SRI – APADOR-CH

Articole

Avocatul Poporului ne apără de abuzurile SRI întrebând SRI ce părere are

15/11/2023/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Am cerut AVP că atace la CCR un articol din Legea securității naționale, care dă puteri discreționare SRI în timpul campaniei electorale și nu numai. AVP ne-a răspuns după 4 luni că a zis SRI că ne putem plânge în instanță dacă considerăm că ni se încalcă drepturile

Am cerut în luna iulie Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională o prevedere introdusă anul trecut în Legea securității naționale (art 3 litera p) care îi dă Serviciului Român de Informații puterea de a se amesteca în viața publică, de exemplu în campaniile electorale, și de a decide cine comunică corect și cine dezinformează. Legea mai fusese atacată la CCR, tot de AVP și la solicitarea APADOR-CH, dar CCR o declarase constituțională, în ciuda existenței unor articole formulate vag, care pot da naștere la abuzuri.

Între timp, însă, la câteva luni după pronunțarea CCR, un general SRI a făcut declarații halucinante în spațiul public, arătând exact cum interpretează SRI unul dintre articolele problematice din lege. Generalul Anton Rog a afirmat că SRI poate, conform legii, să intervină în campania electorală și să „pună jos” site-uri și campanii online care influențează alegerile și voința electoratului, iar prin asta schimbă ordinea constituțională. Cu alte cuvinte, cei care propagă idei contrare celor oficiale și, din această cauză, ar putea câștiga alegerile, trebuie consideraţi ameninţări la securitatea naţională.

Considerând că declarațiile generalului exemplifică perfect temerile existente încă de la promulgarea legii, APADOR-CH a cerut din nou AVP să atace la CCR articolul 3 litera p din Legea 51/1991, întrucât formularea deficitară a acestuia poate duce la încălcări ale drepturilor fundamentale. Declarațiile generalului Rog au constituit o dovadă clară, și apărută ulterior deciziei CCR nr. 70/2023, în sensul că SRI, în practică, speculează ambiguitatea textului declarat OK de CCR, ambiguitate care permite o aparență de legalitate pentru intervenția SRI în procesul electoral.

După o lungă perioadă de gândire (de aproape patru luni), Avocatul Poporului ne-a răspuns zilele trecute spunând că a decis să NU atace din nou legea la CCR, întrucât a mai atacat-o o dată și Curtea a zis că e constituțională și că SRI nu sancționează chiar orice campanie de dezinformare, ci numai pe alea mai grave. În plus, de data asta, AVP a întrebat și SRI ce părere are. Și SRI a zis că nu vede nicio problemă, cine se simte lezat de acțiunile sale e liber (încă) să se plângă de asta justiției și diverselor comitete și comisii de anchetă și control al SRI.

Ca o consolare, AVP ne-a asigurat că va veghea în continuare asupra drepturilor noastre și va acționa imediat ce va vedea că, prin noua lege, ne sunt încălcate la următoarele alegeri.

Nu negăm că în noua situație mondială, în care se discută mult despre influențele străine asupra proceselor electorale din UE și nu numai, este nevoie de un mecanism institutional de apărare și garantare că alegerile se derulează corect, fără interferențe ilegale. Totuși, acest instrument este unul sensibil, iar instituirea lui printr-un articol de lege ambiguu poate face mai mult rău decât bine, poate să ne „protejeze” atât de mult alegerile încât să nu ne mai lase să alegem decât ce vrea SRI.

––––

Ce spune concret articolul 3 litera p din legea 51/1991 a securității naționale, modificat prin noua Lege a securității cibernetice 58/2023:

Art. 3. – Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele:

(…)

p) acţiuni derulate de către o entitate statală sau nonstatală, prin realizarea, în spaţiul cibernetic, a unor campanii de propagandă sau dezinformare, de natură a afecta ordinea constituţională.”

––––

Ce a declarat generalul Rog de la SRI în luna iulie 2023, după ce CCR a stabilit că legea e constituțională:

Mandatul e simplu. Pe 14 martie, după ce a fost atacată la CCR Legea securității și apărării cibernetice – e o Curte care acum văd că ține cu România – Curtea a declarat legea constituțională în integralitatea sa. La art. 3 s-au adăugat trei litere. Litera „p” e cea care se referă la acțiuni hibride, dezinformare, dar numai acelea care schimbă ordinea constituțională, și dacă discutăm despre alegeri, ne aflăm în această situație.

Deci din martie avem lege care ne obligă să acționăm. Ce face Centrul în această situație? Dacă acea campanie e una de dezinformare, un atac hibrid la ordinea constituțională, adică influențează alegerile, influențarea însemnînd că voința electoratului, care e parte din Constituție, este schimbată, adică votul nu mai e conform voinței fiecăruia și există influențe care conduc către alte procente și se schimbă ordinea constituțională, atunci noi ne folosim toate mijloacele și forța de care dispune Serviciul de informații pentru a elimina acea amenințare. Asta înseamnă că contracarăm campania online, înseamnă că dacă discutăm de o agenție de informații sau de siteuri, le punem jos, cu ajutorul ANCOM, cu ajutorul Directoratului Național de Cibernetică, în multe situații nici nu se știe că noi suntem în spate și facem toată treaba. Mergem către instituțiile care au atribuții de a le închide, le dăm toate informațiile, iar ele iau acele măsuri. Dacă ajungem și la persoane despre care știm sigur că fac treburile alea, la fel, luăm în mai puțin de o oră un mandat pe securitate semnat electronic de director, de procuror, de procurorul general, de un judecător de la ÎCCJ. Nu se mai face nimic pe hârtie, totul e electronic”.

––––

Citește răspunsul integral al AVP în care este inclus „în esență” și răspunsul SRI.

Cerem Avocatului Poporului să atace la CCR textul de lege care anulează alegerile libere

20/07/2023/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Un articol din noua Lege a securității cibernetice permite SRI să decidă cine are dreptul să candideze la viitoarele alegeri, cum să-și facă campanie electorală și pe cine vor pune ștampila alegătorii

APADOR-CH a transmis astăzi Avocatului Poporului încă o solicitare de a ataca la Curtea Constituțională un articol introdus in Legea securității naționale, prin noua Lege a securității cibernetice.

Concret este vorba despre articolul 3 lit. p) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, modificat prin noua Lege a securității cibernetice 58/2023. Acesta are următorul conținut:

Art. 3. – Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele:

(…)

p) acţiuni derulate de către o entitate statală sau nonstatală, prin realizarea, în spaţiul cibernetic, a unor campanii de propagandă sau dezinformare, de natură a afecta ordinea constituţională.”

Printr-o redactare ambiguă, acest articol ridică probleme de constituţionalitate pentru că transformă în ameninţări la securitatea naţională (ce pot fi calificate şi ca infracţiuni prevăzute de art. 404 cod penal) orice opinii, politice sau nu, prezentate publicului de oricine, persoană fizică, asociație sau partid politic, care candidează în alegeri, dacă aceste opinii contrazic sau ies din tiparul unei anumite linii „oficiale” de gândire trasată de autorităţile publice şi, după cum se va vedea în continuare, supervizată de SRI.

Potrivit textului de lege în discuție, dacă ideile propagate de un candidat/partid politic conving electoratul, ele devin contrare ordinii constituționale, pentru că modifică rezultatul alegerilor, în sensul că nu vor mai fi votate aceleași partide de la putere, ci partidele ale căror idei au convins alegătorii. Cu alte cuvinte, cei care propagă idei contrare celor oficiale și, din această cauză, ar putea câștiga alegerile, trebuie consideraţi ameninţări la securitatea naţională.

Cine apreciază dacă o persoană, fizică sau juridică, oricare ar fi ea, inclusiv asociaţie sau partid politic, „dezinformează” sau face „propagandă”, în sensul echivocei „litere p)”, şi, prin asta, afectează ordinea constituțională, adică securitatea naţională? Desigur că SRI, care, când apreciază că „dezinformarea” sau „propaganda” pot afecta ordinea constituţională (de exemplu, pot afecta rezultatul alegerilor) solicită ICCJ emiterea unui mandat de supraveghere pe motiv de securitate naţională (MSN). Rata aprobării de către ICCJ a cererilor de emitere a MSN variind, anual, între 99,99% şi 100%, este evident că entitatea care decide dacă o persoană dezinformează sau nu ori face propagandă sau nu şi prin asta periclitează securitatea naţională este SRI.

Așadar, în viitoarea campanie electorală, SRI va fi instituția abilitată din România, conform noii legi, să decidă cine și ce are voie să spună, să blocheze site-uri, să cenzureze discursuri politice pe care le consideră „dezinformare” și în ultimă instanță, să decidă pe cine avem voie să votăm.

Raţionamentul de mai sus nu este o simplă teorie, ci este o realitate exprimată explicit, într-un interviu recent, de un factor de conducere din SRI, respectiv de generalul SRI Anton Rog, șeful Centrului național Cyberint. Generalul SRI a ţinut să sublinieze că până la introducerea „literei p)” [art. 3 lit. p din Legea 51/1991] nu era posibil ca discursul politic al partidelor de opoziţie, care poate atrage voturi de la alegători, să fie calificat ca o ameninţare la securitatea naţională şi şi-a exprimat deplina satisfacţie că din 2023 acest lucru a devenit posibil.

Cetăţenii nu vor putea vota liber, pentru a alege un partid sau un candidat despre care consideră că îi reprezintă. Ei vor putea alege doar dintre partidele sau candidaţii despre care SRI apreciază că „merită” să candideze, adică dintre partidele/candidaţii despre care SRI apreciază, după criterii proprii, că nu „dezinformează” sau fac „propaganda” în alegeri. Aceasta este o încălcare evidentă a dreptului la liberă exprimare prevăzut în art. 30 din Constituţie, a dreptului la informaţie prevăzut de art. 31 din Constituţie, a dreptului de vot prevăzut în art. 36 din Constituţie, a dreptului de a fi ales prevăzut în art. 37-38 din Constituţie, a dreptului de asociere prevăzut în art. 40 din Constituţie.

Întrucât permite intruziunea masivă a serviciilor de informaţii, în special a SRI, în viaţa politică şi în exercitarea mai multor drepturi (la liberă exprimare, la alegeri libere, la asociere), considerăm că art. 3 lit. p) din Legea 51/1991 intră în contradicţie şi cu prevederile art. 1 al. 3 şi 4 din Constituţie care garantează că România este un stat de drept, care funcţionează în cadrul democraţiei constituţionale.

APADOR-CH a semnalat aceste aspecte încă de când proiectul de lege era dezbătut în Senat, iar ulterior, după adoptare, a cerut Avocatului Poporului să atace la CCR articolul 3 litera p). Avocatul Poporului a atacat legea la CCR, dar nu pentru acest articol, prin urmare un nou demers către Curte se poate face, întrucât CCR încă nu s-a pronunţat pe o sesizare privind art. 3 lit. p) din Legea 51/1991.

***

Declarațiile generalului SRI Anton Rog pot fi urmărite în acest interviu video. Referirile redate mai jos se găsesc la minutul 49 din interviu, dar interviul merită urmărit integral, întrucât se referă la diverse alte mijloace prin care SRI se laudă că influențează voința populară, de exemplu prin „inginerie socială”:

Mandatul e simplu. Pe 14 martie, după ce a fost atacată la CCR Legea securității și apărării cibernetice – e o Curte care acum văd că ține cu România – Curtea a declarat legea constituțională în integralitatea sa. La art. 3 s-au adăugat trei litere. Litera „p” e cea care se referă la acțiuni hibride, dezinformare, dar numai acelea care schimbă ordinea constituțională, și dacă discutăm despre alegeri, ne aflăm în această situație.

Deci din martie avem lege care ne obligă să acționăm. Ce face Centrul în această situație? Dacă acea campanie e una de dezinformare, un atac hibrid la ordinea constituțională, adică influențează alegerile, influențarea însemnînd că voința electoratului, care e parte din Constituție, este schimbată, adică votul nu mai e conform voinței fiecăruia și există influențe care conduc către alte procente și se schimbă ordinea constituțională, atunci noi ne folosim toate mijloacele și forța de care dispune Serviciul de informații pentru a elimina acea amenințare. Asta înseamnă că contracarăm campania online, înseamnă că dacă discutăm de o agenție de informații sau de siteuri, le punem jos, cu ajutorul ANCOM, cu ajutorul Directoratului Național de Cibernetică, în multe situații nici nu se știe că noi suntem în spate și facem toată treaba. Mergem către instituțiile care au atribuții de a le închide, le dăm toate informațiile, iar ele iau acele măsuri. Dacă ajungem și la persoane despre care știm sigur că fac treburile alea, la fel, luăm în mai puțin de o oră un mandat pe securitate semnat electronic de director, de procuror, de procurorul general, de un judecător de la ÎCCJ. Nu se mai face nimic pe hârtie, totul e electronic”.

În concluzie, din declarațiile generalului SRI Anton Rog, șeful Centrului național Cyberint, rezultă suficient de clar că partidele politice nu îşi vor putea face decât o campanie electorală agreată/acceptată de SRI, în caz contrar site-urile care nu se conformează vor fi „puse jos, cu ajutorul ANCOM”, iar SRI va folosi „toate mijloacele și forța de care dispune Serviciul de informații pentru a elimina acea amenințare”.

Dacă un partid va fi considerat de SRI o amenințare, va fi eliminat. Dacă o persoană/candidat va fi considerată de SRI o amenințare, va fi eliminată.

Iar toate aceste intruziuni ale SRI în viaţa politică şi în libertatea de exprimare sunt permise de noua „literă p)”, care a fost adăugată în acest an la art. 3 din Legea 51/1991, astfel cum declară, cu satisfacţie nedisimulată, generalul SRI Anton Rog, șeful Centrului național Cyberint.

UPDATE 23 august 2023 – Avocatul Poporului ne-a răspuns că analizează constituționalitatea legii și că ne va anunța dacă va decide să o atace la CCR sau nu.

Răspunsul Avocatului Poporului

UPDATE 15 noiembrie 2023 – Avocatul Poporului ne-a răspuns că a decis să NU atace din nou legea la CCR, întrucât a mai atacat-o o dată și Curtea a zis că e constituțională și că SRI nu sancționează chiar orice campanie de dezinformare, ci numai pe alea mai grave. În plus, de data asta, AVP a întrebat și SRI ce părere are. Și SRI a zis că nu vede nicio problemă, cine se simte lezat de acțiunile sale e liber (încă) să se plângă de asta justiției și diverselor comitete și comisii de anchetă și control al SRI.

Citește răspunsul integral al AVP în care este inclus „în esență” și răspunsul SRI.

CEDO întreabă, România tace – ce face SRI cu înregistrările pe Mandate de Siguranță Națională

06/07/2023/în Articole, Comunicate, Executarea hotararilor CEDO, Slider /de Rasista

Cauza Bucur și Toma contra României, zece ani de când CEDO a condamnat România pentru interceptarea de către SRI, fără drept, a unor jurnaliști și a familiilor acestora; Statul român nu a rezolvat în ultimul deceniu una dintre cerințele Curții Europene pentru ca astfel de cazuri să nu se repete

Serviciul Român de Informații (SRI) a rămas zilele trecute fără cap, printr-o demisie intempestivă. Dar am fost asigurați, de către directorul demisionar, domnul Eduard Hellvig, că serviciul lăsat în urmă este unul modern și eficientizat. Cât de modern este SRI nu prea avem cum să știm, dat fiind controlul civil asupra lui, care tinde către zero. Știm însă ceea ce ne spune Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, și anume că există cel puțin un caz de condamnare a României la CEDO, care de zece ani stă deschis din cauza unei restanțe ce ține chiar de SRI.

Concret, în cauza Bucur și Toma contra României, CEDO a constatat încălcarea mai multor articole din Convenție, printre care articolele 8 și 13, din cauza lipsei de garanții din legislația privind măsurile secrete de supraveghere bazate pe considerente de securitate națională, inclusiv în ceea ce privește colectarea și stocarea datelor cu caracter personal de către SRI. Tot CEDO a constatat și absența căilor de atac interne, care să permită contestarea stocării acestor date de către SRI.

Bucur și Toma au ajuns la CEDO după ce justiția română l-a condamnat pe fostul ofițer SRI (Bucur) pentru că dezvăluise public interceptări ilegale ale SRI asupra jurnaliștilor și familiilor acestora. După condamnarea la CEDO, survenită în 2013, statul român a plătit daune părților implicate (ofițerului Bucur, jurnalistului Mircea Toma și fiicei acestuia), dar a trenat timp de zece ani implementarea unor măsuri legislative care să prevină repetarea unor astfel de cazuri pe viitor.

Din această cauză, Comitetul de Miniștri nu a dispus închiderea executării hotărârii CEDO și a tot tras România de mânecă să-și rezolve lacunele legislative.

Cu ocazia împlinirii deceniului de când această cauză își așteaptă închiderea, APADOR-CH a transmis câteva întrebări către SRI, Ministerului Justiției și Ministerului Afacerilor Externe, pentru a afla care sunt măsurile pe care statul român trebuie să le mai îndeplinească pentru ca, la reuniunea din septembrie 2023 a Comitetului de Miniștri, când se vor discuta progresele făcute în acest dosar, să se poată dispune închiderea executării hotărârii CEDO.

Iată care sunt întrebările la care așteptăm răspuns de la MJ și MAE:

Care sunt măsurile luate de statul român pentru a asigura o reglementare clară și previzibilă a regimului stocării și/sau ștergerii înregistrărilor efectuate în baza mandatelor de securitate națională (durată stocare, termene ștergere, proceduri etc.). Această problemă este menționată, la reuniunea Comitetului de Miniștri din decembrie 2022, ca fiind de mare importanță („This is highly preoccupying”)
Care este termenul estimat în care statul român va îndeplini măsurile cu caracter general restante la această dată, pentru ca, la Comitetul de Miniștri, să se poată dispune închiderea executării hotărârii CEDO în cazul BUCUR și TOMA v. Romania.

Și întrebările adresate SRI:

Prin ce act normativ este reglementată procedura aplicabilă conservării şi/sau distrugerii înregistrărilor ce rezultă din desfăşurarea activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr.51/1991 (înregistrările bazate pe mandate de securitate naţională)?
Pe ce durată de timp sunt păstrate/conservate înregistrările bazate pe mandate de securitate naţională?
Dacă şi după cât timp sunt distruse înregistrările bazate pe mandate de securitate naţională?

Înțelegem că SRI este acum o instituție modernă și eficientă, care păzește și apără democrația. Rămâne să vedem dacă respectă și drepturile omului sau le sacrifică în lupta pentru siguranța națională.

Interceptările SRI se POT folosi ca probe în dosarele penale

Tot o chestiune ce viza respectarea drepturilor omului, mai ales alea procedurale, a fost și aceea rezultată din decizia Curții Constituționale nr.284 din 17 mai 2023, în urma căreia presa (și nu numai) a tras concluzia că interceptările SRI, în baza Mandatelor de Siguranță Națională (MSN), nu mai pot fi folosite ca probe în dosarele penale.

Parlamentul a modificat Codul de procedură penală, prin Legea 201/2023 (promulgată chiar ieri, 5 iulie), iar la articolul 139/1 spune că interceptările SRI pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni de o anumită gravitate (limitativ prevăzute la art. 139 alin. 2 din cpp). Însă noua lege ține cont și de decizia CCR și introduce o cale de verificare a legalității acestor interceptări. Concret, conform noii legi, legalitatea Mandatelor de Siguranță Națională se poate contesta tot în faza de Cameră preliminară, dar contestația se trimite Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), iar procedura de Cameră preliminară se suspendă, până la pronunțarea ICCJ.

Așadar, contrar celor titrate majoritar în spațiul public, ieri, după promulgarea modificărilor la Codul de procedură, interceptările SRI pot fi folosite ca probe, dacă ICCJ spune că ele au fost făcute legal.

Cauza Bucur și Toma contra României a fost susținută la CEDO de APADOR-CH

Domnule președinte, ați citit legea avertizorului de integritate pe care urmează să o promulgați? E un draft aproape final!

08/06/2022/în Blog /de Rasista

„Cineva, și știm cine, a considerat că e bine să-l dea pe surse. Este o eroare majoră, fiindcă oamenii sunt îngrijorați, cu toate că este un prim draft” – Klaus Iohannis, președintele României, țară membră UE, secolul 21

Poziția președintelui țării, pe tema proiectelor de legi privind securitatea și siguranța națională, exprimată după o săptămână în care societatea a fiert în suc propriu pe tema asta, arată că lucrurile pot sta și mai rău decât ne imaginam. Președintele ne-a servit ieri o declarație clasică, în care ne-a spus să stăm liniștiți, la locurile noastre, că nu ne vrea nimeni răul, că legile alea „scurse” în presă nu sunt decât niște drafturi, cum s-ar zice, niște mâzgălituri pe un șervețel pe marginea mesei, la care au petrecut potenții țării într-o seară, și că atunci când va ajunge șervețelul în Guvern și Parlament, ehei abia acolo începe treaba serioasă. Acolo (poate) vom fi chemați și noi să ne dăm cu părerea.

Dar acum nu avem de ce să ne batem capetele cu trebușoara asta, că nu e pentru noi, iată, ba chiar ne poate face rău să știm atâta și să ne îngrijorăm. Îngrijorarea dăunează la productivitate. De aceea domnul președinte joacă în aceeași propoziție și rolul tătucului protector cu poporul, și al zbirului, pentru cei care îl necăjesc pe numitul popor. De vină nu sunt cei care au scris legile alea, ci cel care – știm noi cine, o să avem grijă de el – le-a dat în presă ca să îngrijoreze poporul.

Conform legii în vigoare de 18 ani în România (571/2004), ceea ce a făcut persoana/sursa care a scurs informațiile astea către presă s-ar putea încadra la avertizare de integritate în interes public. În termeni legali, un avertizor „este o persoană care face, cu bună-credință, o sesizare cu privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a eticii profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienței, eficacității, economicității și transparenței”. Mai pe românește, e o persoană care avertizează public că în domeniul în care activează se petrece ceva ilegal, neetic, netransparent etc, care poate dăuna bunei guvernări, democrației, știți, principiile alea cu care umblă toți politicienii în gură pe la televizor.

Legea asta ar trebui să-i protejeze pe avertizori de repercusiuni de genul celei insinuate de președinte – știm noi cine e, avem noi grijă – dar evident că în viața reală aceste protecții nu funcționează, ca orice lucru în România educată a formelor fără fond. Sunt zeci de avertizori care și-au pierdut job-urile sau liniștea în urma unor acte de avertizare în interes public. APADOR-CH a documentat cazurile unora dintre ei în cadrul unui proiect derulat în ultimul an împreună cu ActiveWatch.

Desigur, momentan nu știm dacă persoana care a „scurs” informațiile către presă este un avertizor sau doar o sursă. Dar ce șanse sunt ca această sursă să devină avertizor cu nume și prenume, având în vedere declarațiile formulate de la maxima înălțime democratică a discursului prezidențial, într-o țară membră UE în care, ironic, se discută de mai bine de un an despre cum să fie transpusă directiva europeană privind protecția avertizorilor de integritate și îmbunătățită astfel legea noastră națională, veche de 18 ani?

În proiectul legii, aflată pe ultima sută de metri în dezbaterea Parlamentului, sunt mai multe prevederi care nu numai că nu protejează avertizorii de integritate, ci le pun și mai multe piedici ca să-i descurajeze. De exemplu, oamenii care vor divulga ilegalități din domeniul „securității și apărării” vor fi făcut ceva ilegal, spune proiectul legii. Degeaba ne-am agitat noi, APADOR-CH și o serie de experți în domeniul avertizării de integritate, să atragem atenția asupra hibelor legii, căci parlamentarii nu le-au luat în seamă. Dar măcar ne-au dat iluzia că au dezbătut public proiectul de lege.

Și dacă nu era suficientă descurajarea prin lege, a avertizării de integritate, a mai pus și președintele țării acum o piatră pe mormântul avertizorului, transmițând un mesaj public către cei cărora le-o mai da prin cap să dea din casă. Nu putem să nu ne întrebăm, domnule președinte, oare ați citit proiectul legii privind protecția avertizorului, pe care urmează să-l promulgați în curând? E un draft aproape final și reflectă într-o oarecare măsură atitudinea exprimată de dumneavoastră ieri.

APADOR-CH, ca întreaga societate, așteaptă totuși punerea „adevăratelor” proiecte de legi (dacă astea scurse nu sunt decât niște drafturi) în dezbatere publică, adică măcar mimarea democrației, căci după cum se vede doar atât ne-a mai rămas din statul ăla de drept.

Legile siguranței naționale nu sunt secrete, ar trebui puse în dezbatere publică

01/06/2022/în Buna guvernare, Transparenta /de Rasista

APADOR-CH le cere președintelui, premierului și coaliției de guvernare să respecte Constituția și legile țării și să facă publice proiectele de legi privind funcționarea serviciilor de informații și securitatea națională, despre care există dezbateri în spațiul public, dar nu și informații concrete oficiale. Potrivit Legii 52/2003 privind transparența decizională, orice proiect de lege trebuie pus 30 de zile pe site-ul inițiatorului, în dezbatere publică, înainte de a fi adoptat de Guvern. Chiar dacă aceste proiecte se referă la servicii, ele nu au un regim special față de alte proiecte de lege, nu sunt secrete!
Conform unor știri de presă apărute ieri, SRI ar urma să capete puteri sporite în societate, unele dintre prevederile vehiculate în media fiind de natură să îngrijoreze, prin potențialul lor de a încălca drepturi și libertăți fundamentale. Într-o societate democratică nu este normal ca legile să fie discutate „pe surse”, deci cu atât mai îndreptățită reacția societății civile la aceste zvonuri.
Nu este prima dată când societatea civilă e lăsată să înoate într-un bazin gol, dând impresia că s-ar agita degeaba, pentru ca apoi politicienii să vină cu scuze de genul „era doar un draft”. De data asta este evident că pachetul legilor siguranței naționale se află într-o formă sau alta în dezbaterea partidelor, care s-au lăudat public că „le au”, dar nu înțeleg să joace democratic și să le supună unei dezbateri publice reale, așa cum merită întreaga societate.
Așadar, domnilori politicieni, dați drumul la apă în bazin, nu ne tratați ca pe niște copii cărora le faceți un bine cu forța, că nu e cazul, chiar dacă azi e 1 Iunie!

Guvernul vrea să ne bage într-un Nor neconstituțional

26/04/2022/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Curtea Constituțională a spus încă din 2015 că SRI, STS și alte instituții din domeniul apărării, informațiilor sau aplicării legii nu pot fi implicate în securizarea rețelelor cibernetice naționale; APADOR-CH cere ca prin actul de înființare a Cloud-ului Guvernamental să fie înființată și o entitate civilă nouă care să-l gestioneze, constituțional

Ordonanța de urgență prin care Guvernul dorește să cheltuiască banii de la PNRR, pentru viitorul Cloud Guvernamental, a stârnit mai multe reacții negative chiar de la instituții publice care ar trebui să îmbrățișeze ideea. Conform informațiilor din presă, mai multe instituții importante din România (Evidența Persoanelor, Pașapoartele, Permise și Înmatriculări, Poliția de Frontieră, Poliția Română, Imigrările, Registrul Comerțului, Curtea Constituțională, DNA, DIICOT) ar fi reticente să pună în viitorul Cloud Guvernamental datele cu care lucrează. Explicațiile vehiculate țin de implicarea SRI și STS în gestionarea acestui cloud, două instituții militarizate și cu activitate secretizată, împreună cu care Guvernul dorește să facă Cloud-ul, conform proiectului de Ordonanță de Urgență.

Deoarece respectiva ordonanță încă se află în dezbatere publică, APADOR-CH solicită Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, ca inițiator al proiectului de act normativ privind cloud-ul guvernamental, ca asigurarea securității cibernetice pentru viitorul Cloud guvernamental (care este o infrastructură critică) să nu se facă nici de SRI, nici de STS, ci de către o entitate civilă, care să funcţioneze integral pe baza controlului democratic și care nu desfăşoară activităţi în domeniul informaţiilor, al aplicării legii sau al apărării, precum și nici nu reprezintă o structură a vreunui organism care activează în aceste domenii.

Curtea Constituțională a României (CCR) a precizat încă de acum 7 ani, prin decizia nr. 17/2015, că respectarea dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, dreptul la inviolabilitatea secretului corespondenţei, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal sunt valori fundamentale care trebuie să reprezinte principii directoare ale politicii de securitate cibernetică la nivel naţional.

În acest sens, CCR a apreciat că

pentru asigurarea unui climat de ordine, guvernat de principiile unui stat de drept, democratic, înfiinţarea sau identificarea unui organism responsabil cu coordonarea problemelor de securitate a sistemelor şi reţelelor cibernetice, precum şi a informaţiei, care să constituie punctul de contact pentru relaţionarea cu organismele similare din străinătate [aşa cum prevede art. 10 alin. (4) din lege], inclusiv al cooperării transfrontaliere la nivelul Uniunii Europene, trebuie să vizeze un organism civil, care să funcţioneze integral pe baza controlului democratic, iar nu o autoritate care desfăşoară activităţi în domeniul informaţiilor, al aplicării legii sau al apărării ori care să reprezinte o structură a vreunui organism care activează în aceste domenii”. (par. 48 din decizia nr. 17/2015 a CCR)

În raport de decizia nr. 17/2015 a CCR, este evident că nici SRI și nici STS, precum și entitățile înființate în cadrul acestor structuri (de exemplu, Centrului Național Cyberint al SRI), nu îndeplinesc condițiile stabilite de CCR, și anume ca organismul care se va ocupa de securtiatea cibernetică a sistemului cloud să fie unul civil și fără legătură cu domeniul informațiilor, al aplicării legii sau al apărării.

Este de menționat că Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) nu poate fi desemnat pentru a asigura securitatea cibernetică a viitorului Cloud guvernamental, întrucât, potrivit legii sale de organizare (OUG nr. 104/2021) este un organism cu rol de supraveghere și control, astfel că nu poate exercita și o activitate nemijlocită de protejare a cloud-ului, activitate pe care tot el ar trebui să o controleze ulterior (ar fi un conflict de interese, executantul și controlorul fiind aceeași persoană).

Având în vedere că entitea civilă care trebuie să asigure securitatea cibernetică pentru viitorul Cloud guvernamental nu există încă, APADOR-CH solicită înființarea unei astfel de entități civile chiar prin actul normativ care reglementează Cloud-ul guvernamental sau printr-un act normativ distinct, care însă să intre în vigoare odată cu reglementarea privind Cloud-ul guvernamental.

UPDATE 20 iunie 2022 – În lunile scurse de la transmiterea acestui punct de vedere către Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, proiectul nu numai că nu s-a îmbunătățit, dar conține și alte potențiale încălcări ale drepturilor omului, după cum reiese din draftul publicat pe site-ul ministerului, în ziua dezbaterii publice programate pentru ora 16.00. APADOR-CH a semnat această poziție comună de protest la adresa proiectului, alături de mai multe organizații neguvernamentale.

Parlamentul lucrează în secret la modernizarea serviciilor secrete

26/04/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider, Transparenta /de Rasista

APADOR-CH solicită ca dezbaterile privind modificarea legilor securităţii naţionale să urmeze acelaşi curs şi aceleaşi condiţii de transparență ca dezbaterea parlamentară a oricărui proiect de lege.

APADOR-CH consideră necesară actualizarea legilor securităţii naţionale, în raport de realităţile existente în prezent, după aproape 30 de ani de la adoptarea lor, şi de problemele apărute în aplicarea acestor legi, în special cele privind încălcările de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.

APADOR-CH constată însă că procesul de modificare a legilor securităţii naţionale a început cu un pas greşit, de rău augur, şi anume secretizarea lucrărilor primei şedinţe a comisiei speciale, accesul presei fiind interzis.

APADOR-CH consideră că în Parlament, care este o instituţie a dezbaterilor publice şi nu a acţiunilor secrete, toate dezbaterile privind proiectele de legi ar trebui să aibă caracter public.

În acest sens, APADOR-CH solicită ca dezbaterile privind modificarea legilor securităţii naţionale să urmeze acelaşi curs şi aceleaşi condiţii de transparență ca şi dezbaterea parlamentară a oricărui proiect de lege.

Numai în ţările cu înclinaţii totalitare dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege este transformată într-o activitate secretă, similară celei desfăşurată de un serviciu de informaţii. Mania secretizării ar trebui tratată corespunzător cel puţin la nivel de parlament, al cărui rol, într-o societate democratică, este de a încuraja dezbaterile publice, libere şi neinhibate cu privire la chestiunile de interes public.

Recurgerea la o procedură secretă, nepublică, de dezbatere pentru modificarea legilor securităţii naţionale nu face decât să alimenteze suspiciunea că scopul acestor modificări nu este modernizarea legilor şi a activităţii serviciilor de informaţii, ci acapararea controlului total asupra serviciilor de informaţii, ca parte a unei lupte subterane dintre tabere politice ireconciliabile.

De asemenea, APADOR-CH consideră că demersul de modificare a legilor securităţii naţionale ar trebui să înceapă prin stabilirea unor principii, analiza situaţiei actuale, cu evidenţierea problemelor apărute în aplicarea acestor legi, evaluarea preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (art. 7 al. 3/1 din Legea 24/2000), efectuarea de studii de impact (în cazul proiectelor de legi de importanţă şi complexitate deosebită – art. 30 al. 1 lit. d din Legea 24/2000).

Şi totul trebuie să se desfăşoare sub privirea critică a opiniei publice, adică în condiţii de deplină transparenţă.

Director executiv,

Maria Nicoleta Andreescu

Opinia APADOR-CH cu privire la Protocoalele de cooperare între Serviciul Român de Informaţii și instituțiile din sistemul judiciar

04/04/2018/în Comunicate, Slider, Uncategorized /de Rasista

APADOR-CH consideră benefică însă insuficientă recenta desecretizare a protocolului de cooperare încheiat, în anul 2009, între Serviciul Român de Informaţii (SRI) și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ).

În România persistă încă o tendinţă a autorităţilor publice de a ține secrete documente care, de la bun început, ar trebui să aibă caracter public. În această categorie de documente secretizate în mod excesiv se includ şi protocoalele de colaborare, cooperare etc. dintre diversele instituţii şi autorităţi publice. Procedurile de interacţiune dintre aceste entităţi ar trebui să fie pe deplin transparente, publice, nu doar pentru că aceasta este o cerinţă rezonabilă într-o societate democratică, ci şi pentru că transparenţa are un rol deloc de neglijat pentru prevenirea şi remedierea posibilelor încălcări de lege sau de principii democratice care ar putea exista în reglementările ascunse examenului critic al opiniei publice.

Legislația in domeniul siguranței naționale excelează în conservarea secretomaniei. Astfel:
• Legea privind organizarea şi funcţionarea SRI este îngrijorător de anacronică, iar prevederea din această lege potrivit căreia orice informaţie privind activitatea SRI este secret de stat este un paravan care permite abuzuri. APADOR-CH precizează că a solicitat în mod repetat aducerea la zi (în secolul 21) a legislaţiei privind securitatea naţională;
• Legea privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) permite, prin laxitatea sa, adoptarea de către CSAT de hotărâri cu caracter obligatoriu pentru întreaga societate, dar care au caracter secret, astfel că nu pot fi cunoscute de societate. Din acest motiv, este necesară modificarea legii CSAT, pentru transformarea în excepţie a cazurilor în care hotărârile CSAT sunt secrete (acum, regula este că aceste hotărâri sunt secrete, nu publice).

Cu privire la conținutul protocolului din 2009, recent desecretizat, dintre SRI și PICCJ, APADOR-CH consideră că:

Protocolul conţine prevederi privind constituirea de echipe comune procurori-lucrători SRI (art. 3 lit. g din protocol) şi de planuri comune pentru constatarea, printre altele, de infracţiuni “grave” (art. 17 al. 2 din protocol) ori de planuri comune de acţiune în “cauze complexe”, planuri întocmite pe baza analizei situaţiei operative, deci în raport de speţa concretă (art. 22, art, 25 din protocol). Aceste prevederi justifică presupunerea rezonabilă că lucrătorii SRI au avut acces la conţinutul unor doare penale, cel puţin al dosarelor pentru care au fost instituite respectivele echipe comune şi au fost întocmite planuri comune de acţiune.

În acest context, APADOR-CH reaminteşte faptul că în perioada încheierii protocolului (anul 2009), când era în vigoare vechiul Cod de procedură penală, implicarea SRI într-un dosar penal nu putea depăşi punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică, atât pentru infracţiunile contra securităţii naţionale şi de terorism, cât şi pentru orice alte infracţiuni (de “drept comun”) de o anumită gravitate, pentru care Codul de procedură penală prevedea posibilitatea emiterii unor mandate de supraveghere. O implicare în dosarele penale a SRI care excedea executarea mandatelor de supraveghere excedea şi prevederile vechiului Cod de procedură penală. În măsura în care protocolul din 2009 a prevăzut implicarea SRI peste aceste limite (executarea mandatelor de supraveghere), se poate concluziona că a depăşit prevederile Codului de procedură penală în vigoare la acea dată. Constituirea echipelor comune procurori-lucrători SRI şi a planurilor comune de acţiune parchet-SRI ridică probleme sub aspectul depăşirii limitelor Codului de procedură penală.

În prezent (mai precis, începând cu lună martie 2016), potrivit art. 57 al. 2 teza finală, art. 100 al. 1 şi art. 285 din noul Cod de procedură penală, implicarea SRI în cazul unui dosar penal nu poate fi mai mare decât punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică numai pentru infracţiunile contra securităţii naţionale prevăzute limitativ în titlul X din Codul penal şi pentru infracţiunile de terorism. Deci, nu mai este posibilă implicarea SRI, sub nicio formă pentru infracţiunile “grave”, de drept comun (inclusiv infracţiunile de corupţie sau cele de abuz în serviciu, cu toate derivatele sale), deoarece mandatul de supraveghere tehnică în aceste cazuri se execută de parchet, nu de SRI. O implicare a SRI care excede aceste limite va excede şi actualul Codul de procedură penală.

APADOR-CH precizează că dacă fostele sau actualele prevederi legale păreau său par prea restrictive pentru entităţile implicate în combaterea fenomenului infracţional (de exemplu, lupta împotriva corupţiei) soluţia democratică nu este încheierea de protocoale secrete prin care să se adauge la Codul de procedură penală sau la alte legi, ci iniţierea, în mod transparent, a unor modificări legislative, care să fie supuse dezbaterii publice şi, apoi, aprobării parlamentului.

Având în vedere cele de mai sus:

1. APADOR-CH solicită public Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) şi SRI să precizeze dacă protocolul din 2009 a suferit modificări şi/sau completări prin acte adiţionale (posibilitate prevăzută în art. 62 din protocol), iar, în caz afirmativ, să indice care au fost aceste modificări/completări, prin ce acte adiţionale au fost făcute şi să desecretizeze respectivele acte adiţionale.

2. De asemenea, APADOR-CH solicită public clarificarea regimului juridic actual al protocolului, recent desecretizat, dintre PICCJ şi SRI. O soluţie ar putea fi denunţarea expresă, în scris, a acestui protocol de către ambele părţi care l-au încheiat. Dacă este nevoie de o reglementare a interacţiunii parchet-SRI în cazul punerii în aplicare de către SRI a mandatelor de supraveghere tehnică pentru infracţiunile contra securităţii naţionale prevăzute limitativ în titlul X din Codul penal şi pentru infracţiunile de terorism, noul act trebuie să aibă caracter public, nu secret, şi să nu adauge la Codul de procedură penală. Simpla desecretizare a protocolului din 2009, fără denunţarea sa, nu rezolvă problema.

3. APADOR-CH consideră ca necesară desecretizarea a, cel puţin, următoarelor hotărâri CSAT invocate în preambulul protocolului care a fost recent desecretizat, deoarece respectivul protocol s-a bazat şi pe aceste hotărâri CSAT (dacă nu era aşa, ele nu ar fi fost invocate în preambul). Este vorba despre:
– Hotărârea C.S.A.T. nr.1712005 privind combaterea corupţiei, fraudei şi spălării banilor
– Hotărârea C.S.A.T. nr. 0068/2002 prin care Serviciul Român de informaţii a fost desemnat ca autoritate naţională în domeniul realizării interceptărilor şi al relaţiilor cu operatorii de telecomunicaţii
– Hotărârea C.S.A.T. nr. 0023412004 privind cooperarea între Serviciul Român de informaţii şi Ministerul Public pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul siguranţei naţionale
– Hotărârea C.S.A.T. nr. 0237 I 2004 pentru aprobarea Protocolului general de cooperare privind activitatea de informaţii pentru securitatea naţională (nota bene – iată că şi CSAT aprobă protocoale, desigur, secrete).

4. Având în vedere informaţiile existente în spaţiul public privind existenţa unui protocol secret încheiat între SRI şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, APADOR-CH solicită desecretizarea de urgenţă şi a acestui protocol, precum şi a oricărui alt protocol în care este parte o instanţă de judecată. Existenţa oricărei umbre de îndoială cu privire la independenţa şi imparţialitatea instanţelor de judecată este un element de o gravitate deosebită într-o societate democratică. În cazul unui proces penal, eventualele abuzuri ale parchetului, ale “acuzării”, pot fi cenzurate şi remediate de instanţă de judecată. Dar, dacă şi sistemul instanţelor de judecată a fost “virusat” prin diverse protocoale secrete încheiate cu serviciile de informaţii sau cu alte entităţi, atunci problema chiar va atinge punctul maxim de gravitate. Judecătorul nu trebuie să fie nici colaborator, nici cooperant şi, cu atât mai puţin, un partener al parchetului sau al SRI ori al unei alte entităţi. Tot aşa cum, de exemplu, un arbitru al unui meci (de data aceasta desfăşurat între acuzare şi apărare) nu trebuie să fie nici colaborator, nici cooperant şi nici partener al uneia dintre echipele pe care le arbitrează.

*
* *

APADOR-CH precizează că există în lume sisteme judiciare în care funcționează entități care grosso modo, îmbină activitatea de culegere de informaţii cu cea de anchetă penală, de exemplu FBI în SUA. Diferenţa faţă de protocolul clasificat, recent desecretizat, dintre PICCJ şi SRI este că FBI, ca mixtură de culegere de informaţii şi anchetă penală, a fost înfiinţat şi funcţionează în mod transparent, printr-o lege care nu a fost şi nu este niciodată secretă, pe când, la noi, parchetul şi SRI au vrut să funcţioneze ca un FBI sui generis, adică nu pe baza unei legi, a unui act cu caracter public adoptat de parlament, ci pe baza unor acte ascunse (secrete), inferioare legii.

APADOR-CH consideră că, dacă se doreşte înfiinţarea unei structuri în genul FBI, sistemul nostru democratic presupune, în locul unor decizii şi protocoale secrete, infralegale, existenţa unei dezbateri publice pe această temă, urmând ca ultimul cuvânt să-l aibă parlamentul, sigurul abilitat în mod constituţional să adopte o lege pentru înfiinţarea unei structuri cu astfel de atribuţii.

*
* *
Fiind vorba despre acţiuni în desfăşurare, asociaţia precizează că va interveni cu exprimarea poziţiilor publice pe măsură ce evenimentele vor evolua.

SRI, reclamat la Oficiul European Antifraudă (OLAF)

31/01/2017/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

Cinci organizații neguvernamentale – Societatea Academică din România (SAR), Active Watch, Asociația Miliția Spirituală, Asociația pentru Apărarea Drapturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) și Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTi) – au trimis azi o plângere la Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în legătură cu modul în care Serviciul Român de Informații a primit fonduri europene pentru SII Analytics, un program cu potențial de monitorizare generalizată a populației.

Plângerea a fost înaintată în același timp și Comisiei de control a SRI din Parlament.

Principalele acuzații

În sesizare, organizațiile semnatare arată că există suspiciunea că SRI a fost favorizat înaintea și în cadrul procedurii de licitație a proiectului din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), licitație la care, de altfel, a fost singurul ofertant. SRI a depus proiectul înainte de publicarea Ghidului solicitantului.

Concret, suspiciunea de favorizare se bazează pe urmatoarele aspecte:

Dezbaterea publică cu privire la Ghidul Solicitantului aferent apelului de proiecte a durat doar 5 zile, iar apelul de proiecte a fost publicat la doar 3 zile după închiderea dezbaterii publice. Timpul între publicarea apelului de proiect de către Organismul Intermediar și depunerea proiectului a fost de numai 7 ore;
Ghidul Solicitantului a fost publicat în Monitorul Oficial la mai mult de o lună de la publicarea apelului de proiecte și declararea câștigătorului, nerespectându-se astfel prevederile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
SRI a fost unicul aplicant în cadrul apelului lansat;
Conform Ghidului Solicitantului, SRI nu întrunește condițiile de eligibilitate pentru acordarea finanțării în cadrul acestui apel;
Proiectul în cauză încalcă în mod flagrant documentele constitutive ale Uniunii Europene, în speță dreptul la viața privată și la protecția datelor cu caracter personal (Art. 7 și 8) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Citiți textul integral al plângerii

Semnatari:

Demersuri anterioare făcute pe aceeași temă:

– Amintim că APADOR-CH a atras atenția asupra acestui proiect încă din vara anului 2016 – SRI primește fonduri europene într-un proiect de supraveghere generalizată a cetățenilor, deghizat în eGuvernare

– Răspunsurile oficiale la acel demers au fost contradictorii și în general au minimizat impactul pe care proiectul îl are asupra populației sau au contrazis prevederile din caietul de sarcini pe baza căruia au fost accesate și primite fondurile europene:

– Comisia Europeană – Suntem la curent în legătură cu preocupările exprimate de unele ONG-uri din România cu privire la acest proiect, și urmărim îndeaproape acest subiect.

– SRI: SII Analytics nu amenință drepturile și libertățile cetățenești, nu ar fi fost eligibil pentru fonduri UE

– Autoritatea pentru protecția datelor se ascunde după „securitatea națională”

Premiile APADOR-CH 2016: Cine a cheltuit bani publici ca să ne încalce drepturile civile anul acesta

11/12/2016/în Comunicate /de Rasista

10 decembrie, ziua internațională a drepturilor omului, a reunit ieri la București reprezentanți ai societății civile și ai autorităților centrale, într-un eveniment organizat de Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki.

Cu această ocazie, APADOR-CH a decernat câteva premii pentru persoane sau instituții care au contribuit în 2016 la apărarea drepturilor omului și câteva diplome de nemerit acelor instituții publice care au încălcat în repetate rânduri diverse drepturi ale omului. Toate cele 9 distincții au legătură cu proiecte derulate de APADOR-CH în acest an.

Premiile au fost:

1. Premiul „Cine a fluierat în Radioul public” – celor doi jurnaliști Alexandru Rusu și Cătălin Gomboș, pentru că au avut curajul să vorbească public despre derapajele profesionale din Societatea Română de Radiodifuziune, iar pentru asta au fost hărțuiți, intimidați și anchetați mai bine de 6 luni de zile de conducerea SRR.

2. Premiul „a făcut ceva” – Avocatului Poporului, pentru că cel puțin în ultimul an a demonstrat că face ceva.

3. Premiul 42, pentru transparență, tuturor celor 42 de parchete din țară, pentru că au răspuns legal și la timp solicitărilor de informații publice venite de la APADOR-CH, în privința numărului de cazuri de abuzuri ale forțelor de ordine la adresa cetățenilor în 2016.

4. Premiul „tentativă de evadare” – ministrului justiției Raluca Prună, pentru că a încercat scoaterea cercetării științifice din închisoare, chiar dacă nu i-a reușit. (printr-o ordonanță de urgență a limitat la 20 numărul zilelor câștig obținute de deținuții care scriau „cercetări științifice” în închisori, indiferent câte cărți ar fi scris. Ulterior ordonanța a fost modificată de Parlament).

Dimplomele de nemerit au ajuns la:

1. Ministerul Sănătății – Diploma „no signal” pe electrocardiograf – pentru răspunsul „nu avem datele” în procesul câștigat de APADOR-CH pentru informațiile privind ancheta în cazul Colectiv.

2. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ), premierul Dacian Cioloș și comisarul european Nils Muižnieks – Diploma „o scrisoare pierdută” pentru ținerea „în lucru”, departe de ochii publicului, a Strategiei de combatere a cazurilor de rele tratamente aplicate de polițiști.

3. Serviciul Român de Informații – Diploma „picătura chinezească” – pentru activitatea repetitivă prin care agresează dreptul la viața privată al românilor, încercând să impună pe toate căile legi de tip Big Brother în Parlament. Ba chiar a reușit să contribuie și la buna absorbție a fondurilor europene, accesând bani europeni ca să ne monitorizeze mai bine.

4. Primarul general Gabriela Firea – Diplomă de „abstinență instituțională” – doamnei primar general Gabriela Fii-rea, pentru că s-a abținut stoic să aibă reacții în fața propunerilor venite de la societatea civilă, în privința numirii unor reprezentanți de ONG-uri în ATOP.

5. Institutul Român pentru Drepturile Omului – Diploma „tăcerea mieilor” – IRDO, pentru activitatea susținută și secretă, de 25 de ani, pe bani publici, pentru apărarea drepturilor omului.

Și-au primit premiile personal ziariștii Alexandru Rusu și Cătălin Gomboș, ministrul justiției Raluca Prună și Avocatul poporului Victor Ciorbea.

Invitația la eveniment a fost făcută sub forma unei ordonanțe de urgență fictive, prin care guvernul instituia un curs obligatoriu de drepturi civile, pe care cetățenii trebuie să-l urmeze înainte de a vota. Această invitație a fost un mod de a sancționa abuzul de ordonanțe de urgență de care se fac vinovate toate guvernele României din ultimele decenii. Inclusiv Victor Ciorbea a menționat cu această ocazie că pe vremea când era premier se spunea că și lui îi plăceau ordonanțele de urgență.

La final participanții au primit câte o adeverință de absolvire a cursului „magna sine fraude” și o etichetă cu definiția cuvântului „soroșist”.

Evenimentul nu ar fi fost posibil fără sprijinul prețios al următorilor:

Administrația Națională a Penitenciarelor, Allberry, Asociația pentru Tehnologie și Internet, Asteri, Azero, Broti, Carusel, Catwork, Coaching Boutique, Decât o revistă, Dollflowers, EuroSucces Consulting, EchoPlus, Frau Miau, Fundația Sfântul Dimitrie, Gitana Winery, Happy Friday, Hidden, Maison Dadoo, Mama Pan, Mesteshukar Butiq, Native Box, Therapy, Zen Corner, Zebra Catering, Wagner, WoodishCrafts, 74 Street