Parlamentul lucrează în secret la modernizarea serviciilor secrete

26/04/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider, Transparenta /de Rasista

APADOR-CH solicită ca dezbaterile privind modificarea legilor securităţii naţionale să urmeze acelaşi curs şi aceleaşi condiţii de transparență ca dezbaterea parlamentară a oricărui proiect de lege.

APADOR-CH consideră necesară actualizarea legilor securităţii naţionale, în raport de realităţile existente în prezent, după aproape 30 de ani de la adoptarea lor, şi de problemele apărute în aplicarea acestor legi, în special cele privind încălcările de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.

APADOR-CH constată însă că procesul de modificare a legilor securităţii naţionale a început cu un pas greşit, de rău augur, şi anume secretizarea lucrărilor primei şedinţe a comisiei speciale, accesul presei fiind interzis.

APADOR-CH consideră că în Parlament, care este o instituţie a dezbaterilor publice şi nu a acţiunilor secrete, toate dezbaterile privind proiectele de legi ar trebui să aibă caracter public.

În acest sens, APADOR-CH solicită ca dezbaterile privind modificarea legilor securităţii naţionale să urmeze acelaşi curs şi aceleaşi condiţii de transparență ca şi dezbaterea parlamentară a oricărui proiect de lege.

Numai în ţările cu înclinaţii totalitare dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege este transformată într-o activitate secretă, similară celei desfăşurată de un serviciu de informaţii. Mania secretizării ar trebui tratată corespunzător cel puţin la nivel de parlament, al cărui rol, într-o societate democratică, este de a încuraja dezbaterile publice, libere şi neinhibate cu privire la chestiunile de interes public.

Recurgerea la o procedură secretă, nepublică, de dezbatere pentru modificarea legilor securităţii naţionale nu face decât să alimenteze suspiciunea că scopul acestor modificări nu este modernizarea legilor şi a activităţii serviciilor de informaţii, ci acapararea controlului total asupra serviciilor de informaţii, ca parte a unei lupte subterane dintre tabere politice ireconciliabile.

De asemenea, APADOR-CH consideră că demersul de modificare a legilor securităţii naţionale ar trebui să înceapă prin stabilirea unor principii, analiza situaţiei actuale, cu evidenţierea problemelor apărute în aplicarea acestor legi, evaluarea preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (art. 7 al. 3/1 din Legea 24/2000), efectuarea de studii de impact (în cazul proiectelor de legi de importanţă şi complexitate deosebită – art. 30 al. 1 lit. d din Legea 24/2000).

Şi totul trebuie să se desfăşoare sub privirea critică a opiniei publice, adică în condiţii de deplină transparenţă.

Director executiv,

Maria Nicoleta Andreescu

Institutul Român pentru Drepturile Omului, obligat de instanță să respecte legea

08/12/2017/în Comunicate, Jurisprudență internă, Transparenta /de Rasista

După doi ani de procese, justiția a obligat IRDO să-și facă publice bugetele, activitățile și numele șefilor, informații publice pe care le ține la secret de 26 de ani

10 decembrie 1948, ziua adoptării de către ONU a Declarației universale a drepturilor omului, se sărbătorește în fiecare an, de mai bine de 60 de ani, ca o ocazie perfectă pentru a verifica dacă mai avem toate drepturile garantate de Constituție sau ne-au mai dispărut din ele. În anul care a trecut câteva dintre drepturile noastre civile au fost puse la încercare, de exemplu dreptul de a protesta pașnic sau libertatea de exprimare. Ca organizație neguvernamentală cu rol de „câine de pază” al drepturilor omului, APADOR-CH a făcut și anul ăsta ce știe mai bine:

Am făcut propuneri de modificare a modificărilor legislației penale.
Am reclamat SRI-ul la Oficiul European Antifraudă, pentru că vrea să ne monitorizeze cu bani europeni.
Am câștigat la CEDO procese împotriva statului român care nu respectă libertatea de exprimare și nu face nimic ca să-i pedepsească pe cei care-și bat copiii.
Am câștigat în sfârșit manualul procedurilor polițienești, pentru care ne-am judecat cu MAI și cu IGPR doi ani de zile.

Ce a făcut pentru drepturile noastre o instituție plătită de 26 de ani de la buget, însă, n-am reușit să aflăm. Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), înființat în 1991, își ține secrete atât activitatea, cât și cheltuielile, colaboratorii, ba chiar și numele persoanelor din conducere, numite de Parlament. Plătit ca să ne apere drepturile, IRDO încalcă legile și refuză să divulge numele celor din conducere, pe motiv că sunt date cu caracter personal, iar acele persoane nu și-au dat acordul pentru asta.

În 2016 am dat în judecată IRDO pentru că a refuzat să ne răspundă legal la o solicitare conform Legii 544/2001 și abia acum am câștigat definitiv procesul. A durat doi ani și încă nu avem informațiile. IRDO are 60 de zile la dispoziție ca să ni le ofere. Un detaliu care dă culoare acestei istorii este faptul că IRDO nu a fost capabil nici măcar să respecte procedurile judiciare în acest proces, avocatul instituției a făcut recus la decizia de fond peste termenul legal prevăzut pentru asta, iar instanța, firește, l-a respins ca tardiv.

Ce vrem să știm de la IRDO:

Întrebările pe care APADOR-CH le-a pus IRDO au fost generate de faptul că pe site-ul instituției informațiile sunt puține și vechi. După o documentare proprie am reușit să aflăm că: IRDO există încă din 1991, cu scopul de a informa autoritățile publice, ONG-urile și cetățenii cu privire la drepturile omului, că este condus de un consiliu general, cuprinzând reprezentanți ai grupurilor parlamentare, precum şi oameni de ştiinţă şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale din domeniul drepturilor omului.

Nu am reușit să aflăm nici din lege, nici de pe site-ul instituției: ce buget anual are; cine conduce IRDO, pe ce durată, cine sunt membrii din consiliul general, ce anume a făcut instituția și câte persoane au beneficiat de serviciile sale.

La cererea de informații trimisă conform Legii 544/2001 IRDO ne-a răspuns persiflant: bugetul s-a încadrat în limitele legii, am făcut atâtea documentări câte ni s-au cerut și organigrama instituției este aia din anexa Legii 9/1991.

Pe timpul procesului, IRDO s-a apărat spunând că se află în fața unui abuz de drept, că nu e normal să ne răspundă la toate întrebările și că volumul de muncă presupus de răspunsurile la toate întrebările ar fi atât de mare încât nu au personal suficient pentru asta. Instanța nu a fost impresionată și ne-a dat câștig de cauză. Așteptăm data de 11 ianuarie 2018, ca să vedem dacă IRDO respectă măcar decizia instanței sau va trebui s-o mai dăm o dată în judecată pentru executarea hotărârii.

Așadar, ca în fiecare an, de Ziua internațională a drepturilor omului vă spunem din nou: cunoașteți-vă drepturile și luptați pentru ele! Chiar dacă sunt scrise în legi, realitatea ne demonstrează că legile nu sunt respectate chiar de către instituțiile statului. Drepturile omului se câștigă greu și se pot pierde din neatenție.

După doi ani de procese am obținut „manualul de bune practici” al poliției

07/12/2017/în Comunicate, Jurisprudență internă, Transparenta /de Rasista

Dar acum MAI discută modificarea lui, așa că citiți-l pe ăsta aflat în vigoare, ca să știți ce drepturi aveați până acum când vă întâlneați cu poliția. Ce se va schimba în el aflați dacă participați la dezbaterea organizată de MAI, luni, 11 decembrie

După doi ani și două luni de procese și tergiversări am obținut în sfârșit de la IGPR Manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică, document public pe care-l cerusem în baza Legii 544/2001. Ținut la secret până acum, pe motiv că modul în care trebuie să se comporte poliția cu cetățenii nu e bine să fie aflat de „elementele criminogene”, manualul era totuși vândut prin librării, sub semnătura unor șefi ai poliției.

În el sunt detaliate toate procedurile pe care polițiștii sunt obligați să le respecte atunci când abordează, legitimează, percheziționează și conduc la secție un cetățean. De asemenea sunt explicate practicile de încătușare, amprentare, folosire a armamentului din dotare și chiar a forței. O lectură utilă pentru orice cetățean pe care-l preocupau până acum întrebările:

Trebuie să mă legitimez chiar dacă poliţistul nu se legitimează? Da, polițistul se legitimează numai în caz de nevoie. Totuși, polițistul trebuie să se prezinte (pagina 5)
Are voie să mă percheziţioneze chiar dacă n-am făcut nimic? Da, dacă refuzați să vă legitimați, polițistul poate să vă percheziționeze (vedeți cum în paginile 8-10)
Mă poate duce la secție chiar dacă am buletinul la mine? Da, dacă totuși polițistul nu v-a putut stabili identitatea (pagina 6)
Are voie să-mi percheziționeze mașina pe motiv de „control de rutină”? Nu, dar… (paginile 10-11)

Acest manual este în vigoare din 2005, lucru recunoscut în sfârșit de IGPR după atâtea procese (deși la un moment dat susținea că nu ne dă manualul pentru că nu mai e în vigoare), și e singurul act care reglementează aceste proceduri momentan.

Citește manualul polițistului

Totuși, din luna noiembrie 2017 MAI a pus în dezbatere publică un proiect care modifică mai multe legi privitoare la ordinea publică, iar asta va duce și la modificarea manualului în discuție (Huiduitul la proteste ar putea fi sancționat cu închisoare de la 3 luni la un an). APADOR-CH a făcut câteva sugestii de modificare a acestor propuneri, întrucât unele dintre ele erau de natură să încalce drepturile civile (inventarea unei noi proceduri de privare de libertate numită „reținere administrativă” și a unei sintagme bizare – „poziția inofensivă” pe care ar trebui s-o adopte orice cetățean atunci când e cercetat de poliție).

În urma discuțiilor MAI a acceptat să renunțe la unele propuneri și chiar a preluat unele sugestii ale APADOR-CH, astfel că noua formă a proiectului arată diferit. De exemplu huiduitul la proteste nu mai este sancționat, de asemenea a fost eliminată „reținerea administrativă” și clarificată „poziția inofensivă” a cetățenilor. Au fost introduse și măsuri de garantare a drepturilor civile ale persoanelor conduse la secție (dreptul de a contacta un avocat, de a fi informate pentru ce sunt conduse la secție, dreptul de a fi consultate de un medic etc)

Noua formă a modificărilor propuse de MAI poate fi consultată aici. Vă recomandăm să urmăriți procesul de consultare publică, pe care MAI l-a prelungit cu încă 20 de zile față de termenul inițial (până la 14 decembrie) și să faceți demersuri cetățenești pentru a preveni adoptarea unor modificări legislative care pot încălca drepturile cetățenilor. În ziua de 11 decembrie de la ora 13.00 va avea loc la Centrul Cutural MAI o dezbatere pe această temă, la care se poate participa pe bază de înscriere.

UPADTE 16 ianuarie 2018

În urma integrării în proiectul de lege a unora dintre propunerile APADOR-CH, am făcut și a doua rundă de propuneri de modificare: Ce se întâmplă când polițistul care te legitimează nu se prezintă

Cronologia procesului APADOR-CH cu MAI și IGPR pentru obținerea informațiilor publice

În octombrie 2015 APADOR-CH a dat în judecată IGPR și MAI pe motiv că nu vor să facă publice informațiile privind procedurile de legitimare, amprentare, fotografiere, percheziție corporală și de bagaje și conducere administrativă la secție. Aceste informații publice erau distribuite numai contra cost, printr-un manual prefațat de fostul ministru Petre Tobă. După aproape un an de proces, justiția ne-a dat dreptate: poliția a fost obligată să ne furnizeze gratuit aceste proceduri. A mai urmat un an de recursuri și procese pentru executare silită, rămase tot fără răspuns:

Octombrie 2015 deschiderea acțiunii în instanța de contencios împotriva IGPR și MAI pentru refuzul de a respecta Legea 544/2001
Septembrie 2016 – APADOR-CH câștigă procesul și pe fond și la recurs – Gratis! Poliția Română, obligată de instanță să publice procedurile de lucru în cazul legitimării, amprentării și conducerii la secție
Decembrie 2016 – proces deschis pentru executarea hotărârii, întrucât poliția refuza în continuare să respecte și decizia instanței – Poliția Română se comportă hoțește chiar și în fața instanței, când i se cer informații publice
Ianuarie 2017 – IGPR și șeful său, obligați de instanță să plătească penalități pe fiecare zi de întârziere a executării hotărârii – Șeful poliției și IGPR, amendați de instanță cu 350 de lei/zi pentru refuzul de a comunica informații publice
Februarie 2017 – IGPR face recurs la executare, recursul este admis pe motive de procedură.
Iunie 2017 – Instanța dispune rejudecarea procesului. În fond Tribunalul București respinge cererea de amendare, dar până la această dată nu a fost formulată și motivarea.
Decembrie 2017 – Între timp IGPR acceptă să furnizeze Manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică, prin urmare APADOR-CH renunță să mai facă recurs la ultima decizie a Tribunalului

Va urma!

Dacă vi se pare util demersul APADOR-CH și vreți să ne susțineți activitatea, iată câteva moduri în care puteți să ne fiți alături.

Gabriela Firea dezinformează publicul pentru a-și justifica abuzurile din Primăria Generală

14/06/2017/în Buna guvernare, Comunicate, Slider, Transparenta /de Rasista

În urma incidentului înregistrat la ședința Consiliului General al Municipiului București, de joi 8 iunie 2017, 43 de grupuri civice și organizații neguvernamentale au semnat o scrisoare de protest adresată primarului general Gabriela Firea și celor 55 de consilieri generali. În document este dezavuată dezinformarea practicată de primarul Firea, după împiedicarea cetățenilor de a intra la ședința consiliului, și este sublinitată necesitatea transparenței și a colaborării dintre cetățeni și municipalitate, spre beneficiul orașului.

APADOR-CH a semnat scrisoarea și susține demersul, întrucât aceasta nu este singura atitudine netransparentă a primarului general față de societatea civilă – doamna Firea a primit și un premiu de la APADOR-CH pentru activitatea de anul trecut.

Scrisoare deschisă

Primarul General Gabriela Firea recurge la practici de intoxicare publică pentru a-și justifica abuzurile din Primăria Generală

Noi, semnatarii, facem un apel public către Primarul General și către membrii Consiliului General al Capitalei să înceteze abuzurile și să redeschidă Primăria către cetățenii Bucureștiului, respectând Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. Solicităm deschiderea sălii Consiliului General, punerea proiectelor de acte normative în dezbatere publică anterior votului, precum și respectarea dreptului cetățenilor de a se adresa plenului Consiliului General.

Acestea sunt instrumentele minime obligatorii de implicare a cetățenilor în procesul decizional la nivel local, prevăzute de legea administrației locale și de legea transparenței în administrația publică. Primarul Gabriela Firea și Consiliul General al Capitalei nu respectă niciuna dintre aceste obligații.

Săptămâna trecută, aproximativ 15 cetățeni, printre care și reprezentanți ai unor organizații non-guvernamentale, au intrat în sala de Consiliu General, în timpul desfășurării ședinței publice, după o oră de așteptare în fața unui reprezentant al poliției locale care insista să le comunice că nu le poate permite accesul pentru că nu sunt locuri libere în sală.
Argumentul era fals, fotografiile transmise de ziariștii din sală demonstrând contrariul – erau locuri libere și, mai mult, pe cele câteva ocupate erau instalați angajați ai primăriei – directori sau alți funcționari. În fapt, același argument, la fel de fals, a împiedicat, în ultimele șase luni, reprezentanții organizațiilor neguvernamentale să participe, în ciuda respectării riguroase a legii și a tuturor regulamentelor, la ședințele Consiliului General.

Conform Regulamentului de Funcționare a Consiliului General al Municipiului București, Art 35 (pg 24) – ședințele Consiliului General sunt ședințe publice, Art. 50 (pg.32) – orice persoană are dreptul de a solicita participarea la ședințele Consiliului General. Toate persoanele prezente la ședința din data de 8.06.2017 au notificat Primăria generală privind intenția lor de a participa la ședința Consiliului îndeplinind această condiție. Parte dintre ei au primit confirmarea că solicitarea le-a fost înregistrată.

Constatarea că Primăria recurge la diversiunea „în sală nu sunt locuri” pentru a justifica încălcarea legii de către angajații instituției a revoltat cetățenii veniți să participe la ședința Consiliului General. La ședința de săptămâna trecută, cetățenii au intrat în primărie și au bătut la ușa sălii de Consiliu până când cineva le-a deschis și au reușit să intre.
Prezența presei a fost decisivă pentru acest deznodământ. În lipsa jurnaliștilor, care au acordat atenție cetățenilor cărora li se refuza accesul, angajații primăriei nu ar fi acceptat să le permită acestora să intre la ședința care ar fi trebuit să rămână publică doar pe hârtie.

Pentru a se apăra public în fața acuzațiilor de abuz, Primarul General a continuat stratagema diversiunii: a lansat în spațiul public – în interviurile date presei și pe propria pagină de Facebook – informații absurde, calomnioase și care nu au corespondent în realitate.
Cităm numai două dintre informațiile mincinoase ale dnei Primar General: „Domnii și doamnele care au vrut să intre în Primărie i-au lovit pe polițiștii locali, trei dintre ei sunt acum la spital. I-au lovit cu un corp contondent, i-au dat cu capul de pereți și de uși, au făcut un scandal monstru și au intrat cu forța în primărie și cu forța în sala de consiliu general.” (Gabriela Firea pentru Digi 24, 8.06.2017)
„Acele peste 30 de scaune erau ocupate deja, tot de catre cetățeni“ (Gabriela Firea pentru Antena 3, 8.06.2017)
Joi, la Primăria Capitalei, câțiva cetățeni au decis să întrerupă practicile inacceptabile ale primăriei de a bloca accesul cetățenilor la ședințele care, conform legii, sunt publice. Și nu sunt publice degeaba: e nevoie să fie prezenți în sală pentru a vedea că – așa cum s-a întâmplat la ședința de joi – primarul general supune la vot decizii-surpriză privind cheltuieli de zeci de milioane de euro pentru proiecte de hotărâri care sunt depuse spre a fi adoptate în chiar ziua ședinței.

Persone de contact:
Irina Zamfirescu – irina@activewatch.ro, ActiveWatch
Oana Preda – oana@ce-re.ro, CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Apel susținut de:
ActiveWatch
Asociația Aviației
Asociația Dăruiește Viață
Asociația E-Romnja
Asociația Human Catalyst
Asociația Inițiativa Prelungirea Ghencea
Asociația Komunitas
Asociația Mai Mult Verde
Asociația Mișcarea Civică Miliția Spirituală
Asociația Partener Pentru Tine
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (APADOR-CH)
Asociația Romano Butiq
Asociația Salvați Cartierele Dămăroaia și Bucureștii Noi
Carusel
Centras
Centrul de Investigatii Media
Centrul de Resurse Juridice
Centrul FILIA
Centrul pentru Inovare Publică
Centrul pentru Jurnalism Independent
Centrul pentru Legislație Nonprofit
Centrul Român de Politici Europene
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
Expert Forum
Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale (FONSS)
Fundația Agenția de dezvoltare comunitară „Împreună”.
Fundația Alături de Voi
Fundația PACT
Funky Citizens
Geeks for Democracy
Grupul Civic Iancului
Grupul Civic Inițiativa Bragadiru
Grupul Civic Iubim Sectorul 3
Grupul de initiativa Callatis Drumul Taberei
Grupul de inițiativă „Oponenţă Proiect Străpungere – Ciurel – A1”
Grupul de Inițiativă Civică Floreasca
Grupul de Inițiativă Civică Tudor Vladimirescu
Grupul de Inițiativă Flamura
Grupul de Inițiativă Sala Palatului
Grupul Floreasca Civică
Grupul Luptă pentru Strada Ta
Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România – OPTAR
Policy Center for Roma and Minorities

Cerem Senatului reluarea votului pentru desemnarea reprezentanților societății civile în CSM

22/03/2017/în Buna guvernare, Comunicate, Transparenta /de Rasista

APADOR-CH împreună cu alte 21 de organizații neguvernamentale au făcut azi un apel către Senatul României pentru a relua procedura de vot în cazul desemnării celor doi reprezentanți ai societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii. Demersul vine ca urmare a faptului că procesul de desemnare a celor doi reprezentanți ai societății civile în CSM a fost marcat de mai multe ilegalități, începând cu prelungirea nelegală a termenului de înscriere a candidaților și culminând cu faptul că Plenul Senatului nu a ales, în ședința din 7 martie niciun reprezentant dintre candidați, printr-o procedură diferită de vot care a dus la un blocaj evident.

De aceea organizațiile semnatare le solicită acum senatorilor să reia votul și nu întreaga procedură de înscriere a tuturor candidaților, ceea ce reprezintă o sancționare incorectă a acelor candidați care au respectat legea, și în cele din urmă o nedreptate la adresa întregii societăți civile, privată astfel de dreptul legal de a avea reprezentanți în CSM.

Textul scrisorii

22 martie 2017

Stimată doamnă senator, Stimate domnule senator,

Organizațiile semnatare atrag atenția asupra faptului că noul Consiliu Superior al Magistraturii nu funcționează în componența prevăzută de art.133, alin.2 din Constituția României, respectiv nu are în componența sa cei doi reprezentanți ai societății civile.

Deși depunerea candidaturilor membrilor societății civile are un calendar expres prevăzut de art.19, alin.3 din Legea nr.317/2004[1] privind Consiliul Superior al Magistraturii, calendar care a fost respectat și s-a concretizat prin depunerea unui numar de 7 candidaturi, Senatul României, în legislatura precedentă, nu a procedat la numirea acestora până la finalizarea mandatului senatorilor.

Noul Senat al României, constituit la data de 27 decembrie 2016, în loc să continue procedura începută, a prelungit nelegal termenul de depunere a candidaturilor până pe 6 februarie – legea neprevăzând o astfel de posibilitate – în condițiile în care mandatul vechiului CSM a expirat în data de 6 ianuarie 2017. Prin contrast, noul Senat a validat în data de 27 decembrie 2016 magistrații aleși în noul CSM.

După prelungirea nelegală a termenului de depunere a candidaturilor pentru reprezentanții societății civile în CSM, Plenul Senatului nu a ales, în ședința din 7 martie niciun reprezentant. Procedura aleasă de către senatori, diferită de toate procedurile anterioare (i.e. vot electronic, pentru fiecare persoană în parte, în mai multe tururi de scrutin), a constat într-un vot negativ concretizat prin faptul că niciunul dintre candidați nu a întrunit majoritatea simplă.

Biroul Permanent, în ciuda art.135, alin. 1 din Regulamentul Senatului[2] care face referire expresă la reluarea votului, a decis reluarea procedurii de depunere a candidaturilor pentru perioada 13 aprilie-15 mai.

Atragem atenția Senatului României că reluarea procedurii de depunere a candidaturilor urmată de aceeași metodă de vot (pe liste, fără un eventual al doilea tur de scrutin) face extrem de puțin probabilă întrunirea a jumătate plus unu din voturi de către 2 persoane.

Suntem pe deplin conștienți de dreptul Senatului României de a alege acei candidați pe care acest for îi consideră potriviți pentru înalta demnitate publică.

În egală măsură, apreciem rolul extrem de important al Parlamentului României de a da valoare art. 1, alin.5 din Constituție: „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.

Astfel, pornind de la premisa că textele legale trebuie citite și interpretate în sensul de a produce efecte și nu de a nu produce,

Tinând cont că CSM este o autoritate constituțională și, ca atare, trebuie să se bucure de o componență constituțională, neatacabilă pentru vicii de legalitate în procedura de numire,

Având în vedere și Decizia 261/8 aprilie 2015 a Curții Constituționale dată într-o situație similară, în care Senatul a refuzat să adopte o hotărâre în privința cererii de reținere și cercetare a unui senator, motivând că votul a fost negativ (de respingere a cererii de reținere), iar CCR a stabilit atunci că Parlamentul este obligat să emită hotărâri asupra deciziilor pe care le ia, indiferent dacă acestea sunt pentru acceptare sau respingere – Decizia 261/2015 a CCR: „refuzul Senatului de a redacta și publica hotărârea adoptată în ședința Plenului din 25 martie 2015 echivalează cu neîndeplinirea unei obligații constituționale, legale și regulamentare”,

Solicităm Biroului Permanent al Senatului revocarea hotărârii prin care s-a decis organizarea unei noi sesiuni de candidaturi și valorificarea propriului Regulament prin reluarea procedurii de vot pentru candidații care și-au depus dosarele în termenul legal, respectiv până la data de 6 noiembrie 2016.

Semnatari:

Centrul de Resurse Juridice

APADOR-CH

Funky Citizens

Academia de Advocacy

Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics

Centrul pentru Inovare Publică

Grupul pentru Democrație Participativă Plenum

Expert Forum

Centrul European pentru Educație și Cercetare Juridică

Human Catalyst

Centrul pentru Jurnalism Independent

Centrul Român de Politici Europene

CENTRAS

ActiveWatch

Miliția Spirituală

Centrul de Resurse pentru participare publică

Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile

Societatea Academică din România

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România

Consiliul Tineretului din România

Liga Asociației de Proprietari Habitat

Fundația Rațiu pentru Democrație

[1] Propunerile de candidaturi se depun la Biroul permanent al Senatului, între a 90-a zi şi a 60-a zi înainte

de expirarea mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii (…).

[2] Dacă la alegerea sau numirea în anumite funcţii nu se obţine numărul necesar de voturi, votul se reia conform reglementărilor specifice. În caz de paritate de voturi, procedura de votare se repetă.

Dezbaterea proiectelor de ordonanță privind grațierile și modificările aduse Codului penal

30/01/2017/în Transparenta, Video /de Rasista

APADOR-CH a participat azi, 30 ianuarie 2017, la dezbaterea organizată de Ministerul Justiției, pe marginea proiectelor de ordonanță de urgență privind grațierile colective și modificări aduse Codului penal. Evenimentul, cerut insistent de societate, a adunat peste o sută de participanți – reprezentați ai unor organizații neguvernamentale sau simpli cetățeni – și un număr mare de ziariști. Din cauza participării masive, dezbaterea s-a ținut în două etape. În pofida interesului uriaș, suscitat de tema dezbaterilor, Ministerul justiției nu a luat măsuri suficiente pentru o organizare propice. Sonorizarea proastă și lipsa unui dialog real între participanți și ministru, au fost două dintre cele mai vizibile minusuri ale dezbaterii, care s-a transformat astfel într-o audiență colectivă.

Practic ministrul justiției, Florin Iordache, a dat impresia că a ascultat/notat punctele de vedere exprimate de participanți, dar a refuzat să spună, chiar și la finalul dezbaterii, dacă va ține cont de ele, de care anume sau în ce fel va proceda mai departe cu cele două ordonanțe, dat fiind că mulți dintre participanți au cerut retragerea lor.

La dezbatere au fost prezentate puncte de vedere pro și contra ordonanțelor, atât pe fond cât și pe formă, mare parte dintre cei prezenți fiind de părere că cele două acte ar trebui dezbătute în Parlament, nicidecum adoptate în procedură de urgență, de Guvern.

APADOR-CH a reiterat punctul de vedere transmis și în scris ministerului, cerând totodată ca în caz că se ajunge la discutarea unor proiecte de lege, consultarea publică să fie extinsă la mai mult de 30 de zile. Prima parte a dezbaterii, care a durat mai bine de două ore, poate fi urmărită în această înregistrare video:

Cerem dezbatere publică pentru noua tentativă de legiferare a înregistrării cartelelor prepay

16/09/2016/în Transparenta /de Rasista

Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională a afișat pe site-ul propriu, în 6 septembrie 2016, a cincea tentativă de a legifera înregistrarea cartelelor preplătite, de data asta printr-o ordonanță de urgență. Conform acestui proiect, care nu diferă mult de precedentele, toți cetățenii care cumpără cartele telefonice preplătite vor fi obligați să-și dea datele de identificare. Amintim că precedentele legi care au încercat să reglementeze acest lucru, din 2011 încoace, au fost declarate neconstituționale de către CCR, pe motiv că încălcau drepturi fundamentale.

APADOR-CH a transmis azi o adresă către doamna Delia Popescu, Ministrul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, cerând organizarea unei dezbateri publice pentru acest proiect, deoarece și acesta, ca și precedentele, are prevederi ce pot avea impact negativ semnificativ asupra drepturilor fundamentale și reprezintă o nouă încercare de legiferare a înregistrării cartelelor pre-pay.

Conținutul solicitării

Doamnei Delia Popescu, Ministrul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională

Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională

Bulevardul Libertăţii, Nr. 14, Sector 5, Cod 050706, Bucureşti

Fax: +40 21 311 41 31
cabinetministru@msinf.ro

Stimată doamnă ministru,

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, (APADOR-CH) este o organizaţie neguvernamentală care acționează pentru protecția drepturilor omului și pentru stabilirea echilibrului atunci când acestea sunt încălcate.

În calitate de asociaţie legal constituită şi în temeiul Art. 6 alin. 7 din Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, vă adresăm prezenta cerere pentru a solicita organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de Lege pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice.

Proiectul a fost afişat în vederea dezbaterii publice pe pagina de internet a instituţiei pe care o conduceţi la data de 6 septembrie 2016, fără a se preciza vreun termen pentru primirea de comentarii şi propuneri. Documentul conține prevederi ce pot avea impact negativ semnificativ asupra drepturilor fundamentale și reprezintă o nouă încercare de legiferare a înregistrării cartelelor pre-pay.

Precizăm că, potrivit art.6 alin. 7 din Legea nr. 52/2003, organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de lege este obligatorie dacă acest lucru a fost cerut în scris de către o asociaţie legal constituită.

Vă rugăm să ne informați în timp util cu privire la locul, data și ora stabilite pentru desfășurarea întâlnirii.

Cu considerație,

Maria-Nicoleta Andreescu,

Director executiv APADOR-CH

SRI vrea să cumpere softul „Big Brother”. Pentru eguvernare.

08/08/2016/în Comunicate, Transparenta /de Rasista

Explicațiile unui caiet de sarcini tehnic de pe SEAP (nr anunt de participare 168752/17.07.2016) – analiză realizată de ApTI

#NuSupravegherii

Proiectul SRI denumit SII Analytics, deși identificat ca un proiect pentru promovarea eguvernării și de combatere a fraudelor (“prevenție, detectare și luare de măsuri pentru reducerea redundanței plăților în zona publică, prevenirea fraudei și abuzurilor și creșterea eficientei în actul guvernamental;” (pag. 5, paragraful 3)), este un proiect cu potențial de supraveghere generalizată a întregii populații a României – un software Big Brother – cu nicio măsură de limitare a accesului SRI sau al altor instituții publice la datele personale colectate și integrate în acest sistem.

Din analiza caietului de sarcini, dincolo de problema generica a competentei SRI de a implementa un astfel de proiect, identificăm trei zone mari de probleme punctuale:

1. Interceptarea comunicațiilor

1.1. Ce prevede caietul de sarcini al licitației?

Caietul de sarcini prevede hardware și software pentru scop precis de interceptare a traficului pentru monitorizare comunicațiilor – trafic și conținut.

La paginile 10 și 11, la punctul 1.2, SRI-ul vrea să achiziționeze 4 dispozitive pentru interceptarea traficului de Internet. (1.2 Echipamentele de tip Traffic Access Point (TAP) – (4 buc.)) La paginile 11 și 12, la punctul 1.3, descoperim că SRI-ul mai vrea să achiziționeze și o „Soluție de monitorizare a utilizării resurselor de comunicare colaborativă”.

Aceasta înseamnă un software, și hardware-ul necesar pentru acesta, care ia traficul interceptat de dispozitivele de care vorbeam mai devreme și îl analizează pentru a monitoriza comunicația prin servicii și programe de instant messaging (cum ar fi Yahoo Messenger, Facebook Messenger, Skype etc.), email sau orice alte mecanisme similare de comunicație electronică.

Text original “identificarea protocoalelor specifice de comunicare colaborativă în tehnologie Web, inclusiv a mesageriei electronice „instant” și a celei tradiționale (de tip email
și asimilată), precum și a tehnologiilor conexe de schimb de informație nestructurată,
indiferent dacă serviciile de acest tip vor fi accesate și utilizate prin aplicații dedicate, sau prin
pagini Web, în instanțe de tip browser”

Din analiza textului caietului de sarcini, rezultă că vorbim inclusiv de accesul la conținut conform scopului („identificarea, decodarea și salvarea, la cerere, precum și vizualizarea artefactelor asociate (inclusiv a fișierelor text și multimedia atașate)”, „analiza și retenția selectivă a sesiunilor de comunicare respective” și merge până la „reconstrucția și vizualizarea contextului comunicării […] pentru identificarea rapidă a secvenței operațiilor și, respectiv, a relațiilor între participanți”.)

1.2. Care este problema?

Aceste dispozitive și programe nu au nici un rost în cadrul proiectului de Big Data sau e-guvernare, pentru datele transmise legal – acestea au un rol doar pentru interceptarea comunicațiilor fără acordul utilizatorilor.

Mai mult în mod normal supravegherea comunicațiilor se poate face doar în contextul stabilit de Codurile de procedură penală, deci cu autorizarea judecătorului, altfel aceste activități sunt ilegale. Unde va instala SRI-ul aceste echipamente, ce date doresc să intercepteze și cu ce autoritate vor analiza și stoca datele și informațiile rezultate în urma acestei monitorizări?

1.3. Care este scenariul cel mai negru?

Dacă un astfel de dispozitiv este instalat oriunde la un furnizor de acces Internet (ISP) sau într-un nod de interconectare (gen RoNIX), acesta ar putea intercepta tot traficul de Internet. Prin capacitatea de 10GB/s x patru dispozitive s-ar putea intercepta cam tot traficul din România prin RoNIX.

Prin software-ul de analiză, se poate identifica un anumit tip de conținut – de exemplu:
• email-uri trimise de la tribunalulbucuresti.ro
• email-uri cu fișier video atașat de dimensiune între 10MB și 25MB
• convorbiri pe Facebook/Yahoo chat între X si Y (s-ar putea ca întreg conținutul să fie mai greu de depistat, dar cel puțin faptul că 2 persoane au discutat se poate identifica)
• etc.

2. Analiză comportamentală

2.1. Ce scrie în caietul de sarcini?

Proiectul vrea să aducă împreună surse de date, care înseamnă:
 baze de date – cam orice informație structurată tabelar pusă la dispoziție de către “instituțiile beneficiare” – e.g. ANAF, MAI, CNAS etc. – pct 2.19.3.1. – “cel puțin 28.000 de tabele cu cel puțin 500.000 de coloane şi cel puțin 35.000.000.000 de înregistrări;” (pag. 95, secțiunea 2.19.3.1.1 Depozite de date comune, primul punct)

“ Nivelul surse de date cuprinde depozitele de date comune, așa cum au fost ele definite
în cadrul proiectului, ca totalitatea depozitelor de date structurate, semi-structurate şi
nestructurate – formă consolidată a datelor furnizate de instituțiile cu rol de furnizor în cadrul
proiectului „SII INFRASTRUCTURĂ” – fără a se limita la acestea, precum şi seturile de date
individuale, aşa cum au fost ele definite în cadrul proiectului, ca totalitatea seturilor de date
semi-structurate şi nestructurate, aflate în posesia utilizatorilor finali.” (pag. 95, secțiunea 2.19.3.1 Nivel surse de date)

 alte documente nestructurate (formate acceptate – “formatele PDF, HTML, HTM, XHTML, PPT, PPTX, DOC, DOCX, RTF, XLS, XLSX, CSV, XML, JSON şi TXT”) (pag. 96, paragraful 3)

Toată aceste baze de date corelate vor putea fi căutate în orice mod – de la un căutări simple (text, arii geografice) sau chestiuni mai complexe (bazate pe analiza legăturilor dintre persoane, obiecte (mașini, telefoane etc.), evenimente sau orice alt fel de informație, plasarea în timp și spațiu a acestor legături și chiar estimarea comportamentului țintelor pornind de la aceste informații și analize.

Astfel se vrea ca sistemul să poată da „răspunsuri la întrebări de tipul:
◦ A. care sunt societățile comerciale ai căror acționari sau administratori figurează la mai mult de N societăți comerciale și au cazier judiciar?
◦ B. care sunt societățile comerciale înființate între anii AAAA-AAAA, cu numărul mediu de angajați în perioada BBBB-BBBB mai mic decât N și cu rambursări de TVA mai mari de S lei?
◦ C. care sunt societățile comerciale cu cifra medie / angajat mai mare decât media + P% din abaterea medie standard a codului CAEN X?
◦ D. care sunt persoanele fizice al căror venit personal declarat pe perioada AAAA – AAAA şi creditele bancare contractate pe perioada BBBB – BBBB este cu P% mai mic decât numărul de metri pătrați de teren / clădiri * V și auto de valoare minim S lei, dobândite în perioada CCCC – CCCC;” (pag. 123-124)

Mai mult, caietul de sarcini precizează că datele colectate nu vor fi șterse probabil niciodată (“vor fi stocate pe termen indefinit numai la nivelul componentelor offline ale sistemului.” – pag 144)

Cel puțin 45 de persoane vor fi utilizatori finali /formatori, fiind instruiți în sistem, dar probabil în jur de 1000 de persoane vor avea acces la sistem.

Se cer 750 de terminale mobile cu acces la sistem și un număr nespecificat de terminale fixe. Se cere „să asigure o medie a timpului de răspuns de sub 5 secunde, în condițiile în care 500 de utilizatori concurenți vor efectua regăsiri într-un interval de 60 minute” pentru toate tipurile de căutări (pag. 154).

2.2. Care este problema?

În primul rând colectarea datelor în acest mod este ilegală. Cum deja a precizat Curtea Europeană de Justiție în cazul Bara vs CNAS și ANAF în interpretarea legii 677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, o instituție publică nu poate da datele colectate unei alte instituții publice doar pentru că “ar putea să fie de folos”, ci trebuie să se bazeze fie pe consimțământ, fie pe informarea persoanei vizate dacă existe restul de limitări conform legii.

Datele de mai sus – punctul D ne arată că cel puțin următoarele baze de date ar putea fi cumulate:
• declarații către ANAF cu privire la veniturile personale;
• credite bancare acordate;
• bunuri imobile cumpărate;
• automobile achiziționate.

Practic SRI își creează un sistem (unde s-ar putea ca și alții să aibă acces conform descrierii generale) unde ar putea căuta orice informație despre orice persoană fizică care apare într-o bază de date a autorităților publice, nerespectând în mod flagrant legislația privind protecția datelor cu caracter personal și neaplicând nicio măsură de protecție a acestor date.

2.3. Care este scenariul cel mai negru?

În varianta soft scenariul cel mai negru ar însemna faptul că o persoană ce are acces la sistem îl folosește în interes propriu – de exemplu
• vecinul tău dintr-o dată pare că știe prețul cu care ai cumpărat apartamentul sau ca mai ai 2 mașini pe numele tău; sau
• polițistul care te oprește află instantaneu că ai cumpărat 4 mașini de-al lungul vieții; sau
• se rulează o cerere de tipul – care este persoana care a vândut un apartament cel mai ieftin/cel mai scump în cartierul Militari; sau
• o firmă cunoscută ca “apropiată serviciilor” va găsi întotdeauna elemente pentru a șicana alte firme concurente.

Am făcut aceste scenarii exclusiv pe baza informațiilor despre bazele de date ce rezultă din caietul de sarcini. Dacă la aceste informații de alătură și alte baze de date – gen cele accesate prin cardul electronic de sănătate sau informațiile dorite recent de ANAF cu privire la plățile cu cardul, problemele pot fi multi mai complicate.

În varianta hard, ar fi creat automat câte un director (folder) pentru fiecare CNP identificat în vreo bază de date, astfel încât SRI și ceilalți care au acces la baza de date pot afla orice informațiile despre orice persoană dacă doresc.

Acesta este adevăratul Big Brother, pentru că poți ști tot despre toți!

2.4. Dar totuși, nu ar avea voie statul să caute în propriile baze de date pentru a depista corupții?

Ba da, dar în condiții în care să respecte drepturile cetățeanului la viață privată.

Sistemele de e-guvernare ne pot ușura viața, dar cetățenii trebuie să aibă încredere faptul că instituțiile publice colectează informațiile într-un scop bine precizat și nu pentru orice alt scop viitor.

De aceea interoperabilitatea datelor personale în zona de eguvernare trebuie să se bazeze pe transparență (cetățeanul să poate vedea în orice moment cine, când și de ce cineva a accesat datele lui) și respectarea principiilor colectării datelor cu caracter personal (limitarea scopului, bază legală, necesitate și proporționalitate, perioada de păstrare, respectarea drepturilor subiecților, notificarea încălcărilor de securitate, analiză de impact a datelor personale, angajarea unui responsabil privind protecția datelor personale, etc.) .

Vezi detalii în opinia Grupul de Lucru Articolul 29 are suficiente informații referitoare la principiile care trebuie sa stea la baza transferului de date – vezi Guidelines for Member States on the criteria to ensure compliance with data protection requirements in the context of the automatic exchange of personal data for tax purposes adopted on 15 December 2015.

De asemenea, accesul la toate datele personale dintr-o bază de date ar trebui de principiu interzis, cu posibilitatea unor excepții pentru date anonimizate sau pseudonimizate.

3. Recunoaștere facială

3.1. Ce scrie în caietul de sarcini?

Sistemul are inclusă și o componentă de recunoaștere facială (adică de recunoaștere a unei persoane dintr-o poză) care să poată opera cu o bază de date de 3 milioane de imagini – pct. 2.20

Textul include și la o serie de imagini de referința parte a „datelor salvate în depozitele de date nestructurate”. Conform documentului „În prezent, există imagini de referință alb-negru și color, cu o dimensiune medie de 16KB, ce ocupă cel puțin 950 GB spațiu pe disk (…) O persoană poate avea asociate mai multe imagini de referință. În aceste imagini, subiectul nu prezintă ocluzii sau variații ale aspectului și expresiei faciale, respectiv ale rotației capului fată de poziția frontală. Rezoluția nativă este de minim 200 x 240 pixeli.” (pag. 130, secțiunea 2.20.1 Imagini de referință)”

Din definiția de mai sus noi estimăm că aceste poze nu pot fi decât cele din buletine, dar și cele pașapoarte. (atât expirate, cât și actuale)

Un calcul minimal din spațiul ocupat pe disc ne arată că probabil vorbim în jur de 50-60 de milioane de imagini, care sunt considerate imagini de referință.

3.2. Care este problema?

În primul rând soluția de recunoaștere facială (face recognition) nu are vreo legătura cu niciunul din scopurile proiectului – de prevenire și combatere a fraudei, e clar că scopul trebuie să fie altul.

În al doilea rând este neclar în ce condiții SRI are acces la pozele din pașapoarte și buletine și cu ce scop le folosește.

În al treilea rând, se pare că imaginile de referință sunt doar începutul, ele urmând să creeze o bază de date cât mai largă . Vezi (pag. 130, secțiunea 2.20.1 Imagini de referință, paragraful 2) „Numărul și varietatea depozitelor de date comune este prevăzut să crească în continuare”– deci nu se va limita la pozele din buletine.

3.3. Care este scenariul cel mai negru?

Prin corelarea acestor informații cu cele din analiza comportamentală se pot identifica nu doar imaginile persoanelor, ci și alte detalii despre ele din restul bazelor de date.

De exemplu:

– SRI își face o aplicație astfel încât să „citească” în mod automat Facebook, astfel încât să integreze date de acolo în baza de date de recunoaștere facială: – de exemplu dacă aveți o poză reală la profilul de Facebook, chiar dacă sub alt nume sau un nume incomplet sau comun, SRI poate să conexeze restul de informații din bazele de date proprii cu acel cont de Facebook, pentru a ști că dvs sunteți acel Ion Popescu pe care îl urmărește.

– SRI/Jandarmeria filmează (și preia apoi) sau fotografiază 5000 de participanți la un protest din Piața Universității. Înregistrarea foto/video poate fi, după aceea, procesată și apoi analizată cu software-ul de recunoaștere facială pentru a identifica exact ce persoane au participat pentru a fi contactați ulterior și amendați.

Ministerul Sănătății, obligat de instanță să răspundă la întrebările APADOR-CH privind acțiunile de după Colectiv

23/03/2016/în Comunicate, Jurisprudență internă, Transparenta /de Rasista

APADOR-CH a câștigat procesul intentat Ministerului Sănătății, pentru că a refuzat să răspundă la întrebările formulate conform Legii 544/2001, pe tema măsurilor luate după accidentul din Clubul Colectiv. Argumentele de tipul „Avem de toate” nu țin în justiție.

În noiembrie 2015 APADOR-CH a cerut tuturor autorităților implicate în operațiunile de salvare a victimelor din incendiu să răspundă la un set de 20 de întrebări menite să informeze societatea dacă autoritățile au fost sau nu capabile să gestioneze eficient situația Colectiv. Dacă celelalte autorități cărora le-am trimis solicitările de informații au răspuns la întrebările care le priveau, Ministerul Sănătății a fost singura instituție care a ignorat obligația legală de a informa, preferând să ne expedieze un răspuns laconic pentru numai două întrebări din cele 20. Conform Legii 544/2001, refuzul autorității de a răspunde la cererile de informații publice se poate combate în justiție.

Instanța a obligat acum ministerul să furnizeze informațiile de interes public cerute de asociație. Decizia justiției, la solicitarea APADOR-CH, a precedat publicarea raportului Corpului de control al guvernului făcut în cazul Colectiv. Din acesta reiese că și inspectorii Guvernului au ajuns la aceeași concluzie ca și noi – că la Colectiv s-a acționat haotic și neprofesionist -, concluzie pe care autoritățile au tot încercat s-o ascundă atât în comunicarea publică din timpul evenimentelor de după Colectiv, cât și prin refuzul de a răspunde unor întrebări pertinente ale societății.

Întrebările noastre, ca și concluziile din raportul Corpului de control al Guvernului, sunt menite să sublinieze nevoia de restructurare și de îmbunătățire a instituțiilor pe care ne bazăm în cazul unor dezastre majore. Ascunderea neputinței instituționale în spatele unor poziții publice de tipul „Avem de toate” ne-a costat vieți omenești în cazul Colectiv și ne va costa alte vieți pe viitor, dacă persistăm în aceeași atitudine opacă.

Printre întrebările la care Ministerul Sănătății a refuzat să ne răspundă sunt și acestea:

13. A) Indicaţi fiecare autoritate/entitate dintr-o altă ţară, europeană sau nu, căreia i-aţi solicitat sprijinul/asistenţa/ajutorul

B) Pentru fiecare dintre aceste solicitări, indicaţi la ce dată şi în ce modalitate aţi efectuat-o, precum şi ce aţi solicitat în mod concret (personal medical suplimentar, medicamente, aparatură suplimentară, transfer răniţi în străinătate etc.)

14. La ce dată şi cine a solicitat Comisiei Europene sprijin/asistenţă/ajutor? Ce s-a solicitat în mod concret (personal medical suplimentar, medicamente, aparatură, transfer răniţi în străinătate etc.)

15. Dacă solicitarea adresată Comisiei Europene nu a fost făcută chiar în seara producerii incendiului cu zeci de morţi şi peste 160 de răniţi, cum explicaţi întârzierea.

16. Cine a făcut repartizarea răniţilor pe spitale şi care au fost criteriile în funcţie de care răniţii au fost repartizaţi.

17. De ce nu a fost folosită secția specială pentru arși de la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca.”

Găsiți aici lista completă a întrebărilor și răspunsurile celorlalte autorități. Așteptăm cu interes răspunsurile Ministerului Sănătății.

Cum comunică Avocatul Poporului cu poporul: rar sau deloc

18/03/2016/în Blog, Transparenta /de APADOR-CH

Știați că birourile teritoriale ale Avocatului Poporului nu dispun de site-uri proprii, iar informațiile publice cu privire la activitatea acestora se restrâng la câteva date, în marea majoritate a lor, neactualizate? Sau că multe dintre sesizările din oficiu ale instituției au ca sursă știri și subiecte media?
Știați ca Avocatul Poporului a acordat un singur interviu pe parcursul anului 2015 – în noiembrie, în contextul protestelor de stradă – sau că principalele teme pe agenda media legate de Avocatul Poporului sunt cele ce privesc contenciosul constituțional?
73% transparență pe site-ul propriu – www.avp.ro; 72% dintre autosesizările AVP se fac la subiecte din media; 40% dintre cetățeni au încredere în Avocatul Poporului, conform unui studiu IRES din 2014.

Citiți pe larg o analiză despre cum comunică Avocatul Poporului, de la instrumentele clasice utilizate de către instituțiile publice la noile tehnologii de tip social media, care sunt subiectele, temele sau domeniile care stârnesc interesul mass mediei online asupra Avocatului Poporului și câteva sugestii de îmbunătățire a situației, venite din partea noastră.

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org