui transpusă luna viitoare în legislația românească.

Report on the APADOR – CH visit at the Giurgiu Penitentiary

27/03/2019/in Penitenciare /by Rasista

On the 5th of February 2019, two APADOR-CH representatives visited the Giurgiu Penitentiary. The last visit took place in 2009; the report from that visit can be accessed on the Associations’ website. The visit started at 10.40 and ended after 17.00.

General information

The Giurgiu Penitentiary is regarded as one of the largest penitentiaries in the country with a capacity of more than 1500 inmates. The construction of the Giurgiu Penitentiary started in 1994, and it was inaugurated in the year 2000, although some parts of the penitentiary hadn’t been finished at that date. Currently, the Giurgiu Penitentiary holds 14 cells for male inmates belonging to all detention regimes: open, semi-open, closed and maximum security. Furthermore, the prison has a section for pre-trial detention. Although this penitentiary mainly serves the Giurgiu, Teleorman, Ilfov and Bucharest area, at the date of our visit inmates from more distant parts of the country were detained here, because, after its extension, the occupancy level of the prison is lower than the national average.

Cell 14 is the most recent unit and was commissioned just two weeks prior to our visit; this unit was designed to observe the European standards on detention centres. The cell, which was built on the structure of two old buildings, was fully redesigned and now serves as an open regime unit, with a capacity of approximately 120 inmates.

Number of employees and organizational structure

According to the information provided by the prison director, the 14 cell of the penitentiary are organized as follows:

1 quarantine unit, provisional detention unit (E1)

5 closed regime units (E2-E6)

5 maximum security units (E7-E12)

1 unit for medically and socially vulnerable persons (E9)

1 infirmary unit (E13)

1 open regime unit (E2-E6)

The capacity of the penitentiary, calculated by the prison administration as a quota of 4 sqm/ inmate amounts to 1513 places, in cells with 2, 4, 8 and 10 beds.

However, the prison administration also stated that at this moment only 50% ensures appropriate conditions. Although no longer overcrowded, many cells still don’t fulfil the hygienic standards in force.

There are 1538 installed beds. There were 1277 inmates in the at the date of our visit, detained as follows: 425 under maximum security, 606 under closed regime, 13 under semi-open regime, 123 under open regime, 38 under provisional detention, 1 woman, 1 minor, 59 juveniles and 11 under quarantine. The occupancy rate on the date of our visit was 80.24%.

80% is also the occupancy rate of the penitentiary’s employment structure. Only 426 positions out of the 527 positions included in the 2019 employment structure are filled, this creates an acute deficit in the operative, social, educational and medical areas.

The economic situation of the penitentiary

The amended budget for 2018 amounted 45.7 million Lei, out of which 37.9 million Lei were personnel expenditures and 6.7 million Lei expenditures with goods and services. 1.9 million Lei were own revenues, obtained by prison labour, with a 28% increase as compared to the previous year.

The administration stated that it is unable to spend the entire budget for the renovation of the detention areas, as they are unable to find qualified labourers, neither inside the prison among the inmates themselves nor outside labour. In 2018 only 23% of the annual renovation and repairs plan was carried out by using direct labour.

23 cells from block E1 were renovated in 2018 – the renovations included new joinery, electrical and sanitary installations. A total of 306 cells were damaged or in need of different maintenance works.

Furthermore, in 2018, the food allowance doubled from 3.5 to 7 Lei/day/inmate and the value of the hygiene products increased substantially. The administration distributes the following items to the inmates on a monthly basis: razor, toilet paper, toothpaste, comb, soap, shampoo, nail clippers, detergent, etc. According to the statements of some inmates these items are enough.

As per calculation of the prison administration, the monthly expenditures for an inmate amount to 505 lei to which the employee’s salaries are added.

Investments in 2019

The prison administration planned two significant expenditures in 2019:

Reconfiguration of the recreation yards and
Renovation of the food preparation area.

The food preparation area/The kitchen

The food preparation area is the most problematic area in the whole penitentiary. The room has old joinery, with broken windows, dirty and damaged floors, a defective ventilation system, which explains the mould on the ceiling and walls. The smell was unbearable when we visited, although a team of inmates was cleaning the food preparation area after lunch had been served. 18 inmates work in the food preparation area in 2 shifts. The changing and toilet facilities used by the inmates were in a precarious state. The different kitchen utensils for peeling vegetables or potatoes were rusty and way beyond their utilization period.

The prison administration admits that the food preparation area hasn’t been renovated since the commissioning of the penitentiary in 2000. The area was just regularly painted, the pressure cookers were renewed and are now in good shape. In 2018 the prison administration submitted a supporting memorandum based on which they obtained the necessary funds for an investment for the complete renovation of the food preparation area. The building design of the investment is planned for 2019 and its execution for 2020.

On the day of our visit the menu consisted of:

breakfast – tea, bread, marmalade, margarine, cheese and egg (for the nutritional intake of diabetic inmates);

lunch – chicken soup, cabbage with sausage (smoked, however uncooked) or chicken (for the Muslim inmates);

dinner – potato stew, rice pudding or pasta and sauce for the different dietary requirements.

The prison administration also stated that although the food allowance doubled it is still too small for three meals a day. The discussions with the inmates from different blocks revealed that food was an issue which was unanimously criticized.

The Giurgiu Penitentiary does not have a prison farm but only a plot of land next to the prison courtyard, which is tended (partially) by some inmates to supplement the necessary vegetables for preparing the inmates’ meals. Sometimes the prison receives goods from other penitentiaries – e.g., cheese from Pelendava – by using a free of charge transfer system. The administration regards prison farms as no longer profitable. The cost of the vegetables or products obtained by prison labour is not competitive since the inmates must be paid the minimum wage to which the salaries of the correctional officers are added. Furthermore, the prison administration stated that very few inmates are willing to work in agriculture.

Visits’ section

There are 8 visit booths fitted with a divider, 4 maximum security booths and many seating arrangements with tables and chairs. At the time of our visit, the seating arrangements were being used. A visit lasts for a maximum of 3 hours, during which the packages are inspected and only 1-2 hours remain for the actual interaction.

The penitentiary also has a “Father and Child” room which didn’t seem used, considering the stuffy air and odour in the room. The penitentiary’s representatives told us this room is rarely used.

The visit area also had a booth for online family interactions and a video conference room for court hearings, this was not used to its’ full capacity due to the low number of requests. The penitentiary’s representative estimated that there are three to five times fewer court appearances, compared to the past. By introducing video conference hearings, the penitentiaries may save on fuel costs and expenditures with the security personnel.

The conjugal visit room is near the medical unit, and the penitentiary’s representative revealed that it was used 3-4 a day. At the date of our visit, the room was empty. The room is equipped according to the standards in force – with a bed, a TV, a refrigerator, a bathroom with instantaneous water heater – however, the bedding was not very clean.

The prison store

The prison store inside the penitentiary was very well stocked, the inmates have the option to buy different food products or toiletries. The salesclerk stated that cigarettes, sweets and bottled water were the best-selling products.

The prices are not displayed on the shelves but listed on the upper side of the shop window, from where these are barely visible. The inmates don’t have access inside the store, and they buy the products from a shop window.

The salesclerk provided some prices at the request of the APADOR-CH team. These are the prices for some of the products: apples – 6 lei/kg, small Zuzu yogurt – 3.80 lei, Jakobs coffee – 14.80, bottled water Dorna 3.90/ 2l bottle or a different bottled water brand 2.60 lei. Sweet peppers – 14 lei/kg, large Amigo instant coffee – 17 lei.

There is an additional aspect which needs mentioning – several people were smoking at a table inside the shop during our visit. Moreover, we noticed that there was smoking in numerous places on site, from the gate to the inside, on the hallways of some blocks.

Medical assistance

The penitentiary only has 2 hired general practitioners out of 7 planned positions and one resident who used to practice at the penitentiary but is now attending a residency program in Bucharest. The dentist, the third health care professional hired, suffered a car accident while driving from Bucharest to the penitentiary and is now on extended medical leave. One of the two general practitioners is also the Head of the Medical Unit.

Furthermore, there are 13 nurses, who work in shifts: 1 hygienist, 1 dental nurse, and 11 registered general nurses.

In November 2018, 1 candidate passed the application contest for the position of psychiatrist, but up to the date of our visit, the appointment from the Romanian Ministry of Justice had failed to arrive, despite the acute need for this medical specialty. It will be the first time in its history when the Giurgiu Penitentiary has a psychiatrist, although most of the inmates’ health issues are related to mental health.

The doctor’s office is scarcely equipped, the doctors and nurses complained about the improper working conditions, and about the fact that implicitly the inmates do not benefit from standard consultation conditions.

The doctor offers approximately 40-60 consults a day, either in his office or in the different cell. Most illnesses have to do with mental health (over 600 inmates, out of which 318 medicated), followed by respiratory illnesses, chronic illnesses, and diabetes (12 insulin dependent inmates, 37 under specific treatment).

10 inmates undergo treatment with methadone, 29 inmates have HIV and approximately 300 have hepatitis. The penitentiary doesn’t screen for any transmittable diseases and relies on the statements of the inmates on their health. 60 inmates are under treatment with Interferons. There are regular scabies outbreaks. The penitentiary has stopped offering condoms to prisoners for many years (at least since 2012 as one of the nurses recalled), although the prison director admits that sexual assaults occur in the cells.

Once a week, the inmates in need of a specialized medical exam are either taken to the psychiatrist or other medical specialists (transports of 3-10 inmates are organized) at the local county hospital. As the specialists at the Giurgiu County Hospital are in limited numbers, most of the inmates are taken to the hospitals in Bucharest: Floreasca, Bagdasar or the Rahova Penitentiary Hospital.

The doctor claims that there have been no issues with ensuring the medical treatment for the inmates; however, there are delays in receiving the subsidized treatments due to the Romanian E-Purchasing System. That is why it’s preferable that the inmate’s family brings the treatments and if needed the medical staff allows this practice. In 2018 the drug products for the inmates amounted to 254,000 lei.

Upon request and at their expense some inmates were occasionally examined by private doctors.

In 2018 one inmate committed suicide and other four inmates died of natural causes.

Reintegration, education, and workplaces for the inmates

The penitentiary only has 2 hired psychologists (as opposed to the 7 planned positions), 2 social workers (as opposed to the 3 planned positions) and 8 teachers (as opposed to the 10 planned positions) out of which 2 are on maternity leave, and 1 holds a management position. The penitentiary also works together with volunteers who carry out different projects, but the staff is insufficient for such a large number of inmates.

The projects carried out in 2018 reveal that a meagre number of inmates participated in the various educational or community projects (a few tens/project).

The penitentiary representatives stated that there are tuition programs for the inmates in place, carried out together with the County Agency for Employment, where the inmates can receive a professional qualification as hair stylist, under-cook, plant breeder. However, few inmates qualify for these professional qualification programs, as they don’t have the minimum educational level required (lower secondary education).

The penitentiary also offers alphabetization courses at primary educational level (grades I – IV) and 40 inmates attended in 2019. It also tried to set up lower secondary education classes (grades V-VIII), the Giurgiu School Inspectorate denied their establishment.

There few are workplaces and the current workplaces don’t seem to be very desired by the inmates. The penitentiary’s administration estimates that only 20 inmates out of 100 work. The penitentiary has a contract with RILUG from Lugoj, for sewing footwear – the inmates work in their cells. There are several other workplaces at the greenhouses, for renovation works, at the furniture workshop, for diggings and the manufacturing of photovoltaic panels.

In 2018 inmate labour brought the penitentiary earnings of 1,950,000 lei, the money was spent on repairs and for the purchase of a patient transport vehicle for inmates who undergo medical exams outside the penitentiary.

Visit of the individual cells

There aren’t many differences in appearance between the different cells; all the 5 blocks have similar arrangements; these are connected to form a semicircle with the educational and visitation unit in the middle.

The cells have a video surveillance system, which is old and incomplete, without any central dispatch or electronic blocking systems. The cell doors are still opened and closed by the employees themselves with a key, which makes the lack of personnel even more acute – there is 1 corrections officer for every 15 cells. The prison director hopes that the funds for a redesign of the video surveillance system will be approved in 2019.

After the law on early release came into force, the cells with 6 bunk beds were transformed into cells with 4 bunk beds and thus managed to observe the standard of 4 sqm/inmate. Before this law was adopted, the penitentiary had approximately 1400 inmates, then the number reduced to 1100; meanwhile, however, more prisoners have been transferred here from prisons regarded as overcrowded.

In most cell blocks the telephones were moved from the hallways to the cells, which enables inmates to use them without the guardians’ permission, at any time until 06:00 PM every day, within a limit of 30 minutes daily. This proved beneficial both for the inmates and the prisons’ employees.

The penitentiary has five walking courts, these are partially covered; the maximum-security units have walking cages set up on the roof of one of the buildings.

Cellblock E11 also has a protection room, equipped with soundproof walls and vandalism-proof lavatories. The penitentiary’s representative said that this room is barely used, but very useful for inmates who pose a risk of self-harming.

All old cells have a “tableware room” where all the tableware is kept and starting with last year this was equipped with cooling shelves where all the inmates can store the food products they purchase or receive.

Cellblock E11.10 maxim security

Cell 10, of approximately 20 sqm was in good condition, clean, furnished, with a vestibule, bathroom and 4 beds (two bunk beds), closets and a TV set. There were only three inmates in the cell, a Norwegian citizen and two Romanians. At the time of our visit, the Romanian inmates were in the walking yard.

The Norwegian citizen complained that he didn’t receive the 6 compensation days to which he is entitled to for improper imprisonment conditions, that the food was terrible, and that he filed numerous complaints to the judge for the supervision of the deprivation of liberty about numerous aspects of the incarceration conditions, but he never received an English translation of the decision. Furthermore, he requested the transfer to a prison in Norway, but it was denied because the damages, in his case, hadn’t been paid yet.

Cellblock E8.27 maximum security

The inmates in cellblock 8, are the ones working on footwear. Only one inmate was present during our visit in cell 27 (out of 28), a cell of approximately 20 sqm, with a clean appearance and only two beds out of 4 were occupied at that time. The inmate stayed in his cell and didn’t go for outside exercise because he had a cold. He stated that he saw a doctor after four days and that he feels relatively fine.

He complained about the food, which was “awful”. He added that the prison personnel are kind to the inmates, that the daily hot water schedule (from 11 AM to 12 PM) is plenty and that the received toiletries are sufficient.

Cellblock E9 – maximum security

Cell 47 (out of 58) has approximately 9 sqm, doesn’t have a bathroom but only a toilet and a sink which are not separated by anything from the beds. The prison director stated that the rooms were initially equipped with separators, but the inmates destroyed these.

There were two inmates in the visit room, a Turkish citizen and a Romanian. The window was open, and the room was quite chilly. Both inmates said that they keep the window open because they cannot stand the malodorous toilet. They sleep, eat and use the toilet in the same cell.

The Romanian inmate complained that the prison store is overpriced, the food products sold are bad, and that nobody engaged him in any activity program in the past 4 months, he has been here. He claimed that his hands are handcuffed everywhere he is taken, including to the showers, and that nobody tells him why. He told us that he submitted a complaint about this with the delated judge, but to no avail.

The Turkish citizen complained about a tooth that broke a few weeks prior, which constricts his eating and about the fact that he was waiting to be taken to the dentist for the past 15 days.

Cell 13 also has 9 sqm, with a single inmate E.R. who seemed to be in a delicate mental state. He said that he’s been detained in the Giurgiu Penitentiary for a year, although he is from Bacau, and complained that his family is too far away and that he hasn’t seen them in 4 years.

Because the cells in cell block 9 don’t have any showers, the inmates are taken to a communal shower room twice a week; this room is at the end of the hallway.

There were a few inmates in the walking cages on top of the building – although it was quite cold outside. Some of them complained about the food quality and about the fact that there are no TV sets in the cells. Another inmate said that he took part in a training course in 2018, but he couldn’t recall what the course was about and what he learned from it.

During our visit in cell block E9 we were accompanied by a special interventions team who were fully equipped to intervene and who waited on the hallways.

Cellblock E14 open regime

The penitentiary’s latest cell block, used for the semi-open regime consists of two buildings, one with 2 stories and 1 with 1 story. The cells in this unit are fitted to modern standards. At the date of our visit only building B, with 2 stories was occupied. The buildings have one dining hall on the ground floor, and the rooms have 2, 6, 8 or 10 beds, depending on their size. The cell sizes vary from 10 to 40, 47 sqm. The cell block has a total of 118 places, but only 200 installed beds and 123 inmates.

The beds come with a metal framework and two drawers for storing personal items, thick spring mattresses, closets for each inmate, bathrooms with vandalism-proof showers, sinks and toilets. The walls are covered with plaster walls, and the general appearance is pleasant, clean, although some cells seem crowded because of the too many beds.

Cell 5 from block B (37.35 sqm + a bathroom of 7.38 sqm) held 9 inmates and had 10 beds. The room also had a table, a flat-screen TV and some closets used as storage areas. Several aspects discontented all the inmates:

the fact that when the hot water flows the cold water stops flowing – the prison director said that this is a flaw which will be soon remedied by the builder because the warranty period hasn’t expired yet;
the fact that there is hot water for only one hour a day, and there isn’t enough time for all 9 of them to wash;
that the phone in the room can’t be used after 6.00 PM, and their families are away at work at that time – the prison director promised to remediate the situation together with the telephone company;
that they don’t have a barber shop;
that the serving time for their meals is almost two 2 hours because only 2 inmates serve the meals for more than 100 inmates;
that the TV is turned off between 7.00 and 8.00 PM during the evening roll call;
that the cell doors open only from 07.30 AM to 10.00 PM;
that they don’t see the point of having a refrigerator in their rooms, since they don’t have anything to put in them;
that the cell window doesn’t open, and they can’t let the air in;
that they are too far away from home – some of them were transferred from Constanta;
that they don’t receive any compensation days due to the good imprisonment conditions.

The judge for the supervision of the deprivation of liberty

The judge for the supervision of the deprivation of liberty estimates that she handles the most significant number of cases in the country – approximately 200/month. She added that the number of complaints about the prison conditions has decreased, now all the complaints refer to early release and objections regarding the number of compensation days. The inmates now request compensation for the days executed under improper detention conditions for previous convictions.

Most of the complaints against the prison administration pertain to delays in medical services, the hot water schedule, having less than 4 sqm/ inmate or denial of conjugal visits.

Concluding remarks and recommendations

APADOR – CH appreciates the efforts made by the prison administration and the Romanian Prison Administration to improve the incarceration conditions of the Giurgiu Penitentiary and believes that the general condition of the penitentiary reflects these efforts.

Some aspects regarding the hygiene of the detention areas need to be solved, such as the unrenovated cells and the food preparation area which needs urgent repairs.

Some specific aspects need improvement:

The hot water schedule for cells containing more than 3 persons should be extended to more than one hour a day, so all inmates have enough time to shower.
The phone call schedule should be extended until 08.00 PM

The association would like to remind the prison administration that Law No. 15/2016 bans smoking in closed areas and is also applicable both inside the penitentiary and for its employees.

The Association recommends that the Romanian Prison Administration undertake more efforts to hire qualified personnel, to decrease the staff deficits of doctors, psychologists, social workers, teachers, and essential care personnel for treating illnesses which exacerbate under conditions of imprisonment (especially mental health conditions).

Furthermore, the Romanian Prison Administration together with the Romanian Ministry of Justice should devise an effective system for using the inmates as workforce and should try getting them more involved so that during their detention they have the chance to learn a profession and make a contribution to their upkeep.

Additionally, both the prison administration and the Romanian Prison Administration should intensify their efforts to set up secondary education schooling programs (V-VIII), so the inmates’ level of education is no longer an obstacle in obtaining a professional qualification in prison and a workplace after the release.

Dollores Benezic

Nicoleta Popescu

Translated by Cristina Badea-Guțu

Opinia APADOR-CH cu privire la organizarea referendumului naţional simultan cu alte alegeri

27/03/2019/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH consideră că referendumul naţional este o formă prin care poporul îşi exercită suveranitatea, potrivit art. 2 alin. 1 din Constituţie, şi nu un vehicul care poate fi pus în slujba influenţării rezultatului unor alegeri.

Referendumul nu trebuie tratat ca un alt fel de „autobuz electoral”, al cărui scop este aducerea unui număr cât mai mare de votanţi la alegerile parlamentare, naţionale sau europene.

În mod logic, mai întâi trebuie să existe o problemă de importanță naţională, identificată în mod clar, care frământă întreaga naţiune, problemă la care răspunsul se poate afla în urma unui referendum naţional. În cazul de faţă, mai întâi a fost ideea/ingineria organizării unui referendum şi abia după aceea s-a pus problema care este întrebarea ce trebuie pusă la referendum. Această întrebare nu a fost formulată nici până la această dată, când referendumul a avansat de la stadiul „aproape hotărât” la „hotărât”. Deci, referendum avem, doar întrebare ne mai trebuie.

Dacă există, cu adevărat, o problemă naţională extrem de importantă, care să necesite organizarea unui referendum (şi nu a unui simplu sondaj naţional de opinie), atunci referendumul trebuie tratat corespunzător importanţei sale şi organizat separat, nu ca simplă anexă electorală.

Chiar dacă melanjul dintre referendum şi alegerile parlamentare a fost declarat constituţional, trebuie apreciat, cu bună-credinţă, de la caz la caz, dacă referendumul propus serveşte rezolvării unei probleme reale de interes naţional sau este doar un pretext pentru asigurarea steroizilor necesari unor participanţi la alegerile parlamentare. Cel care face această apreciere trebuie să fie însă echidistant.

Prin suprapunerea referendumului naţional cu alte alegeri (parlamentare – naţionale sau europene, prezidenţiale) se ajunge la o interferenţă de teme şi subiecte, care se vor dezbate simultan, întrucât perioadele de campanie, pentru alegeri şi pentru referendum, vor coincide.

Această suprapunere a dezbaterilor nu va favoriza limpezirea unor puncte de vedere, ci dimpotrivă.

În cazul alegerilor şi referendumului din 26 mai 2019, este foarte posibil ca la întrebările pe temele specifice alegerilor europarlamentare să se răspundă cu argumente ce ţin de chestiunile vizate de referendum. Şi viceversa. Câştigul pentru alegători, constând în informare corectă şi completă, va fi minim, în timp ce mulţi politicieni vor putea jongla cu nonşalanţă între teme fără legătură între ele.

Asociaţia reaminteşte că art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră dreptul la alegeri libere şi prevede, în acest sens, că statele părţi la Convenţie au obligaţia să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. Exprimarea liberă a opiniei presupune, în primul rând, o exprimare în cunoştinţă de cauză, adică o informare corectă şi completă a alegătorului. Poate fi realizat, în mod real, nu declarativ, acest deziderat prin suprapunerea campaniilor şi temelor de vot?

Încă de pe vremea lui Caragiale, prototipul alegătorului a fost cetăţeanul turmentat. Prin suprapunerea mai multor alegeri, teme şi campanii, vom reuşi să ne încadrăm, din nou, în prototipul lui Caragiale.

Acestea sunt motivele pentru care APADOR-CH nu a participat la consultările de ieri, de la Cotroceni. În plus, nu a existat o invitaţie oficială din partea administrației prezidențiale, cu indicarea temei discuţiilor. Doar una telefonică, foarte matinală dar conținând puține informații, la sfârșitul săptămânii trecute.

România, condamnată la CEDO pentru refuzul de a școlariza un condamnat în timpul detenției

21/03/2019/in Comunicate, , Slider /by Rasista

București, 21 martie 2019

Statul român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în Cazul Flămînzeanu împotriva României, pentru încălcarea dreptului la educație prevăzut de Articolul 2 din Protocolul 1 la Convenție. Condamnarea a fost pronunțată la 19 martie 2019.

Faptele

În 2008, când avea 27 de ani, Marian Flămînzeanu a fost condamnat pentru furt și închis la Penitenciarul Rahova. Între 2007-2009 el a făcut clasele III-IV în penitenciar, iar din 2010, când a fost mutat la Penitenciarul Jilava, a făcut numeroase cereri pentru a-și continua studiile cu clasele V-VIII. Penitenciarul a avut discuții cu Inspectoratul Școlar, dar ulterior a motivat că din cauza numărului mic de deținuți eligibili, clasele nu se pot înființa.

Flămînzeanu a reclamat încălcarea dreptului la educație, în fața judecătorul delegat din penitenciar. Acesta i-a respins cererea ca nefondată, argumentând că Administrația Penitenciarelor a făcut toate demersurile, dar că nu poate să asigure un profesor pentru un singur elev. Ulterior Flămînzeanu s-a adresat Tribunalul București care a menținut decizia judecătorului delegat.

În 2011, aflându-se încă în detenție, Marian Flămînzeanu a scris APADOR-CH și a cerut ajutorul ca să ajungă la CEDO. Cazul a fost preluat de APADOR-CH, prin avocata Nicoleta Popescu, și reprezentat la CEDO.

Opinia Guvernului

Flămînzeanu a invocat în apărarea cererii sale Legea 84/1995 – care prevede că educația de 10 clase este obigatorie – și Legea 275/2006, de executare a pedepselor, care prevede de asemenea cerința pentru deținuți de a urma clasele de învățământ obligatoriu pe perioada privării de libertate. El a motivat că în detenție a înțeles importanța pe care o are educația și rolul acesteia în găsirea unui loc de muncă.

Guvernul României s-a apărat în fața Curții Europene spunând că statele au libertatea de a-și organiza sistemul de educație, și că aceasta depinde în mare măsură de nevoile și resursele comunității. În cazul de față, statul a încercat să-i ofere deținutului educația cerută, însă asigurarea unui profesor pentru trei sau cinci deținuți ar fi reprezentat o povară financiară prea mare pentru autorități.

Hotărârea CEDO

CEDO admite că dreptul la educație nu este unul absolut, însă constată că autoritățile române nu au făcut demersuri suficiente pentru a găsi soluții în cazul Flămînzeanu.

Curtea consideră că niciunul dintre argumentele invocate de Guvern nu este convingător, iar pe baza probelor prezentate, constată că refuzul de a-l înscrie pe reclamant în învățământul secundar nu a avut un scop legitim și proporțional.

Curtea a constatat că a fost încălcat articolul 2 al Protocolului nr. 1 în acest caz. Marian Flămînzeanu a primit 2000 de euro despăgubiri morale.

Articolul 2 din Protocolul 1: Dreptul la instruire

Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire.

Pentru detalii,

Av. Nicoleta Popescu

0733078723

Opinia APADOR-CH cu privire la „recursul compensatoriu”

17/01/2019/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Eliberarea mult prea grăbită a unor condamnaţi, care nu s-au îndreptat şi nu se pot reintegra, încurajează fenomenul infracţional și induce ideea că se poate scăpa mai uşor după comiterea de infracţiuni, oricât de grave ar fi ele. APADOR-CH cere abrogarea legii și alte măsuri de remediere a situației

București, 17 ianuarie 2019

Pentru început, asociaţia precizează că noţiunea de „recurs compensatoriu” nu există ca atare în legislaţie. Atât în Legea nr. 254/2013, care reglementează, printre altele, executarea pedepsei închisorii, cât şi în Legea nr. 169/2017, care a modificat-o, există termenii „compensare” şi „măsură compensatorie”. Legea 169/2017 a fost denumită în presă drept legea „recursului compensatoriu”, denumire preluată apoi în tot spaţiul public.

Cum funcționează „recursul compensatoriu”

Măsura compensatorie introdusă prin Legea 169/2017 constă în reducerea din totalul pedepsei a 6 zile pentru 30 de zile executate în condiţii de detenţie necorespunzătoare. Deci, pentru 30 de zile executate efectiv, se consideră 36 de zile executate efectiv. Ca atare, pentru 1 an executat efectiv, se consideră executat 1 an, 2 luni şi 12 zile.

Pentru eliberarea din detenţie a unui condamnat există 2 posibilităţi:

– liberarea condiţionată (poate fi dispusă de instanţa de judecată, numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii)

– eliberarea la termen (se dispune, automat, atunci când se constată că pedeapsa a fost executată integral, fără a mai fi necesară îndeplinirea altor condiţii)

Folosul condamnatului care beneficiază de „măsura compensatorie”, introdusă prin Legea 169/2017 (lege care se aplică retroactiv, începând cu 24 iulie 2012), este că se poate prezenta mai repede decât în mod normal în faţa instanţei de judecată, care poate dispune liberarea condiţionată. De asemenea, pentru unii condamnaţi, aplicarea măsurii compensatorii a făcut ca întreaga pedeapsă aplicată să fie considerată executată, astfel că ei au fost eliberaţi la termen, imediat, fără să mai fie nevoie să solicite liberarea condiţionată.

Teoretic, instanţele de judecată pot dispune sau nu liberarea condiţionată a unui condamnat, nefiind obligate să pună în libertate, automat, pe oricine solicită liberarea condiţionată. Codul penal prevede, în art. 99-100, că liberarea condiţionata poate fi dispusă doar dacă „instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate”. Dacă, însă, instanţele de judecată acţionează superficial şi nu examinează cu atenţia şi răbdarea necesare fiecare caz de liberare condiţionată (poate şi din cauza supraîncărcării instanţelor), se poate ajunge la situaţia în care sunt puşi în liberate şi condamnaţii care nu s-au îndreptat şi nu se pot reintegra în societate.

Media eliberaților condiționat este constantă din 2014 încoace, dar…

Din datele oficiale publicate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor se poate observa că şi înainte de 2017, anul când a fost adoptată legea „recursului compensatoriu”, rata celor eliberaţi condiţionat este similară cu rata eliberaţilor condiţionat după adoptarea acestei legi, respectiv o medie de 10-11.000 persoane/an.

Deci, din datele oficiale prezentate, rezultă că problema numărului mare de eliberări din penitenciare este legată mai mult de uşurinţa acordării liberării condiţionate, uşurinţă care a existat şi în anii de dinaintea legii „recursului compensatoriu”, decât de legea „recursului compensatoriu” în sine. Dar, efectul specific, vizibil şi cu adevărat negativ al legii „recursului compensatoriu” este dublarea numărului celor eliberaţi la termen, prin reducerea duratei pedepsei ce trebuia executata efectiv: de la o medie de circa 900 persoane/an, în perioada 2014-2016, s-a ajuns la o medie de circa 1800 persoane/an, în perioada 2017-2018.

Atât eliberarea la termen, mult prea grăbită în urma adoptării legii „recursului compensatoriu”, cât şi liberarea condiţionată a unor condamnaţi care nu s-au îndreptat şi nu se pot reintegra, excese stimulate de faptul că nu există suficiente spaţii de detenţie, nu fac decât să încurajeze fenomenul infracţional. Aceste eliberări induc ideea că se poate scăpa mai uşor după comiterea de infracţiuni, oricât de grave ar fi ele. Astfel se poate ajunge la comiterea de noi infracţiuni, din ce în ce mai grave, la noi victime ale noilor infracţiuni şi, în cele din urmă, la reîntoarcerea în penitenciar a celor care au fost eliberaţi cu prea mare uşurinţă, fără ca ei să se fi îndreptat şi să se poată reintegra în societate. Astfel, este foarte probabil ca penitenciarele să se reaglomereze, tocmai ca efect al unei goliri grăbite şi mai puţin gândite.

Dacă au devenit neîncăpătoare, soluția e construirea de noi închisori, nu eliberarea deținuților

În acest context, APADOR-CH subliniază că luarea de către stat a măsurilor pentru îndeplinirea unor cerinţe stabilite de CEDO nu se poate face în condiţii care să creeze pericole pentru siguranţa, viaţa, sănătatea şi proprietatea cetăţenilor. Cetăţenii nu sunt datori să plătească cu viaţa sau cu bunurile pentru lipsa de interes, nepriceperea sau reaua-credinţă a persoanelor plătite din bani publici pentru a rezolva problemele comunităţii şi care, în loc de a le rezolva, creează noi şi grave probleme. Dreptul la viaţă, dreptul la protecţia proprietăţii sunt şi ele drepturi prevăzute şi garantate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Nu se poate renunţa la aceste drepturi fundamentale, sub pretextul respectării altor drepturi fundamentale. Întotdeauna trebuie păstrat un echilibru.

APADOR-CH reafirmă că niciun guvern de după 1989 nu a luat măsurile necesare pentru a asigura condiţii corespunzătoare de detenţie. În cazul în care numărul de condamnaţi la pedeapsa închisorii este mare şi depăşeşte capacitatea spaţiilor de detenţie, soluţia normală este crearea de noi spaţii şi întreţinerea corespunzătoare a celor deja existente. Dacă, în cei aproape 30 de ani din 1989, la nivelul guvernelor care s-au perindat ar fi existat un minim interes pentru asigurarea unor spaţii de detenţie suficiente şi corespunzătoare, problema ar fi fost rezolvată de mult.

În măsura în care s-ar fi apreciat ca absolut necesară eliberarea unor persoane aflate în detenţie, pentru rezolvarea problemei supraaglomerării, eliberarea ar fi trebuit să se rezume la persoanele care prezentau un pericol mai scăzut, raportat la întregul mediu penitenciar. Eliberarea acestora ar fi creat spaţiile necesare pentru menţinerea în detenţie a condamnaţilor cu grad de pericol mai ridicat, de exemplu cei condamnaţi pentru infracţiuni comise cu violenţă. Or, Legea 169/2017 a permis eliberarea la termen, mai devreme decât în mod normal, şi a persoanelor care au fost condamnate pentru infracţiuni grave.

Ce soluții există

Este nevoie ca aceste erori să înceteze. Câteva dintre soluţiile posibile ar fi următoarele, cu precizarea că, în primul rând, este obligaţia guvernaţilor să caute şi să ofere soluţii care să nu creeze bulversări în societate şi nu să aştepte ca „societatea civilă” să facă brainstorming în locul lor:

Abrogarea Legii 169/2017 – deoarece ea a permis eliberarea la termen, mult prea grăbită, a unor condamnaţi, fără a se ţine cont de gravitatea infracţiunilor pentru care fuseseră condamnaţi. În lipsa Legii 169/2017, ei nu mai erau eliberaţi la termen, ci ar fi trebuit să solicite liberarea condiţionată. Astfel, ar mai fi existat o şansă, e adevărat, mai mult teoretică, pentru ca aceştia să fie verificaţi de instanţa de judecată, în procedura liberării condiţionate pe care ar fi trebuit să o urmeze, dacă s-au îndreptat şi dacă se pot reintegra în societate.

Modificarea Codului penal în sensul înăspririi condiţiilor pentru liberarea condiţionată în cazul condamnărilor pentru anumite infracţiuni grave (în special, cele comise prin violenţă – oricum, trebuie enumerate în lege, în mod explicit, toate infracţiunile grave avute în vedere). În cazul acestor infracţiuni, pot fi prevăzute în Codul penal, separat sau împreună, următoarele:

A – majorarea fracţiilor de pedeapsă care trebuie executate efectiv în cazul infracţiunilor grave, eventual până la 4/5 sau 5/6 din pedeapsa aplicată;

B – introducerea unei prevederi în Codul penal în sensul că pentru infracţiunile grave (care trebuie enumerate în mod explicit) condamnarea poate fi dispusă fără posibilitatea de liberare condiţionată. Cu alte cuvinte, introducerea unei prevederi în Codul penal care să dea dreptul instanţei de judecată care dispune condamnarea să stabilească şi dacă acea condamnare se dispune cu sau fără drept de liberare condiţionată.

Guvernul trebuie să acorde prioritatea necesară pentru construirea, în regim de urgenţă, a noi locuri de detenţie şi pentru reamenajarea celor existente, în scopul asigurării unor condiţii corespunzătoare pentru executarea pedepsei închisorii.
Guvernul trebuie să organizeze şi să dezvolte, cu prioritate, în penitenciare, programe eficiente destinate îndreptării şi reintegrării în societate a celor condamnaţi, programe în care să fie implicată marea majoritate a celor condamnaţi.
Guvernul trebuie să creeze mecanismele de cooperare instituționale care să stimuleze reintegrarea foștilor deținuți în societate după eliberare, prin facilități la angajare și protecție socială pentru a preîntâmpina recidiva, precum și programe de educație publică pentru toleranță și antidiscriminare a foștilor condamnați.

Asociația consideră că efectele legii „recursului compensatoriu” sunt negative deopotrivă pentru societate și pentru deținuți, două „tabere” antagonizate în acest fel fără ca vreuna (sau România în ansamblu) să aibă un real folos de pe urma acestei măsuri pripite și prost gestionate.

Dreptul la căsătorie, la proprietate, la călătorie sau la fumat – printre cele la care oamenii ar renunța dacă ar fi musai

11/01/2019/in Articole, /by APADOR-CH

Zeci de CV-uri și scrisori de intenție am primit la anunțul nostru că ne căutăm un coleg sau o colegă cu care să împărțim bunele și (g)relele din activitatea APADOR-CH, începând de anul ăsta. Ne-am bucurat să vedem că sunt atât de mulți oameni dornici să se implice în activitatea unui ONG, asta înseamnă că în pofida numeroaselor încercări de discreditare a sectorului, din ultima vreme, există încă o mare disponibilitate a societății pentru activitatea non-profit.

Urmează partea grea, în care vom analiza toate CV-urile, vom chema candidații la interviuri și vom încerca să alegem unul singur dintre numeroșii foarte valoroși. Suntem siguri că indiferent pe cine vom alege vom pierde șansa de a colabora cu ceilalți, așa că sperăm ca pe viitor să ajungem în vreun fel să ne intersectăm cu mai mulți dintre cei care ne-au scris, într-un fel sau altul. Ne vom gândi la o soluție. Asta deoarece multe scrisori de intenție ne-au impresionat și surprins plăcut.

Tocmai de aceea nu vrem să lăsăm nepovestite răspunsurile primite la întrebarea noastră „La ce drept ați renunța dacă ar trebui să alegeți asta?”. Unele au fost amuzante, altele serioase, unele de-a dreptul triste, dar e cert că majoritatea candidaților și-au pus imaginația la încercare, iar din exercițiul ăsta au rezultat răspunsuri surprinzătoare. Desigur, destul de mulți au mers pe varianta sigură și ideală „Nu aș renunța la nici un drept pentru că drepturile omului nu se negociază”, însă câștigul este, din câte ne dăm seama, că i-am pus pe oameni pe gânduri și mai ales să citească Constituția, ca să vadă exact ce drepturi au. Am aflat, cu surprindere, că mulți găsesc inutil dreptul la căsătorie în lumea de azi, alții ar renunța la libertatea de mișcare, alții la dreptul la proprietate, la secretul corespondenței, la dreptul de autor, la dreptul de a alege și de a fi ales și chiar la dreptul la asociere. O opțiune interesantă pentru o candidatură la un post într-o… asociație 🙂

*Am ales să nu folosim numele reale ale candidaților din motive de privacy. Iar din cauza unei capacități limitate de personal nu vom reuși să le răspundem tuturor celor care ne-au scris, ci numai celor pe care i-am selectat pentru interviu. Vă mulțumim tuturor!

[box]„Drepturile sunt ceva atât de inerent și ne-negociabil al ființei umane încât e ca și cum m-ați întreba dacă aș prefera să nu-mi funcționeze emisfera stângă sau emisfera dreaptă a creierului.” – tranșează situația Toni M. [/box]

„Pot renunța la dreptul de autor pentru a putea fi folosite în avantajul APADOR-CH toate cunostințele mele.”, ne anunță Mona P.

[box] „Aș renunța la dreptul la viață la modul cel mai sincer cu putință deoarece rațiunea de a trăi într-o lume în care drepturile sunt relative în termeni juridici și sociologici este una sortită unui eșec colectiv de proporții, cum bine ne învață istoria în nenumărate rânduri”, se revoltă Ionuț S. [/box]

„…am deschis constituția în ideea de a descoperi, dacă există vreunul fără de care aș putea să trăiesc. Dreptul la proprietate s-a dovedit cel „câștigător” la această strigare. Sunt studentă, așa că de când sunt în București nu am avut niciodată un loc pe care să îl numesc cu acte în regulă acasă. Fiecare început de an universitar aducea cu sine și un nou cămin, astfel că, am simțit ce înseamnă să nu deții o proprietate. Sunt sigură că pentru opțiunea exprimată mai sus pot fi aduse contraargumente, dar privind în jur afirm că aș fi norocoasă să îl pierd doar pe acesta.”, anunță cu sinceritate dezarmantă Alina C.

[box] „…cred că dacă ajungi să renunți fie și la un singur drept, în timp vei fi dispus să renunți și la altele. Acestea fiind zise, presupunând totuși că n-aș avea de ales și ar trebui să renunț la un drept anume, aș alege să cedez unul a cărui lipsă nu o voi resimți prea curând. Aș sacrifica dreptul la învățătură, așa cum e descris în Constiuție, plecând de la premiza că am trecut deja prin școală și facultate și e puțin probabil să mă mai folosesc de el. Cred că nu mi-ar fi greu să renunț nici la dreptul (și obligația) de a îmi apăra țara, pentru că recunosc că în caz de război, cel mai probabil aș fugi”, ne scrie Cristi D., care subliniază apoi și ce drepturi ar alege să extindă, din Constituția României: la muncă, la sănătate, la asociere, la un trai decent, la exprimare.[/box]

„dupa ceva reflectie asupra experientei mele de mai mult de opt ani ca asistent universitar in SUA, cred ca am gasit un drept la care pot renunta fara prea mari indoieli: dreptul de a purta arma. La urma urmei, drepturile la care poti cel mai usor sa renunti sunt cele pe care nu le ai, nici de jure si nici de facto”, trișează un pic Carmen S, alegând un drept american.

[box] „cred că aș putea renunța la dreptul de vot doar dacă guvernul ar aloca sectorului educațional un procent însemnat din PIB” – negociază Bogdan T.[/box]

„Daca ar trebui sa renunt la un drept, as renunta la dreptul de a fi ales, deoarece nu planuiesc sa candidez vreodata pentru o functie” – ne sigură Bianca F.

[box] „aș renunța la libertatea religiosă. (…) dreptul de a adera la orice religie este unul irelevant, cel puțin în acest moment al vieții mele. Și chiar în contextul în care mi-ar fi impusă o anumită religie, convingerile, gandurile și conștiința sunt lucruri pe care nu mi le poate schimba nimeni fără voința mea, iar atât timp cât libertatea de exprimare încă mi-ar fi garantată în acest scenariu, consider că nu ar aduce schimbări majore vieții mele renunțarea la dreptul mai sus meționat” – alege Daniela I.[/box]

„As renunta, de exemplu, la o parte din drepturile procedurale pe care un justitiabil le are in cursul unui litigiu, civil sau penal” – trăiește periculos Ioana M.

[box] „consider că singurul drept la care aș putea renunța ar fi cel legat de secretul corespondenței (Constituția României, TITLUL II, Capitolul II, art. 28). Dat fiind faptul că nu întreprind acțiuni dăunătoare Statului Român sau cetățenilor acestuia, consider că mesajele primite/trimise de mine nu constituie subiectul de interes pentru cei care sunt interesați de citirea sau ascultarea acestora. Prin urmare, aș putea renunța (numai dacă aș fi obligată să o fac) la acest drept, singurul dintre toate celelalte care nu reprezintă o importanță majoră pentru mine” – optează Andreea S.[/box]

„Aș renunța la acest drept întrucât această instituție a căsătoriei dă naștere la conflicte și dispute inutile în ce privește extinderea acestui drept la cuplurile homosexuale. În plus, având în vedere numărul foarte mare de divorțuri care se pronunță an de an, înclin să cred că acest drept la căsătorie nu își mai îndeplinețe rolul sau este greșit înțeles în societatea actuală” – se pronunță și Crina D.

[box] „despre dreptul la care as renunta – ar fi cel de a fuma. Asta pentru ca imi fac rau mie si nu sunt un exemplu pentru proprii copii” – alege Georgiana P.[/box]

„Dacă aș fi nevoită să aleg un drept la care să renunț, acela ar fi dreptul la liberă circulație, din considerente ce țin de fenomenul încălzirii globale și al efectelor pe care le generează. Din punct de vedere etic, motivația din spatele acestei alegeri este atât una de tip consecinționist, cât și deontologic.”, enunță direct Miruna M., într-o scrisoare emoționantă și dramatică despre efectele liberei circulații în special asupra țărilor din emisfera sudică.

[box]„Aș fi dispusă să renunț, în condiții cu totul excepționale, la Dreptul de asociere, întrucât consider că pot susține ideile în care cred și individual, fără a avea nevoie de suportul unui grup care-mi împărtășește convingerile” – ne scrie foarte inspirată Florina I.[/box]

Apreciem toate răspunsurile primite și mai ales faptul că respondenții au intrat în jocul ipotetic al întrebării. Dar alegerea e imposibilă pentru că, așa cum ne scria o candidată, deși nu uzăm zi de zi de toate drepturile sau nu suntem conștienți de ele, va veni o zi când vom avea nevoie de unul dintre ele și atunci va fi poate prea târziu. „Renunțând permanent la un drept înseamnă să renunți la o parte din puterea pe care o ai ca individ în societate, iar acolo unde un cetățean este lipsit de un drept, statul devine prea puternic”.

Voi la ce drept ați renunța, dacă ar fi musai? Găsiți aici o listă completă a drepturilor și ce presupun ele, pentru o documentare înainte de a răspunde.

Cum se pot repara abuzurile justiției fără amnistie și grațiere

18/12/2018/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

La Consiliul naţional al partidului de guvernământ s-a apreciat că este necesară adoptarea unei ordonanţe de urgenţă privind amnistia şi graţierea unor pedepse, în cazul în care nu vor fi identificate alte căi de remediere a prejudiciilor suferite de către victimele unor abuzuri din justiţie.

Abuzurile din justiţie invocate în acest context constau în:

– condamnări dispuse de către complete de judecată constituite în mod nelegal (completele de 5 judecători constituite în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în perioada 2014-2018);

– condamnări care s-au bazat pe probe ilegale, obţinute în urma încheierii unor protocoale secrete între SRI şi parchete/instanţe.

APADOR-CH consideră că, pentru îndreptarea nedreptăţilor sau nelegalităţilor din dosarele penale, nu trebuie folosite amnistia şi graţierea, deoarece ele acţionează nediferenţiat, „în bloc”, asupra tuturor persoanelor care au comis o anumită infracţiune, astfel că de amnistie şi graţiere vor profita şi persoane care nu au fost victime ale unor abuzuri și nelegalităţi.

Abuzurile trebuie remediate în mod individual, în cazurile individuale în care au fost comise (şi dovedite), iar remediile nu trebuie extinse şi asupra celor care nu au fost „victime ale justiţiei”.

O cale pentru remedierea acestor abuzuri/nelegalităţi poate fi contestaţia în anulare (art. 426 lit. d din Cpp) împotriva hotărârilor definitive de condamnare pronunţate de completele de 5 judecători constituite nelegal (există o decizie a Curţii Constituţionale care a constatat nelegalitatea compunerii) sau revizuirea hotărârilor definitive care s-au bazat pe probe ilegale rezultate din protocoale secrete (în acest din urmă caz are o deosebită importanţă decizia Curţii Constituţionale cu privire la protocoalele secrete, care se va pronunţa, probabil, maine, miercuri, 19 decembrie 2018.)

Problema legată de contestaţia în anulare, care ar trebui rezolvată, eventual, printr-o ordonanţă de urgenţă, este termenul în care poate fi declarată. În prezent, termenul este limitat la 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel. Această limitare ar trebui eliminată, pentru rezolvarea problemei creată de nelegala compunere, timp de 4 ani (2014-2018) a completelor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În acest sens, art. 428 al. 1 şi din Codul de procedură penală (Cpp) ar trebui modificat în sensul că în cazul compunerii nelegale a instanţei contestaţia în anulare poate fi introdusă oricând.

În cazul folosirii de probe ilegale ca temei pentru condamnare, considerăm că soluţia, care nu necesită nicio modificare legislativă, este revizuirea hotărâri definitive de condamnare, în baza art. 453 al. 1 lit. a din Cpp (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză). Potrivit art. 457 al. 1 Cpp, cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând.

Despre amnistie și grațiere

Amnistia (care nu poate fi decât colectivă) şi graţierea colectivă pot fi dispuse nu doar prin lege (organică), ci şi prin ordonanţă de urgenţă, dacă sunt îndeplinite condiţiile din art. 115 al. 4 şi 6 din Constituţie pentru adoptarea ordonanţelor de urgenţă, respectiv, dacă se justifică existenţa unei situaţii de urgenţă (situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată) şi dacă prin ordonanţă nu sunt afectate (restrânse, limitate) drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Graţierea individuală poate fi dispusă numai de preşedinte, prin decret.
Amnistia (în greacă, amnestia= uitare) înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Cu alte cuvinte, condamnările pronunţate pentru infracţiunile amnistiate (nu pentru orice infracţiuni) nu se mai iau în seamă (cazierul judiciar se „albeşte”), procesele aflate în curs se opresc, fără condamnare, dacă privesc infracţiuni amnistiate (se dispune, la primul termen de judecată care urmează actului de amnistie, încetarea procesului penal pe motiv că a intervenit amnistia), iar urmărirea penală în dosarele de la parchet/poliţie pentru infracţiuni amnistiate se opreşte în stadiul în care ajunsese la momentul actului de amnistie (dosarul se va „închide”, se va da clasare, pe motiv că a intervenit amnistia).

Cel care se consideră nevinovat şi a fost amnistiat (cu consecinţa opririi imediate a procesului/urmăririi penale) poate cere continuarea procesului penal sau a urmăririi penale. Procesul/urmărirea penală vor continua şi dacă cel în cauză e găsit nevinovat, se va dispune achitarea sau, după caz, clasarea dosarului pe motiv că e nevinovat (nu că e amnistiat). Dacă e găsit vinovat, tot nu va fi condamnat/trimis în judecată, ci se va da o soluţie de încetare a procesului sau, după caz, de clasare a dosarului, bazată pe faptul că e amnistiat.

Graţierea nu înlătură răspunderea penală, nu desfiinţează condamnările deja existente (nu „şterge” condamnarea din cazierul judiciar), ci doar înlătură, total sau parţial, executarea pedepsei. În caz de graţiere, procesul şi urmărirea penală pentru infracţiunea graţiată vor continua, nu se vor opri, ca în cazul amnistiei. Dacă există probe de vinovăţie, persoana urmărită penal va fi trimisă în judecată, iar persoana trimisă în judecată va fi condamnată. Beneficiul celui graţiat este că nu va executa pedeapsa ce i se va aplica de instantă, în caz de condamnare. Graţierea poate fi totală (priveşte întreaga pedeapsă aplicată) sau parţială (priveşte doar o cotă/fracţie din pedeapsa aplicată; restul de pedeapsă, negratiată, va fi executată). Graţierea poate fi necondiţionată (beneficiarului nu i se cere o anumită conduită după graţiere) sau condiţionată (de exemplu, este graţiat sub condiţia de a nu mai comite o nouă infracţiune: dacă într-un termen de la graţiere, să zicem 3 ani, cel graţiat săvârşeşte o nouă infracţiune, va executa pe lângă pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa care i-a fost graţiată). Graţierea poate fi colectivă (priveşte toate persoanele care au săvârşit o anume infracţiune/anumite infracţiuni) sau individuală (primeşte o singură persoană). Doar graţierea colectivă se acordă prin lege (organică) sau, după caz, prin ordonanţă de urgenţă (delegare legislativă în baza art. 115 din Constituţie). Graţierea individuală se acordă doar de preşedinte, prin decret.

Căutăm coleg/colegă pentru relație full time de lungă durată

17/12/2018/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, mai cunoscută ca APADOR-CH, caută să-și completeze echipa cu o persoană cu studii de drept sau științe socio-umane, cu experiență sau nu în domeniul ONG și/sau management de proiecte.

Dacă îndeplinești vreuna din condițiile de mai sus și vorbești binișor spre avansat limba engleză (româna se subînțelege), trimite-ne un CV pe adresa office@apador.org până cel mai târziu 7 ianuarie 2019. Însoțește CV-ul cu o scrisoare de intenție în care să răspunzi la întrebarea:

La ce drept ai renunța dacă ar trebui să alegi asta?

Postul este full time, în București, cu începere din 1 februarie 2019. Se oferă salariu și motivație civică pe măsură. Persoana potrivită se va implica în toate proiectele asociației, după pricepere și competențe. Dacă ești curios ce facem, găsești pe site mai multe despre activitatea noastră zilnică.

Numai persoanele selectate vor fi invitate la interviu.