revizuire – APADOR-CH

Printr-o recentă decizie a Curţii Constituţionale a României (CCR) au fost substanţial infirmate două proiecte legislative de revizuire a Constituţiei, iniţiate în urma validării referendumului din 26 mai 2019 (privind interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie, limitarea sferei ordonanţelor de urgenţă etc.).

Principalul argument al CCR a fost că respectivele proiecte încalcă limitele revizuirii Constituţiei. Detalierea raționamentului CCR se va face în motivarea deciziei, când va fi publicată.

În spaţiul public au apărut deja acuzaţii la adresa CCR în sensul că aceasta nu respectă voinţa suverană poporului, exprimată prin referendum, potrivit art. 2 din Constituţie.

Asociaţia precizează că, tot prin voinţă suverană, poporul a aprobat, prin referendum Constituţia României, inclusiv art. 152, denumit „Limitele revizuirii” [Constituţiei – n.n.]

Potrivit acestui articol, Constituia nu poate fi revizuită (modificată), dacă, printre altele, acea revizuire are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora (aspect avut în vedere de recenta decizie a CCR).

Deci, exprimarea voinţei poporului prin referendum nu are caracter absolut şi nu poate privi orice domeniu, ci este limitată de situaţiile prevăzute în art. 152 din Constituţie, articol sugestiv denumit „Limitele revizuirii”.

APADOR-CH consideră că o alternativă rezonabilă la atacarea şi acuzarea publică a CCR pentru fiecare decizie care nu convine unor anumite grupuri politice este concentrarea eforturilor iniţiatorilor unor proiecte legislative (de revizuire a Constituţiei sau cu alt obiect), pe creşterea calităţii acestor proiecte. Legile sau ordonanţele vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, în faţa CCR, pentru verificare. Şi, când unele vor fi infirmate, vina nu trebuie translatată, în mod invariabil la CCR, chiar dacă e foarte comod.

Este nevoie ca proiectele legislative să fie redactate de persoane cu o solidă pregătire profesională, deoarece există o mare diferenţă între voinţa politică (uşor de exprimat în spaţiul public) şi transpunerea acesteia în norme legale de calitate corespunzătoare.

Nu în ultimul rând, APADOR-CH consideră că ar fi deosebit de util ca la formularea temelor şi la redactarea întrebărilor pentru un referendum, rolul decisiv să îl aibă specialiştii în drept. Scopul unui referendum este rezolvarea unor probleme, nu crearea unora noi.

În acest context, APADOR-CH salută şi susţine iniţiativa unui segment din societatea civilă pentru constituirea unei Comisii parlamentare speciale pentru revizuirea Constituţiei, care, pe lângă politicieni, trebuie să cuprindă cât mai mulţi specialişti în teoria şi practica dreptului. Şi care să nu lucreze contra cronometru, întrucât în materia revizuirii Constituţiei, viteza nu este o calitate.

La Consiliul naţional al partidului de guvernământ s-a apreciat că este necesară adoptarea unei ordonanţe de urgenţă privind amnistia şi graţierea unor pedepse, în cazul în care nu vor fi identificate alte căi de remediere a prejudiciilor suferite de către victimele unor abuzuri din justiţie.

Abuzurile din justiţie invocate în acest context constau în:

– condamnări dispuse de către complete de judecată constituite în mod nelegal (completele de 5 judecători constituite în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în perioada 2014-2018);

– condamnări care s-au bazat pe probe ilegale, obţinute în urma încheierii unor protocoale secrete între SRI şi parchete/instanţe.

APADOR-CH consideră că, pentru îndreptarea nedreptăţilor sau nelegalităţilor din dosarele penale, nu trebuie folosite amnistia şi graţierea, deoarece ele acţionează nediferenţiat, „în bloc”, asupra tuturor persoanelor care au comis o anumită infracţiune, astfel că de amnistie şi graţiere vor profita şi persoane care nu au fost victime ale unor abuzuri și nelegalităţi.

Abuzurile trebuie remediate în mod individual, în cazurile individuale în care au fost comise (şi dovedite), iar remediile nu trebuie extinse şi asupra celor care nu au fost „victime ale justiţiei”.

O cale pentru remedierea acestor abuzuri/nelegalităţi poate fi contestaţia în anulare (art. 426 lit. d din Cpp) împotriva hotărârilor definitive de condamnare pronunţate de completele de 5 judecători constituite nelegal (există o decizie a Curţii Constituţionale care a constatat nelegalitatea compunerii) sau revizuirea hotărârilor definitive care s-au bazat pe probe ilegale rezultate din protocoale secrete (în acest din urmă caz are o deosebită importanţă decizia Curţii Constituţionale cu privire la protocoalele secrete, care se va pronunţa, probabil, maine, miercuri, 19 decembrie 2018.)

Problema legată de contestaţia în anulare, care ar trebui rezolvată, eventual, printr-o ordonanţă de urgenţă, este termenul în care poate fi declarată. În prezent, termenul este limitat la 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel. Această limitare ar trebui eliminată, pentru rezolvarea problemei creată de nelegala compunere, timp de 4 ani (2014-2018) a completelor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În acest sens, art. 428 al. 1 şi din Codul de procedură penală (Cpp) ar trebui modificat în sensul că în cazul compunerii nelegale a instanţei contestaţia în anulare poate fi introdusă oricând.

În cazul folosirii de probe ilegale ca temei pentru condamnare, considerăm că soluţia, care nu necesită nicio modificare legislativă, este revizuirea hotărâri definitive de condamnare, în baza art. 453 al. 1 lit. a din Cpp (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză). Potrivit art. 457 al. 1 Cpp, cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând.

Despre amnistie și grațiere

Amnistia (care nu poate fi decât colectivă) şi graţierea colectivă pot fi dispuse nu doar prin lege (organică), ci şi prin ordonanţă de urgenţă, dacă sunt îndeplinite condiţiile din art. 115 al. 4 şi 6 din Constituţie pentru adoptarea ordonanţelor de urgenţă, respectiv, dacă se justifică existenţa unei situaţii de urgenţă (situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată) şi dacă prin ordonanţă nu sunt afectate (restrânse, limitate) drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Graţierea individuală poate fi dispusă numai de preşedinte, prin decret.
Amnistia (în greacă, amnestia= uitare) înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Cu alte cuvinte, condamnările pronunţate pentru infracţiunile amnistiate (nu pentru orice infracţiuni) nu se mai iau în seamă (cazierul judiciar se „albeşte”), procesele aflate în curs se opresc, fără condamnare, dacă privesc infracţiuni amnistiate (se dispune, la primul termen de judecată care urmează actului de amnistie, încetarea procesului penal pe motiv că a intervenit amnistia), iar urmărirea penală în dosarele de la parchet/poliţie pentru infracţiuni amnistiate se opreşte în stadiul în care ajunsese la momentul actului de amnistie (dosarul se va „închide”, se va da clasare, pe motiv că a intervenit amnistia).

Cel care se consideră nevinovat şi a fost amnistiat (cu consecinţa opririi imediate a procesului/urmăririi penale) poate cere continuarea procesului penal sau a urmăririi penale. Procesul/urmărirea penală vor continua şi dacă cel în cauză e găsit nevinovat, se va dispune achitarea sau, după caz, clasarea dosarului pe motiv că e nevinovat (nu că e amnistiat). Dacă e găsit vinovat, tot nu va fi condamnat/trimis în judecată, ci se va da o soluţie de încetare a procesului sau, după caz, de clasare a dosarului, bazată pe faptul că e amnistiat.

Graţierea nu înlătură răspunderea penală, nu desfiinţează condamnările deja existente (nu „şterge” condamnarea din cazierul judiciar), ci doar înlătură, total sau parţial, executarea pedepsei. În caz de graţiere, procesul şi urmărirea penală pentru infracţiunea graţiată vor continua, nu se vor opri, ca în cazul amnistiei. Dacă există probe de vinovăţie, persoana urmărită penal va fi trimisă în judecată, iar persoana trimisă în judecată va fi condamnată. Beneficiul celui graţiat este că nu va executa pedeapsa ce i se va aplica de instantă, în caz de condamnare. Graţierea poate fi totală (priveşte întreaga pedeapsă aplicată) sau parţială (priveşte doar o cotă/fracţie din pedeapsa aplicată; restul de pedeapsă, negratiată, va fi executată). Graţierea poate fi necondiţionată (beneficiarului nu i se cere o anumită conduită după graţiere) sau condiţionată (de exemplu, este graţiat sub condiţia de a nu mai comite o nouă infracţiune: dacă într-un termen de la graţiere, să zicem 3 ani, cel graţiat săvârşeşte o nouă infracţiune, va executa pe lângă pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa care i-a fost graţiată). Graţierea poate fi colectivă (priveşte toate persoanele care au săvârşit o anume infracţiune/anumite infracţiuni) sau individuală (primeşte o singură persoană). Doar graţierea colectivă se acordă prin lege (organică) sau, după caz, prin ordonanţă de urgenţă (delegare legislativă în baza art. 115 din Constituţie). Graţierea individuală se acordă doar de preşedinte, prin decret.

Articole

Ce contează mai mult: vocea poporului sau Constituţia?

Cum se pot repara abuzurile justiției fără amnistie și grațiere

Arhiva tag-ul pentru: revizuire

Articole