Ce votează Parlamentul, plecarea a 20 de militari români în Franța/Anglia sau viceversa?

O solicitare a Președinției care invocă o lege despre militari străini care intră în România ridică o întrebare simplă: Parlamentul este chemat să aprobe plecarea celor 20 de militari români sau, fără să știe, intrarea altora în țară?

 

Conform unei postări din 9 septembrie 2026, pe pagina de Facebook a Administrației Prezidențiale, „Președintele României a solicitat Parlamentului aprobarea participării României cu până la 20 de militari la Comandamentul operațional pentru Forța Multinațională în sprijinul Ucrainei și la structurile de comandă și control subordonate acestuia. România NU trimite trupe combatante în Ucraina și nici militari pe front…Structura de comandă are caracter rotațional și își desfășoară activitatea în Franța și Marea Britanie, la mii de kilometri distanță de linia frontului”

Potrivit unei știri Agerpres, ar fi vorba despre o solicitare adresată Parlamentului încă din 30 martie anul acesta, în care Președintele a invocat art. 4 al.2 din Legea 291/2007 ca temei pentru a solicita votul Parlamentului pentru trimiterea a 20 de militari români la o structură militară din Franța/Anglia.

Cităm din documentul care conține solicitarea Președintelui către Parlament, așa cum apare în știrea agenției naționale de presă:

‘Drept urmare, în acord cu poziția constantă a României față de conflictul din Ucraina, statutul României în cadrul UE, poziția geografică a țării noastre și în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 291/2007 privind intrarea, staționarea, desfășurarea de operațiuni sau tranzitul forțelor armatelor străine pe teritoriul României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vă adresez rugămintea de a încuviința participarea Armatei României, începând cu trimestrul II/2026, cu până la 20 de militari, personal de stat major, în cadrul Comandamentului operațional pentru Forța Multinațională în sprijinul Ucrainei și în structurile de comandă și control subordonate acestuia‘.”

După cum arată și titlul legii invocate de Președinte, Legea 291/2007 reglementează doar activitatea (intrare, staționare, tranzit etc.) forțelor armate străine pe teritoriul României. Nu și activitatea militarilor români în afara României.

Art. 1 al. 1 din această lege prevede suficient de clar că: „Prezenta lege constituie cadrul general privind condiţiile în care forţele armate străine pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau tranzita teritoriul României.”

Iar art. 4 al. 2 din această lege prevede că Președintele solicită încuviințarea Parlamentului doar pentru intrarea şi staţionarea forţelor armate străine în România sau tranzitarea teritoriului naţional de către acestea, în scopul pregătirii şi/sau desfăşurării de operaţii militare, atunci cand aceste activitati (intrare, stationare etc.) nu se execută în baza prevederilor unor tratate internaţionale la care România este parte.

Or, în cazul de față, cel puțin oficial, nu este vorba despre intrarea, staționarea, tranzitul sau operațiunile unor militari străini pe teritoriul României, ci, dimpotrivă, despre trimiterea a 20 de militari români în afara teritoriului României, la o structură militară din Franța/Anglia. Acest caz nu pare acoperit de art. 4 alin. (2) din Legea 291/2007, care se referă la o situație diametral opusă.

Există, de altfel, un act normativ construit exact pentru această situație: Legea nr. 121/2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român. Aceasta reglementează procedura prin care România poate trimite militari să participe la misiuni și operații desfășurate în afara granițelor, inclusiv structuri de comandă și control de tip multinațional. Dacă intenția Președintelui a fost, așa cum pare din conținutul cererii, obținerea încuviințării Parlamentului pentru o participare militară în afara teritoriului național, acestă lege ar fi fost temeiul legal firesc, nu Legea 291/2007.

Cu alte cuvinte, temeiul legal invocat în cererea Președintelui către Parlament nu pare să acopere situația de fapt descrisă în aceeași cerere. Asta nu înseamnă automat că nu ar exista niciun temei legal valid pentru această participare. Este posibil ca un astfel de temei să existe, doar că nu a fost cel invocat oficial în documentul transmis de Președinție.

În lumina acestor informații expuse mai sus, rămân câteva întrebări fără răspuns:

1. A aprobat deja Parlamentul solicitarea transmisă de Președinție în data de 30 martie 2026?
2. Actul pe care Parlamentul l-a aprobat/îl aprobă se sprijină pe o trimitere legală greșită?
3. Parlamentul știe/a știut ce votează și pe ce bază legală? Sau e ceva ce trebuie facut doar repede și fără întrebări?

Așteptăm și noi lămuriri oficiale, fie de la Președinție, fie de la Parlament sau chiar de la amândouă instituțiile, nu de alta, dar tot auzim că statul luptă cu dezinformarea pe toate căile și cu toate astea noi tot într-o lume de Radio Erevan trăim:

– E adevărat că România trimite 20 de militari în Franța?

– Da, dacă merge totul conform legii invocate de Președinte, 20 de militari români vor pleca în Franța doar după ce Parlamentul își dă acordul ca niște militari străini să intre în România…