Ministerul finanțelor

Am dat în judecată Ministerul Finanțelor ca să aflăm de ce plătim toți erorile justiției

26/10/2020/în Blog, Buna guvernare, Slider /de Rasista

Singurul în măsură să recupereze daunele plătite de stat în condamnările la CEDO, MFP refuză să spună dacă și în câte cazuri a încercat măcar să tragă la răspundere magistrații vinovați

Răspunderea magistraților, o marotă folosită politic, mai mult pentru controlul justiției decât pentru îndreptarea erorilor ei, este în realitate, de multă vreme, o formă fără fond în societatea românească.

Concret, știm deja din 2017 că niciun magistrat nu a fost pus să plătească pentru erorile comise în cauze care au dus la condamnarea României la CEDO, și asta pentru că regulile sunt făcute astfel încât vinovații să nu poată fi trași la răspundere.

APADOR-CH a demonstrat acest lucru în 2017, după o corespondență dusă cu Ministerul Finanțelor Publice (MFP) și cu Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), pentru a afla în câte cazuri statul a formulat acțiuni în regres împotriva unor magistrați care și-au făcut meseria defectuos.

Mecanismul acțiunii în regres este aparent simplu: după ce plătește, din partea statului, daunele stabilite de CEDO, MFP sesizează CSM pentru a cere stabilirea vinovăției magistraților în cazul respectiv. În urma unui proces ar trebui să se afle dacă respectivii magistrați au acționat cu rea credință sau gravă neglijență, urmând ca MFP să recupereze de la ei sumele plătite de stat.

Numai că, așa cum sunt făcute acum, legile care reglementează acest proces prevăd și termene de prescriere suficient de scurte încât să împiedice efectiv tragerea la răspundere a magistraților. De la comiterea faptelor până la obținerea unei sentințe la CEDO trec atât de mulți ani încât niciun magistrat nu mai poate fi tras la răspundere pentru asta, așa că statul plătește și gata.

Prin urmare, în 2013 și în 2016, MFP ne-a răspuns detaliat, arătând cadrul legal existent și de ce nu a formulat nicio acțiune în regres, întrucât, spunea MFP atunci, nu fusese sesizat în niciun caz de către CSM, organismul care conform legii are competența de a stabili răspunderea civilă sau disciplinară a magistraților.

APADOR-CH a dat atunci și niște soluții pentru îndreptarea lucrurilor, respectiv niște termene de prescripție mai lungi pentru angajarea răspunderii disciplinare a magistraților și care să înceapă să curgă, în astfel de cazuri, numai după pronunțarea hotărârii CEDO (nu mai înainte, ca acum) sau posibilitatea ca MFP să ceară direct în instanță recuperarea daunelor de la magistrați, iar instanța respectivă să fie cea care stabilește vinovăția acestora.

Patru ani mai târziu, pentru că se vorbește tot mai mult de răspunderea magistraților, am vrut să vedem dacă s-au mai schimbat lucrurile, așa că am făcut din nou o solicitare de informații publice la MFP, întrebând același lucru: dacă și în câte cazuri a formulat acțiuni în regres la adresa magistraților care au greșit, și de pe urma acelor greșeli statul român a plătit daune materiale.

De data asta, spre uimirea noastră, Ministerul Finanțelor ne-a răspuns sec că

informațiile solicitate nu intră în sfera de competenţe a Ministerului Finanţelor Publice. Prin urmare, vă informăm că am redirecţionat solicitarea dumneavoastră Ministerului Justiției.”

La rândul său, Ministerul Justiției ne-a răspuns că a trimis înapoi solicitarea către MFP, pentru că acesta este titularul acțiunii în regres și nimeni nu poate să spună în locul MFP dacă și în câte cazuri a încercat să recupereze daunele.

Vedem așadar că în câțiva ani, MFP nu numai că nu s-a preocupat ca să recupereze sumele plătite de noi toți pentru greșelile altora, dar nici măcar nu mai vrea să recunoască asta, răspunzând cinstit la o cerere de informații publice. Probabil MFP se consideră competent doar să plătească din buzunarele tuturor niște daune, fără să-l intereseze recuperarea lor.

În cele din urmă APADOR-CH a dat în judecată Ministerul Finanțelor Publice pentru refuzul de a furniza informațiile cerute. Vă vom ține la curent cu rezultatele procesului.

Ce am cerut de la Ministerul Finanțelor Publice:

(Solicitare din 21 septembrie 2020)

Câte acţiuni în regres aţi formulat, în perioada 2016-2020, defalcat pe fiecare an, împotriva magistraţilor care au dispus măsuri sau au pronunţat hotărâri judecătoreşti care, ulterior, au dus la condamnarea României printr-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Câte acţiuni în regres aţi formulat, în perioada 2016-2020, defalcat pe fiecare an, împotriva magistraţilor care au dispus măsuri sau au pronunţat hotărâri judecătoreşti care, ulterior, au dus la plata de despăgubiri de către stat pentru acele măsuri dispuse sau hotărâri pronunțate de magistrați, în alte cazuri decât cele pentru care România a fost condamnată printr-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Câte sesizari/solicitări ați primit de la Consiliul Superior al Magistraturii, în perioada 2016-2020, defalcat pe fiecare an, pentru promovarea unor acțiuni în regres împotriva magistraților, în cazurile menționate la pct. 1 și 2 din prezenta cerere de informații.

Dacă aveți posibilitatea legală de a introduce acțiuni în regres împotriva magistraților fără o sesizare prealabilă în acest sens din partea Consiliului Superior al Magistraturii.

Dacă nu aţi formulat astfel de acţiuni în regres, care sunt motivele.

P.S. Dezinteresul Ministerului de Finanțe pare a fi complet pe această temă. La invitația de a participa online joi, 29 octombrie, la masa rotundă organizată de APADOR-CH pentru dezbaterea primului raport al Comisiei Europene privind statul de drept, nu am primit nici măcar un refuz, deși am făcut tot posibilul ca să ajungem cu informația până la ministru. La evenimentul menționat, printre altele, se va discuta și despre tragerea la răspundere a magistraților. În prezența magistraților și a ministerului de resort, dar în absența răsunătoare a responsabilului cu vistieria publică.

———–

UPDATE noiembrie 2020 – Ca urmare a procesului intentat, Ministerul Finanțelor Publice ne-a transmis un răspuns detaliat în care a explicat de ce nu a inițiat nicio acțiune în regres. În urma primirii răspunsului, APADOR-CH a renunțat la proces.

Răspunsul Ministerului Finanțelor Publice

Dar întrucât chestiunea tragerii la răspundere a magistraților a rămas o problemă nerezolvată, APADOR-CH a mai avut propuneri de îmbunătățiri legislative în 2022:

Trei propuneri pentru tragerea la răspundere a magistraților care greșesc

și rezultatul acelor propuneri:

Cum s-a făcut de vom plăti tot noi greșelile din justiție

Statul face legi proaste pe care nu știe cum să le aplice, dar te amendează dacă nu le respecți – cazul spălării banilor

10/07/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Ministerul Justiției și al Finanțelor își pasează de un an de zile responsabilitatea clarificării unei legi făcute prost, pe care pare că nici ele nu știu cum s-o aplice. E vorba despre Legea 129/2019 şi OG 26/2000, care reglementează contradictoriu modul în care organizațiile neguvernamentale ar trebui să raporteze statului care le sunt beneficiarii reali. Aceste raportări au apărut în legislația națională ca urmare a transpunerii Directivei europene privind spălarea banilor.

Confruntate cu sancțiuni pentru nerespectarea noii reglementări și chiar cu spectrul desființării, organizațiile neguvernamentale au făcut nenumărate demersuri către instituțiile abilitate să clarifice și să aplice legea, pentru a înțelege cum trebuie să facă aceste raportări, însă de mai bine de un an de zile cele două ministere amintite își pasează răspunderea de la unul la altul, folosind răspunsuri sforăitoare care nu spun nimic.

În această perioadă ar trebui să expire termenul pentru primele raportări, și toate organizațiile se întreabă și întreabă autoritățile cum trebuie aplicată legea, cum se fac mai exact raportările, dacă e nevoie de anumite acte sau nu, dacă se poate face online sau nu etc. Răspunsurile sunt pe măsura legislației, alambicate și nu spun nimic.

Iată, de exemplu, o mostră de răspuns primit azi de la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), din subordinea Ministerului de Finanțe. În locul unui răspuns simplu (da, nu, nu știu sau nu e treaba noastră), iată ce răspuns „elaborat” am primit:

Întrebare: „Dacă, în cazul asociațiilor și fundațiilor, declarația privind beneficiarii reali trebuie să fie însoțită și de copii ale actelor de identitate ale celor nominalizați ca beneficiari reali?

Răspuns: Transpunerea în legislația națională a prevederilor Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului a constituit un proces ce a implicat toate instituțiile cu competențe în cadrul sistemului național de prevenire și combatere a spălării banilor/finanțării terorismului (organismele de supraveghere prudențială financiară, organismele de conducere ale profesiilor reglementate, autorități de control fiscal/financiar, parchete, poliție, instanțe de judecată, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, etc).

Pe parcursul întregului proces de elaborare a actului normativ de transpunere, instituțiile implicate au transmis observații și propuneri referitoare la acest proiect, care au fost analizate și integrate, după caz, dat fiind faptul că referitor la aceeași normă juridică au existat mai multe poziții ale diverselor autorități implicate.

În acest context, apreciem că textul final al proiectului normativ reflectă, într-o mare măsură, opiniile exprimate de instituțiile interesate, proiectul Legii pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative fiind rezultatul unui efort colectiv, în cadrul căruia O.N.P.C.S.B. şi M.J. au avut rolul de co-iniţiatori.

Legea nr. 129/2019 a fost publicată în Monitorul Oficial împreună cu un pachet de acte normative incidente care au fost modificate și completate, dintre care amintim Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile care reglementează dispozițiile referitoare la declararea de către asociații și fundații a benenficarilor reali pentru completarea Registrului Național ONG gestionat la nivelul Ministerului Justiției, motiv pentru care apreciem că această instituție vă poate furniza puncte de vedere referitoare la aplicarea unitară a legislației în domeniu.

*

Singura informație certă primită din cel mai recent răspuns al ONPCSB este că termenul limită pentru depunerea declarațiilor se amână cu trei luni, adică până la 14 august 2020, grație pandemiei și stării de urgență. În rest, răspunderea este pasată tot la Ministerul Justiției, care, cel mai probabil va răspunde ca și până acum, că nu interpretează legislația existentă, și va pasa la rându-i răspunderea înapoi către ONPCSB, care trebuie să verifice și să aplice sancțiuni celor care nu respectă legislația.

După cum se vede și în acest caz, statul român nici nu-i ajută, nici nu-i respectă pe cetățenii care vor să respecte legea.

Solicitare către Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020 Ce ne-a răspuns Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020