Penitenciare – Pagina 5

Monitorizarea conditiilor de detentie in penitenciare

Raport asupra vizitei în Penitenciarul Arad

07/11/2013/în Penitenciare /de Rasista

La data de 7 noiembrie 2013 doi reprezentanți APADOR-CH au vizitat sediul central al Penitenciarului Arad. Este prima vizită efectuată de asociație în acest penitenciar.

1. Aspecte generale

Sediul central al penitenciarului este o construcție nouă, începută în anul 1994 și finalizată în întregime în anul 2011. În anul 1998 a fost dat în folosință primul corp de deținere. Construcţia este situată lângă o zonă industrială a oraşului Arad şi se bucură de un teren generos care îi permite să deţină numeroase curţi de plimbare, terenuri de sport atât pentru cadre cât şi pentru deţinuţi.

Penitenciarul Arad este încadrat în categoria penitenciarelor de maximă siguranţă unde execută pedepsele privative de libertate, cu preponderenţă, deţinuţi încadraţi în regimurile de executare: închis şi maximă siguranţă. Există în penitenciarul Arad, în secţia sa exterioară şi deţinuţi încadraţi în categoria regimurilor deschis şi semideschis precum şi deţinuţi aflaţi în arest preventiv care au fost trimişi în judecată şi au fost transferaţi din arestul Arad.

Penitenciarul Arad deţine şi un sediu în centrul oraşului într-o clădire veche unde funcţionează secţia de femei cu un număr de 145 de deţinute la momentul vizitei. Această secție nu a fost vizitată de reprezentanţii asociaţiei.

Este funcţională în continuare ferma penitenciarului unde sunt crescute animale (porci şi vaci) pentru consumul propriu. Pentru sacrificarea animalelor există un abator propriu unde s-au făcut reparaţii însă sunt necesare lucrări ample de renovare care, din păcate, nu se justifică datorită costurilor şi a distanţei mari de parcurs de la fermă la abator. Deţinuţii cultivă gradina de zarzavaturi a penitenciarul în suprafaţă de 4,5 ha de teren arabil. Legumele astfel obținute sunt folosite pentru consum propriu.

Penitenciarul obţine venituri proprii semnificative, venituri care au fost direcţionate către achiziţii de bunuri: în anul 2012 penitenciarul a achiziţionat o masină de 40 de locuri pentru transportul deţinuţilor, în anul 2013 a fost achiţionată o masină de 16 de locuri pentru transportul deţinuţilor iar în anul 2014 penitenciarul îşi propune să achiziţioneze o masină de 22 de locuri tot pentru transportul deţinuţilor. În urma acestor achiziţii parcul auto îndeplinește standardele de transport. Tot din venituri proprii penitenciarul a achiziţionat sistemul de supraveghere video din întreg penitenciarul (chiar și blocul alimentar este supravegheat video). În viitor conducerea penitenciarului îşi propune să achiţioneze un minisistem de supraveghere cu închidere centralizată pentru post control şi blocul alimentar. Sume de bani din venituri proprii au fost alocate şi pentru reparaţii curente. În viitor directorul penitenciarului are în plan ca din venituri proprii să fie construită în incinta penitenciarului o nouă secţie exterioară care să cuprindă secţii de producţie pe o suprafaţă de 9000 mp spaţiu disponibil, aceasta nu va cuprinde și spații de deținere.

2. Efective, cazare/condiții de deținere, personal

Penitenciarul găzduiește în sediul central doar bărbați, în marea lor majoritate deţinuţi care îşi execută pedepsele în regimurile închis și de maximă siguranță.

La data vizitei, efectivul total era de 996 de persoane, dintre care 851 bărbaţi şi 145 de femei. Bărbații erau încadrați pe regimuri după cum urmează: 120 – maximă siguranţă, 637 – închis, 30 – deschis, 1 – semideschis. Restul de 20 deținuți erau încă în perioada de observare/carantinare şi 43 de deţinuţi se aflau în penitenciar în stare de arest preventiv. Cele 145 de femei cazate la secţia exterioară erau încadrate după cum urmează: 10 – maximă siguranţă, 36 – închis, 25 – deschis, 57 – semideschis, 5 deținute erau în perioada de observare/carantinare şi 12 deţinute se aflau în stare de arest preventiv. În penitenciar erau la data vizitei şi 2 minori: unul condamanat în primă instanţă şi unul arestat preventiv. În sediul central erau încarcerate 821 de persoane iar la secția exterioară erau 175 de persoane.

Suprafața totală a spațiilor de cazare din penitenciarul Arad este de 5560,5 mp, fiecărui deținut revenindu-i 4,04 mp astfel că nu există supraaglomerare în sediul central. Capacitatea penitenciarului este de 1422 deţinuţi iar în medie sunt aproximativ 1000. Asociaţia constată o supraglomerare în secţia exterioară unde la secţia de femei există un spaţiu de 2,92 pentru fiecare femeie deţinută şi 2,66 pentru fiecare bărbat deţinut.

Condițiile de detenție diferă de la o cameră de deținere la alta. Impresia generală asupra incintelor este că ar fi nevoie de unele igienizări şi dezinsecţii locale. Marea majoritate a spațiilor sunt renovate și curate însă există şi camere de exemplu E.6.21 unde arestații preventiv s-au plâns că au ploșnițe și că pereții nu mai fuseseră zugrăviţi de mult timp. Iluminatul natural și aerisirea sunt în general satisfăcătoare iar apă caldă se furnizează de două ori pe săptămână. Reprezentanţii APADOR-CH au constatat că deţinuţii fac 4 persoane deodată duş iar duşurile nu conţin niciun sistem de separare prin urmare nu este respectată intimitatea persoanei private de libertate. O altă problemă constatată de asociaţie este starea avansată de uzură în care se aflau saltele din camere. Asociaţia recomandă instalarea unor perdele separatoare la duşuri şi înlocuirea de urgenţă a tuturor saltelelor vechi şi murdare.

Numărul angajaților care lucrează în penitenciar este de 479 persoane deşi schema de funcţii prevăzute are 531 de posturi. Dintre aceștia, 340 sunt angajați ai serviciului siguranța deținerii și regim penitenciar, deşi în schemă sunt 355 de funcţii, 14 persoane asigură asistența medicală iar în schemă sunt 23 de funcţii prevăzute iar 25 lucrează la serviciul socio-educativ cu toate că în schemă sunt 35 de funcţii prevăzute. Postul de preot este blocat în schema de personal datorită restricţiior bugetare prin urmare a fost încheiat un contract de prestări servicii pentru jumătate de normă cu Mitropolia, contract pe care penitenitenciarul îl achită din venituri proprii. APADOR-CH atrage atenţia că acest serviciu religios ortodox oferit de penitenciar poate fi considerat discriminatoriu de către adepţii altor culte religioase de exemplu catolici, greco-catolici sau alte culte religioase recunoscute de stat care nu beneficiază de aceleaşi servicii religioase plătite din veniturile penitenciarului.

3. Asistenţa medicală

Penitenciarul Arad dispune de două cabinete medicale de medicină generală şi un cabinet de stomatologie dotate corespunzător, deservite de 14 persoane dintre care 13 sunt angajați ai penitenciarului. Cea de-a paisprezecea persoană este un medic stomatolog care lucrează pe baza unui contract de prestări servicii. Angajați ai penitenciarului sunt doi medici și 12 asistenți medicali. Medicii de medicină generală consultă în medie 80 – 100 de pacienți pe zi din care 10 sunt urgențe. Numărul de consultații este mult prea mare, raportat la numărul de medici, și se recomandă suplimentarea numărului de medici pentru a se putea răspunde nevoilor medicale ale deținuților. Deținuții cu care au discutat reprezentanţii APADOR-CH au declarat că în general nu sunt probleme cu asistența medicală. Singurul aspect negativ semnalat a fost faptul că tratamentele stomatologice nu rezolvă întotdeauna afecţiunile deţinuţilor. Directorul penitenciarului a relatat că a aprobat unui deţinut să fie tratat de un medic stomatolog personal care a venit în incinta penitenciarului iar un deţinut care suferise un implant dentar în stare de libertate a fost dus la medicul său stomatolog pentru control de specilitate.

Conform declarațiilor medicilor, cele mai frecvente afecțiuni sunt bolile cronice (în special cele digestive) urmate de boli psihice (aproximativ 130 de deținuți sunt diagnosticați cu o afecțiune de natură psihiatrică şi încă 100 de persoane au tulburări psihice nediagnosticate de un medic specialist). Personalul medical a relatat că au avut un pacient care a dezvoltat în penitenciar, în timpul privării de libertate, o schizofrenie şi la momentul liberării au colaborat cu familia deţinutului pentru ca acesta să fie internat direct într-un Centru de Reabilitare şi Recuperare Neuropsihică. APADOR-CH cere ca toţi deţinuţii care par a avea astfel de probleme să fie examinaţi de medici specialişti care să decidă dacă este nevoie de tratament medicamentos, care ar fi cel mai potrivit pentru fiecare caz în parte, pe ce durată şi când să revină la consult.

Cabinetul medical dispune de prezervative pentru deținuți, dar acestea nu sunt puse în locuri vizibile şi accesibile deţinuţilor, persoanele private de libertate fiind obligate să ceară medicului atunci când doresc. În biblioteca penitenciarului există un loc special unde sunt puse prezervative însă la data vizitei, prezervative nu mai erau disponibile. Asociaţia solicită penitenciarului montarea unei cutii cu prezervative pe hol, lângă cabinetul medical, la îndemâna oricărui deţinut, fără nicio supraveghere sau înregistrare. Medicii au afirmat că nu au existat probleme de natură medicală legate de consumul de droguri deoarece în zonă se consumă cu precădere canabis și etnobotanice iar consumul acestor substanţe nu crează stări medicale grave. În anul 2012 a avut loc un deces care a avut drept cauză un infarct miocardic iar în anul 2013 a decedat o persoană în vârstă de 90 de ani din cauza unui stop cardio-respirator.

Personalul medical a declarat că nu există probleme legate de aprovizionarea/decontarea medicamentelor care se face de la Spitalul Colibaşi și că spitalul județean Arad colaborează bine cu penitenciarul în sensul că nu refuză internările deținuților și că trimite ambulanța la penitenciar atunci când există urgențe.

4. Hrana deţinuţilor

Penitenciarul Arad are un bloc alimentar în sediul central care deserveşte atât secţia exterioară cât şi arestul Arad. Singura deficiență de igienă vizibilă este igrasia de pe tavanul din blocul alimentar. În rest incintele, spațiile de depozitare, ustensilele folosite sunt curate și îngrijite.

Meniul de prânz la data vizitei era format din ciorbă de cartofi şi tocană de legume cu carne, pentru deţinuţii cu regim alimentar și ciorbă de legume (varză) şi iahnie de fasole cu cârnaţi pentru restul deţinuţilor. Cârnaţii erau porționaţi individual pentru ca fiecare deținut să primească o bucată. Exista şi un meniu special ce constă în ciorbă ţărănească şi tocană de legume pentru persoanele diabetice. Pentru seară se pregătea tocană ardelenesacă cu jumări iar pentru persoanele cu regim special – mâncare de cartofi sau macaroane cu lapte.

Majoritatea deținuților servesc masa în camere deşi există pe fiecare tronson spaţii care se pretează la servirea mesei în comun, în prezent aceste spaţii find folosite fie pentru depozitarea temporară a hranei atunci când este adusă pe secţie şi debarasarea veselei sau au fost chiar transformate în mici cluburi pentru deţinuţi. APADOR-CH sugerează amenajarea unor săli de mese în spaţiile amintite care să funcţioneze alternativ cu micile cluburi.

5. Activitatea sectorului asistenţă psihosocială şi educaţie, modalităţi de petrecere a timpului

La serviciul socio-educativ lucrează 25 persoane din care 6 psihologi. Numărul psihologilor este de remarcat mai ales că din discuţiile cu deţinuţii toţi au afirmat fie că au fost testaţi de psihologi fie că au desfăşurat diferite activităţi cu aceştia.

Serviciul a desfăşurat o campanie de prevenire a consumului de droguri sub sloganul Zborul devine cădere când drogurile îţi frâng aripile (în colaborare cu CEPCA şi Inspectoratul Şcolar Arad) în care deţinuţii au povestit din experiențele lor de foşti consumatori de droguri, elevilor din licee. O altă activitate a constat în selecţia a 10 persoane private de libertate bărbaţi, pentru punerea în scenă a spectacolului de teatru Familia Adams , care a fost prezentat la Festivalul de Teatru MultiArt 2013.

Activitățile sportive au un caracter permanent, urmărindu-se cuprinderea unui număr cât mai mare de persoane private de libertate. În prezent penitenciarul dispune pentru desfășurarea de activități sportive de 4 săli de forţă, 6 săli de tenis şi 2 terenuri de sport. A fost organizat un campionat de fotbal intern la care au participat 205 persoane private de libertate.

În cadrul proiectului POSDRU «Consolidarea capacităţii funcţionale din domeniul serviciilor sociale integrate oferite dependenţilor şi foştilor dependenţi de droguri pentru integrare pe piaţa muncii prin acţiuni de dezvoltare a instrumentelor şi metodelor de lucru inovatoare şi relizarea de programe formare» a fost finalizat al doilea curs de calificare în meseria de lucrător în cultura plantelor, absolvit de 13 deţinuţi din cei 14 înscriși, unul fiind declarat inapt.

În penitenciar se desfăşoară activităţi de instruire şcolară în colaborare cu cadrele didactice ale şcolii generale Avram Iancu şi ale liceului tehnologic Iuliu Moldovan. La cursurile școlare au fost înscrişi 100 de deținuți, 25 în ciclul primar, 40 în cel gimnazial, 35 deţinuţi în ciclul liceal. Un deţinut a promovat anul II la Universitatea de Vest Vasile Goldiş.

Sediul central al penitenciarului are o bibliotecă foarte bine dotată, care dispune de un fond total de 12.392 cărţi din care 2123 volume de carte la secţia exterioară, frecventată cu regularitate de aproximativ 184 persoane private de libertate. Tot la centru este amenajat un spațiu ca atelier de pictură unde s-au desfăşurat activităţi artistice de pictură, desen, grafică şi confecţionarea obiectelor din artizanat. În toate cele 4 pavilioane de deţinere există săli dotate corespunzător şi disponibile pentru programele serviciului socio-educativ, inclusiv un club amenajat pentru minori cu materiale didactice şi imagini specifice vârstei acestora.

Curțile de plimbare, în număr de 15 sunt generoase ca dimensiuni. Mai sunt amenajate şi 2 terenuri de sport cu coşuri de baschet sau porţi de fotbal. Cele 7 curţi de plimbare destinate deţinuţilor de la maximă siguranţă sunt situate pe clădiri şi amenajate corespunzător, fiind dotate şi cu un telefon însă nu sunt acoperite fiind astfel impracticabile în caz de vreme nefavorabilă.

APADOR-CH consideră că dacă spaţiile de plimbare de la maximă siguranţă ar fi acoperite parţial atunci ar putea fi folosite şi pe timp ploios sau ninsoare, mai ales că această investiţie se poate face cu costuri minime.

6. Munca deţinuţilor

Penitenciarul Arad are contracte de prestări servicii cu 12 societăţi comerciale. La data vizitei din cei 996 de deținuți din penitenciar, 408 muncesc iar din aceștia 270 sunt retribuiți pentru munca lor. Nivelul de ocupare este ridicat în comparație cu alte penitenciare.

130 de deţinuţi sunt folosiţi la muncă în interiorul locului de deţinere astfel : 104 la deservire la sediu central, 25 la deservire la secţia exterioară, 5 la GAZ (gospodăria agro-zootehnică), un însoţitor, patru la pază perimetru şi trei la garaj.

Marea majoritate a deţinuţilor –139– dintre cei care sunt remuneraţi pentru munca lor sunt angajați pe baza unui contract cu o firmă producătoare de încălțăminte și cos anumite elemente de pantofi. Această activitate se desfășoară și la sediul central în camera fiecărui deţinut.

7. Diverse

Penitenciarul Arad are în administrare Centrul de Formare şi Specializare a cadrelor din sistemul penitenciar care este situat în apropierea centrului oraşului Arad, în fostul palat de justiţie, cu o suprafaţă totală de 3040 mp. Centrul de Formare dispune de următoarele dotări specifice activităţii de pregătire şi perfecţionare a personalului: amfiteatru, săli de clasă, bibliotecă, spaţii pentru pregătire fizică, cancelarie, cabinet medical, birouri pentru cadre didactice, secretariat, 23 camere de cazare cursanţi, 95 paturi instalate, băi şi grupuri sanitare comune, bucătărie, sală de mese, magazii pentru alimente. Acest Centru este închis în prezent deoarece nu se desfăşoară cursuri de pregătire, însă costul întreţinerii acestei clădiri este suportat din bugetul penitenciarului Arad. APADOR-CH susţine propunerea conducerii penitenciarului Arad ca pentru întreţinerea acestei clădiri să existe o linie bugetară separată chiar dacă este atribuit ca buget spre administrare penitenciarului Arad însă să fie clar separate cheltuielile necesare acestui Centru. De asemenea APADOR-CH recomandă conducerii penitenciarului să ia în calcul folosirea parțială a acestui spațiu și pentru cazarea deţinuţilor încadraţi în categoria regimurilor deschis şi semideschis.

Concluzii și recomandări

Ca urmare a acestei vizite, reprezentanții APADOR-CH recomandă:

– Diminuarea supraglomerării secției exterioare prin reamenajarea unor spații folosite în prezent în alte scopuri;

– Efectuarea unei evaluări psihiatrice tuturor deținuților care par a avea probleme psihice, de medici specialiști pentru diagnosticare și tratament;

– Acoperirea parțială a spațiilor de plimbare de la maximă siguranță pentru a putea fi folosite şi în condiții de ploaie sau ninsoare.

Alte recomandări şi concluzii sunt incluse în raport.

Nicoleta Popescu
Cristinel Buzatu

– Raspuns ANP Arad 2013

– Raspuns ANP Arad2 2013

Raport asupra vizitei la Penitenciarul de femei Târgșor

07/11/2013/în Penitenciare /de Rasista

Pe data de 7 noiembrie 2013 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul de Femei Târgşor. Ultima vizită fusese la 10 septembrie 2009.

1. Aspecte de principiu

Penitenciarul Târgşor, situat în vecinătatea oraşului Ploieşti, judeţul Prahova, este în continuare unicul din ţară destinat femeilor şi găzduieşte persoane condamnate definitiv la pedepse privative de libertate şi pe cele deja condamnate printr-o hotărâre definitiv ă , dar care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză. Asociația reamintește că existenţa unui singur penitenciar pentru femei în România generează o problemă serioasă cu privire la aplicarea Art. 5[1] al Legii nr. 275/2006 referitor la executarea pedepselor care prevede să se țină cont de apropierea domiciliului la stabilirea locului (penitenciarului) în care îşi execută pedeapsa persoana privată de libertate. Pentru femei acest criteriu, al apropierii geografice de domiciliu şi implicit de familie este greu de aplicat în cazul celor repartizate la Târgşor. Este adevărat că există secţii de femei în cele mai multe penitenciare, cu avantaje şi dezavantaje; avantaj ar fi apropierea – relativă – de familie şi domiciliu, iar dezavantaje, spaţiu restrâns cu consecinţa nerespectării prevederilor specifice fiecărui regim de executare a pedepselor (de maximă siguranţă, închis, semi-deschis, deschis), probabilitatea redusă de a ieşi la muncă, număr mic de activităţi socio-educative zilnice etc.

Atmosfera generală este relativ relaxată dar continuă să existe neajunsuri întâmpinate de cel puţin o parte dintre femeile deţinute, respectiv cele care au domiciliul la distanţe mari. Vizitele aparţinătorilor sunt foarte rare sau inexistente și numărul de pachete primite scade proporţional. Trebuie precizat că accesul la Târgşor este aproape imposibil altfel decât cu maşina personală şi presupune cel puţin o noapte de cazare la un hotel din Ploieşti, cheltuieli pe care puţini vizitatori ai deţinutelor şi le pot permite.

APADOR-CH solicită din nou Adiministraţiei Naţionale a Penitenciarelor să întreprindă demersuri pentru înfiinţarea a cel puţin două penitenciare pentru femei care să deservească zona de N-NV şi zona de E-NE a ţării.

În acest context asociația reamintește impactul negativ asupra tuturor deţinuţilor din sistemul penitenciar, dar în mod deosebit asupra deţinutelor de la Târgşor, ce decurge din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3042/2007 prin care a fost eliminată posibilitatea primirii de bunuri prin poştă de către persoanele private de libertate (Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2714/2008, aflat în vigoare şi care înlocuieşte actul normativ menţionat păstrează interdicţia primirii de pachete prin poştă). La această dată persoanele private de libertate aflate în custodia ANP îşi pot suplimenta raţia de hrană (cea furnizată de penitenciar este de calitate proastă şi în cantităţi insuficiente) numai achiziţionând produse de la magazinele din incintele penitenciarelor sau primind bunuri de la aparţinători cu ocazia vizitelor. Ambele modalităţi sunt mai costisitoare pentru familie decât expedierea prin poştă a unui colet cu alimente. Familia unui deţinut care locuieşte în mediul rural şi are venituri băneşti reduse cu greu îşi poate permite să depună sume de bani în contul acestuia sau să plătească cheltuielile aferente unei deplasări la penitenciar. Nu ar fi însă un efort foarte mare să expedieze prin colet poştal alimente produse în gospodăria proprie. APADOR-CH reia sugestia ca orice fel de limitare a posibilităţii detinuţilor de a-şi suplimenta hrana să se aplice numai după ce hrana furnizată de penitenciare va fi îmbunătăţită substanţial atât calitativ cât şi cantitativ. Până atunci APADOR-CH solicită ministrului de justiţie să modifice Ordinul nr. 2714/2008 astfel încât să fie permisă primirea pachetelor de la aparţinători prin poştă.

La penitenciarul Târgşor se respectă caracteristicile fiecărui regim de executare a pedepselor și se organizează diverse activităţi zilnice. Comparativ cu situația existentă la precedenta vizită acum nu se mai organizează ieşiri în comunitate, iar numărul deținutelor care muncesc este redus considerabil (88 din totalul de 700). Conducerea penitenciarului afirmă că a sistat ieșirile în comunitate din mai multe motive, unul fiind acela că se organizau mese festive cu deținutele și exista pericolul unor toxinfecții alimentare, hrana servită de diverși în comunitate nefiind controlată. APADOR-CH consideră că ieșirile în comunitate sporesc șansele de reintegrare și recomandă organizarea lor. Riscul unor eventuale infecții digestive poate fi eliminat prin condiționarea organizatorilor din comunitate de a servi deținutele doar cu alimente preambalate sau doar cu apă sau sucuri.

2. Efective, cazare, personal

La data vizitei în penitenciarul Târgşor se aflau 706 persoane private de libertate (inclusiv o minoră în tranzit). Repartizarea pe regimuri de detenţie era următoarea: maximă siguranță – 23 de deţinute (din care patru la grad sporit de risc), regim închis – 154, regim semideschis – 282, regim deschis – 132 (din care 8 bărbați pentru executarea unor activităţi administrativ-gospodăreşti, toţi încadraţi la regimul deschis), arest preventiv – 94, observare carantinare – 21.

Deţinutele încadrate în regim deschis se pot deplasa oricând neînsoţite în interiorul penitenciarului (uşile camerelor nu se încuie decât în cazuri de consemn) iar deţinutele de la regimul semideschis se pot deplasa în interiorul penitenciarului neînsoţite în cursul zilei (uşile camerelor stau încuiate de la 10 seara până la 6 dimineaţa).

Camerele de detenţie se prezintă bine: pereţii sunt văruiţi, geamurile sunt de tip termopan, pereţii băilor sunt acoperiţi cu faianţă, podelele cu gresie, chiuvetele, duşurile şi WC-urile sunt în stare relativ bună (unele dușuri și chiuvete necesită reparații ușoare). Părţile negative în ceea ce priveşte condiţiile din camere se referă la nefurnizarea apei calde și la întreruprea alimentării prizelor cu curent electric între 9 :00 şi 13:00 pe motiv de economie la factura de întreținere. Directorul penitenciarului susține că plătea 150.000 de lei factura de electricitate și că a preferat să aloce banii economisiți prin raționalizarea curentului electric pentru hrana deținutelor. Totuși, ca urmare a faptului că apa caldă se distribuie doar de două ori pe săptămână, deţinutele sunt nevoite să folosescă apă încălzită cu fierbătoare pentru a-şi asigura un minim de igienă. Este de analizat dacă prin furnizarea mai frecventă de apă caldă nu s-ar obține economii substanțiale la factura de current, știut fiind faptul că aparatele electrocasnice care încălzesc au un consum foarte mare.

La data vizitei reprezentantelor APADOR-CH la penitenciarul Târgşor se aplica vechiul criteriu al celor 6 mc de aer pentru fiecare persoană privată de libertate. Conform datelor furnizate de administraţie, penitenciarul are o capacitate legală de cazare, raportată de 6 mc de persoană, pentru 709 deținuți, și un număr de 829 de paturi instalate (din care 10 la infirmerie). Spațiul total de cazare al penitenciarului Târgșor este de 1890 mp, ceea ce, împărțit la cele 706 deținute, înseamnă 2,67 mp de persoană mult sub cei 4 mp de persoană cât prevede norma CPT . Există numeroase camere în penitenciar în care deținutele dorm câte două într-un pat sau trei în două paturi lipite. Penitenciarul Târgșor este supraaglomerat.

La Penitenciarul Târgșor 158 de persoane lucrează direct cu deținutele: 135 la operativ (femei şi bărbaţi), 8 la medical și 13 la reeducare. Cabinetul medical dispune de un singur medic permanent și de 7 asistenți medicali. Pe lângă personalul medical angajat permanent la Târgșor mai acordă consultații și tratament un ginecolog și un stomatolog.

3. Activitatea sectorului asistenţă psihosocială şi educaţie, modalităţi de petrecere a timpului

Serviciul socio-educativ avea la data vizitei 13 angajați, din care: 3 psihologi (unul urma să se transfere la cerere), un asistent social și doi monitori sportivi (ca urmare a faptului că sala de sport fusese desființată pentru amenajarea de spații de cazare noi, monitorii sportivi nu prea mai au activitate), 4 educatori, un preot, un agent tehnic și un șef seriviciu.

Deficitul de personal identificat de conducerea penitenciarului ar fi de doi asistenți sociali, doi educatori și un psiholog. Serviciul organizează: cercuri de lectură (există o bibliotecă destul de bine întreținută de către o deținută, care lucrează și la revista internă a penitenciarului), cursuri de cultură generală, activităţi de educaţie sanitară, cursuri de școlarizare „A doua șansă” și asistență psihologică la cerere. Era în plan să se organizeze programe de calificare în croitorie, frizerie, brutărie. De altfel camera în care este amenajat coaforul penitenciarului este modern utilată și deocamdată acolo lucrează o singură deținută cu pregătire în domeniu.

Alte posibilităţi de petrecere a timpului sunt: frecventarea clubului, artizanat (goblen, ţesături), urmărirea de programe TV atunci când prizele sunt alimentate cu curent electric. Deţinutele din regimurile deschis şi semideschis au acces nelimitat la curţile de plimbare, iar cele din regim închis şi arestatele preventiv de două ori pe zi câte două ore în trei curți separate.

Deţinutele de la penitenciarul Târgşor au posibilitatea să urmeze cursuri şcolare de nivel 1-4 și 5-8. Aproximativ o sută de deținute sunt incluse în programul de alfabetizare „A doua șansă”.

De asemenea penitenciarul are colaborări cu șapte organizații neguvernamentale care derulează activități cultural educative cu deținutele sau fac donații pentru îmbunătățirea mediului de detenție (de exemplu materiale pentru zugrăvit sau curățenie, după cum a explicat directorul penitenciarului).

4. Asistenţa medicală

Personalul medical este insuficient. Un singur medic generalist și 7 asistenți medicali (din care unul este technician dentar) asigură permanența. Un medic ginecolog acordă consultaţii o zi pe săptămână şi un stomatolog vine de două ori pe lună. În ziua vizitei reprezentantelor APADOR-CH medicul ginecolog consultase 15 deținute.

În evidenţa cabinetului medical se aflau la data vizitei 102 cazuri de hepatita C, 15 cazuri de hepatita B, 60 de bolnavi psihic sub tratament, 339 de bolnavi cronici, 47 de cazuri de sifilis.

Personalul medical susține că nu au avut sincope în aprovizionarea cu materiale sanitare, dar în discuțiile cu deținutele din camere acestea s-au plâns că sunt scoase rar (lunar) la cabinetul medical și primesc cu greu medicamentele necesare.

Asistenta medicală prezentă la cabinet a afirmat că urgenţele medicale sunt transportate pentru tratament la Spitalul judeţean Prahova care colaborează bine cu administraţia penitenciarului. Cazurile care necesită tratament specializat şi care nu sunt urgenţe precum şi toxicodependenţele sunt transferate la penitenciarul-spital Rahova.

În salonul de infirmerie se aflau o deținută cu diabet insulino-dependent și una diagnosticată cu HIV. Deținuta diagnosticată cu HIV se afla la Târgșor doar pentru câteva zile urmând a fi prezentată instanței. Locul unde ea execută pedeapsa este penitenciarul-spital Jilava, unde a fost mutată imediat după ce a fost diagnosticată. Deținuta s-a declarat nemulțumită de faptul că trebuie să își execute pedeapsa în spital deoarece acolo nu poate munci și nu se derulează decât foarte puține activități. În plus, nu i se respectă regimul de detenție semideschis. APADOR-CH atrage atenția că transferarea automată a deținuților infectați cu HIV la penitenciarul-spital Jilava reprezintă o practică discriminatorie și cere ANP să o stopeze.

În ce privește programele de prevenire a infecțiilor cu HIV/hepatite, penitenciarul este în măsură să acorde tratament cu metadonă pentru fostele consumatoare de droguri însă acest program nu este accesat de deținute. În 2012 a existat un singur caz, finalizat cu retragerea benevolă a deținutei din program.

5. Comunitatea terapeutică

La penitenciarul Tîrgșor funcționează o comunitate terapeutică destinată fostelor consumatoare de droguri (astfel de comunități mai funcționează la Rahova și la Jilava. O comunitate terapeutică este un program de tratament cu structură rezidențială care se bazează pe impactul vieții comunitare și pe sprijn din partea celorlalți. Comunitățile terapeutice au o structură ierarhică de tip familial).

Comunitatea terapeutică de la Târgșor găzduiește 12 femei toate foste consumatoare de heroină injectabilă. Ele împart un spațiu generos compus dintr-un dormitor spațios și curat, dotat cu grup sanitar, o sală folosită drept atelier și un birou pentru convorbirile cu psihologul sau alți specialiști. Cu excepția preparării hranei (comunitatea nu are bucătărie) femeile din comunitate se autogospodăresc. Pentru a fi admise aici femeile trebuie să fie încadrate la regim semideschis și să mai aibă de executat maxim trei ani din pedeapsă.

Reprezentantele APADOR-CH au discutat cu femeile incluse în acest program și au constatat că toate erau foarte mulțumite că se află în comunitate. Se considerau vindecate de dependență și optimiste că, odată liberate, vor sta departe de tentația consumului de droguri.

Asociația apreciază faptul că la nivelul ANP se derulează proiecte dedicate reabilitării consumatorilor de droguri și recomandă extinderea acestora.

6. Munca deţinutelor

Comparativ cu vizita precedentă, numărul deținutelor care muncesc este în scădere, fapt motivat de situația generală de pe piața muncii, după cum susține conducerea. La data vizitei lucrau 88 de deținuți (din care 8 bărbați) pentru: două puncte de lucru în regie proprie (ferma agro-zootehnică), un punct de lucru (confecții) pentru un beneficiar extern, la care lucrează 23 de deținute, iar restul desfășurau activități în interesul locului de deținere.

Un număr de trei-patru deținute ies zilnic în afara penitenciarului, neînsoțite, cu cireada de vaci a penitenciarului, la păscut. Deținutele care merg cu vacile nu primesc la ieșirea din penitenciar nici bani (nu au ce să facă cu ei pe câmp) nici telefoanele mobile. Conducerea penitenciarului afirmă că ele nu au cerut așa ceva.

Penitenciarul intenționează să participe la o licitație organizată pentru vânzarea spațiilor în care a funcționat cândva o fabrică de confecții (clădirea este amplasată în curtea penitenciarului și a aparținut fostei regii autonome Multiproduct). Este în plan ca o parte din aceste spații să fie din nou amenajate pentru a funcționa ca fabrică de confecții în care să muncească aproximativ 50 de deținute.

6. Hrana, sala de mese, magazinele din incintă

Meniul pentru prânzul din ziua vizitei consta în ciorbă de fasole, varză călită cu carne de porc (cca 20 de kg de carcasă de porc), peste care se presărase mărar proaspăt din grădina de legume a penitenciarului. Deţinutele de la regim primeau pilaf cu carne și supă de cartofi. Pentru cină se pregătea orez cu lapte (de la vacile crescute în goospodăria proprie).

Deținutele au relatat că pe perioada verii au primit adesea salate de legume proaspete la masă, iar conducerea a dat asigurări că s-au pus și murături pentru iarnă din aceeași sursă. Reprezentantele APADOR-CH apreciază acest detaliu ca benefic pentru starea de sănătate a deținutelor.

Blocul alimentar este o construcţie destul de bine întreţinută (pereţii zugrăviţi, spălătoare din inox, apă caldă în permanenţă) care nu beneficiază de un sistem de ventilaţie eficient, de aceea geamurile stau deschise în permanență (ferestrele sunt amplasate pe două laturi opuse ale clădirii astfel ca se produce current). Grupul sanitar al blocului alimentar și pe care îl utilizează cele 14 deținute care prepară hrana ar necesita mai multă curățenie.

Penitenciarul are o sală de mese cu aproximativ o sută de locuri. Deţinutele (cu excepția celor de la maximă siguranță) iau prânzul în sala de mese în schimburi, separat pe secţii, în funcţie de regimul de executare a pedepsei. APADOR-CH recomandă conducerii penitenciarului să analizeze posibilitatea scoaterii deţinutelor la sala de mese şi pentru cină precum și scoaterea celor de la maximă siguranță la sala de mese.

În magazia cu alimente erau pungi cu orez și paste făinoase, precum și câteva bidoane cu lapte proaspăt de la vacile penitenciarului.

În afara hranei furnizate de penitenciar şi de pachetele primite de la aparţinători (numai cu ocazia vizitelor), deţinutele au posibilitatea de a achiziţiona hrană de la cele două magazine din incintă în măsura în care dispun de bani. Reprezentantele APADOR-CH au vizitat unul dintre magazinele din incintă. Acesta era aprovizionat la data vizitei cu toate produsele care se pot achiziţiona în mod obişnuit de la o băcănie de cartier (mezeluri, brânzeturi, conserve, legume şi fructe, sucuri, cafea, ţigări) şi afişa preţuri ceva mai mari decât într-un hypermarket. Deținutele erau nemulțumite în special de prețurile prea mari ale produselor de la Cristim, cu semipreparate, de prețurile produselor de cofetărie și de prețul cafelei. O amandină costa 4,5 lei, un pachet de cafea Jacobs – 16 lei, unul de Amaroy 25 de lei, un kg de mere – 5,80 lei, un kg de roșii – 4,80 lei, un Axion – 4 lei, un tampon Always – 0,70 de lei bucata, 11 lei o porție de grătar ambalat de la Cristim, 7,5 lei o porție de aripioare.

7. Contacte cu exteriorul

Telefoanele şi cutiile poştale sunt amplasate pe holurile secţiilor de deţinere şi în curţi. Sunt accesibile oricând şi nu se ţine evidenţa adresanţilor (există totuşi un registru de evidenţă a corespondenţei primite). Există Infokioșc-uri funcționale în secții.

Penitenciarul are spații amenajate pentru vizitele aparținătorilor, o cameră specială pentru vizitele copiilor mici precum și cameră matrimonială.

Mai multe deţinute s-au plâns de faptul că nu mai au loc vizite în comunitate sau întâlniri în incinta penitenciarului cu alți membri ai familiei, care sunt de asemenea închiși la alte penitenciare, așa cum se întâmpla înainte de venirea actualei conduceri (veche de peste un an).

7. Judecătorul delegat

Judecătorul delegat nu era prezent în penitenciar la data vizitei reprezentantelor APADOR-CH. Câteva deținute s-au plâns că i-au sesizat diverse aspecte care le nemulțumesc din viața din penitenciar și susțin că nu au primit răspunsuri.

8. Vizita în camerele de deţinere, discuţii cu deţinutele

Secţia E 4 – regim închis

În Camera 41, 17 femei în 16 paturi ocupă camera cu suprafaţa de 5 pe 6 m. Cele două deținute care împart același pat sunt soacră și noră și susțin că așa au cerut ele să fie repartizate. Baia camerei este utilată cu două chiuvete, 1 WC şi un duş. Apă caldă este de două ori pe săptămână, câteva ore, dar femeile susțin că au timp suficient ca să se spele toate. Deţinutele au spus că merg zilnic la școală, că mâncarea e „bunicică”, și că sunt satisfăcute de obiectele de igienă primite lunar de la penitenciar.

Secția maximă siguranță avea două camere destinate deținutelor protejate la cerere și restul camerelor pentru deținutele cu grad sporit de risc. Toate beneficiază de trei curți de plimbare, pe care le împart după un orar de plimbare. Într-una din camerele cu deținute protejate erau 3 femei în 4 paturi. Una dintre deținute s-a plâns de prețurile mari de la magazine, dar a apreciat că deși se află în arest preventiv a fost scoasă des la activități și cursuri.

Secția deschis

Secția este compusă din două camere, o bucătărie și o baie. Are și o curte de plimbare utilizată doar de mame și copii.

Camera este o încăpere spațioasă, bine îngrijită, cu covoare pe jos, paturi și pătuțuri pentru copii, jucării și mese de schimbat bebelușii. Camera era locuită de două deținute, una cu un băiețel de aproape un an care urma să fie încredințat familiei deținutei (mamele pot să își îngrijească în penitenciar doar copiii în vîrstă de până la un an și doar dacă nu sunt decăzute din drpturile părintești, și alta abia venită cu o fetiță nou născută de două săptămâni. Ambele femei născuseră la București, la Spitalul universitar și au afirmat că au fost foarte bine îngrijite. Copiii sunt înscriși la un medic de familie. În ziua vizitei fetița și mama ei fuseseră consultate de medic și primise rețetă de lapte praf pentru că cel matern era insuficient.

Camera avea și o chicinetă pentru uzul mamelor, dotată cu cuptor cu microunde și frigider. Mamele au permanent acces și la bucătăria separată, mai spațioasă și la baia dotată cu mașină de spălat, trei căzi și mobilier special pentru copii.

Atât camerele, două, cât și băile și bucătăriile pentru regimul „mama și copilul” erau dotate cu buton de panică. Conducerea a afirmat că toate camerele din penitenciar au astfel de butoane, dar deținutele din celelalte camera au afirmat că aceste butoane nu funcționează.

Camera 4/corp E1, regim deschis – 17 deținute în 16 paturi.

Trei deținute împart două paturi lipite. Deţinutele s-au plâns de calitatea hranei, de cantitatea insuficientă de materiale igienice primite (doar 5 tampoane pe lună, un sul de hârtie igienică, două săpunuri), de prețurile mari de la magazine și de faptul că nu pot munci. APADOR-CH revine asupra solicitării adresate conducerii penitenciarului de a identifica noi oportunităţi pentru ca mai multe deţinute să aibă posibilitatea de a munci. De asemenea, deţinutele s-au plâns de întreruperea alimentării prizelor cu curent electric între orele 9.00 şi 13.00 şi că ieşirile la medic sunt doar lunare.

E3/camera 32, arest preventiv – 16 deținute în 14 paturi, într-o camera de 39 mp.

Deținutele susțin că au fost și 19 în 14 paturi, timp de câteva luni în 2012. Printre ele se afla și o gravidă în 7 luni care reclama faptul că ginecologul nu dorise să-i facă o ecografie și că a solicitat o serie de obiecte personale (cum ar fi o pilotă) de la magazie, dar nu i s-a aprobat, din cauza ordinului ANP care interzice primirea de către deținute a pilotelor și altor obiecte personale în care se pot ascunde obiecte interzise. O altă deținută s-a plâns că nu–și primește bagajele și că atunci când le-a cerut supraveghetorul a jignit-o.

În aceeași cameră deținutele au reclamat că pentru fiecare lucru pe care-l solicită trebuie să scrie o cerere tip, dar conducerea nu le asigură suficiente formulare de acest fel. Unele au afirmat că deși au cereri aprobate pentru diverse, aceste lucruri tot nerezolvate au rămas.

O deținută de etnie maghiară a afirmat că a solicitat cărți juridice în limba maternă și rebus și nu i-a fost aprobată cererea.

Deținutele s-au mai plâns că nu pot primi acte din dosarele proprii pentru că nu au bani pentru copiile xerox, că primesc cu greutate medicamente și că sunt scoase la cabinetul medical doar o dată pe lună. Tot ele au reclamat că noaptea le intră în cameră șobolani de afară, indicând în acest sens curtea de la geamul camerei – unde erau aruncate câteva resturi de mâncare. Conducerea susține că aceste gunoaie aruncate pe geam de deținute ar fi cauza apariției șobolanilor și că se fac periodic deratizări. Aceleași deținute au reclamat faptul că nu au mapă cu regulamente scrise în cameră, iar la infochioșc nu au acces. Conducerea penitenciarului a infirmat toate reclamațiile, spunând că deținutele adesea sunt recalcitrante și sparg ele însele geamurile, că supraaglomerarea s-ar datora faptului că în mai multe camere se zugrăvea și când vor fi gata urmează să fie mutate mai puține în cameră, fiecare deținută urmând să aibă patul ei.

În camera respectivă geamul de la ușa de la baie era spart – din decembrie 2012 susțin deținutele – și înlocuit cu o folie neagră de plastic lipită.

Izolatorul

La momentul vizitei în izolator se afla de nouă zile o femeie, într-o cameră relativ curată, dar fără geam, în care era foarte frig. Deținuta prezenta semnele unei boli psihice și pierduse șirul zilelor de când era acolo, dar știa că urma să fie scoasă din izolare a doua zi. Conducerea a afirmat că deținuta avusese zece zile de pedeapsă cu izolare, pentru niște altercații cu colegele de celulă. Pe hol fuseseră aduse chiar la momentul vizitei APADOR-CH două geamuri pentru a fi montate la izolator.

Concluzii şi recomandări:

· APADOR-CH solicită măsuri pentru reducerea supraglomerării și pentru a asigura posibilitatea deținutelor să-și păstreze relațiile cu familia și comunitatea. Asociația consideră că este necesară înfiinţarea a cel puţin două penitenciare pentru femei care să acopere zonele Transilvaniei şi respectiv Moldovei. Asociația recomandă conducerii penitenciarului Târgșor să permită și să încurajeze ieșirile deținutelor în comunitate;

· ANP trebuie să rezolve de urgenţă problema asistenţei medicale la Târgşor în aşa fel încât deţinutele să beneficieze de aceste servicii săptămânal, aşa cum se procedează în celelalte penitenciare;

· APADOR-CH cere ministrului justiţiei să anuleze ordinul prin care s-a interzis primirea de colete poştale de la aparţinătorii deţinuţilor/deţinutelor.

Alte constatări/recomandări sunt incluse în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Dollores Benezic

Răspunsul ANP Targsor 2013

Raport asupra vizitei în Penitenciarul Timișoara

06/11/2013/în Penitenciare /de Rasista

Pe data de 6 noiembrie 2013, doi reprezentanți ai APADOR-CH au vizitat Penitenciarul din Timișoara. Vizita anterioară a avut loc pe 17 mai 2007.

1. Aspecte generale, efective, personal

La data vizitei, numărul total al persoanelor private de libertate aflate in penitenciar era de 1175, toți bărbați, din care 6 tineri și 4 minori. Penitenciarul este împărțit în 10 secții cu următoarele regimuri de deținere: regim deschis (318), regim semideschis (756), arestați preventiv (80) și observare carantinare (21).

Din datele furnizate de conducerea penitenciarului rezultă că instituția dispune de aproximativ 2792 mp spațiu destinat exclusiv deținerii, în consecință fiecărui deținut îi revin 2,4 mp spațiu personal. APADOR-CH critică nivelul excesiv de mare al supraaglomerării din Penitenciarul Timișoara și solicită conducerii penitenciarului și ANP să găsească soluții urgente astfel încât fiecărui deținut să-i revină cei 4 mp spațiu personal recomandați de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT).

Întregul pavilion nr. 1, unde sunt ținute 136 de persoane în regim deschis și semideschis, are structura de rezistență afectată, așa cum reiese dintr-o expertiză tehnică. Din acest motiv s-a solicitat de către conducerea penitenciarului, dărâmarea pavilionului nr. 1 și reconstruirea sa, însă ANP a aprobat doar efectuarea de reparații capitale, fără a fi alocate sumele necesare.

Conform declarațiilor directorului penitenciarului, în 2014 va fi construit un nou sector de vizite; proiectul fiind aprobat. De asemenea, la data vizitei era în extindere un corp administrativ care va fi folosit parțial și pentru cursuri socio-educative destinate deținuților. În perioada 2011-2012 blocul alimentar a fost renovat.

Cu privire la resursele umane în penitenciarul Timișoara sunt prevăzute 384 de posturi, din care sunt ocupate doar 316, procentul de ocupare a posturilor fiind de 82.29%. Dintre aceste persoane 222 lucrează în sectorul operativ, 18 persoane lucrează în compartimentul socio-educativ, și doar 12 în sectorul medical (din aceștia 12 un medic este în concediu maternal astfel că în mod real lucrează 2 medici și 9 asistenți). Lipsa cea mai mare de personal se regăsește la sectorul medical unde indicele de ocupare al posturilor este de 66.66%

Printre problemele semnalate de directorul penitenciarului se numără lipsa de infrastructură și sincope în aprovizionarea cu medicamente.

2. Munca deținuților

La data vizitei, din totalul de 1175, 156 de persoane private de libertate lucrau remunerat la terți beneficiari, 237 lucrau în interesul locului de deținere și 7 lucrau în regim de voluntariat. În exteriorul penitenciarului lucrau 97 de persoane. În total erau folosite la muncă 400 de persoane private de libertate, însemnând 34% din totalul deținuților.

Penitenciarul colaborează cu persoane fizice și juridice. Pe contracte de prestări servicii sunt executate următoarele lucrări: salubrizare, igienizare, construcții, săpături, amenajări interioare, amenajări spații verzi, defrișări, împăduriri, debavurări mecanice, asamblări contacte întrerupătoare, cusut tălpi încălțăminte, lucrări de arhivare.

3. Activitatea socio-educativă

Personalul compartimentului este compus din 18 persoane, dintr-un total de 29 prevăzute în schema de personal, 11 locuri fiind vacante. Personalul este încadrat în domeniile educație și asistență psihosocială. În domeniul educație lucrează opt educatori, un șef serviciu, un agent pază (care este și monitor sportiv), doi agenți tehnici (repară televizoare, radio). Pe asistență psihosocială sunt încadrați: un director adjunct pe reintegrare socială, un șef serviciu psiholog, un psiholog, trei asistenți sociali. De asemenea, sunt contractate serviciile externe ale unui preot creștin-ortodox. Postul de preot este blocat în schema de personal datorită restricțiilor bugetare şi, din această cauză, a fost încheiat un contract de prestări servicii pentru normă întreagă cu Mitropolia Timișoara, contract pe care penitenciarul îl achită din venituri proprii. Asociația atrage atenția că acest serviciu religios ortodox oferit de penitenciar poate fi considerat discriminatoriu în raport de adepții altor culte religioase de exemplu catolici sau greco-catolici sau alte culte religioase recunoscute care nu beneficiază de aceleași servicii religioase ca si ortodocșii. În plus, APADOR-CH consideră că în penitenciarul Timișoara există nevoi mai stringente pentru care ar trebui cheltuiți banii, spre exemplu, ar fi necesară contractarea unui medic psihiatru.

La data vizitei niciunul din cei patru minori nu era încadrat în regimul general de școlarizare. Conform reprezentanților serviciului socio-educativ pentru aceștia se organizează programe de alfabetizare și cursuri de desen.

Penitenciarul este implicat într-un proiect din fonduri europene derulat în parteneriat cu penitenciarul din Botoșani și cel din Satu Mare prin care 800 de deținuți sunt calificați în următoarele domenii:

• Finisări construcții;

• Creșterea animalelor;

• Confecții termopan, mase plastice;

• Tâmplărie industrială.

După eliberare, o firmă privată de resurse umane urmează să-i încadreze pe piața muncii. Toți cursanții încheie un contract prin care își asumă frecvența la cursuri în proporție de cel puțin 80%. În primele 6 luni după eliberare nu au voie să refuze mai mult de 3 oferte de muncă în caz contrar urmează a li se imputa costurile cursului de calificare. Acest proiect este în curs de desfăşurare astfel că la data vizitei administrația penitenciarului nu dispunea de date privind rezultatele.

4. Asistența medicală

La cabinetul medical sunt angajați doi doctori generaliști dar numai unul lucrează efectiv pentru ca cel de-al doilea este în concediul de creștere a copilului, un stomatolog, nouă asistenți medicali din care un asistent farmacie, șapte asistenți generaliști și un asistent igienă.

Pe zi sunt consultate aproximativ 60 de persoane ceea ce înseamnă prea mult pentru un singur medic generalist. Printre cele mai întâlnite afecțiuni sunt cele cronice urmate de afecțiunile cardiovasculare și digestive (gastrită, hepatită- din care 50% sunt hepatite cronice). În plus 25% dintre deținuți sunt în evidență cu boli psihice iar din aceștia 5% primesc tratament psihiatric de specialitate. Personalul medical estimează că 30% dintre deținuți suferă de boli psihice. APADOR-CH cere ca toţi deţinuţii care par a avea astfel de probleme să fie examinaţi de medici specialişti care să decidă dacă este nevoie de tratament medicamentos, care ar fi cel mai potrivit pentru fiecare caz în parte, pe ce durată şi când să revină la consult.

Există un cabinet stomatologic, bine echipat în care deținuții pot primi servicii de medicină dentară urgente.

În 2013 nu au fost agresiuni sexuale raportate și a avut loc un singur deces, un infarct. În 2012 a fost raportată o agresiune sexuală și un deces (cancer terminal).

Prezervativele sunt distribuite la cabinetul medical și în camera intimă. APADOR-CH solicită ca prezervativele să fie puse în locuri accesibile tuturor deţinuţilor (coridoare, curţi de plimbare) fără supraveghere şi înregistrare. Este cea mai ieftină şi mai eficace metodă de prevenire a contaminării cu HIV şi a bolilor cu transmisiune sexuală.

În cazul consumatorilor de droguri nu se pot distribui metadonă și seringi. Conform cadrelor medicale nu au existat cazuri de sevraj.

În lunile martie-mai 2013 au existat sincope în aprovizionare cu medicamente. Acest lucru a fost semnalat și de deținuți care s-au plâns de lipsa de medicamente. Aceștia erau nemulţumiţi și de serviciile stomatologice.

5. Blocul alimentar

Conform declarațiilor directorului penitenciarului, blocul alimentar a fost renovat în 2011-2012.

La momentul vizitei tocmai se pregătea masa. La ora 11.30 se pregătea prânzul și cina precum și ceaiul pentru următoarea dimineață. Este de neînțeles de ce la ora 11.30 era gata masa de seara care se distribuia la ora 17 și mai ales ceaiul pentru a doua zi. Reprezentanții asociației consideră că pregătirea mesei cu atât de mult timp înainte de a fi servită nu se justifică mai ales datorită imposibilității de păstrarea a hranei in condiții optime pentru o perioada mare de timp.

Meniul de prânz consta în: ciorbă de cartofi, iahnie de fasole cu carne de porc, pentru cei la regim se pregătiseră ciorbă de cartofi și carne de vită cu salată de varză,. Meniul de seara consta în varză cu jumări, griș cu lapte. Deținuții care muncesc primesc 600 g de pâine pe zi, ceilalți, 500g. Reprezentanții APADOR-CH nu au putut determina cum se face porționarea la 500 de grame având în vedere că o pâinea avea 600 de grame. La momentul vizitei după ce pâinea fusese distribuită, în magazie mai existau aproximativ 100 de pâini. Bucătarul a motivat ca aceste pâini sunt pentru intrări neprevăzute și pentru pachete în caz de nevoie însă reprezentanții APADOR-CH consideră că exista un semn de întrebare asupra unui rulaj de deținuți atât de mare care să justifice acest număr de pâini rămas după distribuire.

Blocul alimentar era în general curat, dar podelele erau crăpate. Mâncarea și pâinea aveau un aspect decent. La blocul alimentar lucrează un singur angajat al penitenciarului, ajutat de 18 deținuți.

Persoanele private de libertate cu care au discutat reprezentanții APADOR-CH s-au plâns în mare parte de calitatea hranei, criticile referindu-se atât la lipsa de gust și de diversitate a meniului care este cu preponderenta compus din fasole și varza cât și de aportul caloric al hranei care este scăzut.

6. Contactul cu exteriorul

Persoanele private de libertate pot efectua convorbiri telefonice pe durata a 30 de minute/zilnic, interval în care pot apela șase numere de telefon. În penitenciar sunt instalate 26 de posturi telefonice CONTEL și 2 posturi telefonice Romtelecom. Acestea sunt instalate în curți de plimbare și pe holuri. Telefoanele văzute de reprezentanții APADOR-CH nu aveau prevăzute cabine care să asigură confidențialitatea convorbii. De asemenea, într-o sală erau instalate patru telefoane într-un spațiu mic ceea ce poate genera situații în care conversațiile pot fi deranjate de alte persoane, situație confirmată și de deținuți. APADOR-CH recomandă amenajarea cabinelor telefonice astfel încât acestea să asigure confidențialitate convorbirilor.

În penitenciar sunt amplasate trei info-chioșcuri în care deținuții își pot verifica termenele de judecată, creditul, afacerile judiciare, abaterile, recompensele, audierile pentru liberare condiționată.

Sunt amplasate două cutii poștale în interiorul penitenciarului, una este amplasată în curtea de plimbare F.3 care deservește persoanele private de libertate cazate în secțiile de deținere E.5, E.6, E.7, E.8. Cealaltă cutie poștală este amplasată pe peretele exterior al curții de plimbare F1, între spațiul de deplasare de la accesul corpului de clădire ale secțiilor de deținere E1, E2, E3 și E4, și accesul corpului de clădire ale secțiilor de deținere E8 și E9. Plicuri și timbre sunt distribuite de șefii de secții care le ridică pe bază de semnătură de la personalul sectorului vizită, și le distribuie persoanelor private de libertate.

Sectorul de acordare a vizitelor și primire a pachetelor este subdimensionat. Sectorul dispune de 8 locuri pentru acordarea vizitelor fără dispozitiv de separare și 7 locuri pentru acordarea vizitelor cu dispozitiv de separare. Administrația penitenciarului a formulat o cerere pentru aprobarea construirii unui nou amplasament al sectorului de acordare a vizitelor și pachetelor. Sectorul vizite este monitorizat video iar vizitatorii trec printr-o poartă detectoare de metale pentru a intra în acest sector. De asemenea, există un aparat de scanare cu raze X care la data vizitei nu funcționa și nu putea fi folosit pentru controlul vizitatorilor si bagajelor acestora.

7.Vizita în camerele de deținere din penitenciar

În vizita din penitenciar s-a observat că spațiile de plimbare sunt mici, fără părți acoperite care să asigure protecție în caz de ploaie sau soare puternic. APADOR-CH recomandă amenajarea spațiilor de plimbare astfel încât acestea să poată să asigure protecție în caz de ploaie sau soare puternic.

Curțile de plimbare și spațiile comune sunt monitorizate video. Există amenajate niște spații cu echipamente de forță pe care le pot utiliza persoanele private de libertate.

În interiorul penitenciarului există un magazin alimentar cu alimente bine aprovizionat, de unde deținuții pot face cumpărături la prețuri similare cu cele din exterior.

Majoritatea deținuților s-au plâns de calitatea spălătoriei, preferând să-și spele rufele singuri, în cameră. Penitenciarul are două mașini de spălat rufe din care doar una merge. În penitenciar deținuții nu au voie decât cu lenjerie de pat albă, o regulă care ridică nemulțumiri din partea acestora. De asemenea deținuții s-au plâns de accesul restricționat la apă caldă, doar o ora jumătate pe zi, și de faptul că saltelele erau vechi și improprii. Penitenciarul are o centrală termică proprie dar veche iar saltelele erau într-adevăr toate foarte vechi și uzate.

Din discuțiile cu deținuții reprezentanții APADOR-CH au constatat o stare generală de nervozitate în rândul populației carcerale. Deținuții s-au plâns de relația cu personalul penitenciarului și și-au manifestat o reținere de-a depune plângeri împotriva acestora, invocând o frică de represalii pe care le-ar putea suferi ca urmare a acestor plângeri. APADOR-CH recomandă cercetarea suspiciunilor de abuzuri din partea personalului penitenciarului, astfel de suspiciuni pot afecta în mod grav relația dintre personalul penitenciarului și populația carcerală.

Majoritatea camerelor erau insalubre, cu igrasie, supraaglomerate și cu un miros pestilențial. De exemplu în camera E 6.3 erau 32 de persoane în mai puțin de 50 de mp, în 33 de paturi și care aveau un singur duș.

În unele din camere, persoanele private de libertate au semnalat prezența ploșnițelor și a altor paraziți. Reprezentanții APADOR-CH au văzut urme ale mușcăturilor pe corpul unor deținuți.

De asemenea, unii deținuți s-au plâns de comportamentul abuziv al cadrelor din penitenciar. Un deținut a reclamat și un incident de agresiune fizică din partea forțelor de intervenție – incident confirmat și de colegii de cameră. Acesta nu a făcut plângere invocând frica de represalii.

Cei patru minori privați de libertate în Penitenciarul Timișoara erau în arest preventiv și erau cazați în camera E 9.18. Această cameră era într-o stare relativ bună, dar și aici saltelele erau vechi, murdare și într-o stare avansata de degradare. Minorii au indicat desenatul ca fiind singura activitate la care participă. Conform personalului penitenciarului aceștia beneficiază și de cursuri de alfabetizare. Minorii se pot plimba in curtea de aer în fiecare zi de la 14-16, dar conform declarațiilor lor ei refuză să iasă la plimbare, ceea ce pare cel puțin bizar dată fiind lipsa altor activități.

Reprezentanții APADOR-CH au discutat și cu S.R. – un fost consumator de droguri. Acesta s-a declarat ca fiind consumator de droguri la momentul începerii executării mandatului. În arestul poliției i s-a prescris diazepam, care îi provoca somnolență și de la care au început să-l doară încheieturile. Datorită acestor efecte secundare, după o săptămână a solicitat să îi fie înlocuit tratamentul medicamentos. Solicitarea i-a fost aprobată în urma unui consult psihiatric. Acesta susține că a beneficiat de sprijin considerabil din partea psihologului din cadrul Penitenciarului Timișoara.

Concluzii:

Ca urmare a acestei vizitei APADOR-CH face următoarele recomandări :

Conducerea penitenciarului și ANP să găsească soluții urgente prin care fiecărui deținut să-i revină cei 4 mp spațiu personal recomandați de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT);
Alocarea de resurse financiare pentru efectuarea de reparații capitale la pavilionul 1;
Realizarea unei dezinsecții generale pentru a rezolva problema ploșnițelor;

Alte constatări/recomandări sunt incluse în raport.

Cristinel Buzatu
Nicoleta Popescu

Răspunsul ANP la acest raport

Raport asupra vizitei la Centrul de Reeducare Târgu Ocna

04/10/2013/în Penitenciare /de Rasista

La data de 4 octombrie 2013 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Centrul de Reeducare Târgu Ocna. Ultima vizită a asociației în centru a avut loc în data de 5 februarie 2004.

Aspecte generale

Din anul 2009 centrul de reeducare (CR) s-a separat de Școala de subofiţeri Târgu Ocna, noul sediu fiind obținut prin reamenajarea unui fost penitenciar pentru majori situat în vecinătatea şcolii.

La momentul vizitei erau cazați în centru 73 de minori de sex masculin. Directorul centrului a spus că minorii sunt plasați în centru în urma unei hotărâri judecătorești, iar această măsură se poate întinde în timp până la împlinirea vârstei de 18 ani. Liberarea se produce la majoritatea înaintea împlinirii vârstei de 18 ani; procedura este ca o dată pe an (la sfârșitul anului școlar de obicei) să se organizeze o comisie care să analizeze cazul minorului și care poate decide liberarea înainte de majorat. Comisia se întrunește și cu trei luni înainte de liberarea minorului pentru a stabili condițiile liberării. Comisia este alcătuită din profesori ai minorului, un reprezentant al agenților de pază și directorul centrului. Această comisie poate propune fie liberarea mai rapidă, fie amânarea până la o viitoare analiză a cazului. Anul acesta fuseseră două cazuri când comisia a amânat cu şase luni termenul de liberare pentru doi minori. Unul dintre ei fusese amânat ca să încheie anul şcolar pentru care era înscris. Aceste amânări sau liberări înainte de termen se fac în funcţie de comportamentul şi rezultatele şcolare ale minorului.

În continuare, ca şi acum 9 ani există practica criticată de asociaţie ca această comisie să analizeze cazul minorului fără ca el să participe la discuţii. Ulterior luării unei decizii, îi este comunicată şi minorului. APADOR-CH solicită conducerii CR Târgu Ocna să permită minorilor participarea la discuţii în comisia ce le analizează cazul şi să fie ascultată şi părerea acestora.

În centrele de reeducare nu există un judecător delegat asa cum este cazul penitenciarelor. Orice plângere ar avea minorii referitoare la condiţiile din centru, o pot înainta numai directorului care totodată este şi persoana care trebuie să reprezinte atât interesele minorilor, cât şi pe cele ale propriilor angajaţi. Mai există opţiunea de a contesta la instanţă deciziile comisiei, însă acest aspect nu este la îndemână având în vedere că în discuţie sunt minori. Nu există niciun reprezentant independent în centru căruia minorii să i se poată plânge asupra încălcării propriilor interese. Noile coduri– penal şi de procedură penală vor rectifica această eroare şi în centrele de reeducare vor activa judecători delegaţi.

Directorul insituţiei a spus că majoritatea minorilor stau în centru în medie doi ani, nu sunt printre ei recidivişti, însă cunoaşte situaţii când unii ajung ulterior în penitenciarele pentru minori şi tineri. Situaţia familială şi socială a copiilor din centru este dintre cele mai precare de aceea pe timpul internării aceştia sunt vizitaţi foarte rar, ceea ce îngreunează reintegrarea socială. Directorul a admis şi problema distanţei, minorii provenind din jumătatea estică a ţării, iar lipsa resurselor financiare impiedică aparţinătorii să facă vizite periodice. Astfel legăturile cu familia se pierd şi în foarte multe cazuri când minorii părăsesc instituţia responsabilii centrului iau legătura cu reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale care să acorde sprijin minorului în comunitate (plasament contra unei sume modice de bani). Instituţiile de stat sunt neputincioase în faţa nevoilor pe care copiii le au ulterior liberării. Nici centrul de reeducare nu mai păstrează legătura cu minorul după liberare.

Directorul centrului a dat de înţeles reprezentantelor asociaţiei că minorii continuă să fie tunşi la introducerea în centru, ca regulă generală. Argumentele directorului au fost că minorii ajung la centru murdari, neîngrijiţi, sunt copii de pe stradă şi trebuie să fie obişnuiţi cu practicile de igienă şi disciplină. Asociaţia atrage atenţia conducerii CR Târgu Ocna că această practică este considerată tratament degradant şi solicită să se renunţe la ea. Minorii ar trebui tunşi numai dacă este recomandat din punct de vedere medical.

Pentru cazurile de indisciplină minorii sunt sancţionaţi cu mustrări, reducerea creditelor, inclusiv izolare pentru maxim 10 zile (în ultimul an fuseseră câţiva minori sancţionaţi cu izolarea pentru lovirea colegilor sau abateri graduale de la regulile de disciplină). Minorii sunt şi recompensaţi prin acordarea de credite sau evidenţieri în faţa colegilor. Pe timpul sancţiunii cu izolarea minorului îi este permis să meargă la şcoală.

Agenţii de pază poartă uniformă în interiorul centrului, însă când însoţesc minorii în comunitate sunt îmbrăcaţi în civil.

Odată cu desfiinţarea centrului de reeducare de la Găeşti, minorii de acolo au fost transferaţi la Târgu Ocna, numărul celor din centru ridicându-se la 113 (cel mai mare număr de persoane deţinute vreodată de instituţie). Directorul a declarat că media s-a menţinut la 80-90 minori.

Centrul are propria frizerie şi spălătorie unde se curăţă hainele şi lenjeria minorilor.

Hrana minorilor

Mâncarea este furnizată de actuala Şcoală naţională de subofiţeri de penitenciare. Centrul nu are bloc alimentar, dar are sală de mese unde mâncarea e servită de bucătăreasa centrului şi de cinci minori, schimbaţi lunar prin rotaţie. Peronalul de aici este testat medical. Centrul nu are nici buget propriu pentru alimente, directorul afirmând că fiecărui minor îi revin zilnic de la şcoală alimente în valoare de aproximativ 4 lei.

Centrul are o seră proprie unde se produc legume folosite jumătate pentru uz intern şi jumătate sunt vândute către cadrele din centru iar cu banii obţinuţi se cumpără materiale pentru activităţile din ateliere sau de la şcoală.

Deşi dispune de suficient teren liber, centrul nu are în îngrijire animale. Directorul a recunoscut această nevoie şi datorită scopului său terapeutic pentru minori. Dar cerinţele în vigoare referitoare la creşterea animalelor nu ar putea fi îndeplinite de centru.

Reprezentantele asociaţiei au vizitat sala de mese la momentul servirii prânzului. Meniul cuprindea ciorbă de legume şi varză cu o chiftea din carne. Minorii de la sala de mese au spus că la micul dejun primiseră brânză, şuncă, ou şi biscuiţi şi că pentru fiecare masă primeşte fiecare jumătate de pâine. Sala de mese era prevăzută cu camere video, era curată şi bine întreţinută.

Sectorul socio-educativ

Anul acesta centrul organizase trei tabere de vară. Instituţia dispune de suficiente maşini pentru a transporta minorii şi de resurse financiare pentru combustibil. Lunar se organizeaza 2-3 ieşiri în comunitate pentru activităţi de pictură sau diverse evenimente care sunt organizate în Târgu Ocna şi la care minorii sunt primiţi cu bunăvoinţă. Personalul centrului a spus că minorii ies în comunitate în funcţie de comportamentul lor, iar dacă au abateri de la regulamentul centrului nu participă la aceste activităţi. Ieşirile în comunitate se fac în haine asigurate de centru, din donaţii ale unor organizaţii din afara ţării. Reprezentantele asociaţiei apreciază deschiderea conducerii centrului la colaborări cu parteneri externi. Asociaţia atrage atenţia că în vederea bunei reintegrări sociale a minorilor cu probleme comportamentale şi aceştia trebuie să participe la ieşirile în comunitate, iar faptul că sunt privaţi de această posibilitate de care se bucură colegii lor le poate crea o stare de revoltă. Pereţii centrului erau decoraţi cu tablouri din materiale quilling. Acestea erau comercializate cu diverse ocazii în comunitate.

Centrul are amenajat un teren de baschet şi unul de fotbal şi sală de sport pentru iarnă unde era amplasată şi o masă de ping pong.

Ca programe educative erau în programă educaţia pentru sănătate, alfabetul bunului cetăţean, educaţia pentru viaţa de familie, stil de viaţă sănătos, alfabetizare. Un program educativ încheiat cu calificativul foarte bine îi aducea minorului 25 de credite.

Centrul are o cameră mare amenajată ca bibliotecă cu un număr impresionant de cărţi. Cărţile pot fi luate în camere de minori. Bilbiotecarul a spus că minorii împrumută mai mult cărţi religioase sau pentru şcoală şi că desfăşoară şi un program socio-educativ cu ei prin care promovează lectura. Întrucât unii nu ştiu să citească, bibliotecarul le citeşte acestora sau îi încurajează pe alţi copii să le citească, formând cercuri de lectură.

CR Târgu Ocna dispune şi de o sală de festivităţi foarte mare cu scaune pentru auditoriu, un set de tobe şi sistem audio unde se desfăşoară activitatea de deschiderea a anului şcolar, se serbează zilele de naştere, se organizează petreceri pentru minorii din centru având ca invitaţi copii din comunitate.

Centrul are şi un studio TV unde se fac emisiuni cu circuit închis referitoare la realizările minorilor sau activităţile ce au fost sau urmează a fi desfăşurate.

Sala de informatică este dotată cu 11 computere printr-o finanţare PHARE.

În centru era amenajat şi un atelier pentru olărit şi pictură, iar materialele realizate în timp au fost au fost expuse la bilbioteca din Olăneşti. În atelier erau prezenţi la momentul vizitei patru minori cu care reprezentantele APADOR-CH au discutat. Aceştia s-au plâns că atunci când părinţii le dau bani la vizită, aceştia trec mai întâi pe la administraţia centrului şi o mică parte din bani le sunt opriţi de fiecare dată de centru fără a li se spune motivul. Minorii au confirmat că tot timpul zilei sunt implicaţi în activităţi şi nu sunt închişi în camere. Întrebaţi dacă au fost vreodată agresaţi verbal sau fizic de agenţii centrului, aceştia au devenit mai reţinuţi, afirmând că doar aceia care sunt mai « răi » sunt pedepsiţi. Ei erau dintre cei fără probleme dovadă că erau lăsaţi să lucreze în atelier.

Centrul are şi un cabinet psihologic unde minorii sunt consiliaţi atunci când solicită sau când este necesar.

Şcoala

Şcoala are patru profesori titulari şi un suplinitor. Are două clase de 1-4 cu câte 8 şi 7 minori. Există regula ca fiecare clasă să aibă minim patru elevi. Învăţământul este special şi după un an şcolar se încheie ciclul primar (clasele 1-4), destinat alfabetizării şi în al doilea an elevul promovează deja în clasa a 5-a. Pentru clasa a 5-a aveau două clase cu câte 13 elevi, o clasă de a 6-a cu 10 elevi, una de a 7-a cu 12 elevi, una de a 8-a cu 5 elevi, iar pentru clasele de liceu aveau înscrişi 3 elevi la liceul tehnologic din comunitate ( un elev în clasa a 9-a şi doi în clasa a 10-a). Patru minori care în comunitate ar fi trebuit să fie la liceu au rămas în centru ca asistenţi la clasa pentru nivelul lor real de cunoştinţe, stabilit după o evaluare a centrului. De altfel directorul şcolii a exprimat ferm nevoia ca toţi minorii să fie evaluaţi la admiterea în centru pentru că nivelul şcolar cu care vin din comunitate nu corespunde cunoştinţelor lor, dând exemplu elevi de clasa a 5-a care de fapt sunt analfabeţi.

Reprezentantul profesorilor a afirmat ca toţi minorii din centru sunt înscrişi la şcoală. Profesorii şcolii sunt angajaţi ai Ministerului Educației. Unii dintre profesori sunt asimilaţi învăţământului special şi sunt plătiţi pentru fiecare oră de curs. Clasele au între 4 şi 12 elevi (cu respectarea prevederilor legale pentru învăţământul special). Diploma de absolvire nu menţionează că s-a absolvit o şcoală dintr-un centru de reeducare.

Celor care refuză să meargă la şcoală le sunt luate alte beneficii cum ar fi ieşirile în comunitate şi directorul centrului a afirmat că această măsură îi determină în final să reia cursurile şcolare.

Cei care sosesc în centru după începerea anului şcolar nu mai pot fi înscrişi ca elevi, însă centrul a găsit o soluţie pentru ca minorii să nu piardă un an întreg fără a frecventa cursurile şi participă la ore ca asistenţi, fără a fi evaluaţi. Acesta este un aspect pozitiv pentru că nu lasă minorul să piardă cursurile şcolare. Ca recompensă pentru cei care asistă la cursuri, minorii sunt recompensaţi cu credite şi pentru 30 de credite acumulate primesc un raport de recompensare (evidenţiere în faţa colegilor) şi la mai multe astfel de rapoarte sunt propuşi pentru liberare.

Sălile de curs erau curate, corespunzător amenajate cu suficiente bănci şi scaune în fiecare clasă. Centrul are în plan construirea unei noi clădiri unde să funcţioneze şcoala, de aproximativ 3700 mp şi care să respecte standardele Ministerului Educaţiei.

Directorul centrului a afirmat că prin fondurile europene accesate instituţia a reuşit să trimită la traininguri şi stagii de practică în afara ţării mare parte din profesorii şi cadrele din centru.

Cusurile şcolare se desfăşoară între orele 8 şi 14. În ziua vizitei cursurile nu se desfăşuraseră pentru că în şcoală fusese organizat un concurs de titularizare.

Centrul are în buget o linie separată pentru achiziţionarea de manuale şi materiale şcolare şi directorul şcolii a afirmat că nu le lipsesc materialele pentru studiu.

Sectorul medical

Centrul dispune de un cabinet medical însă nu are doctor. Personalul medical se compune din 5 asistenţi care asigură permanenţa la cabinet şi pe timpul nopţii.

Asistentul prezent la cabinet a relatat că printre cele mai frecvente probleme sunt bolile de piele şi faptul că răcesc mereu. Au avut şi cazuri de râie contractată în timpul transferurilor, în prezent boala fiind ţinută sub control. În prezent un singur copil cu hepatită era în evidenţă şi urma tratament corespunzător. Testarea pentru depistarea hepatitei se face la Penitenciarul Spital Târgu Ocna. În evidenţe mai erau şi doi bolnavi cu regim alimentar. În trecut au avut un minor infectat HIV care a fost transferat la Penitenciarul Jilava.

O cameră pentru carantină este improvizată ad-hoc când au cazuri de bolnavi, altfel nu este un spaţiu amenajat special pentru această situaţie.

Centrul nu are un psihiatru, cei cu astfel de probleme primesc diagnosticul înainte de a fi plasaţi la CR Târgu Ocna sau sunt diagnosticaţi pe parcurs (în general la Penitenciarul Spital Rahova). Asistentul de la cabinetul medical a spus că au câţiva copii cu tulburări psihice şi că ar fi nevoie ca centrul să aibă un psihiatru.

Asistentul a afirmat că au suficiente medicamente şi că se fac în medie 20 de consultaţii medicale pe zi. A afirmat că centrul nu se mai distribuie prezervative de mult timp. Înainte, prezervativele erau distribuite în cutii în fiecare secţie.

APADOR-CH critică faptul că centrul nu are angajat un medic şi recomandă remedierea situaţiei de urgenţă. De asemenea, aşa cum a afirmat şi asistentul medical, recomandă identificarea şi tratarea corespunzătoare a minorilor cu afecţiuni psihice, inclusiv angajarea unui medic psihiatru în centru.

Vizita în centru

CR Târgu Ocna are două secţii destinate deţinerii minorilor, o clădire separată pentru şcoală, ateliere pentru activităţile socio-educative amenajate într-un alt corp de clădire şi sectorul administrativ în afara sectorului de deţinere. Din punct de vedere al amenajării şi condiţiilor din centru această instituţie este un exemplu, totul era curat şi foarte bine întreţinut. În cele două secţii centrul dispune de aproximativ 395 mp spaţiu destinat deţinerii şi are o capacitate maximă de 98 persoane astfel încât standardul de 4 mp/minor să fie respectat. Luând în considerare şi că minorii îşi petrec mare parte a timpului în afara camerelor, că ies frecvent în comunitate, că toţi frecventează şcoala şi că sunt implicaţi într-o serie de alte activităţi extraşcolare, se poate spune că aceste condiţii facilitează îndeplinirea obiectivului de reeducare şi reintegrare socială a minorilor pe care centrul îl are.

La data vizitei în centru erau angajaţi la serviciul siguranţă 32 de ofiţeri şi agenţi (din 34 prevăzuţi în schema de personal), 5 cadre la sectorul medical (din 7 prevăzute în schemă), 35 de ofiţeri şi agenţi la sectorul socio-educativ (din 41 prevăzuţi în schemă) şi 7 cadre la unitatea şcolară (din 10 prevăzute în schemă).

Vizita în camere

Cele două secţii destinate deţinerii sunt situate ambele la parter. De altfel toate corpurile clădirii centrului sunt construite doar la acest nivel.

În fiecare secţie reprezentantele APADOR-CH au vizitat câteva camere.

În secţia 2, camera E2.5 de 71 mp era mobilată cu 18 paturi, supraetajate pe două niveluri şi avea cazaţi 14 minori. Fiecare minor are propriul dulap ca de altfel în tot restul camerelor. Pereţii, saltelele, paturile, podeaua erau toate bine întreţinute; condiţiile întregului centru din aceste puncte de vedere sunt dintre cele mai bune. Directorul centrului a afirmat că multe învestiţii în infrastructură au fost făcute cu ajutorul donaţiilor primite de la parteneri din afara ţării. Minorii au spus că au apă caldă de trei ori pe săptămână câte o oră şi apă rece tot timpul. Grupul sanitar era prevăzut cu chiuvetă ,WC turcesc şi duş. Toţi cei prezenţi în cameră mergeau la şcoală, în restul zilei au alte activităţi socio-educative, recreative şi nu sunt închişi în camere după cină, iar ora de stingere este ora 23 :00.

Camera E2.4 din aceeaşi secţie se prezenta în aceleaşi condiţii bune. Minorii s-au plâns însă de calitatea mâncării, dar au confirmat că primesc legume proaspete de la sera centrului. La micul dejun primesc zilnic ou alături de bicuiţi, margarină şi ceai. Această cameră era mobilată cu 12 paturi în care erau cazaţi opt minori ; camera măsura 47 mp. Doi dintre minori au spus că au primit pedeapsa cu izolarea în mai multe rânduri datorită conflictelor pe care le-au avut cu alţi colegi. Mai mulţi dintre cei cazaţi în această cameră au afirmat că au fost bătuţi de agenţii centrului pentru fapte minore, cum ar fi simple certuri între ei sau pentru că făceau gălăgie în cameră seara. Au relatat în detaliu cum au fost duşi în curtea centrului, legaţi cu cătuşe de un gard metalic şi loviţi cu bastoanele. Unul dintre ei spune că după incident a cerut să fie dus la medicul legist pentru a scoate un certificat doveditor, dar nu i s-a permis. Lui i s-a refuzat în mai multe rânduri liberarea. A mai spus că a fost agresat şi la cabinetul medical o dată pentru că spărsese un geam, dar agenţii i-au spus asistentului medical să nu consemneze . Minorii au spus că astfel de incidente s-au întâmplat şi pe holul secţiei unde sunt şi camere de luat vederi şi că spusele lor pot fi dovedite. S-a afirmat că aceste agresiuni au început de un an de când în centru a sosit un nou agent transferat de la Penitenciarul Miercurea Ciuc şi care de obicei lucrează în tura de noapte. Minorii au afirmat că directorul ştie de aceste incidente pentru că el este singurul căruia i se pot plânge, dar că îngăduie toate aceste acte angajaţilor lui, ba mai mult, ia parte la ele, jignindu-i şi ameninţându-i pe minori.

În camera E2.1 erau cazaţi 8 minori în 8 paturi şi toţi au confirmat comportamentul agresiv al agentului nou-venit din tura de noapte. Unul dintre băieţi a spus că a fost la izolator timp de 10 zile, fără a frecventa însă şcoala. Minorii au relatat că sunt bătuţi în grup de agenţi şi că în urmă cu trei luni asta se întâmplase chiar în prezenţa directorului. În detaliu s-au descris obiectele cu care sunt loviţi- ţevi de pexal acoperite cu bandă adezivă pentru a nu lăsa urme pe corp. Mai mult, minorii au povestit cum au încercat să raporteze către ANP aceste fapte, dar scrisorile le-au fost rupte de agenţii penitenciarului.

Camera avea chiuveta instalată în cameră, toaleta având o intrare separată, despărţită de restul camerei de o uşă. Au afirmat că au apă caldă de trei ori pe săptămână câte o oră. Unul dintre minori a spus că a muncit în activităţi de curăţare a şanţurilor şi la cules de porumb. Au confirmat că primesc legume din seră şi din banii de pe cele vândute se cumpără soluţie de curăţat vasele. Unii dintre ei aveau erupţii pe piele şi au spus că sunt din cauza saltelelor (în această cameră saltelele erau mai vechi). S-au plâns de calitatea mâncării, au spus că în general primesc ciorbă de legume, carne puţină la felul principal şi câte un ou dimineaţa. Camera era curată, bine întreţinută şi luminată natural suficient. Lenjeria de pat este schimbată săptămânal şi curăţată la spălătoria centrului. Camera era prevăzută cu televizor care nu era însă funcţionabil. Toţi minorii au spus că merg la şcoală.

În secţia 1 sala de duşuri este amenajată la comun într-o încăpere separată. Grupul sanitar al camerelor are numai chiuvetă şi toaletă. Sala de duşuri era curată, prevăzută cu gresie şi faianţă noi şi zece capete de duş. Şi pentru secţia doi se plănuia construirea unei săli de duşuri comune şi renunţarea la cele din camere.

În această secţie a fost vizitată camera E1.5 , de aproximativ 27 mp unde erau cazaţi 7 minori în 8 paturi.Unele dintre paturi erau supraetajate pe două niveluri. Minorii au spus că mâncarea nu este prea bună ca gust sau conţinut. Au confirmat spusele minorilor de la atelier, spunând că li se opresc în jur de 15 lei de fiecare dată când aparţinătorii le trimit bani. În afara programului de şcoală au spus că desfăşoară o serie de activităţi: la terenurile de sport sau la cluburi, că nu sunt închişi în camere ziua, uşile se închid doar pe timpul nopţii. Unul dintre minori avea vizibile semne ale unor erupţii pe piele şi a spus că a urmat un tratament pentru acea afecţiune ce i-a fost administrat la cabinetul medical. Grupul sanitar al camerei avea chiuvetă şi toaletă, era curată şi igienizată. Un alt minor a povestit cum în urmă cu 5 luni, datorită unei altercaţii cu un coleg din centru a fost bătut de agentul de noapte în acelaşi mod menţionat şi de copiii din secţia 2: legat cu cătuşe în curtea centrului şi lovit cu acelaşi obiect din pexal acoperit cu bandă. În plus, ca pedeapsă suplimentară i s-au scăzut creditele acumulate şi a stat la izolator 10 zile, timp în care nu a fost lăsat să meargă la şcoală în fiecare zi. Toţi au confirmat că agentul de pe tura de noapte este violent cu cei “mai răi“ dintre minori. S-au plâns directorului, dar nu s-a luat nicio măsură. Au mai spus că produse igienico-sanitare primesc destul de rar şi nu le acoperă nevoile. Minorii au afirmat că în urmă cu un an a fost în centru un copil care a încercat să se spânzure. După incident s-a format careu în curtea centrului şi acesta a fost scos de director în faţa tuturor băieţilor din centru şi mustrat pentru tentativa sa de suicid. La cabinetul psihologic această afirmaţie a fost declarată falsă, personalul dar şi directorul penitenciarului afirmând că nu au avut niciun caz de tentativă de suicid în centru, nici de curând, nici cu mai mult timp în urmă.

Referitor la faptul că minorilor le sunt opriţi bani, directorul centrului a spus că li se opresc 15 lei numai o dată, pentru a le face buletinul.

Munca minorilor, corespondenţa, alte drepturi

Minorii peste 16 ani participă la diverse activităţi de ecologizare în comunitate, munci uşoare, pentru care sunt remuneraţi. CR Târgu Ocna avusese chiar un contract cu primăria localităţii pentru astfel de munci uşoare, spre exemplu curăţarea şanţurilor. Banii sunt ţinuţi la casieria centrului, în conturi personale, din suma totală 50% revin minorilor şi 50% centrului. Din banii ce revin minorilor o parte le sunt daţi să-i cheltuiască şi alta e păstrată pentru momentul liberării. Pentru două ore de activităţi gospodăresti minorul este recompensat cu 1 credit.

Centrul are un magazin propriu cu preţuri ale produselor asemănătoare celor din comunitate.

Cutia poştală era amplasată în curtea centrului, accesibilă fără restricţii minorilor.

Izolatorul avea aproximativ 15 mp şi 4 paturi pe două niveluri. Nu era niciun minor la izolator la momentul vizitei. Era prevăzută cu grup sanitar curat cu duş. Camera avea geam şi spre interiorul holului, astfel încât minorii puteau fi ţinuţi tot timpul sub observaţie ; de obicei minorul este ţinut singur la izolator pe toată perioada sancţiunii.

Telefoanele sunt amplasate câte unul pe secţie, ţinute închise în cutii de lemn. În fiecare zi, după prânz este program când telefonul poate fi folosit de minori, cât vor sau cât au credit. Situaţia creditelor sau banii din cont nu-i pot verifica singuri, telefoanele nu au un astfel de sistem, centrul nu are infokioşcuri, aceste aspecte se verifică la sectorul financiar.

Sectorul vizite era amenajat într-un corp separat de clădire, în afara spaţiului de detenţie. Vizita se realizează numai la masă ; nu există un număr limită de vizite pe care minorul să le primească lunar. Sala era supravegheată video, chiar şi camera de aşteptare pentru vizitatori. Pachetul la deschidere putea fi văzut atât de vizitatori, cât şi de minor.

Concluzii şi recomandări :

– Reprezentantele APADOR-CH solicită conducerii CR Târgu Ocna, dar şi conducerii ANP să verifice acuzaţiile foarte grave ale minorilor din centru referitoare la bătăile la care sunt supuşi de noul agent al centrului care lucrează mai mult în tura de noapte şi să ia măsuri urgente pentru ca astfel de acte să nu se mai întâmple niciodată.

– Asociaţia cere respectarea prevederilor legale care interzic pedeapsa cu izolarea a minorilor. Separarea de colectiv ar putea fi acceptată numai dacă toţi sancţionaţii ar merge zilnic la şcoală ar participa şi la activităţi extraşcolare dar ar fi izolaţi doar pe durata nopţii.

– Asociaţia recomandă angajarea de urgenţă a unui medic în centru.

– APADOR-CH cere conducerii centrului să acorde o atenţie specială pentru diagnosticarea şi tratarea minorilor cu afecţiuni psihice şi contractarea unui psihiatru care să acorde servicii speciale centrului ori de câte ori este nevoie.

Alte concluzii şi recomandări sunt incluse în raport.

Dollores Benezic
Doina-Adelina Boboşatu

Raspuns ANP Tg Ocna 2013

Raportul privind vizita de reevaluare a evoluției situației din centrul Educativ Tg. Ocna

Răspuns ANP la vizita de revenire din 2014

Raport asupra vizitei în Penitenciarul de Minori și Tineri Bacău

03/10/2013/în Penitenciare /de Rasista

În ziua de 3 octombrie 2013, două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul din Bacău.

1. Aspecte generale

Deși de trei ani unitatea are profil de Penitenciar pentru Minori și Tineri, la data vizitei găzduia deținuți minori, tineri și adulți (de ambele sexe) precum și arestați preventiv din județele Bacău și Neamț.

Numărul total al persoanelor private de libertate era, la data vizitei, de 862, din care 56 de minori (9 fete și restul băieți), 326 de tineri, 247 de bărbați peste 21 de ani (55 în regim deschis și 192 arestați preventiv) și 233 femei peste 21 de ani (55 în regim deschis, 106 semideschis, 45 în regim închis, 5 maximă siguranță și 22 arestate preventiv).

Repartiția pe secții în ce privește spațiul de deținere se prezenta astfel: Secția 1 – 951 mp și 312 persoane (3 mp/persoană), Secția 2 – 750 mp și 245 persoane (3 mp/persoană), Secția 3 – 169 mp și 46 persoane (3,6 mp/persoană), Secția 4 – 270 mp și 71 persoane (3,8 mp/persoană), Secția 5 – 303 mp și 102 persoane (2,9 mp/persoană) și Secția 6 – 303 și 78 persoane (3,8 mp/persoană). Gradul de ocupare în fiecare dintre cele șase secții este de aproximativ 125%, fiecare persoană privată de libertate beneficiază de aproximativ 3 mp de spațiu, comparativ cu norma de 4mp recomandată de CPT. Nu există camere cu mai mulți deținuți decât paturi instalate, însă multe dintre camere au paturi suprapuse pe trei niveluri și asta conduce la o senzație de lipsă sufocantă de spațiu în anumite camere.

Din cauza faptului că penitenciarul este un conglomerat de clădiri înghesuite, fără suficient spațiu în curte și este supraaglomerat în unele secții nu se respectă prevederile legale privind regimurile de executare a pedepselor. De exemplu, în cazul minorilor și tinerilor de la regim deschis și semideschis ușile stau mai mult închise decât deschise, responsabilii penitenciarului afirmând că topografia clădirilor nu permite o separare clară între deținuții de la diferitele regimuri. De fapt la Penitenciarul Bacău majoritatea deținuților, indiferent de regimul de executare a pedepsei, beneficiază de condiții de detenție în regim închis.

Lipsa de spațiu se resimte acut și în privința curților de plimbare. Acestea sunt înguste și înghesuite între corpurile de clădire ce adăpostesc secțiile penitenciarului, practic curțile sunt doar puțin mai mari decât camerele, acoperite parțial cu tablă și nedotate cu altceva în afara câte unui telefon.

Conducerea unității nu întrevede vreo posibilitate de extindere în viitorul apropiat deși există în imediata vecinătate o unitate militară dezafectată iar directorul penitenciarului susține că s-au făcut demersuri pentru preluarea acesteia de către ANP, dar fără succes. Pe termen mediu se preconizează o reabilitare a secțiilor 1 și 2 (unde sunt deținuți tinerii și arestații preventiv) cu sprijinul financiar al Mecanismului Financiar al Spațiului Economic European (așa-numitele fonduri norvegiene). Proiectul se află acum în faza studiului de fezabilitate. Noua secție ce se va amenaja probabil prin demolarea celor două va fi modernă și va asigura regimuri de detenție deschis și semideschis.

La data vizitei, secțiile 1 și 2 erau în proces de montare a geamurilor, deoarece pe timpul verii acestea au funcționat fără ferestre, majoritatea fiind sparte de deținuți – după cum susține conducerea penitenciarului.

Un număr de 60 de deținuți sunt folosiți la munci, majoritatea fiind în incinta penitenciarului, la deservire. Opt deținute femei ies în oraș și muncesc la spații verzi, pe baza unui contract cu primăria, iar zece deținuți bărbați muncesc la Gospodăria Agro-Zootehnică a unității (GAZ), unde execută pedeapsa în regim deschis. La GAZ se cresc 400 de porci și se cultivă legume pentru consumul propriu al penitenciarului.

La data vizitei Penitenciarul nu avea un judecător delegat, deoarece i se terminase mandatul celui aflat în funcție până la 1 octombrie, iar cel de-al doilea judecător desemnat debutase cu un concediu medical. Directorul unității a solicitat să i se trimită un înlocuitor pentru câteva zile. APADOR-CH consideră că această situație poate avea impact negativ asupra asigurării respectării drepturilor persoanelor private de libertate.

Vizita APADOR-CH a survenit la două săptămâni după incidentul în care preotul închisorii a fost arestat pentru că fusese prins introducând telefoane mobile pentru deținuți. Directorul unității a ținut să menționeze că după acest moment au avut loc încercări de revoltă în penintenciar, deținuții adulți, în camerele cărora se găsiseră adesea telefoane mobile la percheziții, incitându-i la revoltă pe cei minori, aflați un etaj mai jos în același corp de clădire. Directorul susține că deținuții adulți ar fi fost principalii beneficiari ai traficului de telefoane derulat de preot, și prin urmare instigarea la revoltă a minorilor ar fi avut un rol vindicativ. Chiar dacă tentativa de revoltă nu a reușit, ca urmare a acestui incident, conducerea a făcut unele schimbări, mutând unii deținuți în alte camere astfel încât adulții să nu mai poată transmite mesaje minorilor și tinerilor.

Unitatea nu are trupă specială de intervenții, ci la fiecare schimb există o grupă de 5 agenți specializați în intervenții în cazuri speciale. În timpul vizitei nu au fost văzuți în incinta penitenciarului așa numiții „mascați”.

Penitenciarul Bacău funcționează cu 210 ofițeri și agenți la siguranța deținerii (din 220 prevăzuți în schema de personal); 12 ofițeri și agenți la serviciul socio-educativ (din 22); 2 medici (din 5 prevăzuți) și 7 asistenți (din 12).

Conducerea unității consideră că principalele probleme cu care se confruntă sunt: lipsa de spații, lipsa de fonduri și lipsa de personal specializat în sectorul socio-educativ, dat fiind că gestionează cele mai vulnerabile categorii de deținuți: minori, tineri și femei.

2. Vizita în penitenciar

2.1. Hrana deținuților

Starea blocului alimentar era în general bună, pereții erau zugrăviți, curați, cazanele pentru prepararea hranei erau în stare bună, era curățenie și mirosea puternic a pătrunjel – tocmai se tăia într-o cameră alăturată pentru supa de la prânz. La bucătărie lucrau 17 deținute. Grupurile sanitare, magazia, frigiderele și dependințele blocului alimentar erau toate într-o stare de igienă acceptabile.

Masa de prânz tocmai se pusese în bidoane pentru a fi transportată pe camere. Felul unu – supă de tăiței cu cartofi, felul doi mâncare de cartofi cu carne. Carnea era în mâncare, nu se servea porționată separat așa cum se practică în alte penitenciare pentru ca fiecare deținut să primească o bucată. Conform afirmațiilor responsabililor de la blocul alimentar la cină urma să se servească pateuri cu brânză. Fiecare deținut primește o franzelă ambalată individual pe zi.

Din cauza supraaglomerării penitenciarul nu are sală de mese în niciuna dintre secțiile de deținere, deținuții mănâncă în camere. Acesta este un neajuns mai ales pentru minori.

Deținuții își completează alimentația cu alimentele primite de la aparținători și cu cele cumparate de la chioșcul din incintă. Chioșcul are în general mărfuri diverse, iar prețurile sunt comparabile cu cele de supermarket. Deținuții sunt însă nemulțumiți de prețurile mari.

2.2. Cabinetul medical

La cabinetul medical lucrează doar doi medici deși schema de personal prevede cinci. Numărul asistenților medicali este de 7 (sunt 12 pe schemă) și lucrează în schimburi asigurând permanența. Cele două doctorițe prezente la data vizitei lucrează cu normă întreagă. Săptămânal, un medic stomatolog acordă consultații la cabinetul din incinta penitenciarului.

Una dintre doctorițele prezente a făcut o ierarhizare a bolilor ce prevalează în unitate, pe primul loc fiind cele psihice. Sunt 33 de deținuți diagnosticați cu boli psihice și beneficiază de tratament specific, dar doctorița a subliniat că mai mulți deținuți ar avea nevoie de evaluări psihiatrice.

Pe locul doi sunt bolile cardiace, iar pe locul trei cele digestive. Totuși, mulți deținuți au și probleme dermatologice, medicul susținând că de vină este igiena precară și lipsa de educație în special a minorilor și tinerilor care vin în penitenciar, fără noțiuni elementare de igienă de acasă.

Chiar și așa, în multe dintre camerele vizitate deținuții s-au plâns că au ploșnițe – fapt confirmat chiar în timpul vizitei, reprezentantele APADOR-CH asistând la o vânătoare de ploșnițe pe pereți. Directorul penitenciarului a afirmat că dezinsecțiile făcute nu se dovedesc eficiente deoarece ploșnițele sunt aduse în bagaje de deținuți în tranzit.

Medicii susțin că acordă cam 200 de consultații zilnic. Deținuții sunt supuși unui set de analize la intrarea în penitenciar, iar în urma acestora se depistează deseori cazuri de hepatită B sau C.

La întrebarea dacă li se distribuie prezervative deținuților pentru a preveni răspândirea de boli – dat fiind că în penitenciar există și doi deținuți diagnosticați cu HIV și 20 cu hepatită – una dintre doctorițe a exclamat că nu se dorește încurajarea relațiilor homosexuale între deținuți. O astfel de atitudine din partea unui medic este inacceptabilă în condițiile în care tocmai personalul medical ar trebui să promoveze mijoacele de prevenire au infecțiilor. Directorul penitenciarului a admis că aceste relații există oricum și că ar fi utile prezervativele, dar că din păcate nu există resurse financiare pentru așa ceva.

Medicii susțin că au medicamente pentru nevoile uzuale, însă mulți dintre deținuți s-au plâns că nu le primesc și că în general nu li se acordă prea multă atenție la cabinetul medical.

La Infirmerie erau cazați șase deținuți, unul dintre ei având dificultăți de mișcare și fiind nevoit să utilizeze un baston. Un alt deținut era desemnat să-l ajute. Camera de infirmerie avea un aspect îngrijit, pereții zugrăviți, paturile nu erau suprapuse. Deținuții s-au declarat în general mulțumiți de mâncare și de condițiile din infirmerie. Grupul sanitar era relativ curat, într-o cameră separată, cu două chiuvete cu oglinzi, un duș și o cabină cu un WC turcesc. Dificil de folosit pentru deținutul cu baston.

2.3. Secțiile de detinere

În Secția 1 erau cazați, pe etaje, tinerii de la regim deschis, arestații preventiv și regimurile închis și maximă siguranță.În camera 21, regim semideschis, erau 15 deținuți și 20 de paturi, suprapuse pe trei niveluri. Aspectul camerei era dezolant, pereții cu igrasie și urme de inundații. Se montaseră geamuri noi, iar directorul susține că se va zugrăvi de îndată ce se încheie acțiunea de montare a tuturor geamurilor. Grupul sanitar avea două WC-uri turcești, două chiuvete și o cabină de duș. Deținuții de aici beneficiază de apă caldă non stop, dintr-o eroare, spune directorul, pentru că nu sunt cunoscute în totalitate toate circuitele instalației interioare de apă. O explicație amuzantă, datorată faptului că instalatorul care se ocupa de instalație era deținut și s-a liberat, iar în locul lui nu a rămas altcineva de specialitate. Deținuții cazați în celelalte secții beneficiază de apă caldă numai de trei ori pe săptămână, câte o oră-două seara.

La regimul de maximă siguranță deținuții s-au plâns că nu sunt scoși din camere pentru a participa la activități. Un deținut a spus că din luna iulie nu a mai participat la vreo activitate, și că singurele „cursuri” făcute au fost „unul despre stratul de ozon și unul despre Ceaușescu”. Alt deținut și-a exprimat nemulțumirea că la psiholog nu a ajuns niciodată în cei doi ani de când stă acolo.

În camera 24 (24,50 mp) cu arestați preventiv erau 8 persoane și 12 paturi instalate. Toți s-au plâns de calitatea proastă a hranei și mai ales de lipsa de variație – veșnic primesc cartofi – iar un arestat care era acolo de nouă luni a afirmat că nu a avut dreptul decât la o singură vizită, și aceea la separator, deoarece nu a avut posibilitatea de a participa la activități socio-educative. El se consideră pedepsit pe nedrept în condițiile în care penitenciarul nu-i oferă șansa să participe pentru a acumula credite.

În Secția 2 erau cazați deținuți adulți în arest preventiv, tranzit și regim deschis. În camera 23 (în carantină) erau 14 deținuți la 18 paturi. O parte dintre ei s-au plâns că nu sunt lăsați să-și aducă pastile de acasă, cu vitamine, în condițiile în care hrana de la penitenciar este proastă. Au reclamat și lipsa activităților socio-educative. Arestații preventiv s-au declarat nemulțumiți că nu primesc drept de vizită la masă, ci numai în cabine cu dispozitiv de separare în condițiile în care starea de arest preventiv se poate prelungi pentru durate considerabile. Reprezentantele asociației au întâlnit aici un bărbat care se afla de doi ani în arest preventiv.

În acest corp de clădire se furnizează apă caldă doar de două ori pe săptămână. Totuși, aspectul camerelor și al grupurilor sanitare aici era mai îngrijit, deținuții afirmând că și-au zugrăvit singuri pereții, și în unele camere se simte interesul ocupanților pentru o amenajare mai bună.

În camera 34 (33 mp, regim semideschis) care găzduia la data vizitei 10 deținuți în 18 paturi, pereții sunt zugrăviți și aspectul general e curat. Deținuții s-au declarat, nemulțumiți de calitatea slabă a mâncării, de lipsa de vitamine – un deținut a cerut să primească măcar câte un măr la masă, ca în Londra unde a stat el închis patru luni – iar un alt deținut insulino-dependent a cerut să fie scos la muncă nemulțumit că a fost declarat inapt de către doctor, deși el a muncit în libertate chiar așa cu diabet.

În Secția 3 erau cazați minorii de sex masculin. Camerele au un aspect îngrijit, pereții sunt zugrăviți și chiar pictați cu diverse peisaje sau figurine. Paturile sunt făcute foarte ordonat, domnește un spirit cazon, la intrarea în fiecare cameră minorii sunt aliniați, drepți și așteaptă să fie „inspectați”. Majoritatea sunt destul de crispați, chiar și când rămân în cameră numai cu reprezentantele APADOR-CH. În camera 6 erau patru minori repartizați în regim închis. Ei au afirmat că ies zilnic la activități socio-educative, dar niciunul nu merge la școală, din diverse motive. Situația e întâlnită și în alte camere cu minori, la regim semideschis sau la arestați preventiv. Mulți au declarat că au făcut cerere să fie înscriși la școală, dar nu au fost incluși în vreo clasă. Majoritatea abia dacă au 3-5 clase.

Conform șefei serviciului socio-educativ deținuții minori care ajung în penitenciar în timpul anului școlar pierd anul, din cauza faptului că nu vin însoțiți și de foaia matricolă. Totuși, în unitate sunt minori care stau acolo de mai mult de un an și tot nu au fost școlarizați. Explicația conducerii ar fi aceea că minorii ori nu au acte doveditoare că au absolvit un număr de clase ori că au mai multe clase decât cele organizate în penitenciar.

Izolatorul

Pentru abaterile disciplinare minorii primesc diverse pedepse, de la interzicerea pachetului la „izolare de comunitate”. Atât conducerea penitenciarului cât și minorii se feresc să numească această formă de pedeapsă „izolare” – pentru că în cazul minorilor este interzisă prin lege – totuși ea se practică, iar judecând după aspectul camerelor de izolare acestea pot fi încadrate la tratamente inumane și degradante.

Există la parterul secției 3 camere destinate izolării. Sunt mici, mizere, întunecoase, fără aer sau lumină naturală, în care abia încap două paturi suprapuse. Într-o nișă laterală au câte un WC turcesc. Două din cele trei camere erau ocupate la momentul vizitei. În camera 39 era cazat singur un tânăr aflat într-o stare vizibilă de surescitare, dar care susținea că e mulțumit că stă singur acolo (a afirmat că el a cerut) pentru că nu se înțelege cu nimeni din restul camerelor. În cameră era frig pentru că nu există geam, ci doar un grilaj care acoperă fereastra mică de deasupra paturilor. Tânărul execută o pedeapsă în regim de maximă siguranță. În camera 38, la fel de mizeră și friguroasă ca și 39, erau doi tineri. Nu merg la școală, iar unul dintre ei spune că nu a fost niciodată la școală nici în libertate.

În Secțiile 4, 5 și 6 sunt cazate femeile – în același corp de clădire, cel mai nou din penitenciar.

Camerele femeilor sunt curate, dar majoritatea aglomerate. În camera 34 (regim deschis) sunt 12 deținute și 12 paturi, în camera 45 (regim deschis) sunt 17 paturi și tot atâtea deținute. În acest corp de clădire ușile de la camerele cu regim deschis și semideschis erau deschise, dar femeile preferau să stea în paturi pentru că era frig. Deținutele s-au plâns că cele care dorm în patul de la al treilea nivel cad noaptea din pat și se lovesc. Au mai afirmat că orarul de apă caldă nu le permite tuturor să se spele, în cele două ore de la 20.00 la 22.00. Corpul pentru femei are și o frizerie, la care tunde una dintre deținute. La parterul clădirii sunt cazate deținutele în regim deschis. 7 dintre ele erau plecate la muncă în oraș (la spații verzi), alte 20 lucrau la popotă.

În camera 44, regim deschis, erau cazate 9 deținute minore în 10 paturi. Deși unele erau deja de un an și jumătate în penitenciar nu au fost incluse în vreo clasă pentru alfabetizare, majoritatea absolvind doar 4 clase dar neștiind să scrie și să citească. Ele au afirmat că au făcut cerere pentru a fi școlarizare, dar nu s-a întâmplat nimic. Camera lor pare a fi singura din întregul corp dedicat femeilor care este într-o stare avansată de degradare și mizerie. Pereții sunt murdari, ușile de la toaletă sunt sparte, este frig și persistă un miros neplăcut de la WC. Saltelele sunt murdare, lenjeriile de pat la fel. De altfel, de calitatea proastă a saltelelor s-au plâns toți deținuții.

În Secția 5, la regim semideschis, deținutele majore s-au plâns de mâncarea proastă și de lipsa activităților socio-educative. Majoritatea au declarat că au făcut cursul de lucrător comercial și atât. Deținutele primesc obiecte de igienă personală o dată la 3 luni și spun că acelea care nu au familii sau nu primesc bani din afară apelează la mila celorlalte.

Deținutele se mai plâng că nu primesc permisiunea de a aduce de acasă obiecte personale pentru a-și decora camera, de exemplu perdele sau pături. Directorul spune că astfel de obiecte sunt interzise printr-un ordin ANP (2714/2008) .

Totuși, la data vizitei, în penitenciar nu se furniza căldură, deși temperaturile erau foarte scăzute, iar în camere era frig. Directorul făcea eforturi ca să achiziționeze pături pentru sezonul rece, din donații, pentru că nu avea fonduri pentru cazarmament. În aceste condiții, deținutele cereau permisiunea să își aducă pături și pilote de acasă, însă ordinul amintit le interzice asta.

În Secția 6 sunt deținutele de la maximă siguranță, arestatele preventiv și regim închis. În camera 601 sunt patru deținute la maximă siguranță care spun că nu sunt căutate de nimeni și că nu au bani pentru cumpărături, iar obiectele de igienă personală primite de la penitenciar sunt adesea insuficiente. APADOR-CH cere administrației penitenciarului să ia măsuri pentru ca cel puțin deținutele care nu sunt vizitate să primească cele necesare pentru asigurarea igienei.

2.4 Corespondență, contactul cu exteriorul

Toate secțiile au pe holuri telefoane fixe, furnizate de doi operatori diferiți. Deținuții au cartele personale și introducându-le în telefon pot afla ce credite au. Infochioșcurile, deși încă există pe unele holuri, nu mai sunt funcționale de ceva vreme.

La fiecare corp de clădire există și o cutie poștală. Conducerea unității a dat asigurări că nu ține o evidență cu scrisorile trimise de deținuți, ci doar cu cele primite.

Sectorul pentru vizite a re două încăperi destinate vizitelor la cabine cu separator (câte cinci în fiecare sală) pentru deținuții adulți. Minorii beneficiază de vizite la masă, într-o încăpere spațioasă și dotată cu mese și bănci. Minorul are dreptul să primească vizita a doi adulți și trei minori în același timp. Vizitele pentru minori durează 3 ore, câte opt într-o lună. În cazul celorlalți deținuți vizitele durează două ore și se acordă în funcție de regimul de executare a pedepsei și de creditele obținute de deținuți, între 2 și 4 pe lună.

2.5. Serviciul socio-educativ

Serviciul este subdimensionat raportat la numărul și specificul deținuților. Există 3 educatori (9 posturi prevăzute în schema de personal), 1 psiholog (5 în schemă), niciun asistent social (5 prevăzuți în schemă) și mai sunt folosiți diverși agenți cu pregătire de educatori, pe baza a ceea ce în unitate se numește „decizie zilnică”, adică sunt detașați în funcție de nevoile zilnice pentru diverse activități socio—educative cu deținuții.

Școlarizarea deținuților din penitenciarul Bacău este asigurată de 15 profesori detașați de inspectoratul șolar. La data vizitei reprezentantele APADOR-CH nu au putut vedea cursuri în desfășurare. Sălile păreau nefolosite, deși erau dotate cu bănci și scaune. Conducerea unității susține că se fac cursuri pentru clasele I – IV și V – VIII, dar senzația reprezentantelor APADOR-CH la vizitarea sălilor de curs a fost că acestea nu sunt folosite în mod frecvent. Școala are și o sală de sport și un monitor sportiv. Nici aceasta nu era folosită în momentul vizitei. Conform declarațiilor șefei serviciului socio-educativ, din totalul deținuților sunt 100 de elevi înscriși în clasele I-VIII și la modulele „a doua șansă” pentru cei care au depășit vârsta școlarizării. Raportat la numărul total de minori și tineri din penitenciar, 100 este o cifră de școlarizare mult prea mică.

Șefa serviciului a susținut că deținutele minore care au reclamat faptul că nu beneficiază de școlarizare sunt prea puține pentru a putea înființa o clasă de opt persoane, așa cum prevede legislația. În plus, cele care au deja patru clase nu pot face școală în ciclul doi, pe motiv că acest ciclu nu este organizat în penitenciar pentru femei, ci numai pentru bărbați.

Reprezentantele APADOR-CH nu au putut deduce exact dacă această decizie este una locală sau se bazează pe o prevedere legislativă, deoarece în alte unități care gestionează minori pot fi organizate clase și cu mai puțin de opt persoane, printr-o interpretare mai binevoitoare a legii educației speciale. De asemenea faptul că unii dintre minori nu au foaie matricolă când sunt aduși în penitenciar nu este un motiv suficient de serios pentru a nu-i include într-una din clasele de școală, pe durata anului școlar, măcar să asiste la ore, până când li se lămurește situația școlară.

Penitenciarul custodiază minorele deținute din toată țara (9 persoane), așa că acest aspect al școlarizării lor ar trebui îmbunătățit.

Directorul unității a afirmat că numărul mic de educatori și slaba activitate socio-educativă se datorează unui ștat de funcții vechi, neadaptat la noul profil al penitenciarului, pentru minori și tineri. Șefa secției socio-educativ a afirmat că derulează numeroase activități cu deținuții, educație civică, educație pentru sănătate (cu o componentă de educație sexuală, dar mai ales cu accent pe igiena elementară), universul cunoașterii etc.

Penitenciarul are un atelier de tâmplărie, dar în care nu se lucrează deocamdată pentru că nu există un tâmplar instructor.

În penitenciarul Bacău sunt amenajate două cluburi. La momentul vizitei, la clubul din secția pentru femei se desfășura un curs de lucrători comerciali. În biblioteca clubului erau trei deținute care ambalau felicitări pentru Crăciun făcute de ele. Deținutele, adulte, spuneau că au adesea activități de quilling (este o activitate recreativă care constă în executarea unor tablouri din fâșii de hârtie colorată), iar rezultatele muncii lor se vedeau expuse pe pereții clubului. În sala principală a clubului erau depozitate și câteva aparate pentru gimnastică, nefolosite din lipsă de spațiu, după cum a spus directorul. Clubul din secția pentru bărbați și minori este amenajat în fosta sală de dușuri, are faianță și gresie pe pereți și încă păstrează țevile de dușuri. La momentul vizitei nu se desfășura vreo activitate în club.

3. Concluzii și recomandări

APADOR-CH apreciază că noua conducere a penitenciarului face eforturi să asigure o funcționare corespunzătoare, în limitele constrângerilor bugetare, iar îmbunătățirea condițiilor din camere pare să fie într-un oarecare progres. Totuși, penitenciarul este supraaglomerat iar igiena este precară pe alocuri. O problemă majoră rămâne insuficienta implicare a deținuților în programe socio-educative și neșcolarizarea minorilor și tinerilor. Aceștia petrec prea mult timp în camere sau în curțile de plimbare fără să aibă o ocupație sau să învețe ceva util.

Asociația solicită conducerii unității să aibă în atenție următoarele aspecte, a căror rezolvare ar fi de natură să amelioreze situația actuală:

1. implicarea unui număr mai mare de deținuți minori și tineri într-o formă de școlarizare permanentă pe perioada detenției, prin interpretarea legii în favoarea acestora. Ar putea fi util schimb de experiență cu alte unități care gestionează minori (de exemplu Târgu Ocna) și care au reușit să coopteze în clase și minori care nu au acte de studii, făcându-le o evaluare sumară a cunoștințelor pentru a le putea aprecia nivelul de pregătire;

2. ameliorarea condițiilor din camerele de izolare, montarea geamurilor și igienizarea spațiilor;

3. igienizarea repetată a camerelor pentru eradicarea ploșnițelor;

4. accentuarea demersurilor pentru desemnarea unui judecător delegat temporar, pe perioada cât cel desemnat este în concediu medical;

5. diversificarea și ameliorarea calității hranei de care s-au plâns aproape toți deținuții, considerând că este total lipsită de gust și de vitamine;

6. distribuirea de prezervative deținuților, pentru a preveni răspândirea bolilor care există deja în unitate – hepatite, HIV.

APADOR-CH solicită conducerii ANP să sprijine penitenciarul în:

1. reducerea/eliminarea supraaglomerării, prin oricare din căile posibile: investiții pentru extinderea penitenciarului; demersuri pentru folosirea ca spații de detenție a clădirilor din unitățile militare dezafectate, din Bacău sau de pe raza județului Neamț;

2. îmbunătățirea capacității serviciului socio-educativ prin atragerea în sistem a unor specialiști în psihologie și educație în special pentru lucrul cu minorii și tinerii;

3. reconsiderarea Ordinului 2714/2008 care interzice introducerea de cazarmament privat în unitățile penitenciare, în condițiile în care statul nu le poate asigura deținuților un minim decent de cazarmament.

Dollores Benezic
Doina-Adelina Boboșatu

Raspuns ANP PMTBacau 2013

Raport asupra vizitei în Penitenciarul Gherla

24/09/2013/în Penitenciare /de Rasista

Pe data de 24 septembrie 2013 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Gherla și secția exterioară a acestuia situată în orașul Cluj. Vizita anterioară în Penitenciarul Gherla avusese loc în anul 2006. Cele mai importante concluzii ale vizitei s-au referit la necesitatea reabilitării pavilionului 3 și la repararea centralei termice. În timp ce cea de-a doua problemă a fost remediată în anul 2007, pavilionul 3 a rămas în aceeași stare deplorabilă, conducerea penitenciarului afirmând că nu au fost alocate resurse financiare în acest sens și că nici nu este de așteptat să se aloce în viitorul apropiat. Este însă în proces de evaluare un proiect privind construcția unui pavilion nou cu 250-300 de locuri de cazare.

1. Aspecte generale

Penitenciarul Gherla este unitate coordonatoare pentru penitenciarele din raza teritorială a Curții de Apel Cluj – penitenciarele Baia-Mare și Bistrița și penitenciarul-spital Dej. Penitenciarul are în custodie toate categoriile de persoane private de libertate având în vedere criteriile sex, vârstă și regim de executare. Bărbații adulți sunt cazați în sediul principal iar femeile şi minorii în secția exterioară a penitenciarului, amplasată în Cluj.

Directorul penitenciarului afirmă că unitatea este recunoscută cel puțin în interiorul sistemul ca fiind foarte sigură și asta din cauza faptului că aici nu a avut loc nicio evadare. Sediul din Gherla este dotat cu sistem de camere de supraveghere video pe holuri ale căror întregistrări sunt stocate timp de 3 luni pentru eventualitatea în care ar trebui vizionate anumite incidente (cum ar fi, de exemplu, intervenții în forță ale agenților sau incidente violente între deținuți). Penitenciarul are grupă de intervenție permanentă (mascați) formată din 30 de persoane. La data vizitei, decizia Administrației Naționale a Penitenciarelor privind aplicarea de ecusoane pe uniformele acestora fusese comunicată conducerii penitenciarului și urma să fie implementată. La penitenciarul Gherla nu sunt probleme legate de introducerea telefoanelor mobile în penitenciar deși nu există sistem de bruiaj și asta pentru că zidurile extrem de groase ale clădirilor ecranează semnalul de telefonie mobilă. Ca urmare, deținuții nu ar putea folosi telefoanele chiar dacă le-ar avea. Penitenciarul nu are nici sistem de alarmare audio sau video astfel că deținuții bat în ușă atunci când este nevoie de prezența unui supraveghetor.

2. Efective, spații de deținere, dotări, personal

La data vizitei numărul total al deținuților era de 1017 din care 839 la sediul principal – bărbați – și 178 la secția exterioară (femeile și minorii). După regimul de executare cele mai multe persoane private de libertate erau în regim închis – 545, în arest preventiv –161, și în regim de maximă siguranță – 114. În regim semideschis erau încadrate 77 de persoane, majoritatea femei, în regim deschis 99 de persoane iar restul de 21 nu erau încă incluși în vreun regim. Din totalul deținuților, 856 erau condamnați definitiv.

Sediul din Gherla dispune de o suprafață de teren generoasă (aproximativ 6 ha) pe care sunt amplasate trei pavilioane, o clădire administrativă, blocul alimentar și o magazie de alimente, o biserică ortodoxă și clădirile unei fabrici de mobilă. Doar pavilioanele 1 și 3 sunt folosite ca spații de deținere, pavilionul 2 găzduind școala și alte activități socio-educative.

Pavilionul 1, cel central, este o clădire veche de aproximativ 150 de ani și adăpostește majoritatea deținuților de la Gherla, mai exact bărbații din regimurile închis, maximă siguranță, și arest preventiv. Tot în acest pavilion sunt amplasate secția pentru observare-carantinare, cabinetul medical și infirmeria. Circa 850 de oameni împart spații de deținere în suprafață totală de mai puțin de 2400 mp fiecăruia dintre ei revenindu-i sub 3 mp ceea ce înseamnă supraaglomerare. Camerele sunt de două tipuri, unele mici (10-15 mp) și unele mari (de la 40 la 55 mp) și sunt dotate cu WC și chiuvetă. Sălile de duș sunt în exteriorul camerelor (deținuții sunt scoși la dușuri de două ori pe săptămână). Clădirea are trei etaje și parter fiecare nivel fiind împărțit în două tronsoane, A și B. Pe fiecare etaj sunt amenajate câte două săli de mese, una pentru fiecare tronson. Aproape toți deținuții din pavilion servesc masa aici (mai puțin cei aflați în carantină, cei bolnavi și cei considerați cu grad de risc sporit).

Pavilionul 3 este o clădire istorică, construită în secolul 16 cu trei niveluri (parter și două etaje) și aflată într-o stare de degradare accentuată. Aici sunt cazați deținuții bărbați încadrați în regim deschis, în număr de 59. Cele 19 camere, toate la fel, sunt foarte mici, de aproximativ 9 mp din care o parte ocupată de cambuză astfel că pentru folosința deținuților rămân doar aproximativ 8 mp. În camere sunt instalate de regulă 4 paturi. Grupuri sanitare compuse din WC și chiuvetă sunt doar câte unul pe etaj iar singura sală de dușuri este la parter. Toate facilitățile destinate igienei sunt insalubre. Cu toate acestea, având în vedere că majoritatea deținuților cazați aici muncesc, administrația penitenciarului a făcut o excepție la programul bisăptămânal de furnizare a apei calde astfel că deținuții de aici pot face duș în fiecare seară.

Sediul din Gherla are amenajate mai multe curți de plimbare generoase ca spațiu și dotate astfel încât deținuții pot face diverse sporturi: tenis de masă, baschet, fotbal, culturism. Spațiile amenajate pentru grefă, percheziție, vizite și vizite intime sunt curate și îngrijite (la data vizitei, băile celor două camere pentru vizita intimă erau în renovare).

Secția exterioară Cluj-Napoca se află în clădirea Palatului de Justiție din Cluj-Napoca unde sunt amplasate și Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria. Secția găzduiește femeile (din toate regimurile) și minorii (și băieți și fete). Camerele de deținere sunt amplasate într-o clădire cu 4 niveluri și sunt de diferite dimensiuni cele mai mici fiind de la aproximativ 8 mp iar cele mai mari fiind de peste 30 mp. Suprafața totală a camerelor secției exterioare este de circa 500 mp. Supraaglomerarea este și aici evidentă. Femeile pot face duș cu apă caldă de trei ori pe săptămână. Curțile de plimbare ale shecției din Cluj sunt mici și nu au nicio dotare astfel că femeile și minorii nu au ce face aici cu excepția a câțiva pași. Camerele pentru vizite, percheziție și grefă sunt curate și corect amenajate.

Și în sediul din Gherla și la secția exterioară din Cluj sunt instalate și accesibile deținuților telefoane publice, infokioşc-uri și cutii poștale. În holul central al pavilionului 1, cel mai populat, este afișat un panou cu adresele poștale și numerele de telefon ale mai multor organizații neguvernamentale din domeniul drepturilor omului precum și datele de contact ale Avocatului Poporului.

Atât iluminatul natural cât și ventilația sunt satisfăcătoare în toate secțiile. Deținuții au afirmat că pe timp de iarnă încălzirea este suficientă și că vara, când e caniculă, se deschid ușile metalice chiar și la secțiile închis și maximă siguranță (rămânând închise grilajele) pentru ca disconfortul termic să fie cât se poate de redus.

Personalul care lucrează direct cu deținuții se ridică la 393 de persoane din care 350 la Serviciul siguranța deținerii și regim penitenciar. La serviciul socio-educativ lucrează 23 de persoane. Dintre aceștia 12 sunt educatori, 4 asistenți sociali, 2 psihologi, 3 monitori sportivi, un preot ortodox și un agent tehnic. La cabinetul medical lucrează trei medici (din care unul la secția exterioară Cluj) și 16 asistenți medicali (din care 3 la Cluj). Asociația atrage atenția asupra faptului că la sectoarele socio-educativ și medical personalul este cu totul insuficient.

3. Munca deținuților

Pe parcursul anului 2013 media numărului de deținuți care munceau a fost în jur de 400 de persoane. În luna august ieşiseră la muncă 425 din care 230 cu plată (contracte de prestări servicii, în general la cusut pantofi și la salubrizare), 32 de deținuți la gospodăria agro-zootehnică (GAZ) și 160 munciseră în interiorul locului de deținere. La data vizitei dintre deținuții scoși la muncă 42 erau femei. Doar doi deținuți, bărbați în regim deschis, ieșeau la muncă neînsoțiți. Procentul de încadrare în muncă a deținuților de la Gherla (cca. 40%) este destul de ridicat față de media sistemului penitenciar. Directorul penitenciarului a afirmat că face eforturi pentru a găsi locuri de muncă pentru cât mai multe persoane și asta din două motive: sporirea veniturilor și faptul că deținuții care au de lucru sunt mai mulțumiți, mai calmi și nu creează probleme privind ordinea și siguranța locului de deținere.

4. Activitatea socio-educativă

Activitatea sectorului socio-educativ se defășoară în Pavilionul 2, o clădire în stare bună și amenajată corespunzător. Pavilionul găzduiește școala, o bilbiotecă cu 8500 de volume, cluburi, ateliere, un studio de televiziune cu circuit închis.

La cursurile școlare, ținute de 16 profesori angajați ai inspectoratului școlar, erau înscriși la data vizitei 75 de deținuți în clasele I-IX. Niciun minor nu este înscris la școală, responsabilii sectorului socio-educative afirmând că minorii stau foarte puțin aici deoarece penitenciarul găzduiește doar minori arestați preventiv. Pentru ei sunt disponibile doar cursurile de alfabetizare. 23 de femei sunt incluse într-o formă alternativă de școlarizare – A doua șansă – program care asigură dobândirea cunoștințelor aferente ciclului primar de învățământ.

Penitenciarul dispune de ateliere și organizează cursuri de calificare în meseriile: tâmplar, lucrător în construcții, lucrător în zootehnie, frizer, marochiner, Aproximativ 20% dintre deținuți au obținut sau sunt în curs de a obține o diplomă de calificare. Se pot înscrie la aceste cursuri doar deținuții care mai au de executat mai puțin de trei ani din pedeapsă. APADOR-CH consideră că această condiționare ar trebui eliminată pentru a spori șansele deținuților de a munci pe parcursul executării pedepsei.

Pe lângă profesorii, angajați ai inspectoratului, care susțin activitatea școlară, la sectorul socio-educativ mai activează 23 de angajați ai penitenciarului: 12 educatori, 5 asistenți sociali, 3 monitori sportivi, 2 psihologi, un agent tehnic și un preot ortodox. Deși numărul total de angajați nu este mic (mai ales în comparație cu alte penitenciare) trebuie semnalată lipsa de personal specializat în psihologie. Doar doi psihologi la mai mult de 1000 de deținuți este extrem de puțin mai ales având în vedere că penitenciarul găzduiește și minori și femei dar și bărbați în regim de maximă siguranță considrați cu risc pentru siguranța penitenciarului.

Preotul ortodox slujește la capela penitenciarului (care este monument istoric) dar derulează şi activități socio-educative, inclusiv ieșiri în comunitate, cu deținuții. Capela este utilizată de două ori pe săptămână și de un preot greco-catolic. Și reprezentanți ai altor culte sau organizații religioase, de exemplu „Oastea Domnului”, derulează activități cu deținuții.

5. Asistența medicală

La cabinetul medical sunt angajați 3 medici generaliști și 16 asistenți medicali. Unul dintre medici și trei asistenți își desfășoară activitatea la secția exterioară. Penitenciarul are un contract de prestări servicii cu un medic stomatolog. Doctorul prezent la cabinet la data vizitei a afirmat că personalul medical este insuficient (uneori un medic consultă mai mult de 100 de deținuți pe zi) și că resursele financiare alocate pentru medicamente ajung doar pentru a asigura tratamentul bolnavilor cronici. Același doctor a declarat că cele mai frecvente afecțiuni de care suferă persoanele private de libertate sunt cele cardio-vasculare dar și că afecțiunile psihice sunt frecvente (cel puțin un deținut din zece are o problemă de acest gen) și problematice în lipsa tratamentului de specialitate. Deficiențele de natură financiară ce pot afecta calitatea actului medical sunt parțial compensate însă, a afirmat medicul prezent la cabinet, de o foarte bună colaborare cu spitalele civile precum și de faptul că penitenciarul are în dotare o ambulanță perfomantă (primită donație de la „Oastea Domnului”) care este foarte utilă în caz de urgență.

Ca activități de prevenire a răspândirii HIV/hepatite, cabinetul medical efectueză testări rapide (niciun test nu a fost pozitiv în ultima perioadă) însă nu mai distribuie prezervative de mai bine de doi ani, mai exact de când ONG-urile care donau prezervativele nu au mai fost finanțate de Fondul Global de Luptă împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei și Malariei. APADOR-CH constată cu regret că ceea ce a însemnat un exemplu de bună practică în prevenirea infecției cu HIV și anume distribuirea pe scară largă a prezervativelor la penitenciarul Gherla, nu se mai realizează și reamintește că este mult mai ieftin să previi decât să tratezi infecția cu HIV. La momentul vizitei se puneau la dispoziție prezervative doar la camera pentru vizita intimă și câtorva deținuți (la cerere) și asta cu contribuția financiară voluntară a angajaților cabinetului medical.

6. Hrana deținuților

Blocul alimentar este amenajat și dotat corect (dispune de vestiare, dușuri cu apă caldă, toaletă pentru cei 17 deținuți care lucrează aici), vesela este într-o stare relativ bună însă aerul este irespirabil. Sistemul de ventilație nu face față cantității de abur astfel că pereții sunt umezi și mucegăți. În blocul alimentar de la Gherla se pregătește hrana deținuților de aici, a celor de la secția exterioară precum și a persoanelor din arestul Inspectoratului de poliție al județului Cluj.

În ziua vizitei, meniul de prânz consta în ciorbă de fasole cu carne și mâncare de varză. Mâncarea avea un aspect agreabil. Conform responsabilului blocului alimentar majoritatea produselor folosite la prepararea mâncării provin de la GAZ (inclusiv carnea). Deținuții primesc fiecare câte 400 de grame de pâine pe zi. Cei care muncesc primesc mai multă pâine (600 gr) iar diabeticii beneficiază de suplimente constând în mere și/sau brânzeturi.

Cei mai mulți dintre deținuții din Pavilionul 1 iau masa în sălile amenajate pe fiecare etaj și tronson. Reprezentantele APADOR-CH au vizitat una dintre săli când se servea masa și au constatat că vesela (din inox) era curată și în bună stare iar atmosfera printre deținuți liniștită. Toți au declarat că ciorba de fasole era bună chiar dacă nu prea avea carne.

Penitenciarul are o magazie de alimente în care se depozitează ceea ce se produce la GAZ și alimentele primite ca donații (la momentul vizitei se aflau acolo câteva zeci de iaurturi cu fructe care urmau să fie distribuite ca supliment diabeticilor). Magazia era curată, ordonată și depozita o cantitate impresionantă de legume și conserve (murături) de bună calitate.

Deținuții consumă și hrana primită de la aparținători și alimente cumpărate de la magazinul din incinta penitenciarelor. Se pot primi în pachet cu ocazia vizitelor 10 kg de alimente, 6 de fructe și legume și apă sau sucuri. Magazinul din incintă este bine aprovizionat cu alimente, inclusiv fructe și legume proaspete, la prețuri rezonabile (produsele destinate igienei sunt, însă, ceva mai scumpe decât în comunitate).

7. Vizita în camere, discuții cu deținuții

În sediul central al Penitenciarului Gherla au fost vizitate camere din ambele pavilioane de deținere iar reprezentantele asociației au discutat cu deținuți din regimurile maximă siguranță (inclusiv grad sporit de risc), închis și deschis.

În Pavilionul 1 , secția 6 – maximă siguranță – erau cazați la data vizitei 119 bărbați din care 13 considerați cu grad de risc sporit (GSR) pentru siguranța deținerii. În incinta acestei secții sunt amenajate birourile grupei de intevenție (30 de „mascați ”). Aceștia sunt prezenți, purtând cagule și căști, de fiecare dată când sunt deschise ușile camerelor GSR. Două dintre aceste camere, 10B și 11B au aproximativ 15 mp în care sunt instalate șase paturi. În fiecare dintre cele două camere erau cazați câte patru bărbați. Aceștia s-au exprimat apreciativ față de modul în care se comportă cu ei personalul penitenciarului și față de programul din penitenciar: o oră de plimbare sau de sport pe zi, duș de două ori pe săptămână, posibilitatea de a merge la cabinetul medical o dată pe săptămână, program la televizor până la ora 24. Dar tot ei s-au declarat nemulțumiți de lipsa de igienă a grupurilor sanitare și de calitatea mâncării. Un fost consumator de droguri, transferat aici la cerere, și care spera să se libereze într-o lună, a relatat că a cerut transferul pentru că în acest penitenciar nu se pot introduce droguri sau telefoane mobile astfel că este ferit de tentații și șansele lui de a se libera cresc. Fostul consumator de droguri nu se afla în evidența psihologilor. APADOR-CH recomandă ca deținuții foști consumatori de droguri să fie incluși în programe de consiliere psihologică.

În camera 15B erau cazați 15 deținuți încadrați în regim de maximă siguranță . În cameră, de aproximativ 45 mp, erau instalate 20 de paturi. Camera e supraglomerată chiar și în condițiile în care nu toate paturile sunt ocupate. Saltelele de pe paturi erau extrem de uzate și murdare, reprezentând adevărate focare de infecție. Și deținuții de aici au reclamat igiena precară a instalațiilor sanitare.

În secția 2 – regim închis – cei 14 deținuți din camera 13A s-au plâns de lipsa de spațiu. Ei ocupă o cameră de aproximativ 40 mp în care sunt instalate 24 de paturi. APADOR-CH consideră că nemulțumirea acestor deținuți faţă de gradul mare de aglomerare este justificată.

În Pavilionul 3 sunt cazați 59 de bărbați în regim deschis . Clădirea este atât de degradată încât este de mirare că nu se prăbușește. La momentul vizitei majoritatea celor cazați aici erau plecați la muncă, la GAZ. Reprezentantele APADOR-CH au discutat totuși cu doi deținuți aflați în camere. Aceștia erau mulțumiți că se respectă regimul de detenție și nu sunt încuiați în camere, că pot ieși la muncă și de modul cum îi tratează agenții. Au reclamat însă că în camere (extrem de mici, descrise în secțiunea 2 a acestui raport) este atât de înghesuit încât nu se poate respira noaptea. De asemenea, s-au plâns de numărul mic și de insalubritatea WC-urilor și dușurilor.

La secția exterioară Cluj reprezentantele APADOR-CH au discutat cu femei din toate regimurile cât și cu minori.

La momentul vizitei în secţia din Cluj erau deţinuţi unsprezece minori , nouă de sex masculin (dintre care doi erau în tranzit și șapte în arest preventiv) şi două minore încadrate la regim deschis.

În camera 4 din secţia pentru băieţi de aproximativ 15 mp erau montate patru paturi, ocupate de trei persoane. Aceştia au relatat că ies zilnic câte o oră la plimbare, dar că nu participă la cursuri școlare. S-au plâns de slaba calitate a mâncării şi au afirmat că nu primesc niciodată ou la micul dejun sau altceva mai consistent, ci doar obişnuitul ceai cu pâine şi gem. Camera 6, de aproximativ aceleași dimensiuni, era destul de bine întreţinută, pereţii erau proaspăt văruiţi şi podeaua era din gresie. Aici erau cazaţi doi minori care au spus că au apă caldă de trei ori pe săptămână şi că au voie să vorbească zilnic la telefon câte 20 de minute. S-au plâns de preţurile mari ale produselor de la magazin. Camerele minorilor au grupuri sanitare proprii în stare de funcționare și rezonabil igienizate.

Cele două minore erau ţinute într-o cameră cu două tinere, încadrate la regim deschis. Camera măsura aproximativ 18 mp, avea montate patru paturi pe două niveluri, saltelele erau vechi iar pereţii murdari. Deţinutele au spus că au apă caldă de ori pe săptămână şi apă rece tot timpul. Grupul sanitar era separat de restul camerei printr-o uşă şi era prevăzut cu chiuvetă, WC turcesc şi duş, toate în stare de funcționare. Minorele au afirmat că pot ieși la curtea de plimbare doar de două ori pe zi (deşi erau încadrate la regim deschis și ar fi trebuit să iasă la plimbare ori de câte ori doresc) deoarece trebuie să traverseze secții de deținere pentru alte regimuri. APADOR-CH semnalează că nu se respectă prevederile regimului deschis de detenţie şi cere clarificarea situaţiei acestor deţinute.

Într-una din camerele de la regim deschis erau cazate 12 femei în 12 paturi, supraetajate pe 3 niveluri, pe o suprafaţă de aproximativ 20 mp. Camera nu era prevăzută cu geam, lumina fiind asigurată tot timpul de un bec. Nu există ventilație naturală în această cameră. Alimentele sunt păstrate în cameră, pe un raft improvizat, în lipsa unui spațiu/frigider pentru depozitare. Deţinutele s-au plâns de lipsa de spaţiu, de calitatea mâncării, de frig pe timpul iernii şi de faptul că nu primesc învoiri pentru a-şi vedea copiii şi familiile. Multe dintre femeile cazate aici ies la muncă la salubrizare pe timpul nopții. S-au declarat mulțumite că pot munci (pentru fiecare două nopți lucrate li se scade o zi de executat din pedeapsă).

În camera 16 de izolare de pe secția de maximă siguranţă era cazată o tânără singură. Camera, de cca. 8 mp, era prevazută cu două paturi supraetajate, saltelele erau vechi și mucegăite iar pereţii murdari. Grupul sanitar nu era despărţit de uşă sau perdea de restul camerei, de aceea mirosul de la WC-ul turcesc persista în toată camera. Pentru a împiedica puțin mirosul să se răspândească deţinuta acoperise gaura WC-ului cu o sticlă de plastic. Tânăra a afirmat că alesese să stea singură în cameră pentru că nu se înţelegea cu restul deţinutelor care au, în mare parte, probleme psihice făcând convieţuirea foarte dificilă. Nu avea televizor în cameră astfel că pentru a trece timpul mai repede citea și scria. Încă o femeie se afla la izolator, în camera 14, dar aceasta nu la cerere ci datorită unei sancțiuni pentru automutilare.

În una din curțile de plimbare ale secției exterioare Cluj, reprezentantele asociației au întâlnit trei femei considerate cu grad sporit de risc . Toate trei prezentau caracteristici ale unor probleme de natură psihică. Vorbeau aproape incoerent nereușind să răspundă unor întrebări simple (de exemplu ce au primit de mâncare la prânz – era aproximativ ora 17), prezentau multiple urme vizibile ale unor automutilări și își schimbau brusc starea de spirit de la disperare profundă la veselie nejustificată. APADOR-CH consideră că aceste trei femei au nevoie urgentă de consult și tratament psihiatric și apreciază că starea lor de sănătate mintală le-a adus în situația de a-și executa pedepsele în regim de maximă siguranță – GSR.

Concluzii și recomandări:

1. Penitenciarul Gherla, atât în sediul central cât și în secția exterioară, este supraaglomerat în condițiile în care există, cel puțin la sediu, spații care ar putea fi amenajate pentru a fi locuite. Există, de asemenea teren pe care să poată fi construite clădiri noi. Ca urmare, APADOR-CH solicită conducerii penitenciarului să reamenajeze spațiul construit iar ANP să asigure resursele financiare necesare pentru noi construcții.

2. Asociația consideră condițiile de detenție din Pavilionul 3, în care sunt cazați bărbații în regim deschis, ca inumane și degradante. Deținuții suferă din lipsă de spațiu vital dar și din cauza mizeriei și a numărului insuficient de grupuri sanitare. APADOR-CH cere ca această clădire să nu mai fie folosită ca spațiu de deținere și solicită mutarea imediată a persoanelor cazate aici. Clădirea respectivă, monument istoric în al cărei subsol au fost întemnițați deținuți politici poate fi recondiționată și introdusă în circuitul turistic.

3. APADOR-CH atrage atenția din nou asupra problematicii bolilor psihice în sistemul penitenciar și recomandă ANP să întreprindă demersuri pentru a angaja sau contracta serviciilor unor medici psihiatri.

Alte concluzii și recomandări sunt incluse în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Doina-Adelina Boboșatu

Raspunsul ANP in acest caz

Raport asupra vizitei la Penitenciarul de Minori şi Tineri Târgu Mureş

23/09/2013/în Penitenciare /de Rasista

La data de 23 septembrie 2013 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Târgu Mureș.

Aspecte generale, spațiul de deținere, personal

Din anul 2009 Penitenciarul Târgu Mureș a fost reorganizat devenind dintr-un penitenciar cu regim închis pentru adulți o unitate care cazează preponderent minori și tineri, de sex masculin. Totuși, penitenciarul este și de tranzit astfel că nu sunt excluse situațiile ca pentru perioade foarte scurte de timp, până la definitivarea afacerilor judiciare, să fie deținute și femei. De asemenea, în secția exterioară sunt deținuți exclusiv majori bărbaţi care ajută la creşterea animalelor şi cultivarea terenului agricol.

Clădirea penitenciarului este foarte veche, din anul 1884, astfel încât condițiile de cazare nu mai respectă actualele standarde legale de deținere și cu atât mai mult pe cele pentru deținerea de minori și tineri. La momentul vizitei erau deținuți în PMT Târgu Mureș 461 de persoane (inclusiv în secția exterioară), capacitatea legală de deținere (respectând standardul de 4 mp/ deținut) fiind de numai 234 de persoane, astfel că penitenciarul deține dublul capacității sale. Din datele furnizate de conducerea penitenciarului rezultă că instituţia dispune de aproximativ 858 mp spaţiu destinat numai deţinerii, în consecinţă fiecărui deţinut i-ar reveni 1,85 mp spaţiu personal. Dacă se ia în considerare şi numărul mare de paturi din camere care restrânge şi mai mult spaţiul liber, ar rezulta că fiecărui deţinut îi revine în PMT Târgu Mureş suprafaţa propriului pat. APADOR-CH critică nivelul excesiv de mare al supraaglomerării din PMT Târgu Mureş şi solicită conducerii penitenciarului şi ANP să găsească soluţii urgente pentru amenajarea spaţiului de deţinere astfel încât fiecărui deţinut să-i revină cei 4 mp spaţiu personal recomandaţi de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT).

Penitenciarul are un corp de clădire destinat deținerii și unul pentru sectorul administrativ, numai în cel de-al doilea fiind făcute îmbunătățiri și renovări astfel că birourile angajaților și popota sunt foarte bine întreținute. Prin contrast, corpul destinat deținerii este nerenovat. În plus, nu are amenajate săli de mese iar minorii și tinerii servesc masa în camere, în propriile paturi eventual, pentru că o masă de două persoane cu care sunt prevăzute unele dintre camere nu poate deservi un număr de 13-14 deținuți câți sunt cazați într-o cameră.

Conducerea penitenciarului a afirmat că minorii și tinerii provin din treisprezece județe ceea ce împiedică familiile unora dintre deținuți să-i viziteze constant mai ales că majoritatea sunt persoane cu venituri mici care nu-şi permit plata transportului și eventual a unui pachet consistent pentru deținut. Directorul penitenciarului a aproximat că doar o treime dintre deținuți sunt vizitați constant. Acest fapt îngreunează reintegrarea în familie și societate a minorilor și tinerilor.

Directorul instituţiei a mai a afirmat că este foarte greu să se lucreze cu minorii și tinerii pe partea de reintegrare socială datorită lipsei de educație a acestora, mulți neștiind nici măcar să-și asigure igiena personală. Problemele comportamentale îi determină şi să distrugă puţinul mobilier și echipament din camere, iar lipsa resurselor financiare ale penitenciarului împiedică înlocuirea lor.

Personalul penitenciarului care vine în contact direct cu detinuţii era la data vizitei de 125 de persoane la serviciul siguranța deținerii, 7 cadre la sectorul medical (doi medici şi cinci asistenţi) şi 15 la sectorul socio-educativ. Conducerea penitenciarului a admis că inclusiv numărul de agenţi este insuficient ceea ce le creează dificultăţi în asigurarea corespunzătoare a ordinii. Totuşi, norma recomandată de CPT este ca fiecărui agent de la serviciul operativ să nu-i revină mai mult de cinci deţinuţi, ori în PMT Târgu Mureş fiecărui agent îi reveneau la momentul vizitei între trei şi patru deţinuţi. Asociaţia nu identifică nicio problemă la acest aspect. Insuficienţa numărului de angajaţi este însă reală în ce privește sectorul medical și socio-educativ, nevoia de suplimentare a numărului de angajați fiind recunoscută atât de reprezentanții acestor sectoare dar și de conducerea penitenciarului, singurul motiv invocat fiind lipsa fondurilor pentru a angaja personalul necesar.

Directorul penitenciarului a spus că anul acesta avusese loc un singur deces, al unui deţinut din categoria tineri, o sinucidere prin spânzurare. Întrebat dacă Comisia comună a Ministerului Sănătăţii şi Miniterului Justiţiei s-a întrunit, conform prevederilor în vigoare, pentru a ancheta decesul, a răspuns că niciodată această comisie nu s-a deplasat la penitenciar şi că, în consecinţă, nu ştiu de existenţa acestei comisii. În cazul de faţă se desfăşurase procedura standard cu investigare din partea Parchetului.

Penitenciarul nu are o grupă de intervenţie specială (mascaţi), dar are echipament special în dotare pentru intervenţii în forţă în situaţii limită. Echipamentul cuprinde (baston, tomfa, spray lacrimogen, fără arme). Mijloacele de imobilizare constau în cătuşe de metal şi plastic, iar pentru deţinuţii de la grad sporit de risc se folosesc şi lanţuri, numai pentru cazurile speciale care necesită astfel de măsuri (deţinuţi cu tentative de evadare, spre exemplu), după cum a afirmat conducere penitenciarului.

Penitenciarul nu dispune de sistem de alarmare vizuală sau sonoră, ci se bate în uşă. Sistemul de supraveghere video constă în camere instalate numai pe holurile secţiilor de deţinere.

Blocul alimentar

Pentru masa de prânz se pregătea supă cu paste, iahnie de fasole cu costiţă, iar pentru seara salată orientală. Responsabilii de la blocul alimentar au afirmat că norma de carne pentru fiecare minor este de 100 gr/zi şi că minorii primesc ou la micul dejun o dată la câteva zile, dar nu şi legume sau fructe proaspete.

Pentru deţinuţii de religie musulmană carnea de porc era înlocuită cu carne de vită, iar pentru bolnavii cu diabet se pregătise separat supă de pui. Aceştia din urmă primeau şi un supliment de alimente – brânză, pâine şi măr.

Penitenciarul nu are săli de mese, astfel că toţi deţinuţii servesc masa în camere. Asociaţia califică acest aspect drept tratament degradant şi solicită conducerii penitenciarului găsirea unor soluţii urgente pentru amenajarea de săli de mese.

Blocul alimentar era relativ curat. Instalaţia de aerisire funcţiona dar este veche şi chiar și cu geamurile încăperii deschise aerul se păstra foarte umed. De altfel şi podeaua blocului alimentar era acoperită cu apă. Responsabilii de la blocul alimentar au dat de înţeles că aceste condiţii de muncă le afectează în mod real starea de sănătate. Aerul umed şi igrasia de la blocul alimentar sunt aspecte prezente în majoritatea penitenciarelor din ţară, prin urmare ANP ar trebui să găsească soluţii de îmbunătăţire a situaţiei, spre exemplu prin înlocuirea instalaţiilor de aerisire cu unele noi.

Sectorul medical

Cabinetul medical şi infirmeria sunt situate la parterul corpului de deţinere, în secţia 1.

Personalul de la sectorul medical număra un medic generalist, un medic stomatolog, patru asistenţi medicali şi un asistent de farmacie. Permanenţa este asigurată şi pe timpul nopţii de unul dintre asistenții medicali.

Reprezentantele asociaţiei au discutat cu medicul generalist prezent la cabinet la momentul vizitei care a afirmat că personalul medical este insuficient. A spus că în general problemele medicale ale minorilor şi tinerilor sunt provocate de neadaptarea la mediul carceral şi de aici apar o serie de probleme. În cazul majorilor problemele provin din faptul că nu se hrănesc corespunzător (admite că minorii sunt mai bine hrăniţi). Datorită stresului provocat de detenţie au loc o serie de acte agresive între deţinuţi sau de autoagresiuni.

Medicul a afirmat că 70 de deţinuţi sunt diagnosticaţi cu probleme psihice şi urmează tratament corespunzător, dar că, în fapt, mult mai mulţi suferă de astfel de boli. Tocmai datorită acestui număr mare de pacienţi penitenciarul a contractat un psihiatru care se deplasează periodic la cabinet pentru consultaţii şi tratament. APADOR-CH atrage atenţia conducerii penitenciarului că este nevoie ca toţi deţinuţii suspectaţi de afecţiuni psihice să fie diagnosticaţi şi trataţi corespunzător şi că lipsa fondurilor nu trebuie să constituie un motiv pentru a-i exclude de la acest tratament.

Penitenciarul nu desfăşoară program de tratament pentru foştii consumatori de droguri, medicul a afirmat că deţinuţii sunt transferaţi aici după ce adicţia ar fost tratată. Erau însă înregistraţi ca foşti consumatori de droguri, autodeclaraţi, 23 de deţinuţi, 11 minori şi 9 tineri. Dintre aceştia unii sunt luaţi în evidenţă şi cu boli psihice şi urmează tratamentul psihiatric.

O parte dintre bolnavii psihic erau cazaţi la « observator psihici », o cameră cu 15 paturi pe 3 etaje, ocupată de 11 persoane. Camera avea aproximativ 24 mp. Bolnavii au confirmat că se află sub tratament medicamentos constând din calmante. Numai unul dintre ei a spus că mergea la psiholog. Au mai spus că singura lor activitate zilnică este ieşirea la curtea de plimbare. Camera avea un televizor care se închidea la ora 22:00.

Prezervativele se distribuie numai la camera intimă iar conducerea penitenciarului a spus că acestea nu au mai fost distribuite în penitenciar din anul 2010 de când organizaţiile neguvernamentale de profil au încetat să le mai doneze. Asociaţia solicită atât conducerii ANP, dar şi conducerii penitenciarului să introducă în buget o linie separată destinată achiziţionării de prezervative întrucât costul acestora este mult mai redus decât tratamentul pentru bolile cu transmitere sexuală.

Sectorul socio-educativ

PMT Târgu Mureş avea 15 angajaţi la sectorul socio-educativ, din cei 19 prevăzuţi în schema de personal. Dintre cei 15 unul era în concediu de maternitate, deci numai 14 lucrau efectiv la momentul vizitei. Împărţirea pe profesii era aceasta : 4 psihologi, 9 educatori, un preot ortodox şi directorul (cu atribuţii administrative).

Personalul a spus că activităţile de recreere (inclusiv o tabără) sunt desfăşurate în perteneriat cu o organizaţie neguvernamentală. Activităţile urmează un calendar lunar, iar ieşirile în comunitate sunt în număr de trei, deţinuţii fiind scoşi prin rotaţie la activităţi. Întrucât penitenciarul nu dispune de suficiente maşini şi buget pentru transport, ieşirile în comunitate se fac pe jos, ceea ce limitează numărul de deţinuţi dintr-un grup şi nici nu-şi permit să facă deplasări îndepărtate din motive de siguranţă.

Atelierul de prelucrare a lumânărilor şi sesiunile de informare asupra riscurilor contactării HIV sunt desfăşurate tot de o organizaţie neguvernamentală care se deplasează periodic la penitenciar.

Ieşirile în comunitate se fac şi la cinema-ul din Târgu Mureş şi la grădina zoologică cu care penitenciarul colaborează foarte bine.

Penitenciarul dispune de o sală de forţă unde zilnic deţinuţi de la toate regimurile (inclusiv cei de la maximă siguranță) ies în grupe de câte 12, prin rotaţie.

Dintre cursurile de calificare cel mai frecvent desfăşurate de PMT Târgu Mureş erau cele de tâmplar, zidar, alimentaţie, frizer. 14 deţinuţi absolviseră ultimul curs de frizer şi urma examinarea.

În secţia 4 exista o cameră absolut goală despre care conducerea penitenciarului a declarat că e utilizată ca şi club pentru activităţi. Reprezentantele APADOR-CH nu văd cum, în aceste condiţii, camera poate fi folosită la vreo activitate. Pentru acelaşi scop era destinată o altă cameră din secţia 5 care în plus dispunea de câteva bănci.

Penitenciarul are o bibliotecă cu un număr mare de volume, ţinută însă sub cheie şi la care se ajunge abia după trecerea prin alte trei camere : sala educatorilor, sala unde se întrunesc comisiile, sala de calculatoare (folosită şi pentru consilierea psihologică). Nu este de mirare că numai un număr de aproximativ 15 cărţi pe lună sunt împrumutate de către deţinuţi, aşa cum a afirmat personalul responsabil cu biblioteca.

Şcoala

Şcoala penitenciarului are numai două săli de curs unde se desfăşoară ore pentru clasele 1-9. La momentul vizitei erau înscrişi în noul an şcolar 89 de elevi. Cursurile urmau să înceapă în data de 30 septembrie deşi în comunitate şcoala începuse deja, însă conducerea penitenciarului a pus întârzierea pe seama necesităţii ca sălile să fie igienizate şi amenajate corespunzător întrucât aici pe timpul verii fusese organizat un curs de calificare. Din lipsă de spaţiu, orele de liceu erau ţinute într-un club separat, în secţia 5. În cele două săli de clasă ale şcolii orele se organizau la comun (clasa întâi cu a 2-a, a 3-a cu a 4-a ş.a.m.d.).

Pentru anul şcolar ce urma să înceapă erau planificate cursuri pentru clasele 1-9, deşi erau elevi care absolviseră clasa a 9-a în această vară și își doreau să continue cu clasa a 10-a. Directorul serviciului socio-educativ a afirmat că pentru clasa a-10-a nu au fost suficiente cereri de înscriere astfel încât clasa să se organizeze. Condiţia este ca o clasă să cuprindă minim 8 şi maxim 12 elevi. APADOR-CH atrage atenţia că această condiţie privează deţinuţii de dreptul la educaţie; învăţământul special, aşa cum este organizat şi în cadrul PMT Târgu Mureş, permite ca o clasă să cuprindă şi mai puţin de 8 elevi, dacă situaţia o cere. Nici lipsa spaţiului nu este un motiv pentru a refuza organizarea unei clase şi asociaţia solicită conducerii penitenciarului să acorde prioritate găsirii de spaţii pentru amenajarea de săli de clasă conform cererilor.

Pentru fiecare an şcolar fiecare deţinut primea 30 de zile-câştig la liberare. Personalul penitenciarului a identificat acest sistem de recompensare ca fiind descurajant pentru deţinuţi având în vedere că recompensa în zile câștig este mult mai bună în cazul în care deţinutul munceşte, mai ales când este vorba de minori (o zi câștig la o zi lucrată).

La întrebarea reprezentantelor asociaţiei dacă au avut în vedere că deţinuţii minori pot urma cursuri şi la şcolile din comunitate, directorul sectorului socio-educativ a afirmat că nu sunt cazuri pentru că nu au existat cereri în acest sens. Asociaţia solicită conducerii penitenciarului ca minorii să fie informaţi asupra acestei opţiuni.

Vizita în sectorul de deţinere

La momentul vizitei erau deţinuţi în penitenciar un număr de 461 de persoane, de sex masculin, dintre care 58 minori, 312 tineri şi 91 majori.

Sectorul pentru deţinere era amenajat în şase secţii, distribuite astfel:

Secţia 1: regim închis – tineri şi majori; aici se păstra o cameră liberă pentru femeile sosite în tranzit;

Secţia 2: regim închis şi regim semideschis – minori

Secţia 3 : regim semideschis – tineri

Secţia 4 : regim maximă siguranţă, grad sporit de risc şi arest preventiv – tineri şi majori

Secţia 5 : regim semideschis – tineri

Secţia 6 : gospodăria agro-zootehnică – majori în regim deschis

Cei 461 detinuţi erau distribuiţi astfel pe regimuri : 85 în arest preventiv, 66 la regim deschis, 250 la regim semideschis, 45 la regim închis, 12 la regim maximă siguranţă. Trei deținuți erau încă neincluși în vreun regim ei fiind în perioada de observare-carantinare.

Grupurile sanitare ale camerelor de deţinere nu sunt prevăzute cu duşuri, ci doar cu chiuvete şi toalete. Fiecare secţie are o sală de duş comună unde deţinuţii sunt scoşi în grup pentru baie.

În secţia 5 este amenajată o cameră unde sunt frigidere în care deţinuţii îşi pot păstra alimentele primite de la aparţinători sau cumpărate de la magazinul penitenciarului.

Vizita în camere

Un deţinut de la camera “observator psihici” a cerut să vorbească cu reprezentantele asociaţiei. Acesta avea vîrsta de 21 de ani şi era încadrat la regimul semideschis. S-a plâns că la PMT Târgu Mureş i-au fost întocmite mai multe rapoarte de incident în special datorită unui agent care “îl terorizează” şi îl provoacă mereu pentru a-i crea probleme. În semn de protest tânărul a spus că a apelat în mai mult rânduri la acţiuni de automutilare (s-a tăiat pe mâini, urmele erau vizibile la data vizitei) a înghiţit linguri şi a încercat să se spânzure de cinci ori. A afirmat că a înaintat mai multe plângeri şi către conducerea penitenciarului şi către judecătorul delegat, dar nu i s-a răspuns la niciuna. Consideră că toate scrisorile pe care le trimite în afara penitenciarului sunt deschise la indicaţiile acestui agent de penitenciar care îl tratează necorespunzător. A mai afirmat că a fost lovit de acest agent în mai multe rânduri, chiar pe holul penitenciarului, imagini care au fost stocate şi pot fi verificate. Asociaţia cere conducerii penitenciarului să-l identifice pe agentul de care a povestit tânărul şi să verifice dacă acuzaţiile foarte grave ale acestuia sunt adevărate, mai ales că, aşa cum a afirmat deţinutul, probe ar putea fi regăsite chiar în imaginile stocate de camerele video. De asemenea, asociaţia solicită ca o atenţie deosebită să fie acordată persoanelor cu probleme psihice alături de tratamentul psihiatric şi consiliere psihologică, astfel încât tentativele de suicid să fie prevenite.

La regimul de maximă siguranţă, în secţia 4, reprezentantele APADOR-CH au vizitat una dintre camere. La momentul vizitei era ocupată de patru deţinuţi tineri care împărțeau 6 paturi dispuse pe 3 etaje, cu suprafaţa de aproximativ 8 mp. Geamurile ferestrelor fuseseră scoase chiar la cererea deţinuţilor, urmând a fi remontate în scurt timp pentru că vremea începuse să se răcească. Tinerii au afirmat că nu sunt scoşi la alte activităţi în afara plimbării zilnice de o oră şi că mâncarea este de calitate proastă. Pentru respectarea standardului de 4mp/deţinut asociaţia recomandă ca această cameră să rămână mobilată numai cu două paturi şi deci populată cu maxim doi deţinuţi.

În aceeasi secţie era şi izolatorul penitenciarului, o cameră cu două paturi, suficient de mare pentru a caza şi mai mult de două persoane şi era neocupată la momentul vizitei. Camera era însă insalubră, rece, cu saltele de o calitate foarte proastă. Reprezentanții penitenciarului au afirmat că minorii nu sunt sancționați cu izolarea.

În secţia 2 unde erau cazaţi minori în regim închis şi semideschis aerul era greu de respirat. Reprezentantele asociaţiei au vizitat camera 3 (minori în regim semideschis). Camera era supraaglomerată: în 21 de paturi pe 3 niveluri erau cazaţi 14 minori, pe o suprafaţă de aproximativ 30 mp. Aceştia au declarat că deşi sunt cazaţi în regim semideschis, uşile se închid în timpul mesei (ora 13 :00) şi seara la ora17 :00, până a doua dimineaţă. Nici condiţiile şi nici regimul de detenție nu sunt respectate în acst caz, fiecărui minor revenindu-i aproximativ 2 mp, chiar mai puţin având în vedere numărul mare de paturi din cameră. Asociaţia recomandă ca al treilea rând de paturi să fie scos şi atrage atenţia că în cei 30 mp ai camerei nu ar trebui cazate mai mult de 7-8 persoane pentru a se respecta standardul de 4 mp/deţinut. Pentru respectarea regimului de detenţie uşile ar trebui să rămână deschise pe toată durata zilei şi se recomandă găsirea urgentă de soluţii în acest sens. Minorii au declarat că au participat la cursul de confecționat lumânări în fiecare zi de vineri timp de câteva luni, că ies în curtea de plimbare iar la cinema şi fotbal sunt scoşi doar cei fără rapoarte de incident.

A fost vizitată şi o cameră cu minori cazaţi în regim închis. Aerul era și aici greu de respirat. Camera avea o suprafată de aproximativ 20 mp şi 9 paturi pe trei etaje şi era ocupată de cinci minori. Aceştia s-au declarat mulţumiţi de calitatea mâncării, însă au declarat că în afară de ieşirea la curtea de plimbare nu prea participă la activităţi. Saltelele, ca în tot restul penitenciarului, erau vechi, de o calitate proastă.

Penitenciarul are patru curţi de plimbare, amenajate la etajul clădirii, de circa 100 mp, acoperite cu plasă metalica. Nu există posibilitatea desfăşurării niciunei activităţi în aceste curţi.

PMT Târgu Mureş are şi deţinuţi încadraţi la grad sporit de risc, în secţia 4. Reprezentantele asociaţiei au vizitat una dintre aceste camere unde erau cazaţi 5 deţinuţi, tineri, în 15 paturi, suprapuse pe 3 niveluri. Nu toate paturile aveau saltele, iar cele care existau în paturile folosite erau de o foarte proastă calitate, vechi, denivelate şi murdare. Camera avea aproximativ 18 mp. Deţinuţii au declarat că sunt mulţumiţi de calitatea mâncării şi că pot telefona aparţinătorilor zilnic, dacă au credit pe cartelă. Totuşi, reclamaţii au fost aduse pentru lipsa de activităţi. APADOR-CH solicită conducerii penitenciarului ca şi deţinuţii din regimuri cu condiţii mai restrictive de detenţie să fie scoşi pe cât posibil la activităţi în vederea reintegrării sociale.

Vizite, corespondenţă, munca deţinuţilor, alte drepturi

Minorii au dreptul la două vizite pe săptămână de câte trei ore fiecare. Aceştia beneficiază de vizită doar la masă şi pot fi vizitaţi de maxim doi adulţi şi doi minori în acelaşi timp. Pachetul primit de la aparţinători este deschis în prezenţa acestora şi poate conţine maxim 10 kg alimente, 6 kg fructe şi legume, 20 l apă şi suc. Conducerea penitenciarului a afirmat că mare parte dintre minori provin din familii dezorganizate şi numai 30% dintre ei sunt vizitaţi.

Penitenciarul are o spălătorie proprie unde lenjeria de pat şi hainele deţinuţilor sunt spălate o dată la două săptămâni.

Camera intimă era curată, corespunzător amenajată ; aici se găseau şi prezervative.

PMT Târgu Mureş are o biserică ortodoxă în incintă, dar directorul instituţiei a afirmat că şi preoţi de alte confesiuni vin la penitenciar la cererea deţinuţilor (în general catolici şi reformaţi).

Deţinuţii muncesc atât la gospodăria agro-zootehnică, în penitenciar pentru activităţi de curăţenie sau la blocul alimentar, dar şi în comunitate. În comunitate se lucrează în activităţi de curăţare a parcurilor oraşului sau la serele municipalităţii. În penitenciar există două puncte de lucru (asamblare derulatoare electrice şi cutii de carton). La momentul vizitei din cei 461 de deţinuţi 102 munceau (aproximativ 22% din efectiv). 52 dintre ei erau remuneraţi pentru munca depusă (14 munceau în penitenciar, 32 în comunitate şi 6 la gospodăria agro-zootehnică). La munca în penitenciar erau înscrişi 12 tineri şi 2 majori, la cea din comunitate 22 tineri şi 10 majori, iar toţi cei 6 muncitori de la gospodăria agro-zootehnică erau majori. Restul de 50 deţinuţi care munceau nu erau remuneraţi ci răsplătiţi sub alte forme, spre exemplu prin zile câştig (dintre aceştia 33 erau din categoria tineri, 2 minori şi 15 majori).

Cutia poştală este amplasată la parterul corpului de deţinere şi accesul la aceasta era permis zilnic, deţinuţii depunând singuri scrisorile în cutie.

Fiecare secţie are câte un telefon, iar costul convorbirilor sunt suportate de deţinuţi. Penitenciarul are şi trei infokioşcuri, în secţiile 3, 4 şi 5, fiind disponibile numai deţinuţilor din aceste secţii. Conducerea penitenciarului a spus că este planificată instalarea de infokioşcuri şi în secţiile 1 şi 2.

Reprezentantele asociaţiei au vizitat şi magazinul penitenciarului. Vânzătorul care a spus că era angajat acolo de două luni nu fusese vizitat în această perioadă de vreo comisie care să verifice preţurile. Fiecare deţinut poate să cheltuiască săptămânal la magazin 400 lei. Preţurile erau destul de asemănătoare cu cele din comunitate, excepţie făcând produsele pentru igiena personală sau pentru curăţenie, care costau aproape dublu. Legume şi fructe proaspete nu se găseau în magazin la momentul vizitei, cu excepţia a câtorva mere, însă angajatul magazinului a afirmat că sistemul de comenzi funcţionează bine şi sunt aduse orice fel de produse atunci când deţinuţii le cer. Asociaţia recomandă ca preţurile de la magazinul penitenciarului să fie frecvent verificate pentru ca produsele să nu coste mai mult decât ar costa în mod normal în comunitate, mai ales cele atât de necesare deţinuţilor cum sunt produsele pentru igiena personală.

Concluzii şi recomandări :

APADOR-CH critică nivelul excesiv de mare al supraaglomerării din PMT Târgu Mureş şi etajarea paturilor pe trei niveluri. Solicită identificarea şi amenajarea altor spaţii care să fie destinate deţinerii şi scoaterea celui de al treilea rând de paturi, mai ales că în multe dintre camere acestea nu erau ocupate.
Asociaţia recomandă acordarea de atenţie deosebită tuturor deţinuţilor cu probleme psihice, diagnosticarea şi acordarea de tratament corespunzător.
APADOR-CH solicită conducerii penitenciarului să ia măsuri pentru a angaja personal calificat pe posturile disponibile în schema de personal atât pentru sectorul medical, cât şi pentru cel socio-educativ.

Alte concluzii şi recomandări sunt incluse în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Doina-Adelina Boboşatu

Raspunsul ANP in acest caz

Consumatorii de droguri în arest preventiv, o abordare din perspectiva drepturilor omului

09/09/2013/în Penitenciare, Speciale /de Rasista

Raportul de față conține concluziile documentării și analizei informațiilor și opiniilor disponibile în privința condiției consumatorilor de droguri aflați în arest preventiv. Cercetarea a fost realizată în cadrul proiectului „Consumatorii de droguri în arest preventiv: o abordare din perspectiva drepturilor omului” finanțat de Open Society Foundations și executat de către Romanian Harm Reduction Network, având drept partener principal Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România –Comitetul Helsinki și ca parteneri instituționali Inspectoratul General la Poliției Române și Administrația Națională a Penitenciarelor.

Scopul proiectului este de a atrage atenția factorilor de decizie asupra utilității reducerii aplicării măsurii de arestare preventivă consumatorilor de droguri în România având în vedere premisa că, cel puțin în unele cazuri, măsurile terapeutice sunt mai eficiente decât încarcerarea și constatarea că alternativele încarcerării sunt aplicare rar în cazul consumatorilor de droguri.
Raportul conține o trecere în revistă a principalelor prevederi privitoare la aplicarea măsurii de arestare preventivă în cazul consumatorilor de droguri, punctele de vedere ale consumatorilor de droguri și opiniile experților asupra procedurilor și efectele prevederilor juridice privitoare la consumatorii de droguri în arest preventiv. Pe baza datelor analizate a fost elaborată o serie de concluzii și recomandări pentru ameliorarea legislație actuale, a procedurilor și practicilor legate de aplicarea măsurii de arestare preventivă a consumatorilor de droguri.

Primul capitol conține informații generale și analiza cadrului legal al prevederilor care reglementează arestarea preventivă și a aplicării sentințelor judiciare asupra infracțiunilor legate de droguri.
Al doilea capitol include observații pe marginea datelor statistice și asupra beneficiilor și costurilor aplicării măsurii de arestare preventivă consumatorilor de droguri, asupra legislației românești antidrog și temele asociate. În secțiunile dedicate punctelor de vedere al experților am dorit să acoperim toate instituțiile și funcțiile implicate în reținerea preventivă a consumatorilor de droguri. Astfel, folosind interviuri nestructurate, am documentat opiniile judecătorilor, procurorilor, polițiștilor, avocaților și doctorilor cu privire la detenția preventivă.
Al treilea capitol prezintă viziunea consumatorilor de droguri asupra detenției preventive dintr-o perspectivă extrem de personală: propriile lor experiențe. Această secțiune cuprinde informații despre condițiile de detenție, relațiile dintre investigatori și cei investigați, uneori despre abuzurile și violările procedurilor cărora le-au căzut victimă cei intervievați. Astfel, în câteva interviuri, discuțiile s-au centrat pe abuzurile din partea poliției și a procurorilor, constând în special în presiuni psihologice pe baza articolului 16 din Legea nr. 143/2000, amenințări și insulte, interzicerea tratamentului,
blocarea accesului la probe, folosirea sevrajului ca mijloc de a obține declarații.
Capitolul patru conține analiza jurisprudenței CEDO privitoare la încălcările articolului 5 (dreptul la libertate și siguranță) din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Scopul acestui capitol este de a oferi exemple din jurisprudența europeană în aplicarea măsurii de detenție preventivă și considerentele care au motivat deciziile și soluțiile CEDO.
Ultima secțiune conține concluzii și recomandări formulate pe baza analizei întregului volum de informații strânse și se încheie cu propuneri care vor fi supuse atenției factorilor de decizie pentru a ameliora legislația și practicile actuale privind aplicarea măsurilor de arest preventiv.

Ca reprezentanți ai societății civile, credem că este de datoria noastră să atragem atenția autorităților statului și a opiniei publice asupra anumitor realități sau situații care, din punctul nostru de vedere, reprezintă încălcări voluntare sau involuntare ale drepturilor omului și de a cere autorităților să supună analizei informațiile prezentate și de a lua măsurile necesare pentru a ameliora procedurile și practicile actuale în aplicare măsurii de detenție preventivă consumatorilor de droguri.

Descarcă raportul în format PDF

Raport asupra vizitei la Penitenciarul Mărgineni

28/08/2013/în Penitenciare /de Rasista

În ziua de 28 august 2013, două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Mărgineni, din comuna I.L. Caragiale, județul Dâmbovița. Vizita anterioară a avut loc pe 29 martie 2006.

1. Aspecte generale

În penitenciarul de maximă siguranţă se găseau, la data vizitei, 922 de deţinuţi, toți bărbați, din care 22 de tineri şi 4 minori aflaţi în tranzit. Din numărul total, 240 erau în detenţie preventivă și 12 neincluși în vreun regim. 180 de deținuți sunt încadrați la maximă siguranță, 444 la regim închis, 20 semideschis și 26 de deținuți în regim deschis, care lucrează la Gospodăria Agrozootehnică (GAZ).

Capacitatea legală de deţinere a unităţii în cele trei pavilioane este de 2547 mp, adică 636 locuri (la 4 mp/deţinut), iar numărul paturilor instalate este de 1172, ceea ce conduce la un spațiu în medie per deținut de numai 2,80 mp. Faţă de vizita anterioară din 2006, când penitenciarul găzduia peste 1.200 de deținuți, s-a constatat o reducere a numărului de persoane deţinute, dar raportat la capacitatea de cazare problema supraaglomerării rămâne una stringentă. Indicele de ocupare depăşeşte cu mult capacitatea maximă a penitenciarului conform datelor furnizate de conducerea penitenciarului, la data vizitei.

Problema aprovizionării cu apă curentă, constatată și la vizitele anterioare din 2002 și 2006 rămâne tot nerezolvată, deși între timp s-au mai făcut niște investiții în reabilitarea rețelei de apă: s-au înlocuit pompe și conducte la propriul sistem de alimentare, și penitenciarul a fost racordat la rețeaua publică a comunei Caragiale. Totuși, din declarațiile conducerii și rețeaua comunală are sincope în aprovizionare, mai ales în perioada de vară. În prezent penitenciarul are două surse de apă potabilă – un puț de mare adâncime care nu poate asigura un debit constant permanent pentru nevoile instituției, și rețeaua comunală, cu limitele ei. Prin urmare deținuții nu beneficiază de apă curentă decât de trei ori pe zi, câte o oră-două. Apa caldă pentru baia deţinutilor este asigurată o dată pe săptămână, prin centrala proprie. Lipsa apei reci întreține un nivel precar al igienei și generează nervozitate și nemulțumiri în rândul deținuților, mai ales în camerele cu mai mult de 20 de persoane silite să folosească un singur grup sanitar.

Numărul total al cadrelor este de 346, din care 247 lucrează în sectorul operativ (20 în grupa de intervenții). Unitatea are 65 de posturi vacante, între care şi cel de director, conducerea fiind asigurată de un director interimar. Conform declarațiilor judecătorului delegat, unitatea a avut în șapte ani nu mai puțin de opt directori, cel din prezent fiind interimar de doi ani.

Comparativ cu vizita anterioară, când peste 600 de deţinuţi erau angrenați în producerea mobilei pentru Regia autonomă Multiproduct, acum numai 20 de deținuți lucrau într-un atelier al penitenciarului: uși din lemn sau legătorie manuală de carte. Desființarea, în 2010, a regiei Multiproduct este regretată atât de personalul închisorii, cât și de unii dintre deținuți care au lucrat acolo. În prezent clădirea fostei fabrici de mobilă – proprietate a AVAS –, aflată în incitanta penitenciarului, este într-o stare avansată de degradare .

20 de detinuţi lucrează la deservire şi alţi 26 la GAZ, la grădina în suprafață de aproape 4 hectare situată lângă penitenciar. Penitenciarul nu mai are contracte de colaborare cu nicio altă entitate juridică din care să poată obține venituri proprii în acest moment, ci doar contracte sporadice cu persoane fizice care solicită diverse produse de tâmplărie efectuate în atelierul penitenciarului.

2. Vizita in penitenciar

Penitenciarul are trei pavilioane pentru cazarea deținuților, două dintre ele fiind într-o stare avansată de degradare și necesită reparații capitale urgente. Pavilionul 1, cel mai bine întreținut, are patru secții în care sunt deținuții în regim închis și de maximă siguranță. În Pavilionul 2 sunt cazați arestații preventiv, iar în pavilionul 3 sunt deținuții care lucrează la grădină, în regim deschis. Pavilioanele 2 și 3 sunt cele mai degradate. Prin contrast, clădirea administrativă a penitenciarului arată foarte bine.

2.1. Blocul alimentar

La momentul vizitei, tocmai se servea masa de prânz. În blocul alimentar era un singur un deținut, care curăța cartofi, și cazanele de inox goale, în care se preparase mâncarea. Meniul nu era afișat, iar când a fost adus, la cererea reprezentantelor APADOR-CH, a reieșit că fusese modificat din cauza lipsei dovleceilor. Meniul din ziua respectivă era compus din ciorbă de fasole cu carne, tocană de cartofi la felul doi, iar pentru seară era prevăzut să se servească tocană de legume și orez cu lapte. Igiena în blocul alimentar este precară, pe fondul unor lipsuri cronice de materiale de curățenie, dar și din cauza lipsei investițiilor din ultimii ani. Recipientele cu detergent pentru curățenie erau goale (trei din patru), pe jos cimentul era spart pe alocuri și alunecos din cauza grăsimii acumulate, în aer persista un miros neplăcut care ulterior a fost identificat ca venind de la wc-ul folosit de deținuți (din incinta blocului alimentar), în care era imposibil de respirat. Aparatul de curățat cartofi și cel de tocat zarzavat erau ruginite și într-o stare de degradare ce ar fi rebuit să le scoată demult din uz, la fel și ceaunul în care se prăjește carnea sau se topește slănina. Vestiarul deținuților era și el într-o stare de igienă precară, iar pe raftul pe care era ținut orezul pentru masa de seară mișunau gândaci. Conducerea penitenciarului a motivat igienă precară din blocul alimentar prin lipsa fondurilor pentru detergent și prin faptul că momentul vizitei a survenit chiar după prepararea mesei.

Unii deținuți cu care au stat de vorbă reprezentantele APADOR-CH s-au plâns de calitatea mâncării. De altfel unele dintre bidoane se întoarceau cu mâncare la bucătărie, semn că masa fusese refuzată, iar deținuții aveau pe mese în camere mâncare cumpărată sau de la pachet. Singurul aliment care arăta și mirosea bine erau franzelele pe care penitenciarul le primește de la o brutărie cu care are contract. Directorul penitenciarului a afirmat că face eforturi mari, în condițiile restricțiilor bugetare, să asigure necesarul de hrană zilnic pentru deținuți.

2.2. Camerele de detenţie. Pavilionul 2

Cei 240 de arestați preventiv din Penitenciarul Mărgineni sunt cazați în Pavilionul 2, o clădire în care nu s-au mai făcut reparații deloc în ultimii ani, pe motiv că este cuprinsă în planul de reparații capitale și conform legii, până la începerea lucrărilor nu mai e permisă nicio cheltuială de capital. Totuși, în condițiile în care fondurile pentru recondiționarea clădirii întârzie, viața celor privați preventiv de libertate a devenit inacceptabilă.

În camera 58 de exemplu, nu mai mare de 20 de mp, în cele 21 de paturi suprapuse pe trei niveluri trăiesc 21 de persoane. Pereții sunt murdari, deținuții plângându-se că în calcarul depus pe pereți s-au aciuat ploșnițele de care nu mai scapă. Conducerea susține că în limitele bugetare a făcut câteva dezinsecții, dar fără efect. Grupul sanitar se află într-o stare avansata de degradare, are igrasie pe pereți, un singur wc de tip turcesc iar din conductele de apă picură apa pe jos. Pentru că apa curge doar de trei ori pe zi, câte o oră după cum spun deținuții, ei o strâng într-un butoi de 60 de litri, din care toarnă în wc cu o cană sau o folosesc la alte nevoi. Alături de wc, un alt butoi, plin cu apă, era folosit pe post de răcitor, în apă pluteau un pepene și câteva pungi cu mâncare. Pe niște sfori atârnau rufe puse la uscat, deținuții afirmă că își spală singuri lenjeria și rufele, cum pot, în ligheane.

Pe lângă lipsa apei, deținuții s-au plâns şi de calitatea mâncării, de lipsa medicamentelor, de faptul că deși sunt arestați preventiv și ar trebui să beneficieze de prezumția de nevinovăție, sunt tratați totuși ca deținuți în regim de maximă siguranță, având voie doar la „două ore de aer”, adică la o plimbare pe zi în curtea interioară. Curtea de plimbare nu are niciun acoperiș iar în caz de soare puternic, ploaie sau ninsoare deținuții nu sunt protejați. Ei au declarat că sunt scoși o dată pe lună la așa-zise activități socio-educative și atunci sunt puși să completeze niște formulare cu întrebări, din care nu învață nimic. Doar se bifează o activitate.

Deși fiecare avea patul lui la momentul vizitei, deținuții au afirmat că au fost zile în care au dormit și câte doi în pat, cât timp au fost 24 de deținuți în cameră. Există și situația în care deținuții mai bătrâni nu pot urca în paturile de sus, și preferă să doarmă cu alți deținuți în paturile de jos.

Situația medicamentelor a fost semnalată de deținuți ca fiind o problemă stringentă. Ei au afirmat că medicul nu dă niciodată medicamente pe loc, și atunci când fac cerere să li se cumpere medicamente pe banii lor, aprobarea vine cu întârziere.

Fereastra camerei fusese scoasă din balamale în primăvară, iar deținuții s-au plâns că noaptea a început să fie frig fără ea. Ferestrele sunt remontate în septembrie, conform declarațiilor deținuților, în toate camerele. Conducerea susține că scoaterea ferestrelor s-a făcut la cererea deținuților, ca să aibă mai mult aer.

Deținuții au mai semnalat faptul că nu au primit de trei luni săpun sau hârtie igienică, iar detergent pentru curățarea camerelor nu-și amintesc să fi primit anul acesta.

Pe holul secției erau montate mai multe telefoane fixe, racordate la o rețea privată de telefonie. Deținuții le pot folosi pe baza unei cartele, dar s-au plâns că sunt prea scumpe convorbirile, cele 40 de minute la care au dreptul zilnic îi costă 50 de ron. Telefoanele nu sunt prevăzute cu panouri de izolare, astfel încât orice convorbire poate fi ascultată de gardieni sau de alți deținuți.

2.3 Pavilionul 1, Secția 4 de maximă siguranță

Secția în care sunt ținuți deținuții cu grad de risc este mai bine întreținută, iar camerele sunt mai mici, cu mai puține paturi. Există camere cu 7-8 paturi sau cu două sau trei. Deși condițiile de igienă sunt mai bune, lipsa apei dă naștere și aici la aceleași improvizații pentru ca grupurile sanitare să poată fi folosite.

Pe holurile secției sunt montate același tip de telefoane ca și la Pavilionul 2, singurul care asigură o oarecare confidențialitate fiind cel montat în curtea de plimbare aferentă secției de maximă siguranță. Curtea este lungă și fără alte dotări în afară de o bancă și un umbrar de plexiglas. Nu există sistem de alarmare, atunci când un deținut are nevoie de ceva bate în ușă. Deținuții de aici sunt încătuşaţi la fiecare scoatere din camere (cu excepţia curţii de plimbare), inclusiv la vizite şi sunt însoţiţi de agenţi cu cagule.

„Mascații” sunt o prezenţă constantă în întrega secţie, iar cu ocazia vizitei s-a putut constata că ordinul ANP pentru montarea ecusoanelor cu numere de identificare pe uniformele mascaților nu a ajuns încă la cunoștința conducerii penitenciarului și deci nici nu a fost pus în aplicare. Există număr de identificare numai pe cască, la spate însă de cele mai multe ori intervenția nu se face cu cască ci doar cu cagule. APADOR-CH cere ANP să verifice dacă deciziile sale cu privire la renunţarea la cagulă, inscripţionarea pe cască şi obligaţia de a purta ecusoane la vedere sunt aplicate în toate penitenciarele.

Cazul Alexandru Valentin Toboșaru

Reprezentantele asociației au discutat cu Alexandru Valentin Toboșaru care a relatat că în ziua de 8 august 2013, colegul său de cameră A.C.N. și-a bătut un cui în cap, moment în care a intervenit grupa de ”mascați” a penitenciarului, care a acționat în forță. Ulterior și el a amenințat că se va tăia cu o oglindă la gât. În timpul acțiunii, unul dintre agenții din grupa de intervenție l-a călcat pe Al. Toboșaru pe mâna stângă în zona încheieturii și i-a aplicat mai multe lovituri pe spate. Așa cum rezultă din dosarul medical al deținutului în urma incidentului Al.Toboșaru a suferit o contuzie la mâna stângă și i-a fost pusă o atelă gipsată. Pentru leziunile suferite deținutul a solicitat eliberarea unui certificat medico-legal, document care la data vizitei nu se afla la dosarul medical. Din relatările deținutului și a colegului său de cameră A.C.N, acest incident nu a fost filmat de către angajații penitenciarului, fapt ce ridica suspiciuni asupra modului de a acționa a trupei de intervenție. La data de 14 august 2013 pe fondul unui refuz de a intra în camera de deținere, grupa de intervenție a acţionat din nou, De data aceasta Al. Toboșaru a fost culcat la podea şi a suferit o contuzie la genunchiul drept. I s-a pus o atelă gipsată. Aceasta intervenție a fost filmată de angajații penitenciarului. La momentul vizitei Al. Toboșaru purta o fașă elastică la genunchi și se deplasa cu ajutorul unei cârje. Din fișa medicală a deținutului a reieșit că acesta a mai suferit în anul 2010 o entorsă la genunchiul drept și a fost supus unor controale ortopedice de-a lungul anilor.

Incidentele în care a fost implicat deținutul Al.Toboșaru au survenit în contextul unor neînțelegeri cu alți deținuți și a revoltei acestuia că angajații penitenciarului nu intervin pentru a stopa aceste conflicte. Este într-adevăr greu de crezut că un psiholog la peste 900 de deținuți poate gestiona aceste manifestări specifice mediului penitenciar, în contextul unui număr mare de deținuți cu tulburări de comportament de tip antisocial.

În contextul acestei stări conflictuale existente între diferiți deținuți APADOR-CH consideră că este necesar ca reprezentanții penitenciarului să găsească soluții alternative de a pune capăt conflictelor dintre deținuți, iar forța să fie folosită doar ca ultimă soluție. Asociația recomandă filmarea tuturor intervențiilor grupei de mascați pentru a se putea analiza daca intervenția era justificată și mai ales modul de a acționa a membrilor grupei de intervenție.

2.4. Asistenţa medicală

Serviciul medical este asigurat de un singur medic şi 8 asistenţi medicali, dintre care un asistent farmacist, un tehnician dentar și unul registrator. Când medicul este în concediu, cum era și la momentul vizitei, este suplinit de un asistent medical coordonator.

Asistentul a declarat că deținuții sunt trasportați pentru consultații la Policlinica Târgoviște, dar care nu are medici pentru toate specializările, și atunci se mai apelează și la spitalele din alte penitenciare sau la cele civile apropiate. O situație semnalată atât de asistent, cât și de directorul penitenciarului este aceea că unii medici din policlinică refuză să mai consulte deținuți pe motiv că unii dintre aceștia au reclamat în trecut personalul medical sau au dat diverși medici în judecată. Acesta ar fi motivul pentru care durează foarte mult programarea unui deținut la un consult la policlinică.

Dat fiind raportul disproporționat între numărul deținuților și personalul medical al penitenciarului, numărul consultațiilor zilnice este foarte mare – 166 în medie pe zi lucrătoare. Asta ar însemna cam 2-3 minute pentru fiecare deţinut ceea ce impietează, în mod evident, asupra calităţii actului medical. APADOR-CH solicită măsuri urgente pentru asigurarea asistenței medicale corespunzătoare.

La infirmerie există și șapte paturi pentru deținuții cu diverse afecțiuni ce necesită supraveghere, precum și două camere de izolare pentru cei cu boli contagioase. Asistentul afirmă că nu s-au mai făcut în ultimii ani testări pentru depistarea virusului HIV sau a hepatitei, și nici nu se dau prezervative deținuților, deși chiar cu o zi înainte de vizita APADOR-CH avusese loc o agresiune sexuală asupra unui deținut, care fusese transportat la IML pentru consultație și constatare.

APADOR-CH cere asigurarea distribuirii de prezervative pe durata detenţiei, fie direct în camerele de detenţie, fie prin intermediul cabinetului medical, fără nicio formalitate sau evidenţă. Este cea mai simplă şi mai puţin costisitoare metodă de prevenire a bolilor cu transmisiune sexuală.

2.5. Activitatea cultural – educativă

Personalul compartimentului este compus din 13 cadre (inclusiv preotul ortodox), din care un psiholog, un asistent social, șase educatori şi patru agenți. Conducerea penitenciarului admite că un singur psiholog este insuficient la numărul mare de deținuți și că practic există deținuți care trec prin penitenciar fără să fie văzuți vreodată de psiholog.

Programele uzuale educative derulate de ANP sunt, teoretic, în curs și aici, dar practic cea mai mare parte a deținuților nu sunt cuprinși în vreunul. Directorul afirmă că nu pot fi derulate programe educative de calificări în diverse meserii cu deținuții închiși în regim de maximă siguranță, pentru că nu se încadrează, conform legislației, în categoria celor care mai au puțin timp până la liberare. În plus, cei care sunt în arest preventiv nu sunt nici ei eligibili pentru calificări, neavând încă stabilită pedeapsa. Întrebați ce fac toată ziua, deținuții din arest preventiv au spus că nu fac nimic, în afară de activitățile curente – masă, plimbat în curte sau curățenie. Unul dintre ei a spus că nici pe preot nu l-au văzut vreodată.

În Pavilionul 1 este amenajat un club cu două camere – una pentru activități diverse și una dotată cu o masă de ping pong. La momentul vizitei APADOR-CH clubul a fost deschis și după toate aparențele nu fusese folosit demult. Directorul admite că pusese masa de ping pong în urmă cu două săptămâni, dar că nu știe cum s-o folosească pentru că nu poate organiza un campionat între deținuți, cei de la maximă siguranță neavând voie să interacționeze între camere.

Conducerea penitenciarului a afirmat că nu a mai făcut angajări din 2009 și că are multe posturi neocupate atât la serviciul socio-educativ, cât și la alte compartimente, și că acestea rămân neocupate din două motive: unele sunt blocate prin ordonanță de urgență la nivel național, iar altele nu se ocupă fiind neatractive pentru aboslvenții școlilor de poliție sau de gardieni.

APADOR-CH consideră că neatragerea în activități educativ-culturale a deținuților împiedică reinserţia socială a acestora, dar mai ales contribuie la menținerea unei stări de spirit negative în rândul deținuților. În plus, în unele camere nu există nici televizor sau alte surse de informare. Asociația recomandă diversificarea programelor educative şi ocupaţionale pentru deţinuţi;

2.6 Judecătorul delegat

Judecătorul delegat se află la al treilea mandat – este de 7 ani în funcție în Penitenciarul Mărgineni. Acesta s-a plâns de penuria de consumabile, aspect semnalat și de directorul închisorii. A afirmat că acordă audiențe zilnic unui număr mare de deținuți – 4300 de audiențe numai în 2012 – și că este informat ori de câte ori există incidente în penitenciar, în special dacă există intervenții ale grupelor de „mascați”. Aceștia, conform directorului, înregistrează cu cameră video intervențiile, iar înregistrările pot fi vizualizate la cererea judecătorului delegat. Totuși, mai mulți deținuți s-au plâns că judecătorul delegat nu le-a dat răspunsuri la problemele semnalate, dar nici nu au făcut plângeri scrise la acesta, ci numai verbale.

2.7. Atelierul de tâmplărie

20 dintre deținuți lucrează în atelierul penitenciarului. Confecționează uși din lemn, sculptează figurine de șah sau leagă cărți pentru Universitatea București. Atmosfera în atelier pare a fi una dintre cele mai relaxate din unitate.

Conducerea penitenciarului afirmă că a devenit foarte greu în ultima vreme să mai găsească deținuți cu pedepse pretabile la activitățile de deservire sau pentru a fi folosiți la lucru. Majoritatea celor închiși la Mărgineni sunt condamnați pentru trafic de droguri, de persoane sau crimă organizată, infracțiuni incompatibile cu activitățile lucrative în penitenciar.

2.8. Magazinul

Magazinul din incinta penitenciarului este foarte bine aprovizionat, inclusiv cu fructe și legume și legume proaspete, și are prețuri similare cu cele de supermarket. Majoritatea deținuților aveau în camere mâncare sau produse cumpărate, chiar dacă unii se plângeau că prețurile sunt mari.

3.Concluzii şi recomandări

În penitenciar este vizibilă starea de nervozitate a deținuților, generată de condițiile proaste de detenție, de lipsa apei, de calitatea slabă a hranei, de supraaglomerare și de lipsa activităților alternative.

APADOR-CH recomandă următoarele:

rezolvarea problemelor legate de aprovizionarea cu apă;
urgentarea alocării fondurilor necesare pentru reparații capitale la Pavilionul 2;
igienizarea blocului alimentar sau, ca măsură alternativă, externalizarea serviciului (contracte cu firme de catering). În acest fel, administraţia penitenciară ar fi degrevată de obligaţiile de procurare a materiilor prime şi de pregătire a hranei şi s-ar elimina suspiciunile privind cantitatea şi calitatea alimentelor folosite (în principal carnea).

Alte concluzii și recomandări sunt incluse în raport.

Nicoleta Popescu
Dollores Benezic

Raspunsul ANP la acest raport

Raport asupra vizitei în Penitenciarul Rahova- Bucureşti

17/07/2013/în Penitenciare /de Rasista

La data de 17 iulie 2013 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Rahova- Bucureşti. Vizita a avut ca obiectiv întâlnirea deţinutului Ninel Viorel Onţică al cărui caz este în atenţia organizaţiei de mai mulţi ani deoarece pe timpul detenţiei a fost de mai multe ori privat de tratamentul cu metadonă (substitut legal care îi era furnizat chiar de o instituţie a statului, Centrul de Asistenţă Integrată în Adicţii – CAIA – Obregia, din subordinea Agenţiei Naţionale Antidrog). Un alt aspect pe care s-a concentrat vizita au fost condiţiile de în care sunt deţinuţi minorii. Raportul conţine şi informaţii actualizate referitoare la penitenciar.

Cazul Ninel Viorel Onţică

Reprezentantele asociației au discutat cu Ninel Viorel Onțică care se plânge că nu primește tratament adecvat afecțiunii de care suferă, şi anume dependență de opiacee. Ninel Onțică, fost consumator de heroină, se afla în tratament substitutiv cu metadonă de ani buni (tratament acordat inclusiv în interiorul sistemului penitenciar, mai exact la penitenciarul Giurgiu ) când la începutul lunii aprilie a.c. s-a prezentat la arestul central al DGPMB pentru a executa un rest de pedeapsă. În mod abuziv responsabilii arestului i-au întrerupt tratamentul, acordat la vremea respectivă de Agenția Națională Antidrog prin CAIA Obregia. Ninel Onțică a rămas în arestul poliției aproximativ trei luni până când au fost lămurite anumite asptecte juridice referitoare la perioada de timp rămasă de executat. În toată această perioadă, s-a simțit rău și a făcut numeroase demersuri pentru a i se administra metadona (Raportul APADOR-CH cu privire la perioada în care Onțică a fost privat de tratament în arestul poliției poate fi consultat aici http://www.apador.org/show_report_nf.php?id=283 ). Pe data de 28 iunie el a fost transferat la Penitenciarul Rahova de unde, deoarece Onțică a declarat că este dependent de opiacee, a fost trimis la Penitenciarul-Spital Rahova. Pe 1 iulie penitenciarul-spital l-a transferat înapoi cu recomandarea administrării unor calmante dar și a continuării tratamentului substitutiv cu metadonă, recomandare care nu specifica și doza care trebuie administrată. Din cauza acestei omisiuni, asistenta medicală de la cabinetul penitenciarului l-a trimis înapoi la penitenciarul-spital. În fișa medicală a lui Ninel Onțică se consemnează un nou consult la data de 2 iulie în urma căruia recomandarea medicală este doar administrarea de calmante, nu și continuarea tratamentului substitutiv. La Penitenciarul Rahova lui Onțică i-au fost administrate calmantele dar pentru că în continuare susţinea că nu se simte bine, a fost trimis încă de două ori la penitenciarul-spital. Pe data de 5 iulie a.c. medicul neurolog i-a prescris calmante mai puternice iar pe 16 iulie i-a menținut prescrierea și a notat în fișă că nu se poate institui tratament cu metadonă deoarece au trecut mai mult de 3 luni de la întreruprea administrării.

APADOR-CH atrage atenția că tratamentul substitutiv este în mod explicit prevăzut în Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1216/2006 privind modalitatea de derulare a programelor integrate de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru persoanele aflate în stare privativă de libertate, consumatoare de droguri şi că neacordarea asistenței medicale adecvate în detenție intră sub incidența Art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Minorii

La data vizitei minorii (19, toți băieți, toți arestați preventiv) erau cazați în Secția 1 care g ăzduiește și minori și tineri. Secția are instalate 48 de paturi în 12 camere din care 3 sunt destinate deținuților minori iar restul tinerilor. Una din camerele pentru minori vizitată de reprezentantele APADOR-CH avea aproximativ 20 mp şi opt paturi instalate, numai şase dintre acestea fiind ocupate. Este evident că nici secţia pentru minori şi tineri a Penitenciarului Rahova nu face excepţie de la situaţia frecventă a supraaglomerării. Asociaţia recomandă ca în camere să rămână instalat un număr corespunzător de paturi astfel încât să se respecte standardul de 4 mp per deţinut şi să se evite condamnările în lanţ ale României de către CEDO pentru nivelul inacceptabil al supraaglomerării din penitenciare.

Camerele sunt în stare relativ bună și sunt suficient aerisite și luminate natural. Fiecare cameră are grup sanitar propriu constând în WC turcesc și un duș. Apă caldă se furnizează de două ori pe săptămână. Secția este în imediata apropiere a cabinetului medical, are un club propriu și acces la o curte de plimbare mică, de aproximativ 20 de mp. Pe hol sunt amplasate și cutia poștală și telefoanele, pentru o convorbire fiecăruia dintre minori fiindu-i alocate maxim 20 de minute (evident, doar dacă dispun de resurse financiare). Doi educatori sunt prezenți zilnic în secție și desfășoară activități pe parcursul dimineții iar periodic minorii sunt consiliați de un psiholog (în momentul vizitei acesta se afla în secție). Nu sunt disponibile niciun fel de cursuri școlare deși unii minori stau aici și câteva luni de zile. APADOR-CH sugerează organizarea unor cursuri intensive de alfabetizare (de 3 luni) iar dacă acest lucru nu este posibil, atunci includerea unor activităţi similare în programele clubului. Ieșirea la aer se face după prânz timp de aproximativ o oră. Minorii cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH s-au declarat mulțumiți de condițiile de deținere. Unul dintre băieți suferă de o afecțiune psihică evidentă pentru oricine. Responsabilii secției au afirmat că tulburările lui de comportament (agresiuni, distrugeri) sunt frecvente deși se află sub tratament medicamentos și este consultat periodic de un medic psihiatru la Penitenciarul-Spital Jilava.

Asociația recomandă evaluarea psihiatrică a tuturor deţinuţilor minori, identificarea celor cu tulburări serioase (în afara stressului inerent privării de libertate ca atare) şi acordarea tratamentului adecvat pentru fiecare caz.

Aspecte generale despre penitenciar

Penitenciarul Rahova are rol coordonator pentru zona București. O mare parte dintre deținuți sunt aici doar în tranzit. Mai mult de jumătate dintre deţinuţi erau arestaţi preventiv la momentul vizitei. Sunt cazaţi numai bărbaţi, iar minorii sunt ţinuţi aici numai provizoriu până îşi rezolvă afacerile judiciare. La data vizitei numărul total de deţinuţi era de 1654, din care 1575 majori, 60 tineri şi 19 minori. Penitenciarul este împărţit pe şapte secţii cu următoarele regimuri de detenţie: maximă siguranţă (8 deţinuţi), închis (359 deţinuţi), semideschis (126 deţinuţi), deschis (135 deţinuţi, o parte la ferma Bragadiru), arest preventiv (926 deţinuţi) şi neincluşi (179 deţinuţi).

În penitenciarul Rahova este prezentă tot timpul o echipă de intervenţii (mascaţi) folosită, conform conducerii penitenciarului, ca forţă de descurajare. Echipamentul mascaţilor este prevăzut cu un număr de identificare pe caschete, dar numai pe spate, ceea ce face aproape imposibilă identificarea membrilor grupei de intervenţie de către deţinuţii împotriva cărora se recurge la forţă. Ca mijloace speciale de imobilizare penitenciarul foloseşte cătuşe din plastic, legarea mâinilor la spate sau, în cazuri mai rare (o dată, de două ori pe an) lanţuri sau centură de imobilizare.

Conducerea penitenciarului a afirmat că în ultimul an au avut loc doar două incidente grave: un deces (sinucidere) şi un caz de automutilare.

Reprezentantele asociaţiei au mers şi la izolatorul penitenciarului care după ultima vizită a CPT a fost reamenajat astfel încât să corespundă standardelor. Camera era curată, neocupată la momentul vizitei, avea instalate patru paturi şi o suprafată de aproximativ 20 mp.

Vizita în camere

Reprezentantele APADOR-CH au vizitat secţia pentru arestaţi preventiv. Una dintre camere avea aproximativ 18 mp şi 10 paturi instalate, toate ocupate la momentul vizitei (majoritatea camerelor penitenciarului Rahova au aceeaşi dimeniune şi acelaşi număr de paturi instalate). Fiecărui deţinut îi revin mai puţin de 2 mp spaţiu personal ceea ce indică un grad foarte mare de supraaglomerare (recomandarea CPT pentru România este de minim 4mp/ deţinut). Sistemul de alarmare este unul primitiv (se bate în uşă), iar deţinuţii s-au plâns de preţurile foarte mari de la magazinul penitnciarului. Ei au afirmat că apă rece au în permanenţă şi apă caldă de două ori pe săptămână, câte o oră. Activităţile pe care au spus că le desfăşoară erau cele de la clubul socio-educativ şi ieşirile la curţile de plimbare.

La secţia de maximă siguranţă în una dintre camere erau amplasate patru paturi, toate ocupate, într-o suprafaţă de aproximativ 15 mp. În cameră era televizor iar deţinuţii au spus că au ca activităţi ieşirile zilnice la curtea de plimbare şi cele de la clubul de forţă. Uneori dau teste de cunoştinţe generale şi participă la evenimente organizate în penitenciar. Şi aici deţinuţii s-au plâns de preţurile mari de la maganizul din penitenciar. Au mai spus că sunt încătuşaţi tot timpul când sunt transportaţi în afara penitenciarului, spre exemplu la instanţă şi că ei călătoresc într-un compartiment special al maşinii, separat de deţinuţii încadraţi la alte regimuri. S-au plâns că pe timpul iernii este frig în cameră.

În curţile de plimbare ale penitenciarului Rahova, pe langă dimensiunile foarte mici, de aproximativ 25 mp, singura activitate ce poate fi desfăşurată este mersul în cerc. Curţile sunt acoperite cu plase metalice. Conducerea penitenciarului a motivat existenţa plaselor prin necesitatea de a evita eventuale evadări întrucât zidul delimitator al penitenciarului este situat foarte aproape de curţi.

Asistența medicală

Penitanciarul Rahova are cabinet medical general şi câte unul pentru fiecare secţie. Personalul este alcătuit din doi medici generalişti, un stomatolog şi 14 asistenţi (dintre care un asistent de farmacie şi un asistent dentar). La momentul vizitei ambii medici erau prezenţi la cabinetul medical general. Unul dintre ei a spus că cele mai frecvente afecţiuni cu care sunt în evidenţă şi sub tratament deţinuţii sunt diabetul, bolile cariovasculare şi afecţiunile psihice; aproximativ 90 de persoane erau înregistrate cu astfel de probleme medicale. Tratament cu metadonă primeau numai doi deţinuţi, iar programul de schimb de seringi fusese închis deoarece nu existau cereri. Urgențele medicale sunt transferate la Penitenciarul-Spital unde fie sunt internate fie orientate către spitale civile.

Blocul alimentar, magazinul

Pentru masa de prânz se pregătea ciorbă de legume şi ghiveci de legume cu carne de porc (fără a fi porţionată). Pentru musulmani carnea de porc era înlocuită cu carne de vită. Pentru bolnavi meniul consta în ciorbă şi piure de cartofi cu carne de vită. Deţinuţii diagnosticaţi cu diabet primeau ca supliment salam sau brânză.

24 de deţinuţi lucrează la blocul alimentar, iar ca recompensă li se scade din pedeapsă şi primesc vizite fără separator. Încăperea unde se pregătea mâncarea era insuficient aerisită, se adunase foarte mult abur de aceea şi podeaua era umedă şi murdară.

Magazinul din incinta penitenciarului este bine aprovizionat cu alimente şi produse pentru igienă dar preţurile produselor sunt în general mai mari decât la magazinele din comunitate.

Activităţi socio-educative – munca de ținuților

La sectorul socio-educativ penitenciarul are angajaţi trei psihologi, un asistent social, un preot ortodox, doi monitori sportivi şi unsprezece educatori.

Penitenciarul desfăşoară programul educaţional „Şcoala a doua şansă” pe care o frecventează numai deţinuţii condamnaţi definitiv.

În curtea penitenciarului este şi un teren de fotbal, separat de curţile de plimbare unde deţinuţii desfăşoară activităţi sportive.

313 deţinuţi sunt încadraţi în muncă la penitenciarul Rahova, 289 în interiorul penitenciarului și 24 la ferma Bragadiru. Pentru munca depusă în penitenciar deţinuţilor li se scade din pedeapsă, iar cei care lucrează la fermă primesc şi bani.

Comunitatea terapeutică

În incinta penitenciarului, în secţia 7 se desfăşoară activităţi de reintegrare socială cu foşti consumatori de droguri în cadrul unui program finanţat de guvernul norvegian. Comunitatea are o capacitate maximă de 24 de locuri, 23 dintre acestea fiind ocupate la momentul vizitei reprezentantelor APADOR-CH în penitenciar. Personalul angajat a explicat că există anumite condiţii pentru admiterea în centru: să fie deţinuţi în regimul semideschis sau deschis, rezultatul la testare să fie negativ pentru consumul de droguri, să mai aibă cel mult 18 luni până la liberare. Au prioritate pentru includerea în comunitatea terapeutică cei fără antecedente penale. Deţinuţi din alte penitenciare pot fi de asemenea admişi. În centru se fac şi testări HIV sau pentru hepatită cu teste provenite de la cabinetul medical al penitenciarului. La momentul vizitei doi dintre cei aflaţi în centru erau diagnosticaţi cu hepatită şi urmau tratament cu interferon.

Concluzii:

1. APADOR-CH a cerut deja Direcţiei Sanitare din MAI să reglementeze – potrtivit legii – administrarea substitutelor de droguri tuturor celor aflaţi în aresturile poliţiei, înregistraţi oficial ca beneficiari ai tratamentelor cu metadonă. Însă până la finalizarea deciziei, asociaţia solicită ANP ca orice deţinut dependent de droguri transferat din arest în custodia sa să fie supus unui examen medical complet, de specialitate, care să stabilească fără dubii că întreruperea forţată a tratamentului cu metadonă a avut ca rezultat eliminarea totală a adicţiei.

2. Penitenciarul Rahova este în continuare unul dintre cele mai supraaglomerate din ţară. APADOR-CH solicită deopotrivă ANP şi conducerii penitenciarului să abordeze cu prioritate această problemă şi să amenajeze spaţii de deţinere cu respectarea standardului de 4 mp/deţinut. Asocia ția solicită și măsuri pentru îmbunătățirea spațiilor pentru plimbare. Eventuala mutare a curţilor de plimbare în zone mai sigure sau cel puţin dotarea celor existente cu echipamente ce ar permite exerciţiul fizic ar avea efect benefic asupra stării psihice şi fizice a deţinuţilor.

3. Este necesară examinarea psihică periodică a deţinuţillor minori precum şi individualizarea tratamentelor. În plus, APADOR-CH sugerează găsirea unei soluţii pentru şcolarizarea deţinuţilor minori (cursuri intensive de alfabetizare sau adaptarea corespunzătoare a programelor de la club).

Maria-Nicoleta Andreescu
Doina-Adelina Boboşatu

Raspunsul ANP in acest caz