Comunicate – Pagina 18

„Omorul” de pe treptele Ministerului Justiției

16/01/2019/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH consideră ridicol excesul de zel al poliției, de a întocmi dosar penal cetățenilor care au împrăștiat vopsea roșie în fața MJ, în semn de protest față de efectele legii recursului compensatoriu. Reacția poliției în astfel de cazuri trebuie să se încadreze în lege, dar să fie proporțională și compatibilă cu cerințele unei societăți democratice. O reacție exagerată a autorităților duce la inhibarea dezbaterii libere a chestiunilor de interes național.

București, 16 ianuarie 2019

APADOR-CH consideră ca jenant şi ridicol excesul de zel de care a dat dovadă Poliţia Municipiului Bucureşti, prin întocmirea unui dosar penal, pentru distrugere şi tulburarea liniştii publice, protestatarilor care, în ziua de 14 ianuarie 2019, printr-un gest simbolic, au aruncat o găleată cu vopsea roşie pe treptele de la intrarea în Ministerul Justiţiei, după care au pus pe trepte câteva cuţite şi fotografii ale ministrului justiţiei.

Respectivele trepte erau acoperite parţial cu un preş, care a fost stropit cu ocazia aruncării vopselei. Pentru murdărirea acelui preş, protestatarilor li se împută infracţiunea de distrugere. Pentru ce motive s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunii de tulburare a liniştii publice, e foarte greu de explicat, întrucât din imaginile difuzate la majoritatea televiziunilor de ştiri, nu rezultă că s-ar fi comis o tulburare a liniştii publice, ci doar tulburarea stării de curăţenie (relativă) a preşului de pe scări.

Actul de protest a fost determinat de o crimă comisă recent la Mediaş, care a produs o puternică emoţie în opinia publică, respectiv uciderea unui tânăr, în stradă, prin lovituri repetate de cuţit, de către o persoană liberată condiţionat, care a beneficiat de Legea recursului compensator. Protestatarii îl consideră pe ministrul justiţiei ca principal răspunzător pentru promovarea şi adoptarea acestei legi a recursului compensator, care a dus la liberarea înainte de termen a mai multor infractori violenţi, care, după liberare, au comis noi infracţiuni cu violenţă, printre care şi omorul.

APADOR-CH precizează că adevărata infracţiune de tulburare a liniştii publice a fost comisă odată cu uciderea în plină stradă, prin repetate lovituri de cuţit, a unui tânăr, iar nu prin protestul simbolic din faţa Ministerului Justiţiei. Pe lângă aceasta, pretinsa infracţiune de distrugere (murdărirea preşului de la intrare), poate fi cercetată numai dacă a fost formulată o plângere prealabilă în acest sens. A făcut ministrul justiţiei, până în prezent, o astfel de plângere prealabilă, pentru preş?

APADOR-CH reaminteşte că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, libertatea de exprimare, atunci când sunt puse în discuţie chestiuni de interes public, poate acoperi şi forme care şochează, ofensează sau deranjează, dacă în acest mod poate fi atrasă atenţia opiniei publice cu privire la acele chestiuni. Iar reacţia agenţilor statului, pe lângă condiţia încadrării în legea naţională, trebuie să mai îndeplinească şi condiţiile de proporţionalitate şi compatibilitate cu cerinţele unei societăţi democratice, societate caracterizată prin necesitatea de a nu se ajunge, printr-o reacţie exagerată a autorităţilor, la inhibarea dezbaterii libere a chestiunilor de interes public.

Cum se pot repara abuzurile justiției fără amnistie și grațiere

18/12/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

La Consiliul naţional al partidului de guvernământ s-a apreciat că este necesară adoptarea unei ordonanţe de urgenţă privind amnistia şi graţierea unor pedepse, în cazul în care nu vor fi identificate alte căi de remediere a prejudiciilor suferite de către victimele unor abuzuri din justiţie.

Abuzurile din justiţie invocate în acest context constau în:

– condamnări dispuse de către complete de judecată constituite în mod nelegal (completele de 5 judecători constituite în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în perioada 2014-2018);

– condamnări care s-au bazat pe probe ilegale, obţinute în urma încheierii unor protocoale secrete între SRI şi parchete/instanţe.

APADOR-CH consideră că, pentru îndreptarea nedreptăţilor sau nelegalităţilor din dosarele penale, nu trebuie folosite amnistia şi graţierea, deoarece ele acţionează nediferenţiat, „în bloc”, asupra tuturor persoanelor care au comis o anumită infracţiune, astfel că de amnistie şi graţiere vor profita şi persoane care nu au fost victime ale unor abuzuri și nelegalităţi.

Abuzurile trebuie remediate în mod individual, în cazurile individuale în care au fost comise (şi dovedite), iar remediile nu trebuie extinse şi asupra celor care nu au fost „victime ale justiţiei”.

O cale pentru remedierea acestor abuzuri/nelegalităţi poate fi contestaţia în anulare (art. 426 lit. d din Cpp) împotriva hotărârilor definitive de condamnare pronunţate de completele de 5 judecători constituite nelegal (există o decizie a Curţii Constituţionale care a constatat nelegalitatea compunerii) sau revizuirea hotărârilor definitive care s-au bazat pe probe ilegale rezultate din protocoale secrete (în acest din urmă caz are o deosebită importanţă decizia Curţii Constituţionale cu privire la protocoalele secrete, care se va pronunţa, probabil, maine, miercuri, 19 decembrie 2018.)

Problema legată de contestaţia în anulare, care ar trebui rezolvată, eventual, printr-o ordonanţă de urgenţă, este termenul în care poate fi declarată. În prezent, termenul este limitat la 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel. Această limitare ar trebui eliminată, pentru rezolvarea problemei creată de nelegala compunere, timp de 4 ani (2014-2018) a completelor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În acest sens, art. 428 al. 1 şi din Codul de procedură penală (Cpp) ar trebui modificat în sensul că în cazul compunerii nelegale a instanţei contestaţia în anulare poate fi introdusă oricând.

În cazul folosirii de probe ilegale ca temei pentru condamnare, considerăm că soluţia, care nu necesită nicio modificare legislativă, este revizuirea hotărâri definitive de condamnare, în baza art. 453 al. 1 lit. a din Cpp (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză). Potrivit art. 457 al. 1 Cpp, cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând.

Despre amnistie și grațiere

Amnistia (care nu poate fi decât colectivă) şi graţierea colectivă pot fi dispuse nu doar prin lege (organică), ci şi prin ordonanţă de urgenţă, dacă sunt îndeplinite condiţiile din art. 115 al. 4 şi 6 din Constituţie pentru adoptarea ordonanţelor de urgenţă, respectiv, dacă se justifică existenţa unei situaţii de urgenţă (situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată) şi dacă prin ordonanţă nu sunt afectate (restrânse, limitate) drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Graţierea individuală poate fi dispusă numai de preşedinte, prin decret.
Amnistia (în greacă, amnestia= uitare) înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Cu alte cuvinte, condamnările pronunţate pentru infracţiunile amnistiate (nu pentru orice infracţiuni) nu se mai iau în seamă (cazierul judiciar se „albeşte”), procesele aflate în curs se opresc, fără condamnare, dacă privesc infracţiuni amnistiate (se dispune, la primul termen de judecată care urmează actului de amnistie, încetarea procesului penal pe motiv că a intervenit amnistia), iar urmărirea penală în dosarele de la parchet/poliţie pentru infracţiuni amnistiate se opreşte în stadiul în care ajunsese la momentul actului de amnistie (dosarul se va „închide”, se va da clasare, pe motiv că a intervenit amnistia).

Cel care se consideră nevinovat şi a fost amnistiat (cu consecinţa opririi imediate a procesului/urmăririi penale) poate cere continuarea procesului penal sau a urmăririi penale. Procesul/urmărirea penală vor continua şi dacă cel în cauză e găsit nevinovat, se va dispune achitarea sau, după caz, clasarea dosarului pe motiv că e nevinovat (nu că e amnistiat). Dacă e găsit vinovat, tot nu va fi condamnat/trimis în judecată, ci se va da o soluţie de încetare a procesului sau, după caz, de clasare a dosarului, bazată pe faptul că e amnistiat.

Graţierea nu înlătură răspunderea penală, nu desfiinţează condamnările deja existente (nu „şterge” condamnarea din cazierul judiciar), ci doar înlătură, total sau parţial, executarea pedepsei. În caz de graţiere, procesul şi urmărirea penală pentru infracţiunea graţiată vor continua, nu se vor opri, ca în cazul amnistiei. Dacă există probe de vinovăţie, persoana urmărită penal va fi trimisă în judecată, iar persoana trimisă în judecată va fi condamnată. Beneficiul celui graţiat este că nu va executa pedeapsa ce i se va aplica de instantă, în caz de condamnare. Graţierea poate fi totală (priveşte întreaga pedeapsă aplicată) sau parţială (priveşte doar o cotă/fracţie din pedeapsa aplicată; restul de pedeapsă, negratiată, va fi executată). Graţierea poate fi necondiţionată (beneficiarului nu i se cere o anumită conduită după graţiere) sau condiţionată (de exemplu, este graţiat sub condiţia de a nu mai comite o nouă infracţiune: dacă într-un termen de la graţiere, să zicem 3 ani, cel graţiat săvârşeşte o nouă infracţiune, va executa pe lângă pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa care i-a fost graţiată). Graţierea poate fi colectivă (priveşte toate persoanele care au săvârşit o anume infracţiune/anumite infracţiuni) sau individuală (primeşte o singură persoană). Doar graţierea colectivă se acordă prin lege (organică) sau, după caz, prin ordonanţă de urgenţă (delegare legislativă în baza art. 115 din Constituţie). Graţierea individuală se acordă doar de preşedinte, prin decret.

Căutăm coleg/colegă pentru relație full time de lungă durată

17/12/2018/în Comunicate /de Rasista

Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, mai cunoscută ca APADOR-CH, caută să-și completeze echipa cu o persoană cu studii de drept sau științe socio-umane, cu experiență sau nu în domeniul ONG și/sau management de proiecte.

Dacă îndeplinești vreuna din condițiile de mai sus și vorbești binișor spre avansat limba engleză (româna se subînțelege), trimite-ne un CV pe adresa office@apador.org până cel mai târziu 7 ianuarie 2019. Însoțește CV-ul cu o scrisoare de intenție în care să răspunzi la întrebarea:

La ce drept ai renunța dacă ar trebui să alegi asta?

Postul este full time, în București, cu începere din 1 februarie 2019. Se oferă salariu și motivație civică pe măsură. Persoana potrivită se va implica în toate proiectele asociației, după pricepere și competențe. Dacă ești curios ce facem, găsești pe site mai multe despre activitatea noastră zilnică.

Numai persoanele selectate vor fi invitate la interviu.

Cerem dezbaterea publică a ordonanței de modificare a codurilor penale

13/12/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider, Transparenta /de Rasista

La începutul acestei săptămâni, mai mulţi reprezentanţi ai partidului majoritar şi ai guvernului au adus la cunoştinţa publicului intenţia adoptării unei ordonanţe de urgenţă pentru modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală.

În principiu, potrivit art. 115 al. 4 şi 6 din Constituţie, şi legile penale pot fi modificate prin ordonanţă de urgenţă, dacă sunt îndeplinite cel puţin următoarele două condiţii:

– există o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată (condiţia „urgenţei”)

– prin aceste modificări nu sunt aduse restrângeri noi sau mai mari decât cele existente ale drepturilor şi libertăţilor prevăzute în Constituţie. De exemplu, nu pot fi introduse noi infracţiuni sau limite mai mari de pedeapsă sau noi măsuri de supraveghere sau extinderea cazurilor care justifică arestarea preventivă etc. Prin urmare, rezultă că modificările aduse printr-o ordonanţă de urgenţă ori sunt neutre (nu se referă la drepturi şi libertăţi prevăzute în Constituţie), ori sunt mai favorabile decât reglementările deja existente cu privire la drepturile şi libertăţile prevăzute în Constituţie (de exemplu, eliminarea/limitarea unor măsuri de supraveghere, reducerea cazurilor care justifică arestarea preventivă etc.)

De altfel, Codul de procedură penală şi Codul penal au mai fost modificate prin ordonanţe de urgenţă, fără ca acestea să fie declarate, până în prezent, neconstituţionale. Spre exemplu, Codul de procedură penală a fost modificat prin OUG nr. 3/2014, OUG nr. 82/2014, OUG nr. 24/2015, OUG nr. 6/2016, OUG nr. 18/2016, OUG nr. 70/2016, iar Codul penal a fost modificat prin OUG nr. 18/2016.

În contextul prezentat mai sus, APADOR-CH solicită public Guvernului Românei să respecte, ca bună practică, principiul transparenţei decizionale în legătură cu emiterea acestei ordonanţe de urgenţă. În acest sens, asociaţia consideră că este absolut necesar ca proiectul ordonanţei de urgenţă (în cuprinsul căruia trebuie justificată urgenţa emiterii acestei ordonanţe) să fie publicat pe site-ul Ministerului Justiţiei şi supus dezbaterii publice cu cel puţin 10 zile înainte de adoptare. Este adevărat, Legea nr. 52/2003 nu prevede obligativitatea dezbaterii publice a proiectelor de ordonată de urgenţă (care presupun adoptarea unor soluţii imediate, fără întârziere), dar, ca bună practică, având în vedere importanţa şi ecoul social al unei astfel de ordonanţe, este necesar ca, înainte de adoptare, conţinutul acestui act normativ să fie supus dezbaterii opiniei publice.

De asemenea, tot ca bună practică, APADOR-CH solicită public Guvernului României ca reglementările de mare importanţă şi impact în societate, cum ar fi şi modificarea legilor penale, să nu fie „strecurate” în perioada sărbătorilor ocazionate de Crăciun şi de Anul Nou, când atenţia marii părţi a opiniei publice este (sau ar trebui) orientată, prioritar, spre alte aspecte decât activitatea de legiferare.

Răspunsul Ministerului Justiției

Libertatea de exprimare trebuie înțeleasă corect și în contextul protecției datelor personale

13/11/2018/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

APADOR-CH a semnat scrisoarea transmisă azi Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) de ApTi și Activewatch, în contextul controverselor publice create de solicitarea pe care autoritatea a adresat-o jurnaliștilor de la RISE Project, în legătură cu valiza cu documente din cazul #Teleormanleaks.

În atenția Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal

B-dul G-ral Gh. Magheru, nr. 28-31, sector 1, București

Adresă de e-mail: anspdcp@dataprotection.ro

13 noiembrie 2018

Libertatea de exprimare trebuie înțeleasă corect și în contextul protecției datelor personale

Vă adresăm această scrisoare deschisă în contextul controverselor publice create de solicitarea pe care ați adresat-o jurnaliștilor de la RISE Project, de a vă furniza informații referitoare la postarea pe pagina de Facebook a unui material jurnalistic.

În calitatea noastră de organizații de drepturile omului, susținând atât drepturile la libertatea de exprimare și libertatea presei, cât și dreptul la viață privată, am dori să facem câteva precizări care sperăm să vă fie utile în abordarea unor situații similare cu cea de față, în special cu privire la libertatea de exprimare (pentru că știm că zona de date personale și viață privată este obiectul dvs. de activitate), precizări care ar putea să vă ajute în a înțelege reacția fără echivoc a autorităților europene. De asemenea, sugeram că Autoritatea are nevoie urgentă de implementarea unui sistem de lucru în solicitările care privesc prelucrarea datelor în scop jurnalistic.

Nu doar viața privată este un drept fundamental, ci și libertatea de exprimare

Atât dreptul la viață privată, cât și dreptul la libertatea de exprimare se bucură de un regim egal, niciun drept nefiind deasupra celuilalt. O autoritate nu poate invoca în mod arbitrar restricții asupra dreptului la libertatea de exprimare, cu atât mai puțin când este vorba despre un subiect de interes public, precum în cazul de față. Pentru a decide care dintre cele două drepturi primează într-o speță, acestea trebuie puse în balanță, fiind necesar a se efectua un echilibru corect, luându-se în calcul particularitățile fiecărui caz.

A reduce discuția doar la cele 3 derogări din art. 7 din Legea 190/2018 reprezintă o abordare simplistă, câtă vreme este clar că scopul Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) nu este de a limita libertatea de exprimare. În același timp, există numeroase acte normative privind drepturile omului semnate de România (nominalizăm aici doar două – Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și Convenția Europeană a Drepturilor Omului) ce trebuie luate în considerare atunci când este vorba de un conflict între două sau mai multe drepturi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) are o vastă jurisprudență ce vorbește despre punerea în balanță a dreptului la libertatea de exprimare și a dreptului la viață privată, iar acest test de echilibrare ia în considerare cel puțin 6 factori extrem de importanți ce trebuie considerați în fiecare caz în parte. Așadar ar fi fost necesar ca ANSPDCP să ia în calcul – atât în discuțiile interne, dar și în clarificările publice ulterioare – aceste aspecte ce țin de proporționalitate și cântărirea justă a celor două drepturi fundamentale.

Protecția surselor în cazul jurnaliștilor este crucială pentru garantarea dreptului la libertatea de exprimare

Protecția surselor jurnalistice este una din condițiile de bază în garantarea libertății presei. Jurisprudența CEDO subliniază cu consecvență că încercarea de a obliga un jurnalist să își dezvăluie sursele încalcă dreptul său la libertatea de a primi și distribui informație, deci încalcă dreptul său la libertatea de exprimare. Curtea a considerat că obligarea jurnaliștilor la a-și dezvălui sursele afectează libera circulație a informației, în detrimentul democrației, drept pentru care poate fi justificată doar în cazuri excepționale.

De aceea este absolut normală reacția jurnaliștilor și a instituțiilor europene când au aflat că Autoritatea ar fi cerut „sursa” informațiilor protejate de RISE Project. Aici considerăm că ar fi rolul Autorității de a ține cont de sensibilitățile conflictului dintre drepturi, în primul rând pentru a preciza de ce în acel caz nu se aplică excepțiile pentru colectarea de date în scop jurnalistic. În al doilea rând dacă decide că trebuie să meargă mai departe, nefiind vorba de derogări, Autoritatea trebuie să precizeze că solicitarea de surse în aceste cazuri nu se referă la sursele jurnalistice, ci, mai degrabă, urmărește să identifice dacă datele sunt colectate direct de la persoana vizată sau din alte surse (sau surse publice), pentru eventuala aplicare a articolelor 13 și 14 din GDPR.

Nu putem decât să sperăm că, de fapt, avem de a face mai degrabă cu o inadecvare a comunicării, decât cu o dorință de a avea acces la sursele jurnaliștilor.

Amenințările nu au ce să caute într-o adresă din partea unei autorități publice

Solicitarea dvs. către RISE Project indică faptul că sunt pasibili de o amendă de 3000 de lei pe zi, pentru fiecare zi de întârziere cu răspunsul la solicitarea dvs., răspuns ce are termen limită de 10 zile. În plus i-ați mai anunțat și că sunt pasibili de o amendă de până la 20.000.000 de euro pentru încălcarea art. 83 din Regulamentul general privind protecția datelor, subliniind în textul redactat de dvs. referința la „neacordarea accesului”.

Aceasta sună a amenințare (deși textul e conform cu prevederile Regulamentului), iar partea legată de „accesul’ la documente ridică același probleme ca și cele de mai sus. Cu atât mai mult cu cât nimeni în Europa n-a acordat încă vreo amendă de 20 de milioane de euro. De fapt, nici măcar de 1 milion. Credem că nici măcar de 100 000.

În concluzie, față de cele 3 puncte mai sus menționate, observăm că solicitarea formulată către RISE Project a lăsat impresia unei acțiuni făcute în grabă, fără o analiză temeinică a situației, ceea ce a alimentat convingerea publică că ar fi existat o motivație de natură politică, generată de subiectul materialului jurnalistic, și nu ar fi fost vorba de o simplă anchetă obiectivă și imparțială a Autorității de supraveghere în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal.

Facem aceste remarci deoarece ambele drepturi fundamentale sunt la fel de importante și nu dorim ca rolul Autorității să pară a fi redus la un instrument de control politic și blocare a dezbaterilor necesare într-o societate democratică.

Considerăm că Autoritatea are nevoie urgentă de implementarea unui sistem de lucru în solicitările care privesc presa. Acest sistem de lucru trebuie conceput doar în baza unor consultări publice cu mass-media și cu organisme cu expertiză în domeniul libertății de exprimare și al libertății presei, din România și din Uniunea Europeană. Așteptăm cu interes propunerile dvs. în acest sens.

Semnatari:

Asociația pentru Tehnologie și Internet – ApTI

ActiveWatch

Centrul pentru Inovare Publică

APADOR-CH

Centrul pentru Jurnalism Independent

Miliția Spirituală

Sindicatul Roman al Jurnaliștilor MediaSind

Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație

Societatea Jurnaliștilor Galați

Funky Citizens

Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

S-au adăugat listei semnatarilor:

Asociația Kompatibil

129 de ONG-uri îi cer președintelui să nu promulge legea care le va bloca activitatea

05/11/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Parlamentul României a adoptat în data de 24 octombrie 2018 proiectul de Lege pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ciuda criticilor vehemente ale societății civile la adresa unor articole considerate abuzive și neconforme cu Directiva Europeană privind spălarea banilor, pe care o transpune.

129 de asociații și organizații, printre care și APADOR-CH, i-au scris președintelui Klaus Iohannis să nu promulge legea și să ceară fie reexaminarea acesteia, fie un punct de vedere al Comisiei de la Veneția. Organizațiile semnatare ale scrisorii nu contestă necesitatea acestei legi, ci faptul că în textul ei au fost introduse prevederi care nu răspund unor probleme de fond, însă vor conduce la blocarea activității asociațiilor și fundațiilor și altor persoane juridice fără scop patrimonial din România.

De exemplu, printr-o traducere eronată a unor termeni din Directiva europeană, legea românească obligă organizațiile neguvernamentale să-și raporteze lunar, sub sancțiunea desființării, toți beneficiarii serviciilor oferite, obligație care încalcă deopotrivă drepturile respectivilor beneficiari (dreptul la viață privată) și chiar ale asociațiilor (dreptul la liberă asociere) și împovărează nejustificat activitatea și așa slab susținută financiar a organizațiilor, ducând la blocarea acestora.

Prin Directiva europeană se urmărește posibilitatea identificării celor care controlează sau iau decizii cu privire la o entitate, și nu a celor care sunt destinatarii activităților entității respective.

Citiți scrisoarea adresată președintelui

Legea a fost atacată la Curtea Constituțională de un număr de parlamentari PNL și USR, iar CCR urmează să se pronunțe asupra constituționalității legii în data de 5 decembrie 2018.

APADOR-CH angajează trainer-expert politici publice

01/11/2018/în Comunicate /de Rasista

APADOR-CH, partener în cadrul proiectului “Abordare integrată a politicilor sociale și medicale prin formularea de politici publice alternative de către societatea civilă”, angajează expert curriculum instrumente de monitorizare politici publice, cu experiență de trainer, pentru perioada noiembrie 2018-ianuarie 2019.

Conform proiectului, expertul va lucra în perioada noiembrie-decembrie 2018 un număr de 168 ore (2 luni *84 ore pe lună, noiembrie, decembrie 2018) și va avea următoarele responsabilități:

crearea componentei – instrumente de monitorizare politici – în cadrul curriculei de curs,
stabilirea procedurilor de instruire pentru această componentă,
crearea instrumentelor de evaluare a cunoștințelor dobândite de participanți.

În ianuarie 2019 expertul-lector va participa la activitatea de instruire și va lucra 120 de ore în total (5 grupe *8 ore pe zi* 3 zile de instruire) și va avea următoarele responsabilități: asigurarea instruirii participanților la cursuri, el fiind responsabil de modulele de instrumente de lucru în monitorizarea politicilor publice, instrumente de lucru pentru propunerea de politici alternative, în conformitate cu curricula de curs creată în cadrul proiectului.

Curricula va conţine: definiţii, inclusiv prevederi legale, strategii şi planuri de acţiune în domeniul politicilor publice, metode de lucru în monitorizarea politicilor publice, instrumente utile în formularea de politici publice alternative, metode de lucru în activităţile de pledare pentru drepturile persoanelor vulnerabile sau ale pacienţilor, recomandări şi directive europene. De asemenea, curricula va conţine informaţii despre egalitatea de şanse şi de gen, precum şi informaţii despre dezvoltarea durabilă, informaţii structurate în secţiuni separate, prezentate în cadrul unei sesiuni de instruire cu durata de minim 2 ore Aceasta componentă a curriculei este esenţială pentru orice tip de intervenţie în domeniile social sau medical, inclusiv ca parte a politicilor publice şi contribuie la principiile orizontale ale UE.

Cursurile vor avea durata de 3 zile, 24 de ore de curs, inclusiv pauze şi vor fi organizate într-o locaţie accesibilă în mod egal tuturor participanţilor din toate regiunile cărora li se adresează proiectul. Cei 100 de participanţi vor fi împărţiţi în grupe de câte 20 de persoane, fiecare grupă având participanţi din toate regiunile vizate de proiect. Astfel, vor fi organizate 5 cursuri pentru câte 20 de participanţi, reprezentanţi ai ONG-urilor active în domeniul sănătăţii sau în domeniul social. Această organizare va permite participanţilor din regiuni diferite să se cunoască şi să stabilească legături şi va crea premisele pentru constituirea unei reţele informale de ONG-uri care doresc să se implice în formularea de politici publice alternative.

Persoanele interesate de poziția de expert/lector sunt invitate să trimită o scrisoare de intenție și un CV pe adresa office@apador.org până la data de 15 noiembrie 2018.

***

Implementarea proiectului “Abordare integrată a politicilor sociale și medicale prin formularea de politici publice alternative de către societatea civilă” este asigurată de ARAS – Asociația Română Anti-SIDA, în parteneriat cu APADOR-CH – Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki. Proiectul este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020.

Îi cerem Ministrului Culturii să respingă filtrele de conținut

19/10/2018/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

APADOR-CH a semnat scrisoarea către ministrul culturii, George Ivașcu, trimisă azi, 19 octombrie 2018, de Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) împreună cu mai multe organizații din România, pentru a-i cere ministrului să promoveze o abordare fermă împotriva filtrelor de conținut și pentru menținerea regimului actual al răspunderii juridice a platformelor online, așa cum este reglementat de Directiva privind comerțul electronic.

Principalele motive de alarmare legate de drepturile digitale ale cetățenilor sunt:

Filtrele de conținut pot fi implementate ca o consecință directă a redefinirii regimului de răspundere instituit de Directiva privind comerțul electronic. Declararea companiilor online răspunzătoare pentru tot conținutul postat pe site-ul lor nu le va lăsa altă opțiune decât să pună în aplicare filtre de recunoaștere a conținutului, o tehnologie care este susceptibilă de erori, intruzivă, contestabilă din punct de vedere juridic (CJUE, cauza C-70/10) și care va limita direct posibilitatea parodiei și satirei.
A permite unor algoritmi imperfecți să reglementeze discuțiile libere online va pune în pericol diversitatea opiniilor și a conținutului creativ. Chiar mai îngrijorător, astfel de sisteme ar putea fi abuzate de actorii ce promovează dezinformarea pentru a elimina conținutul care contracarează poziția lor. Directiva stabilește cantitatea minimă de filtrare care trebuie făcută – maximul va fi determinat de interesele comerciale, politice și economice ale companiilor, definite în termenii acestora. Serviciile de filtrare a conținutului sunt deținute în principiu de mari companii americane care vor avea posibilitatea să acorde licență furnizorilor europeni – ce vor fi astfel nevoiți să facă o investiție în plus. Mai grav, fiindcă tehnologia este în dezvoltare continuă, companiile europene nu vor ști niciodată ce nivel de filtrare este considerat conform, așa că vor alege să supra-filtreze pentru a elimina orice risc juridic.

De aceea, solicităm Ministrului Culturii să respingă filtrele de conținut, menținând regimul de răspundere actual. Făcând platformele direct responsabile de fiecare bucată de conținut încărcată pe platformele lor, acestea nu vor avea altă posibilitate decât să lase algoritmii să decidă asupra legitimității anumitor tipuri de conținut online.

Totodată, în lipsa unor reglementări foarte specifice menționate în cuprinsul propunerii de directivă, platformele vor fi tentate să se pună la adăpost de noile obligații de răspundere asupra conținutului încărcat de utilizatori incluzând aceste mecanisme de filtrare în termeni și condiții, neputându-se raporta la niște prevederi legale clare. Iar așa cum am menționat mai sus, filtrele de conținut sunt mecanisme intruzive, contestate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene , și pot fi folosite abuziv de către companii, acestea având o plajă largă de manevră în definirea propriilor termeni și condiții.

Tot din cauza lipsei obligațiilor legale clare, companiile vor putea, de asemenea, să evite cu ușurință obligațiile de a pune în aplicare un mecanism de reclamații sau vor alege să implementeze unul superficial. Mai mult, cetățenii vor pierde protecția oferită de Carta Drepturilor Fundamentale, care nu se aplică în relația dintre cetățenii afectați de eventuale comportamente abuzive și companii. Exercitarea dreptului de autor nu trebuie să devină o cenzură preventivă a conținutului legal reglementat de reguli private.

Considerăm că România trebuie să susțină drepturi de autor care să recompenseze în mod echitabil artiștii, protejând în același timp accesul la patrimoniul nostru cultural și lăsând intacte fundamentele unui Internet liber, inovator și deschis.

Semnatari:

Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI)
Centrul de Educație și Cultură Media – Mediawise Society
Digital Citizens Romania, Think-Tank
Copy-Me
Centrul pentru Inovare Publică
Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România
Constantinescu Nicolaie, kosson.ro
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație
Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Citește scrisoarea către ministrul culturii

Cum rămâne cu mitingurile spontane?

17/10/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Printr-o decizie din această săptămână a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), prin care a fost soluţionat un recurs în interesul legii privind interpretarea unui articol din Legea 60/1991, a adunărilor publice, s-a stabilit că obligaţia de declarare prealabilă* a unei adunări publice există şi în cazul în care aceasta urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă şi trotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.

Cu alte cuvinte, nu ar mai trebui declarate prealabil doar adunările publice (mitingurile) ce ar urma să se desfăşoare în curţile autorităţilor/instituţiilor publice, respectiv în spaţiul cuprins între clădire şi gardul împrejmuitor.

Aceasta este concluzia care se poate trage în acest moment, până la publicarea deciziei ICCJ în Monitorul Oficial. Potrivit art. 517 al. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, decizia ICCJ trebuie motivată şi publicată în Monitorul Oficial în cel mult 45 de zile de la pronunţare, iar de la data publicării decizia devine obligatorie pentru toate instanţele naţionale.

Rămâne, în continuare, nerezolvată o mare problemă, şi anume cea privind „mitingurile spontane”. Legea 60/1991 tace absolut – mai ales după amintita decizie a ICCJ – cu privire la această categorie de mitinguri. Dacă legea nu le vede, nu înseamnă că ele nu pot exista. Din acest motiv ar fi necesară o intervenţie legislativă promptă, care să definească în mod clar şi previzibil noţiunea de „adunare publică spontană” şi să stabilească, în mod rezonabil, regimul legal al acesteia.

Până la intervenţia „promptă” a legislativului naţional, un element de certitudine privind regimul „mitingurilor spontane” rămâne jurisprudenţa CEDO. În acest sens, poate fi citată o hotărâre CEDO din 2007 în cauza BUKTA ŞI ALŢII împotriva UNGARIEI. Sigur, starea de fapt de la care s-a pornit în această cauză poate afecta sensibilităţile naţionale (pe deplin justificate), fiind vorba despre un miting spontan desfăşurat la Budapesta împotriva sărbătoririi zilei de 1 Decembrie (reunirea Transilvaniei cu România). Dar, depăşind emoţiile negative ce pot fi generate de starea de fapt, are relevanţă principul stabilit de CEDO în legătură cu „mitingurile spontane”.

În cauza respectivă, la 1 decembrie 2002, primul ministru român a organizat o recepţie la Budapesta dedicată Zilei Naţionale a României (ziua reunirii Transilvaniei cu România). Primul ministru al Ungariei a decis, în ultimul ceas, să participe la recepţie şi a informat publicul despre intenţia sa cu câteva ore înainte de eveniment. Mai multe persoane din Budapesta au considerat că primul ministru al Ungariei nu trebuia să participe la acestă recepţie, deoarece, în opinia lor, ziua de 1 decembrie are o semnificaţie negativă în istoria Ungariei („pierderea” Transilvaniei). De aceea, aceste persoane au decis să organizeze o demonstraţie împotriva participării la recepţie a primului ministru maghiar, demonstraţie care a avut loc în faţa hotelului unde trebuia să aibă loc recepţia. Poliţia nu a fost informată despre această intenţie, deşi, potrivit legii maghiare, adunările publice trebuie declarate la poliţie cu minimum 3 zile înainte de desfăşurare.

Mitingul din faţa hotelului a fost paşnic, dar poliţia l-a dispersat pe motiv că era ilegal, întrucât nu fusese declarat în prealabil.

Mai mulţi participanţi la miting s-au adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Cu privire la neîndeplinirea obligaţiei de declarare prealabilă a mitingului, aceştia au susţinut, cu succes în faţa CEDO, că a existat un interval foarte scurt de timp (câteva ore) între momentul recepţiei şi cel în care primul ministru maghiar şi-a afirmat public intenţia de a participa la recepţie. Dacă ar fi declarat mitingul şi ar fi aşteptat 3 zile ca să-l ţină, mitingul ar fi fost lipsit de sens, deoarece recepţia şi participarea primului ministru, împotriva căreia au dorit să protesteze, nu ar mai fi fost de actualitate.

Cu ocazia soluţionării acestui caz, CEDO a stabilit şi unele principii, valabile pentru toate statele care sunt supuse jurisdicţiei acestei Curţi, şi anume:

Ceea ce caracterizează un „miting spontan” este necesitatea ca acel miting să fie o reacţie imediată la un eveniment. Dacă ne raportăm la speţa respectivă, ar trebui ca, în mod obiectiv, să fie necesar, pentru a nu goli de conţinut libertatea de întrunire paşnică, ca reacţia să aibă loc în mai puţin de 3 zile de la acel eveniment, deoarece şi în legea maghiară, şi în legea română, declararea prealabilă trebuie făcută cu minimum 3 zile înainte de miting. În acest context, o mobilizare pe FB la un miting ce are loc peste o săptămână sau o lună, nu pare să întrunească acea condiţie de „reacţie imediată la un eveniment” care ar caracteriza un miting spontan.

Simplul fapt că mitingul, care se desfăşoară în mod paşnic, nu a fost declarat nu este suficient, prin el însuşi, pentru dispersarea mitingului. În speţa soluţionată, CEDO a reţinut că nu există nici o dovadă care ar sugera că manifestanţii ar fi prezentat vreun pericol pentru ordinea publică în afară de o perturbare minoră (la un moment dat s-a auzit un zgomot mai puternic, de „mică detonaţie”) care inevitabil se poate produce la oricare adunare desfăşurată într-un loc public. CEDO a subliniat că în lipsa actelor de violenţă din partea manifestanţilor este important ca autorităţile publice să dea dovadă de o anumită toleranţă faţă de reuniunile paşnice, pentru că libertatea de întrunire aşa cum este garantată de articolul 11 din Convenţie să nu fie lipsită de însăşi esenţă sa. (a se vedea, în acest sens, şi hotărârea CEDO din anul 2006 în cauza Oya Ataman v.Turcia, cauza nr. 74552/01, par. 41-42.).

Concluziile care se poate trage din această hotărâre CEDO sunt:

– pentru un miting spontan (ca reacție imediată la un eveniment) nu poate fi impusă o obligație de declarare prealabilă (pentru că există un motiv obiectiv de imposibilitate a declarării prelabile = necesitatea de a reacţiona imediat la un eveniment, altfel mitingul își pierde caracterul actual)

– simplul fapt al nedeclarării mitingului, dacă el se desfăşoară în mod paşnic, fără a pune în pericol real ordinea publică, nu poate constitui un motiv pentru a fi dispersat.

APADOR-CH consideră că este necesar ca legiuitorul nostru să reglementeze, cât de curând posibil, înţelesul şi regimul juridic al „adunărilor publice spontane”. Şi să ţină cont, cu ocazia reglementării, de jurisprudenţa CEDO în materie. Găsiți aici câteva modificări posibile ale legii, rezultate dintr-un proiect mai vechi al APADOR-CH.

Potrivit art. 6 din Legea 60/1991, declararea prealabilă a mitingurilor se face, cu cel puţin 3 zile înainte de data desfăşurării, la primar, iar nu pe FB, respectiv la primarul din localitatea unde va avea loc mitingul, potrivit modelului de declaraţie ce este anexat Legii 60/1991.

Cerem parlamentului să repare modificările la legea referendumului

08/10/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH a transmis Birourilor permanente ale Camerei deputaților și Senatului solicitarea de a restabili măsurile de control, transparență și securitate a sistemului de vot în legislația privind referendumurile. Concret, când vor dezbate legea privind adoptarea Ordonanței de urgență nr. 86/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, parlamentarii trebuie să corecteze modificările care vizează folosirea Sistemului informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal (SIMPV). În caz contrar, dacă OUG 86/2018 va fi adoptată prin lege ca atare, toate referendumurile viitoare se vor derula fără SIMPV, ceea ce va deschide calea fraudării rezultatelor procesului electoral.

Solicitarea către Parlament

Către,

Biroul permanent al Senatului,

Biroul permanent al Camerei deputaților,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) vă solicită să aveți în vedere introducerea în Legea prin care veți aproba Ordonanța de urgență nr 86/2018, care a modificat recent legea referendumului, a prevederii exprese că la următoarele referendumuri nationale este obligatorie folosirea Sistemului informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal (SIMPV).

Vă atragem atenția că în lipsa acestei mențiuni în actul normativ se crează premisele ca pe viitor toate referendumurile organizate în România să se desfășoare fără folosirea acestui sistem informatic de monitorizare, care asigură corectitudinea și transparența votului.

Amintim că prin art. 62 din Ordonanța de urgență nr. 86/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, a fost exclusă folosirea SIMPV la orice referendum, deşi justificarea excluderii priveşte doar referendumul din 6-7 octombrie 2018, în sensul că timpul scurt rămas până la acest referendum nu permite achiziția și instalarea sistemelor necesare SIMPV. Aprobarea OUG 86/2018 în această formă, însă, ar duce la legiferarea excluderii SIMPV din procesul electoral al tuturor referendumurilor viitoare.

Vă solicităm așadar ca în legea de aprobare a OUG 86/2018, lege care oricum va fi adoptată după desfășurarea referendumului din 6-7 octombrie 2018, la articolul I, pct. 17 din OUG 86/2018 – textul modificat al art. 62 din Legea nr. 3/2000 să aibă următorul conținut:

„Dispozițiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu cele ale Legii nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele privind Sistemul informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal și centralizarea electronică a rezultatelor votării.”

SIMPV este un sistem care a contribuit semnificativ la creşterea încrederii publice în procesele electorale şi este absolut necesară utilizarea acestuia în condiţiile în care nu există alte metode eficiente de verificare a votanţilor în timp real, de prevenire a eventualelor fraude electorale şi nici pentru prezentarea unor informaţii esenţiale despre prezenţa la referendum. Prevederea expresă în lege a SIMPV ar da posibilitatea Autorității Electorale Permanente ca, pentru viitoarele referendumuri, să aibă timpul necesar pregătirii și punerii în funcțiune a sistemului și pregătirea personalului aferent.