Secretul votului, compromis la aceste alegeri?
Se pare că, de această dată, membrii biroului electoral de la secţia de votare vor şti cum a votat fiecare. Nu, nu se vor uita în cabina de vot în momentul ștampilării, ci, mai înainte de asta, la numărul de buletine de vot primite de fiecare votant. Astfel, vor înţelege imediat de partea cui (putere sau opoziţie) a votat fiecare: dacă a primit 1 buletin de vot = votează cu puterea, dacă a primit 3 buletine de vot = votează cu opoziţia.
Cum se va face asta? Foarte simplu. Avem simultan, în aceeaşi zi, la aceleaşi secţii de votare şi la aceleaşi birouri electorale, două feluri de vot: pentru europarlamentare şi pentru referendum. Votul pentru europarlamentare se face pe un buletin de vot, iar cel pentru referendum pe 2 buletine de vot (câte un buletin pentru fiecare dintre cele 2 întrebări puse la referendum).
Referendumul este susţinut de opoziţie şi criticat, mai mult sau mai puţin voalat, de putere.
Pentru ca referendumul să fie valabil, este absolut necesar ca minimum 30% dintre alegători să participe la el. Adică, să accepte/să nu refuze cele 2 buletine de vot pe care se află cele 2 întrebări puse la referendum. Orice acceptare de a vota la referendum înseamnă, în primul rând un sprijin pentru referendum, întrucât astfel se ajută la realizarea cvorumului de participare de minimum 30%. Din experienţa referendumurilor trecute, marea majoritate a celor care au luat parte la referendum au votat „da”. Singura problemă a fost că, de cele mai multe ori, votanţii nu au fost suficient de mulţi pentru a se realiza cvorumul. Deci, dacă se realizează cvorumul, referendumul va trece (voturile „da” fiind dominante), aşa cum ne învaţă statistica.
Alegătorul se va prezenta, la secţia de vot, în faţa unui birou electoral care este comun pentru europarlamentare şi pentru referendum. La birou, pentru a şti câte formulare să-i înmâneze, alegătorul va fi întrebat dacă votează atât pentru europarlamentare, cât şi pentru referendum sau doar pentru una dintre aceste variante. Dacă alegătorul va zice că votează doar pentru europarlamentare, e clar. Adică, nu vrea să asigure cvorumul pentru referendum, deci e cu puterea. Dacă răspunde biroului că votează şi pentru europarlamentare şi pentru referendum, e clar. Vrea să asigure cvorumul pentru referendum, deci e cu opoziţia.
Elementar, dragă Watson, nu-i aşa?
Deci, membrii biroului electoral de secţie vor cunoaşte opţiunile politice şi modul în care a votat fiecare alegător, în funcţie de opţiunea exprimată în faţa acestui birou: de a participa sau nu la referendumul care se desfăşoară simultan cu europarlamentarele. Cine face efortul să vină până la secţia de votare şi, dacă tot a venit până acolo, nu vrea să participe la unul dintre cele 2 feluri de alegeri, de exemplu, la referendum, e clar împotriva acelui fel de alegeri şi, logic, împotriva celor care-l susţin (opoziţie); deci, e un votant al puterii. Şi viceversa.
Probabil că alegătorii nu vor fi însemnaţi cu creta pe spate, ca în trecut, dar ce liste exacte cu votanţi pro sau contra putere sau opoziţie vor putea face membrii birourilor electorale de secţie. Liste care vor ajunge la partidele din care fac parte membrii birourilor. Şi, tot aşa, mai departe.
Se mai poate vorbi despre garantarea secretului votului, în aceste condiţii? Evident că nu.
Când a acceptat posibilitatea ca referendumul să se desfăşoare simultan cu alegerile europarlamentare, Curtea Constituţională nu s-a gândit că astfel deschide calea spre compromiterea secretului votului. Sau, poate că secretul votului a devenit vetust. Mai are cineva ceva de ascuns într-o societate transparentă ca a noastră? Mai e nevoie de vot secret, de viaţă privată, de intimitate? Noi credem că da şi că, odată pierdute, aceste valori vor fi foarte greu spre imposibil de recuperat.
Ce s-ar fi putut face, dacă vroiam atât referendum simultan cu alte alegeri, cât şi garantarea secretului votului exprimat (valoare, totuşi, esenţială într-o societate democratică)? Erau 2 lucruri destul de uşor de realizat, doar că trebuiau luate în seamă şi interesele alegătorilor, nu doar ale aleşilor:
- Eliminarea cvorumului de la referendum. Astfel, de exemplu, neparticiparea la referendum nu ar mai fi avut semnificaţia unei acţiuni împotriva referendumului şi nici participarea nu ar mai fi avut semnificaţia unui sprijin pentru referendum, deoarece ar fi ieşit din discuţie problema asigurării cvorumului. De altfel, Comisia de la Veneţia chiar a recomandat expres eliminarea cvorumului de la orice referendum. Tocmai din aceste motive. A se vedea pct. 7 al Codului de bune practici în materie de referendum, din 2007;
- Înfiinţarea unor birouri electorale separate, care să funcţioneze cel puţin în camere separate din acelaşi imobil (dacă nu puteau fi alocate imobile separate), în faţa cărora alegătorul să se prezinte, separat, pentru europarlamentare şi pentru referendum. Astfel s-ar fi redus substanţial posibilitatea ca membrii birourilor electorale să identifice persoanele care s-au deplasat la secţie pentru un vot şi au refuzat să participe la celălalt vot.
-.-
În condiţiile date, însă, alegerile europarlamentare care au loc simultan cu referendumul şi în faţa aceluiaşi birou electoral nu se desfăşoară în condiţii care să garanteze secretul votului. Modul de organizare a acestui simultan electoral garantează, voit sau nu, violarea secretului votului.
Problema e că avem în art. 389 Cod penal infracţiunea de violare a confidenţialităţii votului. Astfel, art. 389 Cod penal prevede că violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepseşte cu amendă. Dacă fapta a fost comisă de un membru al biroului electoral al secţiei de votare, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Ce mai putem face acum? Suspendăm un articol din Codul penal pe durata zilei de 26 mai 2019? Pe termen ceva mai lung ar fi o soluție: să facem legi mai bune și să luăm decizii mai bune, ținând cont, de la început, de toate consecințele pe care le-ar putea avea.
