Articole

Combaterea dezinformării nu trebuie să devină instrument de cenzură

13/06/2025/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

Cinci întrebări pentru Președintele României și Consiliul Suprem de Apărare a Țării

În urma declarațiilor recente ale Președintelui României, privind intenția de a aborda tema combaterii dezinformării în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a transmis o solicitare oficială către Președinție și CSAT, prin care cere clarificări.

Concret, la întrebarea unui jurnalist dacă poate trece prin CSAT combaterea dezinformării, președintele a dat următorul răspuns:

„O să avem un CSAT până la sfârșitul acestei luni și o să discutăm, formal sau informal, de această chestiune, pe care vă mărturisesc eu n-am aprofundat-o în perioada de când am fost investit în funcție. În mod cert, cum am spus și la conferința de presă de la amiază, trebuie să fim în stare să răspundem cantitativ, în sensul că degeaba tu răspunzi peste trei ore, dacă în acele trei ore informația ta a ajuns la 3-4 milioane de oameni și a ajuns deja să-i informeze, adică ei au ajuns deja să-și facă o opinie și nu e clar că tu, venind peste trei ore, o să reușești să vii cu informația reală”. (sursa)

APADOR-CH atrage atenția asupra riscului ca, în lipsa unor definiții legale clare și a unor proceduri transparente, măsurile de combatere a dezinformării să devină pretexte pentru restrângerea libertății de exprimare și pentru cenzurarea opiniilor critice.

De aceea am solicitat președintelui și CSAT să răspundă public la următoarele întrebări:

Care sunt definițiile oficiale (legale) ale noțiunilor de „dezinformare” și „știre falsă” care vor fi avute în vedere de cei care vor combate dezinformarea și știrile false? Opiniile vor fi incluse în conținutul acestor noțiuni?
Cine va stabili că o știre este falsă sau că printr-una sau mai multe afirmații se dezinformează? Un organ administrativ, o organizație neguvernamentală, o persoană fizică, o instanță de judecată sau altă entitate?
Cum se va stabili că o știre este falsă sau că printr-una sau mai multe afirmații se dezinformează? Știrile și afirmațiile vor fi raportate la informațiile comunicate/publicate de autorități și, în cazul în care nu vor fi similare cu informațiile provenite de la autorități, vor fi considerate știri false sau dezinformări?
Cum se poate verifica o posibilă dezinformare sau știre falsă într-un termen atât de scurt încât să permită o reacție în mai puțin de 3 ore de la publicare/postare?
Cum va putea fi contestată, rapid și eficient, o decizie prin care se va stabili că o știre este falsă sau că printr-una sau mai multe afirmații se dezinformează?

Combaterea informațiilor false este necesară, însă nu trebuie să fie folosită pentru a suprima discursul liber sau pentru a impune versiunea oficială ca adevăr unic. Într-un stat de drept, orice măsură de acest tip trebuie să respecte principiile legalității, proporționalității și controlului judecătoresc.

Libertatea de exprimare nu poate fi sacrificată în numele luptei împotriva dezinformării.

Îi cerem de asemenea președintelui ca discuțiile pentru găsirea soluțiilor de combatere a dezinformării să fie purtate într-un cadru mai larg și transparent decât CSAT, și să aducă la aceeași masă specialiști în comunicare, rețele sociale, Internet, reprezentanți ai societății civile și justiției.

Preşedintele României încearcă să împiedice dreptul de vot?

09/12/2024/în Buna guvernare, Slider /de Rasista

În declaraţia de presă din 6 decembrie 2024, dată în urma deciziei Curții Constituționale a României de anulare a alegerilor prezidenţiale din anul 2024, Preşedintele Românei a afirmat:

Acum, „ce urmează?” este întrebarea pe buzele românilor.

În primul rând, urmează, după validarea alegerilor parlamentare, care au avut loc între timp, convocarea noului Parlament, convocarea de consultări cu partidele parlamentare și constituirea noului Guvern al României după alegerile parlamentare.

Noul Guvern al României va stabili noi date la care se vor desfășura cele două tururi ale alegerii Președintelui României. Deci, încă o dată, se convoacă noul Parlament, se alege noul guvern, noul Guvern stabilește când vor avea loc alegerile prezidențiale în noua variantă.”

Cu alte cuvinte, preşedintele a transmis public guvernului în funcţie interdicţia de a organiza următoarele alegeri pentru preşedinţie, deoarece doar guvernul următor, care va fi format într-un viitor incert, va trebui să organizeze aceste alegeri. Totuşi, nicio prevedere legală sau constituţională nu interzice guvernului în funcţie să organizeze noile alegeri prezidenţiale.

Data alegerilor se stabileste prin hotărâre de guvern (HG). De exemplu, prin HG nr. 756 din 4 iulie 2024 a fost stabilită ziua de 24 noiembrie 2024, ca dată a alegerilor pentru Președintele României din 2024. Modul de derulare a alegerilor prezidențiale nu trebuie reinventat în fiecare ciclu electoral, el este definit printr-o lege deja existentă, și anume Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României. De asemenea, după fixarea datei alegerilor prin HG, organizarea alegerilor se face tot prin HG, care pune în aplicare Legea nr. 370/2004.

Spre exemplu, pentru organizarea alegerilor recent anulate, Guvernul a emis HG nr. 1063 din 28 august 2024 privind stabilirea măsurilor pentru buna organizare și desfășurare a alegerilor pentru Președintele României din anul 2024. Deci, alegerile pot fi stabilite, ca dată, si organizate de Guvern, prin HG-uri, emise in aplicarea legii pentru alegerea președintelui (Legea 370/2024). Așa cum s-a procedat și la alegerile prezidențiale din 24 noiembrie 2024, alegeri anulate, dar nu pe motiv de organizare nelegală.

Așadar, de ce guvernul în funcţie nu mai poate organiza alegeri pentru funcţia de preşedinte? Care este temeiul legal al acestei interdicţii comunicate public guvernului în funcție de către preşedinte? Asta nu s-a mai precizat în discursul preşedintelui. Probabil că e treaba boborului să-și bată capul ca să înțeleagă, nu e treaba împăratului să explice.

Cât de serioasă e această interdicţie comunicată de preşedinte? Ştim cu toţii, cum face preşedintele când se enervează: aruncă paltonul peste maşină. Iar prim-ministrul, în mod sigur, nu vrea să fie în rolul paltonului. Deşi, uneori, i s-ar potrivi şi un rol de fular.

Potrivit art. 385 al. 1 din Codul penal,

Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.”

Întrebarea care se pune este dacă sintagma „împiedicare prin orice mijloc” conţinută în textul infracţiunii menţionate mai sus nu se referă şi la întârzierea nejustificată a organizării de alegeri, ceea ce, în mod natural, împiedică alegătorii să voteze, într-o perioadă în care nu există nicio interdicţie legală pentru ca ei să voteze.

Amânarea pentru un viitor incert a (re)organizării unor alegeri, care la această dată ar fi trebuit să fie încheiate, nu este similară cu împiedicarea exercitării dreptului la vot? Răspunsul la această întrebare nu îl putem da noi, ci organele cu competenţe în aplicarea Codului penal. Însă, nu dorim să ne numărăm printre cei care formulează plângeri penale împotriva preşedintelui.

Problemele grave din societatea de acum nu se rezolvă prin mijloace de drept penal, cu mascaţi care sar garduri pentru a fugări idei. E ca şi cum ai chema un elefant să-ţi facă ordine pe raftul cu porţelanuri. Dar, întrebarea rămâne.

Dacă parchetul dorește să dea un răspuns, se poate sesiza și din oficiu.

Alte 10 legi care mai pot fi schimbate pentru preşedintele ţării

27/09/2024/în Blog /de Rasista

Un partid politic al cărui nume refuzăm să-l facem public, pentru ca lumea să nu înţeleagă că e vorba de PNL, a iniţiat un proiect de lege special dedicat preşedintelui în funcţie al României, al cărui nume îl vom trece sub tăcere, ca să nu se înţeleagă că este vorba de Iohannis.

Potrivit acestui proiect de lege, preşedintele în funcţie al ţării, deşi nu poate fi membru de partid, ar putea să candideze la Parlament pe lista unui partid, listă pe care nu se pot înscrie decât membrii de partid. Adică, ce e obligatoriu pentru restul lumii, pentru preşedinte nu e.

Opinia publică s-a sesizat, mai precis s-a scandalizat, rău de tot, motiv pentru care vajnicii politicieni, în frunte cu şefii celor două partide din coaliţia de guvernare, care sprijineau acest proiect şi explicau tuturor cum se luptă ei ca să repare preşedintelui un drept constituţional care fusese puţin avariat, pe la un colţ, s-au împrăştiat şi au zbughit-o ca iepurii. Au lăsat bietul proiect orfan, cu tatăl, prins cu copilul în braţe, care neagă paternitatea (PNL) şi cu prezumtiva mamă care susţine că e virgină (PSD).

OK, de data asta nu le-a ţinut politicienilor să treacă peste bunul simţ. Proiectul de lege dedicat președintelui nu va trece. Li s-a făcut frică să-l voteze, pentru că vin alegerile și nu ar mai fi fost destul timp pentru ca lumea să uite o asemenea sfidare. Nu credem însă că avântul lor de a face lucruri contra bunului simţ se va curma brusc. De aceea, încercăm să le propunem un şir de legi pe care vor putea încerca să le modifice, tot în interesul unic al preşedintelui ţării, în compensaţie pentru eşecul de acum al modificării legii alegerilor parlamentare. Stimaţi parlamentari, ştim că puteţi!

Iată propunerile de legi pentru modificare:

1) Legea gravitaţiei – Propunere: când un partid se prăbuşeşte, preşedintele se ridică, cu o forţă invers egală cu cea a prăbuşirii partidului.

2) Legea lui O(h)m – Propunere: eşti o(h)m cu mine, aşa şi trebuie, pentru că eu, preşedintele, sunt suprao(h)m

3) Legea numerelor mari – Propunere: oricât de mare e numărul de votanţi contra, întotdeauna va fi mai mic, mult mai mic, decât numărul rezultat din numărarea voturilor pro preşedinte.

4) Legea atracţiei universale – Propunere: nimeni nu poate fi mai atrăgător decât preşedintele

5) Legea informaţiilor clasificate – Propunere: orice informaţii secrete pot fi declasificate, cu excepţia celor privind costul călătoriilor de lux efectuate de preşedinte. A, dar modificarea acestei legi nu mai e necesară, costurile extravaganţelor turistice ale preşedintelui sunt deja secretizate, mai strict ca planurile sistemului Patriot.

6) Pachetul de legi ale termodinamicii (legile I-X) – Propunere: când e prea frig sau prea cald afară, preşedintele se va deplasa, cu viteză constantă a unui avion cu piscină, spre o locaţie în care media anuală a temperaturii mediului ambiant va fi între 18 şi 20 de grade celsius, sub umbrelă.

7) Legea conservării masei şi a energiei (teoria relativităţii) – Propunere: preşedintele nu poate să renunţe la nicio masă sau casă de protocol şi, în tot ceea ce face, trebuie să se întrebuinţeze cât mai puţin, conservându-și astfel preţioasa energie.

8) Legea volumelor constante (chimie) – Propunere: menţinerea constantă a volumului preşedintelui va fi asigurată prin obligarea acestuia de a participa zilnic, cel puţin timp de 4 ore, la partide de tenis de câmp şi golf.

9) A treia lege a mişcării (fizică) – Propunere: pentru orice acțiune a preşedintelui, va exista, din partea coaliţiei de la guvernare, o reacțiune supusă şi umilă, egală cu pătratul lipsei sale de importanţă.

10) Legea lui Arhimede – Propunere: se va numi Legea lui Iohannis.

P.S. Cu modestia care l-a caracterizat două mandate, președintele nenumit a anunțat astăzi că nu intenționează să…, nu dorește să…, nici nu avea de gând să…. Totul a fost făcut din preaplinul de recunoștință al foștilor lui colegi de partid. Dar să stăm liniștiți, indiferent ce vor decide ceilalți, colegii de stat (nedrept), el nu va părăsi postul înainte de vreme, pentru o funcție mai mică, remunerată după buget.

P.P.S. – Acesta este un pamflet, orice asemănare cu personaje reale nu este pur întâmplătoare.

Alegerea președintelui: ocrotește avertizorii sau ține cu corupții?

13/07/2022/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Îi cerem președintelui țării să retrimită legea avertizorilor în Parlament, pentru repararea ei și protejarea avertizorilor de integritate, așa cum ne spune directiva europeană

Curtea Constituțională a declarat azi că legea avertizorului, recent votată în Parlament, este constituțională, în ciuda apelurilor pentru respingerea ei, făcute atât de societatea civilă cât și de USR.

În comunicatul publicat pe site, CCR nu își motivează decizia, însă spune că e bine că legea „disciplinează conduita avertizorului de integritate”, obligându-l să aștepte trei luni de zile înainte de a divulga presei ilegalitatea despre care a aflat, după ce a adus-o la cunoștința superiorilor săi sau organelor de anchetă. Dacă se adresează direct presei, avertizorul poate pierde protecția oferită de lege, cu puține excepții, în cazuri motivate temeinic. Practic prin noua lege parlamentarii au redus nivelul de protecție acordat deja avertizorului, prin vechea lege, deși acest lucru este interzis de directiva europeană.

De asemenea, CCR tace suspect cu privire la articolul 1 alineatul 4, despre care nu ne lămurește de ce îl consideră constituțional. Acesta se referă la achizițiile militare și e formulat atât de neclar încât inclusiv Consiliul legislativ a atras atenția Parlamentului asupra lui.

Decizia Curții vine pe fondul unei lupte surde, care are în centru conceptul de protejare a avertizorilor de integritate. Diverse voci încearcă de ceva vreme să acrediteze ideea că avertizorul de integritate nu este decât un turnător, iar legea „pe care ne-o impune UE” ar fi de natură să-i oblige pe români să fie turnători.

Nimic mai fals. Avertizorul nu este un turnător, ci este un om curajos care își riscă viața personală sau profesională ca să atragă atenția asupra unei ilegalități care se petrece departe de ochii noștri, dar care ne afectează pe toți. De aceea acest om are nevoie de o lege bună care să-l apere, pentru că niciun șef și nicio instituție nu se poartă frumos cu un avertizor de integritate, odată ce el începe să spună ce știe. Precum martorii în procesul unei crime, avertizorii au nevoie de protecția societății și a justiției. Dacă acea societate vrea să fie sănătoasă și ține cu cei corecți, nu cu corupții.

George Epurescu, vicepreşedintele pentru Cercetare Ştiinţifică al Federaţiei Sindicale Hermes, a caracterizat astfel situația:

Decizia CCR vine pe fondul <neînțelegerii> rolului avertizorului de integritate și își arată disprețul față de avertizori. Încă din titlu, legea și directiva se referă la protecția avertizorilor prin prisma faptului că acțiunile lor în interesul publicului sunt câteodată acte de indisciplină, dacă aplicăm formalismul unilateral al angajatorului. Tocmai protecția acestor acte de indisciplină birocratică și formală reprezintă esența directivei și ar trebui să fie transpuse în lege. Dar, ca și parlamentarii coaliției corupte care guvernează, CCR schimbă legea în legea de disciplinare a avertizorilor. O etichetă simbolică pe care o capătă avertizorii. Daca în 1990 erau Golani, azi sunt nedisciplinați. Nu vom sta liniștiți, la locurile noastre!”.

De aceea, noi, semnatarii acestui apel, organizații neguvernamentale și avertizori de integritate, ne adresăm acum, ca ultimă șansă, Președintelui țării și îi cerem să nu promulge legea, și s-o trimită Parlamentului spre reexaminare, conform articolului 77 alineatul 2 din Constituție. Îi cerem Președintelui Iohannis să aleagă cu cine joacă această carte: îi protejează pe avertizori, cerând Parlamentului să aducă legea în acord cu directiva europeană pe care trebuie să o transpună, sau ține cu corupții și îi ajută, prin promulgarea acestei legi strâmbe, să fure mai departe?

Decizii, decizii.

Semnatarii apelului:

Asociații, fundații și sindicate

APADOR-CH

Asociaţia Profesională a Transportatorilor (APT), preşedinte Ivan Tudor Florian, secretar general Nedelcu Gheorghe

Asociaţia Pentru Drepturile Omului Imaginea României, preşedinte Stoica Gabriel

Uniunea Romilor din Europa, primvicepreşedinte Ivan Gheorghe, avertizor de integritate

Alianţa Naţională a Sindicatelor Feroviare, preşedinte Maxim Rodrigo, avertizor de integritate

Asociaţia Naţională a Patronatelor Operatorilor în Regim de Taxi, preşedinte Nedelcu Remus

Fundaţia pentru Drepturile Omului-CELEST, preşedinte avocat Rosini Claudius

Federaţia Transpublic a Sindicatelor din Transportul Public Local, preşedinte Valer Ciobanescu, avertizor de integritate

Sindicatul Transpublic din STB, secretar general Ivan Marieta, avertizor de integritate

Avertizori de integritate:

Cuţui Mihaela

George Epurescu

Camelia Roiu

Camelia Imbarus

Ciolpan Gabriela

Gavriloiu Ionuţ Cristian

Ionaşcu Iulia

Luceanu Mariana

Olteanu Marian

Pancu Lenuţa

Păuleţ Paul

Popeanu Mirela

Savin Neculai

Simion Daniel Petrică

Adrian Moise

*sursa foto

Președintele Iohannis ar trebui să retrimită în parlament noua lege „Big brother”

05/10/2015/în Comunicate /de Rasista

APADOR-CH și alte patru organizații neguvernamentale fac un apel către președintele României să nu promulge ultima ispravă a parlamentarilor în materie de acces la date personale și securitate informatică.

Mai jos, conținutul scrisorii:

Domnule Președinte Klaus Iohannis,

În data de 5 februarie 2015 (1) ați inițiat procesul de reanalizare a prevederilor legislative în domeniul accesului la datele de trafic informațional și al securității informatice. Ați enunțat atunci o serie de principii printre care:

• o mai bună informare a opiniei publice privind măsurile în plan legislativ și efectele acestora;

• consultări cu reprezentanți ai societătii civile, reprezentanți ai mediului de afaceri și ai celui academic;

• respectarea prevederilor Legii transparenței decizionale în procesul de adoptare a textelor de lege.

Ne aflăm acum la finalul procesului legislativ inițiat de Președinție, în fața unui act normativ propus de Dumneavoastră și asumat de partidele parlamentare (2) și, în pofida demersurilor societătii civile (3) de a atrage atenția asupra unor aspecte perfectibile din lege, nu putem decât să constatăm că principiile enunțate în februarie 2015 nu au fost onorate:

• Prevederile legii transparenței decizionale nu au fost respectate, iar Senatul a modificat, pe ascuns, data anunțată inițial pentru primirea de opinii. Nici Senatul și nici Camera Deputaților nu au organizat nicio dezbatere publica reală pe proiectul de lege, ba chiar au trecut proiectul cu o grabă absolut nejustificată, menținând suspiciuni de „interese ascunse”;

• Orice opinie primită din afara spectrului politic a fost ignorată – fie că a fost de la Consiliul Legislativ, societatea civilă sau reprezentanți ai mediului de afaceri. Nu există niciun argument rezonabil pentru a respinge chestiuni de fond, sau pentru ignorarea completă a semnălării unor erori de logică din textul propus doar pentru că „trebuie să fie adoptat repede și nu putem schimba vreo virgulă”;

• Nu a existat nicio informare a publicului larg, iar presa l-a prezentat ca pe un alt proiect „Big Brother” (ceea ce este factual incorect, atâta vreme cât proiectul nu propune o supraveghere generalizată). Mai mult, nici măcar subiecților legii nu le-au fost prezentate sau explicate modificările propuse, astfel încât există nelămuriri cu privire la modul de implementare a textului sau de interpretarea corectă a textului actual.

Pentru a rămâne consecvent în angajamentele de transparență și consultare asumate de Președinție, considerăm că singura soluție logică pentru Președinte este retrimiterea textului în Parlament pentru a permite o dezbatere publică și nu un simulacru – chiar și cu consecința întârzierii unui act normativ important.

La rândul nostru, pentru a rămâne consecvenți principiilor esențiale de transparență decizională, care v-au fost prezentate în multe întâlniri, considerăm că, în cazul în care veți decide că promulgarea legii este mai importantă decât respectarea principiilor susținute public de Dumneavoastră, singura soluție logică pentru noi este să considerăm că orice inițiativă viitoare a Președinției de a consulta organizațiile semnatare este irelevantă, fiind lipsită de consecințe practice.

Semnatari:

Bogdan Manolea, Asociația pentru Tehnologie și Internet

Mircea Toma, Activewatch

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent

Maria Nicoleta Andreescu, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki

Mihail Bumbes, Miliția Spirituală

________________________________________________________________________________

(1) Disponibil la adresa http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15481&_PRID=

(2) Vezi fișa actului normativ

(3) Vezi reacția din 7 Mai 2015

Big Brother se întoarce în Parlament pe ușa din dos

07/05/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

Cerem dezbatere publică a legii de prelucrare a datelor din comunicațiile electronice

APADOR-CH împreună cu alte șapte organizații neguvernamentale își exprimă dezacordul față de modul netransparent în care Președinția și partidele parlamentare au procedat în legătură cu modificarea Legii 506/2004, a prelucrării datelor rezultate din comunicațiile electronice. În urma întâlnirii din 6 mai de la Cotroceni, proiectul cu modificările legislative a apărut imediat pe site-ul Senatului,introdus în procedură legislativă. Asta înseamnă că legiuitorul sare o etapă importantă legală, aceea a consultării publice.

Fiind vorba despre o lege care afectează direct comunicațiile electronice, organizațiile semnatare consideră că acest proiect ar fi trebuit asumat de ministerul de resort, supus dezbaterii publice conform Legii 52/2003, timp de 30 de zile, și apoi trimis în Parlament sub forma unui proiect de lege asumat de Guvern. Respectarea prevederilor legii transparenței presupune consultarea proiectul, a expunerii de motive, în care inițiatorul explică de ce este nevoie de respectivele modificări, dând totodată posibilitatea societății civile să vină cu propuneri de îmbunătățire.

Constatăm că atât Președinția cât și partidele parlamentare refuză să-și respecte promisiunile de transparență făcute la începutul acestui an, după ce Curtea Constituțională a României a invalidat, pentru a patra oară, tentativele de legiferare în stil Big Brother pe care le-au avut instituțiile statului în ultimul deceniu. Introducerea pe repede înainte, în Parlament, a proiectului de modificare a Legii 506/2004 se încadrează în stilul deja consacrat al autorităților române de a scrie legi pe genunchi, pe care ulterior le invalidează CCR.

Putem înțelege motivația principală de reglementare a acestui domeniu, dar atragem atenția că legile trebuie dezbătute public și nu adoptate tacit sau la comanda serviciilor de informații, cu atât mai mult cu cât este vorba de potențiale intruziuni într-un drept fundamental, dreptul la viață privată. Constatăm că, în ciuda invalidării repetate a legilor din categoria Big Brother, clasa politică și serviciile de informații continuă să ignore interesul public și transparența decizională în procesul democratic.

APADOR-CH împreună cu organizațiile semnatare încă nu se pronunță pe fondul proiectului în discuție, dar solicită ca, înainte de dezbaterea parlamentară – în comisii, unde trebuie să se prezinte toate punctele de vedere, sau în plen – proiectul de lege să fie suspus dezbaterii publice reale și eficiente, conform Legii 52/2003, pentru o perioadă de cel putin 30 de zile.

Doar așa se poate oferi societății civile posibilitatea de a formula comentarii, propuneri și observații, pentru asigurarea respectării unui principiu fundamental al societății democratice, și anume principiul transparenței decizionale. Pe lângă securitate, cibernetică sau nu, într-o societate democratică este nevoie și de transparență în activitatea decizională, și de protecția vieții private.

Semnatari:

Maria Nicoleta Andreescu, Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Cătălin Heghes, Asociația Pentru Minți Pertinente (AMPER)

Mircea Toma, Agenția de monitorizare a presei ActiveWatch

Bogdan Manolea, Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI)

Mihai Bumbeș, Miliția Spirituală

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Oana Preda, CeRe

Violeta Alexandru, Institutul pentru Politici Publice (IPP)

Apelul către președinte pentru declararea neconstituționalității Legii securității cibernetice

21/12/2014/în Buna guvernare /de Rasista

Către domnul Klaus Iohannis, Președintele României

Stimate domnule președinte,

Mai multe organizații ale societății civile vă solicită să vă aplecați asupra Legii privind securitatea cibernetică a României, adoptată de Parlamentul României vineri, 19 decembrie 2014 (număr de înregistrare la Senat L580/2014). Legea, în forma adoptată, are probleme fundamentale de concepție, propunând o serie de măsuri cu efect limitativ asupra dreptului la viață privată în zona digitală și încalcă în mod evident reglementările europene discutate astăzi pe subiectul securității informației. Facem precizarea că, înainte să ne adresăm domniei voastre am solicitat tuturor instutuțiilor abilitate (grupurilor parlamentare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Avocatului Poporului) să își exercite atribuțiile legale cu privire la controlul de constituționalitate a priori sesizând Curtea Constituțională a României în acest caz. Dacă instituțiile enumerate nu vor sesiza Curtea Constituțională vă rugăm să nu promulgați Legea securității cibernetice și să sesizați Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea acesteia sau să o trimiteți înapoi Parlamentului pentru o reexaminare.

Vă prezentăm în cele ce urmează motivele solicitării noastre.

Legea contravine din multe puncte de vedere și propunerii de Directivă NIS (Network & Information Security) care pornește de la scopul protecției datelor personale ale cetățenilor și nu de la crearea de noi atribuții pentru serviciile secrete.

În timp ce Directiva NIS are drept scop protejarea sistemelor informatice și a datelor informatice ale cetățenilor, Legea, în forma adoptată, reprezintă un cec în alb care poate fi folosit de serviciile de informații pentru a controla orice persoană de drept privat (SRL, SA, PFA, ONG) care deține un sistem informatic (adica orice calculator sau smartphone). Potențialul pentru abuzuri este, astfel, enorm. Acesta decurge din nenumăratele ambiguități prezente în lege, începând de la definirea vagă a „deținătorilor de sisteme informatice” și continuând cu obligațiile ce le revin celor care cad sub incidența legii.

În ordinea gravității/neconstituționalității lor, vă enumerăm câteva articole din legea securității cibernetice, articole care subminează grav dreptul la viață privată al cetățenilor:

Articolul 17 – Toți deținătorii de sisteme cibernetice (adică toate persoanele juridice care au un calculator (vezi subiecții legii în art 2) trebuie să „permită accesul la date” autorităților stipulate în lege (SRI, MApN, MAI, ORNISS, SIE, STS, SPP, CERT-RO și ANCOM). Accesul se face la simpla „solicitare motivată”, în condițiile în care astăzi, conform Codului de procedură penală, orice acces la sistemele informatice (unde sunt stocate datele informatice) se poate face doar cu autorizarea unui judecător. Mai mult, accesul la datele de trafic este momentan imposibil pentru organele legal abilitate tocmai deoarece Curtea Constituțională a considerat, prin decizia 440/2014, că un atare acces nu respectă principiile respectării vieții private. Astfel, considerăm că articolul 17 este vădit neconstituțional.
Articolul 16 – Toți deținătorii de sisteme cibernetice, indiferent de mărime, tipul de date colectate sau importanța lor pentru ecosistemul cibernetic, vor fi obligați să aplice politici de securitate cibernetică, să identifice şi să implementeze măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru a gestiona eficient riscurile de securitate. Aceasta înseamnă cheltuieli cu audituri de securitate estimate la minim 1500 de euro/an investiți în securitate informatică pentru orice persoană de drept privat.
Articolul 10 – Serviciul Român de Informații este desemnat autoritate națională în domeniul securității cibernetice, calitate în care asigură coordonarea tehnică, organizarea și executarea activităților ce privesc securitatea cibernetică a României. În vreme ce Uniunea Europeană propune în directiva NIS ca instituțiile care se ocupă de domeniul securității cibernetice să fie „organisme civile, care să funcționeze integral pe baza controlului democratic, și nu ar trebui să desfășoare activități în domeniul informațiilor”, Parlamentul României acordă acces nelimitat și nesupravegheat la toate datele informatice deținute de persoane de drept public și privat unei institutii – SRI – care nu îndeplinește niciuna din condițiile de mai sus.

Proiectul de lege privind securitatea cibernetică a fost discutat superficial în vara acestui an, moment în care organizațiile semnatare au propus o serie de modificări la articolele ce încalcă flagrant drepturile fundamentale ale omului.

În pofida acestor puncte de vedere, legea a fost adoptată tacit (deci fără niciun fel de dezbatere) de Camera Deputaților în luna septembrie, iar vineri, 19 decembrie, a fost aprobată și de Senat, într-o procedură suspect de rapidă, după ce, cu două zile înainte, Comisia de apărare audiase exclusiv punctele de vedere ale serviciilor de informații.

Punctele de vedere ale societății civile nu au fost luate în seamă, ele nefigurând nici măcar pe site-ul Senatului, la secțiunea dedicată opiniilor cu privire la lege, deși au fost trimise în termenul legal. Există soluții legislative simple (de ex. accesul la datele informatice să se facă doar în condițiile Codului de procedură penală și obligațiile de audit informatic să fie doar către Infrastructurile Cibernetice de Interes Național) pentru cei care doresc o reală securitate informatică în România și nu un regim de control absolut de tip securistic.

Organizațiile semnatare vă cer, Domnule Președinte, să nu promulgați Legea securității cibernetice și să sesizați Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea acesteia sau să o trimiteți înapoi Parlamentului pentru o dezbatere reală.

Vă amintim că, în 2014, Curtea Constituțională a României a mai constatat neconstituționalitatea Legii Big Brother și a Legii cartelelor prepay și Wi-Fi cu buletinul. Acestea erau acte normative în ton cu recent adoptata lege a securității cibernetice și care încălcau grav dreptul la viață privată și protecția datelor personale, instituind un regim de supraveghere informatică total nedemocratic, sub pretextul protejării securității naționale.

Faptul că în această vară Curtea Constituțională a declarat neconstituționale două legi care, în esență, încălcau aceleași drepturi ca și legea ce v-a fost trimisă spre promulgare, constitutie un motiv suplimentar serios pentru o dezbatere reală a implicațiilor Legii securității cibernetice și, într-un cadru mai larg, a echilibrului dintre drepturile individuale și securitatea națională pe care România trebuie sa îl asigure prin sistemul său de legi.

Semnatari:

Maria-Nicoleta Andreescu, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Bogdan Manolea, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI)

Mircea Toma, ActiveWatch

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Ștefan Cândea, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI)

Vasile Crăciunescu, Geo-spatial.org

Tiberiu Turbureanu, Fundația Ceata

Oana Preda, Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Mihail Bumbeș, Miliția Spirituală

Toma Pătrașcu, Asociația Secular Umanistă din România (ASUR)

Gabriel Petrescu, Director Executiv, Fundația pentru o Societate Deschisă

Cătălin Hegheș, Director Executiv – Asociația Pentru Minți Pertinente AMPER

Ionuț Oprea, Asociația IAB România (Interactive Advertising Bureau)

Ultimul apel pentru sesizarea neconstituționalității legii cartelelor prepay: Băsescu către CCR

07/07/2014/în Comunicate, Slider /de Rasista

Nouă organizații neguvernamentale au cerut azi președintelui Traian Băsescu să sesizeze Curtea Constituțională a României cu privire la neconstituționalitatea Legii privind înregistrarea utilizatorilor de cartele prepay și rețele wi-fi.

După ce legea a fost adoptată în procedură de urgență de ambele camere ale Parlamentului, CCR rămâne garantul respectării drepturilor omului la viață privată. Sesizarea Curții nu poate fi însă făcută înainte de promulgare (conform legii de funcționare a acesteia – 47/1992), decât de următorii: Avocatul Poporului, președinții Senatului și Camerei Deputaților, Președintele României sau un număr de 50 de deputați și 25 de senatori. Întrucât nu s-a primit niciun răspuns în urma apelului similar făcut săptămâna trecută către Avocatul Poporului și președinții celor două camere, și nici nu există semnale că legea ar fi fost contestată la CCR, organizațiile semnatare fac acest ultim apel azi către Președinția României.

Dacă legea nu va ajunge în analiza CCR înainte de promulgare, ultima șansă pentru ca ea să nu intre în vigoare ar fi ca Președintele României să o trimită înapoi Parlamentului pentru reexaminare.

Mai jos, textul integral al solicitării, pe care-l puteți lua cu copy/paste și trimite personal la Președinția României, dacă doriți ca această lege să nu fie aplicată. Scrie-i și tu președintelui Băsescu – pe adresa procetatean@presidency.ro – să sesizeze la CCR neconstituționalitatea Legii privind înregistrarea utilizatorilor de cartele prepay și rețele wi-fi.

Domnului Traian Băsescu, Președintele României

Ref: Solicitare sesizare CCR înainte de promulgare

Stimate domnule președinte,

Organizațiile semnatare consideră că Legea privind modificarea și completarea OUG nr. 111/2001 privind comunicațiile electronice, adoptată ieri, 2 iulie, de Camera Deputaților în procedură de urgență, afectează grav dreptul la viață privată consfințit de Constituție și vă solicită să sesizați Curtea Constituțională cu privire la potențiale aspecte de neconstituționalitate.

Legea adoptată este neclară și are influențe asupra mai multor domenii decât cartelele telefonice preplătite. De exemplu:

toți cetățenii care se conectează le sisteme WiFI gratuite sau nu vor trebui identificați;
toți cei 10 milioane de utilizatori de cartele pre-pay trebuie să se înregistreze în termen de 12 luni de la data adoptării legii, în caz contrar serviciul le este dezactivat;
înregistrarea utilizatorilor se face în condiții incerte, nu se știe cine are acces la baza de date, de ce este necesar CNP-ul utilizatorilor etc.

Legea a fost inițiată de Guvern în luna aprilie 2014, a fost aprobată rapid de Senatul României (în 2 iunie), și chiar mai rapid de Camera Deputaților (2 iulie). Asta în ciuda protestelor venite din partea societății civile, și chiar a furnizorilor de servicii de comunicații electronice, care cereau dezbatere publică pe această temă și mai ales renunțarea la o astfel de măsură.

Guvernul a adoptat această inițiativă– contestată de societatea civilă – la numai o zi după ce, prin decizia din 8 aprilie 2014 a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), fusese invalidată Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European, privind păstrarea datelor utilizatorilor de telefonie și internet – cunoscută și ca „Directiva Big Brother” – pe motiv că aceasta reprezintă o imixtiune deosebit de gravă și disproporționată în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal.

Organizațiile semnatare consideră că legea urmează același caracter disproporționat al directivei recent invalidate de instanța europeană, întrucât, sub pretextul protejării securității naționale, toți cetățenii sunt considerați suspecți și sunt supravegheați într-un stil orwellian, specific unei societăți totalitare.

Semnatarii sunt indignați că Guvernul și Parlamentul României continuă să ia decizii peste capul cetățenilor și într-un total dispreț față de obligativitatea consultării acestora în procesul legislativ. Proiectul NU a fost transmis societății civile și industriei înainte de adoptarea de guvern și niciuna dintre comisiile Senatului NU a fost interesată de alte opinii. Comisiile Camerei Deputaților, sesizate pe fond, doar au simulat dezbaterea publică și au adoptat proiectul la o zi după ce președintele Comisiei pentru tehnologia informațiilor și comunicații a afirmat public că se așteaptă amendamente și că proiectul va mai fi dezbătut abia în sesiunea ordinară din toamnă.

În acest stil tradițional de ne-dezbatere publică riscăm să intre în vigoare legi lacunare și care nu au practic niciun efect benefic serios, dar care aduc atingere drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Istoricul adoptării acestui proiect ne arată adevarata față a României digitale dorită de guvernanți: un spațiu virtual în care cetățenii să dea cu subsemnatul pentru orice utilizare a tehnicilor de comunicație și în care datele să fie accesibile direct și fără mandat tuturor serviciilor secrete și nesecrete.

Trebuie precizat că legea este a patra tentativă de a impune o astfel de reglementare în România în ultimii trei ani, toate fiind respinse până acum în diverse stadii în Parlament. Amintim și că peste 1500 de organizații prestigioase și cetățeni au semnat până acum o petiție împotriva activităților de supraveghere în masă din România (http://coliberator.ro/petition/).

Organizațiile semnatare vă solicită să acționați în spiritul mandatului dumneavoastră și să vă exercitați atribuțiile legale, sesizând Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea acestei legi, care afectează grav dreptul la respectarea vieții private, înainte de promulgarea ei.

Semnatari:

Maria-Nicoleta Andreescu, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Bogdan Manolea, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI)

Mircea Toma, ActiveWatch

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Ștefan Cândea, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI)

Vasile Crăciunescu, Geo-spatial.org

Tiberiu Turbureanu, Fundația Ceata

Oana Preda, Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Mihail Bumbeș, Miliția Spirituală

Susțin demersul:

Toma Pătrașcu, Asociația Secular Umanistă din România (ASUR)

Gabriel Petrescu, Director Executiv, Fundația pentru o Societate Deschisă