Administrația Națională a Penitenciarelor

Articole

Respectarea drepturilor procedurale ale suspecților și inculpaților din perspectiva acestora

30/09/2022/în Articole, Speciale /de Rasista

Cât de respectate sunt în realitate drepturile prevăzute în Codul de procedură penală

Primul studiu cantitativ făcut în România, prin intervievarea a 1000 de deținuți din 28 de penitenciare, arată cum au receptat aceștia trecerea prin procesul penal și cât sunt de respectate în practică drepturile procedurale

15% dintre intervievați au spus că au fost agresați în secția de poliție, înainte sau în timpul audierilor,
14% susțin că nu au beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat la sediul poliției, deși acest lucru era obligatoriu,
iar 57% dintre cei care au avut avocat susțin că apărarea de care au beneficiat a fost de multe ori formală,
56% dintre respondenți au spus că nu au fost informați că au dreptul să nu dea nicio declarație în timpul audierii.

Acestea sunt o parte dintre rezultatele primului studiu cantitativ realizat în România, de APADOR-CH, pentru a afla percepția deținuților despre modul în care au trecut prin procesul penal. Studiul a fost realizat în 2021-2022, în cadrul proiectului Equalitydata, finanțat de UE, și s-a derulat în patru țări europene.

Interacțiunea cu poliția

Cercetarea cantitativă realizată de APADOR-CH în România arată că folosirea excesivă a forței, de către poliție, este o practică încă des întâlnită în România zilelor noastre. 18% dintre cei intervievați afirmă că poliția a folosit o forță excesivă în timpul reținerii, în timp ce alți 8% afirmă că polițiștii au fost agresivi verbal. 15% susțin că au fost agresați fizic în secțiile de poliție, fie înaintea, fie în timpul audierii în vederea reținerii. Cifrele sunt neașteptat de ridicate, mai ales având în vedere interdicția absolută a relelor tratamente prevăzută de CEDO și jurisprudența Curții Europene.

Dacă ne raportăm la un 0%, cât ar trebui să reprezinte procentul celor care au fost bătuți de poliție, putem concluziona că agresivitatea fizică, verbală și psihică reprezintă în continuare un instrument important pentru obținerea declarațiilor în cadrul audierilor în secțiile de poliție din țară. Atât folosirea forței fizice cât și agresivitatea verbală sunt mai frecvent întâlnite împotriva persoanelor de etnie romă decât în cazul altor etnii. 27% dintre acestea spun că poliția a folosit în cazul lor o forță excesivă, iar 12% afirmă că polițiștii au fost agresivi verbal.

Dreptul la un avocat

14% dintre respondenți susțin că nu au beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat la sediul poliției (o parte dintre aceștia spun că au beneficiat de un avocat ulterior, când au ajuns la parchet, în timp ce alții afirmă că au avut avocat doar în instanță). Aceasta a fost o constatare surprinzătoare, întrucât asistența juridică este obligatorie în momentul audierii în vederea reținerii, iar în lipsa acesteia, legea prevede nulitatea absolută a actului efectuat.

46% dintre respondenți afirmă că nu au putut discuta deloc cu avocatul înainte de audierea în vederea reținerii. 48% dintre persoanele intervievate au avut doar un avocat din oficiu pe durata urmăririi penale, 21% au avut un avocat ales iar 31% spun că au avut mai întâi un avocat din oficiu, apoi unul ales. Iar 57% susțin că apărarea de care au beneficiat a fost de multe ori formală, în multe cazuri avocații au ajuns în secțiile de poliție la finalul audierilor și doar au semnat declarația dată de suspect/inculpat.

„Avocatul mi-a zis doar recunoaște, avocații din oficiu au un text standard, nu m-au ajutat cu nimic” – declarație deținut.

Gradul de nemulțumire față de calitatea apărării din oficiu este ridicat, existând o percepție larg răspândită în rândul persoanelor condamnate că avocații din oficiu nu au reprezentat o garanție pentru respectarea drepturilor lor pe parcursul procesului penal, ci mai degrabă au apărat interesele statului.

Informarea privind drepturile procedurale

Atunci când au fost reținuți, 70% dintre respondenți afirmă că au fost informați cu privire la infracțiunea în legătură cu care au fost reținuți, 64% au fost informați despre dreptul la asistență juridică gratuită, 62% au fost informați în legătură cu dreptul de a contacta un avocat ales, 61% susțin că au fost informați în legătură cu dreptul de a informa o altă persoană cu privire la reținere, 49% au fost informați în legătură cu durata prevăzută de lege în cazul reținerii/arestării, doar 44% au fost informați în legătură cu dreptul de a nu da nicio declarație, 38% în legătură cu dreptul de a contesta măsura reținerii iar 19% au fost informați cu privire la dreptul de acces la dosarul cauzei.

Gradul de informare cu privire la drepturile persoanelor reținute este mai redus în rândul persoanelor de etnie romă decât în rândul persoanelor de etnie română.

Dintre cei care au fost informați în legătură cu dreptul la tăcere, au existat și persoane care au continuat să dea declarații în lipsa unui avocat, înainte de audierea în vederea reținerii. Datele statistice confirmă ipoteza unor observații empirice anterioare ale asociației, și anume că informarea suspecților/ inculpaților, de către poliție, cu privire la drepturile pe care le au pe parcursul procesului penal este formală și incompletă.

O categorie de deținuți a căror informare privind drepturile este problematică o reprezintă deținuții care nu știu să scrie și să citească.

Asistența medicală

Doar 41% dintre respondenți declară că au fost examinați pentru prima dată de un cadru medical la primirea în centrul de arest preventiv. 18% afirmă că nu au fost examinați deloc de un medic la primirea în centrul de arest preventiv. Procentul este surprinzător având în vedere prevederile legislative potrivit cărora în termen de 72 de ore de la primire, medicul locului de deținere efectuează examenul clinic complet, putând fi solicitate investigații paraclinice, astfel încât, în cel mult 21 de zile, să se stabilească starea de sănătate și cerințele de asistență medicală și de hrană, precum și aptitudinea de muncă, consemnând constatările în fișa medicală.

„Mi-au pus cătușe de mâini și de picioare și m-au bătut cât au vrut – ca să dau în gât și pe ceilalți care au fost în faptă cu mine și să recunosc ce vor ei. La arest nu au vrut să mă primească pentru că eram bătut foarte rău, m-au adus înapoi la secția la care m-au bătut și m-au ținut până a doua zi când m-au prezentat la parchet. După ce m-au dus a doua oară la arest am rugat-o eu pe doamna doctor să mă primească ca să mă liniștesc” – declarație deținut.

Plângeri pentru comportament abuziv

Numai 13% dintre cei care spun că împotriva lor a fost folosită o forță excesivă în secția de poliție au depus o plângere. Printre cauzele pentru care deținuții nu au depus plângeri pentru încălcarea drepturilor, au apărut des următoarele răspunsuri: „mi-a fost frică să nu-mi dăuneze la proces”, „nu m-ar fi crezut nimeni, căci eu sunt infractor”, „nu știam că se poate, nu mi-a spus nimeni”, „am fost descurajat de avocat și/(sau de colegii de celulă)”.

„Eu fiind infractor, cum să-i fac plângere prim procurorului, unde ajungeam?” – declarație deținut.

Numărul persoanelor care fac plângeri în legătură cu abuzurile suferite sau încălcarea drepturilor lor pe parcursul procedurii penale este redus. Acest lucru poate fi explicat în principal prin prisma fricii că acest demers ar putea avea impact negativ asupra rezultatului procesului, a neîncrederii că sistemul de justiție va lua în serios plângerile lor și a lipsei unei apărări eficiente.

77% dintre persoanele intervievate au afirmat că procedura de urmărire penală în cazul lor s-a încheiat cu un acord de recunoaștere a vinovăției. Dintre aceștia, cei mai mulți au afirmat că au avut doar avocat din oficiu și o apărare ineficientă.

Profilul respondenților

95% dintre deținuții intervievați au fost bărbați și 69% dintre respondenți au avut vârste cuprinse între 19 și 40 de ani. Din totalul celor implicați în proiect, 69% au fost etnici români, 21% etnici romi și 9% au aparținut altor etnii – maghiari, turci, lipoveni, sârbi. Stabilirea etniei s-a făcut în baza declarațiilor deținuților. APADOR-CH nu a avut acces la dosarele acestora și nu a colectat niciun fel de date personale pentru acest proiect.

Acesta este primul și singurul proiect de acest fel din România, în care sunt intervievați 1.000 de deținuți din toată țara și întrebați despre modul în care au perceput ei trecerea prin procesul penal, de la reținere/arestare preventivă până la condamnare și încarcerare. În general astfel de informații sunt privite cu neîncredere de reprezentanții sistemului de justiție, pe motiv că ele reprezintă doar o viziune subiectivă, neverificată și din alte surse. Într-adevăr, datele din această cercetare reprezintă doar versiunea persoanelor cercetate, judecate și condamnate penal. Interviurile au avut loc, însă, în condiții de confidențialitate, iar deținuții nu au avut motive să creadă că răspunsurile sincere le-ar fi adus vreun prejudiciu ulterior în detenție.

Derularea acestui proiect în România, în condiții de pandemie, printr-o modalitate de lucru la distanță, a fost posibilă datorită bunei relații de colaborare cu Administrația Națională a Penitenciarelor, care a sprijinit fără rezerve această cercetare.
APADOR-CH mulțumește conducerii ANP și conducerii fiecărui penitenciar din cele 28 în care s-au organizat interviuri, precum și echipelor acestora care s-au implicat în găsirea și convingerea deținuților de a participa la interviuri, prin discuții îndelungate și nu întotdeauna fructuoase. Acest proiect și raportul de față nu ar fi fost posibil fără munca depusă fără rezerve de către acești oameni ai sistemului penitenciar.

Cuprinsul raportului:

Metodologie
Măsura reținerii
Asistența juridică în secția de poliție
Gradul de informare privind drepturile persoanelor reținute
Întâlnirea cu familia și asistența medicală
Insulte și afirmații jignitoare pe parcursul urmăririi penale
Plângeri privind încălcarea unor drepturi
Pedeapsa maximă pe care legea o prevede pentru fapta comisă
Încheierea procedurii de urmărire penală și rolul avocatului
Concluzii

Citește raportul integral Citește raportul comparativ cu rezultatele din cele patru țări

Cum i-a convins Administrația Penitenciarelor pe deținuți să se vaccineze

07/12/2021/în Articole, Blog, Covid 19, Slider /de Rasista

Și de ce nu a reușit aceeași performanță și cu propriii angajați

Unul dintre proiectele derulate de APADOR-CH în 2021 este Equalitydata, o cercetare europeană ce presupune intervievarea câtorva mii de deținuți din mai multe țări, pentru a vedea cum le-au fost respectate drepturile procedurale în timpul procesului penal. Noi intervievăm o mie de deținuți din toată țara, acțiune care, din cauza pandemiei, se derulează online. De altfel multe din procedurile penale din ultimii ani au fost făcute online (audieri în instanțe, relația arestatului cu avocatul etc), iar cercetarea surprinde și acest aspect, al modului în care anchetații au resimțit astfel de proceduri din fața unui ecran din care poate să vină deopotrivă condamnarea sau achitarea.

Este prima cercetare de o asemenea anvergură în spațiul european și rezultatele ei se anunță interesante. Le vom face publice probabil la mijlocul lui 2022. Până atunci, însă, vă oferim câteva date obținute în timpul interviurilor, de la deținuți, dar și statistici transmise de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), la solicitarea APADOR-CH.

Pandemia a schimbat și modul în care APADOR-CH a monitorizat respectarea drepturilor omului în detenție în ultimii doi ani. Imposibilitatea de a mai face vizite fizic în penitenciare ne-a făcut să ne bazăm exclusiv pe scrisorile primite de la deținuți sau rudele lor, pe declarațiile deținuților în timpul interviurilor online și pe răspunsurile administrației la întrebările noastre. Nu se compară cu ceea ce vedem și simțim nemijlocit în timpul vizitelor de monitorizare, însă momentan este tot ce putem face ca să ținem legătura cu această comunitate închisă.

În timpul interviurilor am aflat că mare parte dintre deținuți sunt vaccinați anti Covid 19. Unii au spus că au făcut-o din convingerea că numai astfel depășim pandemia, alții au spus că au vrut să-și poată strânge în brațe copiii sau soțiile la vizită sau că astfel speră să poată ieși la muncă. Au existat și câțiva care au admis că s-au vaccinat pentru a obține credite, adică puncte de recompensă care dau bine la comisiile de eliberare condiționată.

22.884 de deținuți se află în penitenciarele din România

Acestea au fost în principal motivele care au contribuit la procentul mare de vaccinați în rândul deținuților – aproape 79%, adică 17.984 de deținuți dintr-un total de 22.884, conform răspunsului oferit de ANP.

Campania de vaccinare nu a avut același succes și în rândul angajaților care lucrează cu deținuții. Aceștia sunt vaccinați în proporție de 59%, un procent totuși mai mare decât în rândul populației în general, dar mai mic decât al deținuților. Angajații ANP nu trebuie să obțină credite, nici nu le este condiționată de un vaccin munca sau relația cu familia.

79% dintre deținuți și 59% dintre angajații ANP sunt vaccinați anti Covid 19

De altfel, din spusele deținuților, se pare că numai creditele au fost recompensele certe obținute în urma vaccinării – pe lângă anticorpii dați de vaccin. În continuare, chiar și cei vaccinați nu pot primi vizite de la familie decât cu dispozitiv de separare – deci nu-și pot lua în brațe copiii, fapt care îi nemulțumește pe mulți. Unii au punctat că li se pare ironic că angajați ai penitenciarului, nevaccinați, le cer rudelor deținuților care vin în vizită să fie vaccinate.

Cât privește posibilitatea de a munci, după cum răspunde ANP, aceasta nu e condiționată de vaccin, ci doar de regimul de detenție, de nevoile penitenciarului, de comportamentul deținutului și, adăugăm noi, de priceperea managerului de penitenciar, dacă știe să găsească sau nu locuri de muncă pentru deținuți.

Lumea închisă a penitenciarelor pare să fi trecut până acum prin pandemie un pic mai ușor decât noi, cei liberi. Din statisticile ANP reiese că din februarie 2020 până acum au trecut prin boală 3364 de deținuți din totalul de 22.884. Dintre aceștia, 3078 s-au vindecat și 15 au murit. 271 de deținuți sunt în prezent infectați cu Covid 19.

3364 de deținuți au avut Covid 19 și 15 au murit în Penitenciarele din România

Penitenciarele cu cei mai mulți infectați pe durata pandemiei au fost: Timișoara, Jilava, Rahova, Craiova și Arad. În răspunsul ANP veți găsi detaliate toate aceste informații, despre cazurile de infectări, vindecări și vaccinări pe fiecare penitenciar în parte.

Numărul angajaților ANP care au făcut boala în aceeași perioadă a fost de 2.783 (dintr-un total de 12.208), dintre care 4 au murit. Cel mai multe cazuri de infectări la personal s-au înregistrat în penitenciarele: Timișoara, Jilava, Rahova, Arad și Iași.

Citiți integral răspunsul ANP la solicitarea de informații a APADOR-CH.

Măsuri de combaterea Covid 19 în penitenciarele din România

13/05/2020/în Buna guvernare, Covid 19 /de Rasista

Răspunsurile Administrației Naționale a Penitenciarelor la întrebările APADOR-CH privind gestionarea sistemului de executare a pedepselor privative de libertate în perioada pandemiei de Covid 19

APADOR-CH a transmis Administrației Naționale a Penitenciarelor un set de întrebări, în virtutea Legii 544/2001, cu privire la modul în care administrația gestionează sistemul de executare a pedepselor în perioada pandemiei.

Printre informațiile cerute au fost cele privitoare la

numărul efectivelor de deținuți,

personalul medical dedicat acestora,
bolile cronice de care suferă deținuții,
care este strategia de combatere a Covid 19 în sistemul penitenciar,
câți deținuți au fost testați pentru această boală,
cât personal a beneficiat de testare,
câte cazuri au fost descoperite în urma testărilor,
ce măsuri au fost luate în cazul acestora,
dacă și câți deținuți au fost eliberați în această perioadă etc.

Răspunsurile primite de la ANP pot fi consultate în acest document. Din informațiile primite, am aflat că:

333 de persoane deținute au fost testate pentru Covid 19;
Nicio persoană deținută nu a fost infectată cu Covid 19, deși în cazul a două persoane inițial testele au ieșit pozitive, dar au fost repetate și au ieșit negative de două ori ulterior;
558 de polițiști de penitenciar au fost testați pentru Covid 19. Cei mai mulți la București-Jilava și la Penitenciarul Dej;
La data formulării răspunsului (7 mai 2020) erau confirmate ca infectate cu Covid 19 22 de cadre de penitenciar. Cele mai multe la Penitenciarul Jilava;
Niciun polițist de penitenciar confirmat cu Covid 19 nu s-a mai prezentat la lucru după confirmarea bolii

Citiți documentul cu răspunsurile ANP integral

Mesajul APADOR-CH către ANP în cazul Satu Mare

19/03/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Covid 19, Penitenciare /de Rasista

APADOR-CH a transmis azi, 19 martie 2020, o scrisoare deschisă Administrației Naționale a Penitenciarelor, în legătură cu gestionarea situației speciale din penitenciare, în contextul pandemiei și a incidentului de la Satu Mare.

Mai jos textul scrisorii:

Către Administrația Națională a Penitenciarelor,

Domnului comisar șef Tiberiu Firinel Ungureanu, director ANP,

Domnule director,

APADOR-CH urmărește cu îngrijorare derularea situației de la Penitenciarul Satu Mare, unde în urma unui incendiu provocat în spațiul de deținere au murit trei deținuți, iar alți doi se află în stare gravă la spital.

În contextul pandemiei de Covid 19, instituției dumneavoastră îi revine sarcina dificilă de a proteja sănătatea deținuților, atât prin prevenirea infectării cu Coronavirus, dar și prin gestionarea unei nervozități peste limitele cotidiene.

Vă cerem, domnule director, să vă asigurați că angajații ANP acordă în această perioadă o atenție sporită tuturor aspectelor semnalate de deținuți și că derulează mai mult decât de obicei activități informative cu aceștia, pentru a le explica mai bine perioada pe care suntem nevoiți cu toții să o traversăm.

Pentru că anxietatea îi copleșește deopotrivă pe cei închiși în penitenciar, cât și pe rudele lor de afară, vă sugerăm să le oferiți ambelor categorii posibilitatea de a ține legătura cât de mult se poate, prin mijloace online și telefonice, astfel încât starea de izolare sporită la care se văd supuși acum deținuții să nu escaladeze în incidente precum cel de la Satu Mare, ce se pot solda cu pierderi de vieți.

În virtutea colaborării noastre vechi vă rugăm să ne informați atât pe noi, cât și opinia publică, despre măsurile întreprinse atât la Satu Mare, cât și în restul unităților ANP, pentru o gestionare optimă a perioadei următoare.

Cu considerație,

Georgiana Gheorghe,

Director executiv APADOR-CH

Răspunsul Administrației Naționale a Penitenciarelor

România, condamnată la CEDO pentru refuzul de a școlariza un condamnat în timpul detenției

21/03/2019/în Comunicate, Procese CEDO, Slider /de Rasista

București, 21 martie 2019

Statul român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în Cazul Flămînzeanu împotriva României, pentru încălcarea dreptului la educație prevăzut de Articolul 2 din Protocolul 1 la Convenție. Condamnarea a fost pronunțată la 19 martie 2019.

Faptele

În 2008, când avea 27 de ani, Marian Flămânzeanu a fost condamnat pentru furt și închis la Penitenciarul Rahova. Între 2007-2009 el a făcut clasele III-IV în penitenciar, iar din 2010, când a fost mutat la Penitenciarul Jilava, a făcut numeroase cereri pentru a-și continua studiile cu clasele V-VIII. Penitenciarul a avut discuții cu Inspectoratul Școlar, dar ulterior a motivat că din cauza numărului mic de deținuți eligibili, clasele nu se pot înființa.

Flămînzeanu a reclamat încălcarea dreptului la educație, în fața judecătorul delegat din penitenciar. Acesta i-a respins cererea ca nefondată, argumentând că Administrația Penitenciarelor a făcut toate demersurile, dar că nu poate să asigure un profesor pentru un singur elev. Ulterior Flămînzeanu s-a adresat Tribunalul București care a menținut decizia judecătorului delegat.

În 2011, aflându-se încă în detenție, Marian Flămînzeanu a scris APADOR-CH și a cerut ajutorul ca să ajungă la CEDO. Cazul a fost preluat de avocata Nicoleta Popescu care l-a reprezentat, din partea APADOR-CH.

Opinia Guvernului

Flămînzeanu a invocat în apărarea cererii sale Legea 84/1995 – care prevede că educația de 10 clase este obigatorie – și Legea 275/2006, de executare a pedepselor, care prevede de asemenea cerința pentru deținuți de a urma clasele de învățământ obligatoriu pe perioada privării de libertate. El a motivat că în detenție a înțeles importanța pe care o are educația și rolul acesteia în găsirea unui loc de muncă.

Guvernul României s-a apărat în fața Curții Europene spunând că statele au libertatea de a-și organiza sistemul de educație, și că aceasta depinde în mare măsură de nevoile și resursele comunității. În cazul de față, statul a încercat să-i ofere deținutului educația cerută, însă asigurarea unui profesor pentru trei sau cinci deținuți ar fi reprezentat o povară financiară prea mare pentru autorități.

Hotărârea CEDO

CEDO admite că dreptul la educație nu este unul absolut, însă constată că autoritățile române nu au făcut demersuri suficiente pentru a găsi soluții în cazul Flămânzeanu.

Curtea consideră că niciunul dintre argumentele invocate de Guvern nu este convingător, iar pe baza probelor prezentate, constată că refuzul de a-l înscrie pe reclamant în învățământul secundar nu a avut un scop legitim și proporțional.

Curtea a constatat că a fost încălcat articolul 2 al Protocolului nr. 1 în acest caz. Marian Flămînzeanu a primit 2000 de euro despăgubiri morale.

Articolul 2 din Protocolul 1: Dreptul la instruire

Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire.

Pentru detalii,

Av. Nicoleta Popescu

0733078723

Raport asupra vizitei în Penitenciarul Codlea

04/03/2016/în Monitorizare condițiilor de detenție, Penitenciare /de Rasista

Două reprezentante APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Codlea, județul Brașov, la data de 29 ianuarie 2016. Precedenta vizită efectuată de APADOR-CH la Codlea a fost în 2002, conform raportului de pe site-ul organizației.

Descriere generală

Penitenciarul Codlea este situat în localitatea cu același nume din județul Brașov și este compus din cinci secții, din care numai două sunt parțial reabilitate, restul de trei oferind condiții improprii de detenție și fiind supraaglomerate. Capacitatea de cazare a penitenciarului, la norma legală de 4 mp pentru un deținut, ar fi de numai 399 de locuri, dar penitenciarul avea instalate la data vizitei 757 de paturi și un număr de 671 de deținuți (toți de sex masculin), după cum urmează:

– 61 de arestați preventiv (din care un adult aflat în tranzit);

– 610 condamnați (din care 4 minori aflați în tranzit);

Ca regimuri de executare a pedepselor, penitenciarul asigură regim deschis pentru 109 condamnați, regim semideschis pentru 453 de condamnați, regim închis pentru 7 persoane și arest preventiv pentru 83 de persoane. 19 persoane erau neincluse într-un regim, aflându-se în carantină la data vizitei.

Pe secții, situația se prezintă astfel:

Secția 1 (regim semideschis) – 16 camere, 75 de locuri calculate la norma de 4mp, 172 de locuri la norma de 6mc, dar în realitate 186 paturi instalate, majoritatea ocupate;

Secția 2 (carantină, arest preventiv, minori/tineri, regim semideschis, refuz de hrană*, infirmerie) – 27 camere, 110 de locuri la 4mp, în realitate 235 paturi instalate;

Secția 3 (semideschis și deschis) – 10 camere, 31 de locuri la norma de 4mp, în realitate 81 de paturi instalate, toate ocupate la data vizitei;

Secția 4 (semideschis) – 5 camere, 44 de locuri la norma de 4mp, 123 de paturi instalate;

Secția 5 (deschis) – 6 camere, 81 de locuri a câte 4mp, 96 de paturi instalate;

Penitenciarul mai deține câteva spații de cazare la Gospodăria Agro Zootehnică de la Rotbav – 5 camere, cu 39 de locuri la 4mp în total, dar cu doar 35 de paturi instalate.

Penitenciarul este extrem de supraaglomerat însă gradul de supraaglomerare diferă de la secție la secție. De exemplu, în secția 3, fiecărui deținut îi reveneau doar 1,53 mp de spațiu personal.

*Camerele pentru refuz de hrană erau de fapt niște camere de izolare transformate în camere pentru refuz de hrană, însă fără vreo dotare specială pentru noul scop în care erau folosite. Asociația solicită penitenciarului să le desființeze și să cazeze eventualele cazuri de refuz de hrană la infirmerie.

Personalul penitenciarului este compus din 242 de cadre, deși în schema de personal sunt prevăzute 313 posturi – 71 de posturi neocupate. Există 192 de posturi la sectorul siguranța deținerii (numai 158 ocupate), 22 de posturi la asistență socială și educație (din care numai 11 ocupate) și 13 posturi la sectorul medical, din care numai 9 ocupate (2 medici și 7 asistenți).

Declarativ, există proiecte în diverse faze de elaborare, aprobare sau execuție, pentru reabilitarea tuturor secțiilor de deținere, ultimele fiind programate pentru anul 2017. Până atunci, însă, unele secții ale penitenciarului oferă condiții improprii de detenție.

Conform declarațiilor personalului din conducerea penitenciarului, bugetele aprobate pentru 2015 și 2016 sunt foarte mari comparativ cu cele din anii precedenți (care se terminau înainte de finele anilor), însă chiar și așa cheltuielile prevăzute pe diverse categorii de servicii nu includ construcția de noi spații de detenție sau reabilitarea de urgență a celor existente, astfel încât să se reducă rapid și simțitor supraaglomerarea din penitenciar. Conducerea recunoaște că toate corpurile de clădire din componența penitenciarului sunt improprii, întrucât penitenciarul a fost amenajat în urmă cu zeci de ani într-o fostă fabrică de mezeluri, naționalizată, iar spațiile au fost adaptate din mers pentru noile funcțiuni, astfel că în prezent se prezintă ca un labirint de camere și curți înghesuite, adăugate fără un proiect clar la cele existente, pe măsură ce creștea numărul de deținuți.

Vizita

Blocul alimentar: este cea mai nouă investiție a penitenciarului, finalizată în decembrie 2015. Bucătăria arăta impecabil, pereți curați, marmite noi, recipiente de inox, veselă curată, încăperi aerisite, organizare eficientă a spațiilor de depozitare. La ora vizitei masa de prânz era gata și se ambala în recipientele pentru distribuire pe camere. Mâncarea avea aspect și miros plăcute.

În meniul din ziua respectivă figurau: Mic dejun: norma comună – ceai, biscuiți, marmeladă, iar pentru minori și tineri adăugat parizer, ouă ochiuri și compot; Prânz: similar pentru toate normele – felul unu – ciorbă de legume, felul doi – tocană de legume și câte două chiftele cu carne pentru fiecare deținut; Cină: similar pentru toate normele de hrană – pilaf cu carne și un pahar cu lapte făcut din lapte praf.

Pâinea este achiziționată de la Rotbav, o parte din carne este produsă în GAZ-ul penitenciarului, iar restul se achiziționează de la Ferma Penitenciarului Craiova – Pelendava. De asemenea legumele pe timp de vară sunt asigurate de gospodăria proprie (pentru iarnă au fost puse murături din aceeași sursă) și restul se cumpără. Există un contract special pentru mere, despre care conducerea sectorului alimentar susține că sunt furnizate zilnic tinerilor, minorilor și deținuților care au regim alimentar special (norma 18). Deținuții cu care au stat de vorbă reprezentantele APADOR-CH au spus că primesc uneori și mere ca desert la masă.

La bucătărie și deservirea adiacentă lucrează 21 de deținuți, în ture, cărora li se fac analize medicale periodic.

Sectorul medical: Penitenciarul are 9 cadre medicale (2 medici de medicină generală și 7 asistenți) și a avut până de curând un stomatolog care s-a pensionat. În schemă figurează 13 posturi de cadre medicale (4 doctori și 9 asistenți).

Medicul şef responsabil cu sectorul medical spune că în 2015 cabinetul a avut peste 23.000 de consultații oferite deținuților (o medie de 50-100 de consultații pe zi), numărul mare de consultații datorându-se unui abuz de solicitări venite din partea deținuților. Programul de consultații al medicilor a fost până anul acesta, zilnic de la 8.00 la 15.00, dar din 2016 conform unui regulament intern va exista un medic de gardă în penitenciar și de la 12.00 la 19.00, marțea și joia. Turele de permanență, inclusiv noaptea, vor fi asigurate, prin rotaţie, ca și până acum de cei 7 asistenți.

Cele mai frecvente afecțiuni constatate la deținuți în Penitenciarul Codlea sunt: 56 de cazuri de bolile psihice (din care 36 tulburări de comportament), hipertensiunea, bolile cardiovasculare și diabetul (există un deținut căruia i-a fost depistată boala în penitenciar și în prezent face dializă).

În 2015 penitenciarul a înregistrat două decese: un deținut s-a spânzurat în punctul termic unde lucra – medicul susține că nu era cunoscut cu nicio afecțiune, nu manifestase înainte de sinucidere niciun simptom depresiv. Al doilea deces a fost produs de un infarct. Ambele decese fac obiectul unor cercetări efectuate de Parchet.

Cabinetul medical nu a înregistrat sincope în aprovizionarea cu medicamente în 2015, comparativ cu anii dinainte, când au mai fost astfel de cazuri, conform declarațiilor medicilor, dar și în acest penitenciar se practică metoda aducerii medicației din afară, fie de către familia deținutului, fie cumpărată de la farmacie de către penitenciar, dar pe banii deținutului și numai pe baza reţetei medicale prescrisă de medicul de penitenciar şi aprobată de director. Această metodă este folosită, spune medicul şef, atunci când deținutul dorește să folosească un medicament anume, care nu există în farmacia penitenciarului.

În același mod se procedează cu consultațiile și lucrările dentare, când este nevoie, este chemat un stomatolog extern care asigură tratamentele dentare de specialitate din banii proprii ai deţinuţilor.

La sectorul medical nu există prezervative pentru deținuți, medicul șef declară că nu au mai primit de cel puțin un an. Prezervativele lipsesc și de la camera intimă.

Munca deținuților: Penitenciarul are un GAZ (gospodărie agro-zootehnică) la care lucrează 8 deținuți. Penitenciarul deține 20 de hectare de teren agricol pe care cultivă cereale și furaje pentru animale, dar și legume folosite la hrana deținuților. În jur de 60-70 de deținuți asigură deservirea penitenciarului, iar 150 de persoane private de libertate lucrează, remunerat, fie la cusut pantofi, fie la dezasamblat piese auto sau (un număr foarte mic) în afara penitenciarului, la munci sezoniere solicitate de autorități locale sau de diverse firme (construcții, spații verzi). Conducerea penitenciarului spune că are solicitări mai multe pentru a trimite deținuți la muncă în afara penitenciarului, însă nu există suficient personal de pază pentru a-i supraveghea. Există și câțiva deținuți care execută pedeapsa în regim deschis care merg singuri la muncă în Brașov, la construcții.

Vizita pe secții

Secția 1 are regim semideschis și este amplasată într-o clădire care a intrat în modernizare în 2008, dar în 2010 a apărut un litigiu între penitenciar și constructor și din această cauză lucrările au fost blocate în stadiul de 65% la care ajunseseră. Camerele au suprafețe cuprinse între 17 și 28 de metri pătrați și sunt ocupate în general de câte 12 deținuți, cu două excepții în care sunt 9 deținuți în 12 paturi. De exemplu în camera 1.18, care are 23 de mp inclusiv grupul sanitar sunt 12 paturi instalate, ceea ce face ca unui deținut să-i revină 1,9 mp.

Secția 2 are regim semideschis, carantină, arest preventiv, minori și tineri aflați în tranzit. Camerele sunt renovate în 2010-2011 și sunt supraaglomerate. Suprafețele camerelor variază de la 13 mp cu tot cu grupuri sanitare (și 4 paturi instalate) până la 26 de mp (și 15 paturi instalate)

Camera 2.40 are 25 de mp și 15 paturi dispuse pe trei niveluri, toate ocupate (1,6 mp de arestat) și igrasie pe tavan, din cauza aglomerației și a furnizării sporadice a căldurii. Toți ocupanții sunt arestați preventiv și susțin că în urmă cu 3-4 luni au fost mai mulți în același număr de paturi. Camera are un WC turcesc și un duș. Arestații spun că au apă caldă zilnic, dar presiunea mică și timpul limitat în care este furnizată – 30 de minute – face imposibil spălatul pentru toți ocupanții camerei. În plus, intervalul orar de furnizare a apei coincide adesea cu timpul de plimbare sau de cumpărături.

Oamenii s-au mai plâns de faptul că au saltele insalubre și pături vechi din anii 60, de prețurile mari practicate de magazinul penitenciarului, de faptul că nu au voie să se joace cu mingea în curțile de plimbare și nici la sala de sport nu sunt lăsați prea des. Că pentru un consult la stomatolog trebuie să aștepte până la 3 săptămâni, iar când le vine rândul constată că nu au suficienți bani pentru intervențiile necesare.

În cameră există un telefon public, măsură ce va fi generalizată în toate camerele, conform declarațiilor conducerii.

Camera 2.2, de 13 mp cu tot cu grupul sanitar, era ocupată de doi minori ambii în vârstă de 16 ani. Camera avea 5 paturi dispuse pe două și trei niveluri, iar geamul uneia dintre ferestre era scos din ramă și pus pe unul dintre paturi. Unul dintre minori spunea că se chinuie s-o monteze cu câteva bucăți de tablă îndoite. În cameră era foarte frig din cauza lipsei geamului. Nu e clar dacă geamul fusese scos de cei doi tineri sau așa îl găsiseră – ei așa au lăsat să se înțeleagă – dar, întrebat despre această chestiune, responsabilul penitenciarului a afirmat că de regulă toate camerele în care sunt găzduiți minori sunt devastate de aceștia. Camera 2.2 mai avea și câteva fire de curent scoase din perete în dreptul prizei și neizolate corespunzător. Toaleta și dușul camerei erau murdare. Camera avea telefon, însă cei doi minori nu-l puteau folosi deoarece fiind în tranzit, niciunul dintre ei nu avea bani pe card ca să poată face cumpărături sau să sune familia. Camera avea televizor dar nu funcționa.

Cei doi au spus că sunt scoși la plimbare câte 30 de minute pe zi și că apreciază mâncarea de la penitenciar, fiind singura sursă de hrană în lipsa pachetului de la familie sau a banilor de pe card pentru cumpărături.

Secția 3 are regim semideschis, 7 camere de câte 6.22mp cu 2 paturi, 8.33mp cu 2 paturi, 16.08 mp cu 9 paturi sau 29.31 mp cu 15 paturi.

Camera 3.4 are 29 de mp, 15 paturi și 13 deținuți (2 mp de deținut). Paturile sunt suprapuse pe trei niveluri, camera are în mijloc doi stâlpi de susținere care ocupă spațiul și așa insuficient. La norma de 4 mp camera nu ar fi trebuit să găzduiască mai mult de 7 persoane. Camera are un singur grup sanitar (tip WC turcesc), iar pentru duș deținuții sunt nevoiți să meargă în altă încăpere, de două ori pe săptămână (lunea și vinerea). Fosta baie comună era dezafectată. Aceasta fusese folosită de mai multe camere din Secția 3, înainte ca administrația să facă investiții și să monteze dușuri în camere. La data vizitei era amenajată provizoriu o baie mai mică, cu numai două dușuri, relativ curată, special pentru camera 3.4. Conducerea penitenciarului a dat asigurări că 3.4 este singura cameră în care deținuții nu au un duș, și că situația se va remedia în acest an când le va fi amenajat un duș în cameră.

Deținuții din această cameră au reclamat că fac parte dintr-o secție „tratată rău” de conducerea penitenciarului, comparativ cu alte secții (respectiv 2 și 4) că nu primesc tratament medical adecvat, ci „toți deținuții primesc aceleași pastile, indiferent ce-i doare”, au mai reclamat faptul că mâncarea este adesea insuficient preparată și că nu sunt scoși la activități, măcar sportive. Singurele ocazii în care părăsesc camera sunt plimbările în curți, unde nu au voie nici cu o minge, și dușurile de două ori pe săptămână. Deținuții au amintit că există o sală de sport amenajată în penitenciar, dar că e mică și din cauza igrasiei și umidității din ea, miroase urât.

Sala de sport este de mici dimensiuni amenajată într-o încăpere din subsol, improprie, cu infiltraţii pe pereţi, şi cu un miros insuportabil de mucegai, neaerisită natural.

Camera 3.2 are 16 mp și 9 deținuți în tot atâtea paturi. Spre deosebire de camera 3.4 aceasta este renovată, are un grup sanitar compus din WC turcesc și duș, dar și acestea se dovedesc insuficiente pentru ca, atunci când se furnizează apă caldă, să ajungă să se spele toți cei 9 deținuți. Și deținuții de aici au acuzat calitatea proastă a hranei de la bucătărie, un deținut afirmând că a slăbit în cei doi ani de când este acolo de la 75 la 50 de kg.

Deținuții s-au mai plâns de limbajul agresiv al cadrelor.

Secția a 4-a este amenajată într-o hală de producție, care în prezent asigură și un spațiu de folosit pentru dezasamblarea pieselor auto. Înăuntru era foarte frig și zgomot. Camerele au dimensiuni mari (28 mp, 33 mp sau 87 de mp) dar sunt supraaglomerate cu paturi, respectiv câte 21, 24 și 30 de paturi, ceea ce face ca unui deținut să-i revină 1,3 mp de spațiu. Toate camerele au regim semideschis.

Camera 4.5 are 28 de mp, 21 de paturi, toate ocupate. Un singur grup sanitar prevăzut cu WC turcesc și duș. Toți deținuții de aici lucrează. Primesc apă caldă zilnic, de la 5 la 6 seara, însă căldura pare insuficientă. Deși au regim semideschis deținuții preferă să țină ușa închisă pentru a se feri de zgomotul mare făcut de colegii lor care lucrează în hală, și să păstreze căldura care este insuficientă. Camera are două ferestre foarte mici, situate sus, deasupra paturilor de la nivelul 3, surse insuficiente de lumină naturală.

Deținuții au reclamat igiena precară a spațiului de deținere, în special vara când sunt temperaturi mari, apar ploșnițele. Saltelele sunt vechi și neigienizate, iar numărul mare de deținuți în același spațiu restrâns înrăutățește lucrurile. Deținuții susțin că de curând conducerea ar fi instituit un regulament care nu mai permite aducerea lenjeriei de pat de acasă, cu excepția așternuturilor albe. Deținuții spun că gradul avansat de uzură al saltelelor ar face lenjeria albă de nefolosit în câteva zile.

Camera 4.2 are 87 de mp, 30 de paturi dispuse pe trei niveluri și 30 de ocupanți. Toți deținuții de aici muncesc la cusut pantofi, unii în paturi, alții în picioare, alții în camera alăturată în care este un WC turcesc și o țeavă cu trei găuri, destinată să suplinească trei dușuri, dar două dintre găuri erau astupate. Așadar, cei 30 de deținuți din această cameră au la dispoziție un singur WC și un duș pe care le folosesc pe cât le permite timpul și presiunea scăzută a apei. Deținuții cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH au spus că nu știu exact care este câștigul lor în bani de pe urma normei făcută la cusut pantofi. Unii știau doar că trebuie să coasă 5 saci a câte 10 perechi de pantofi fiecare într-o săptămână, iar dacă nu-și fac norma nu li se pontează zilele respective ca lucrate. Unii deținuți au spus că nu reușesc să-și facă norma chiar dacă lucrează și în week-end, norma de lucru fiind un motiv pentru care majoritatea nici nu prea ies la alte activități.

Și în această cameră lumina naturală era insuficientă, asigurată doar de geamurile mici de deasupra paturilor dintr-o latură a camerei.

Secția a 5-a are regim deschis și este cea mai modernă din penitenciar. Abia a fost inaugurată. Conducerea a dat asigurări că după reabilitarea celorlalte secții, în 2016 și 2017, toate vor arăta similar. Are camere renovate și recompartimentate, în care sunt paturi noi, suprapuse doar pe două nivele, saltele și lenjerii noi, camere de WC și dușuri moderne, cu corpuri și instalații din inox. O astfel de cameră reabilitată din Secția 5 are 16 paturi, 11 ocupanți, 2 WC-uri, 2 dușuri, dulapuri pentru obiectele personale ale deținuților, căldură și apă caldă non-stop, ferestre care asigură o bună aerisire și lumină naturală. Toți deținuții de aici ies la muncă neînsoțiți.

Secția are și două săli de mese, dotate cu mese lungi din lemn și băncuțe, plus chiuvete unde deținuții servesc masa şi își pot spăla vesela.

În general deținuții din penitenciar cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH au fost reticenți să-și exprime nemulțumirile, deoarece au spus că se tem de repercusiuni. Ei susțin că de regulă după ce sunt întrebați de traiul în penitenciar, de către vizitatori oficiali, cadrele fac controale inopinate în camere – așa numita „piață” în argoul de penitenciar – în care li se controlează toate bagajele și sunt hărțuiți pe motiv că s-ar fi plâns de condițiile de detenție. Deținuții spun că nu sunt agresați fizic de către cadrele penitenciarului, dar că principala amenințare este aceea a rapoartelor de incidente, ceea ce „doare” mai mult decât o bătaie, pentru că rapoartele sunt luate în considerare la comisiile de liberare. În acest sens deținuții afirmă că adesea li se întocmesc rapoarte nejustificat, aceasta fiind un fel de „teroare a pixului”. Întrebați de ce nu reclamă aceste lucruri la judecătorul delegat, deținuții au afirmat că de câte ori s-au adresat judecătorului nu s-a schimbat nimic.

Mai mulți deținuți din diverse secții s-au plâns că trupa de intervenție face controale inopinate la ore nepotrivite, în toiul nopții, pentru a căuta diverse obiecte interzise în penitenciar. Atunci când face controale noaptea, spun ei, trupa nu filmează intervențiile.

Una dintre cauzele pentru care deținuții spun că li se face adesea raport este faptul că își izolează spațiul din pat cu prosoape sau cearceafuri atârnate pe sfoară, ca niște perdele, iar această practică este interzisă de penitenciar. Dat fiind că într-o cameră pot fi și 30 de deținuți este lesne de înțeles nevoia de intimitate a deținuților, pe care o satisfac parțial cu aceste perdele improvizate.

Judecătorul delegat – este în penitenciarul Codea din 2013. El spune că în 2015 a avut peste 700 de dosare cu reclamații de la deținuți, 25% dintre ele fiind despre rapoartele de incidente. Conducerea penitenciarului ar fi atacat soluția dată de judecător în 10 astfel de cazuri, și numai într-un caz a fost admis în instanță.

Judecătorul admite că în penitenciar condițiile de detenție sunt improprii și că 20% dintre plângerile deținuților vizează aceste condiții: spațiul insuficient, grupurile sanitare, tratamentul medical și dreptul la asistență medicală.

În urma discuției cu judecătorul delegat, reprezentantele APADOR-CH au înțeles că acesta a primit din partea conducerii penitenciarului toate dotările logistice de care avea nevoie ca să-și exercite funcția (deși acestea cădeau în sarcina Curții de Apel Brașov). Inclusiv biroul i-a fost mutat din interiorul penitenciarului într-o clădire a administrației, la cererea judecătorului. Aceste aspecte, deși aparent de bună colaborare între instituții, duc însă la ideea că judecătorul nu va fi suficient de imparțial atunci când este chemat să decidă dacă plângerile deținuților la adresa conducerii penitenciarului sunt întemeiate sau nu.

Sectorul vizite – este amenajat cu 5 cabine cu telefon, la care supravegherea se face atât vizual, prin camere de luat vederi, cât și de către un agent prezent lângă deţinuţi. Într-o cameră separată sunt amplasate 11 mese cu scaune pentru vizitele la masă.

Sectorul are și două camere pentru vizita intimă, dotate corespunzător, dar fără prezervative, care nu figurează nici între dotările cabinetului medical, nici la vizita inimă. De asemenea este amenajată și o cameră pentru viitoarele vizite online, dar la data vizitei APADOR-CH nu exista în dotarea acelei camere monitorul necesar vizualizării interlocutorului.

Tot în sectorul vizite este amplasat și magazinul la care prețurile erau similare cu cele din comunitate, la prima vedere.

Concluzii și recomandări

APADOR-CH apreciază eforturile făcute de conducerea penitenciarului pentru amenajarea blocului alimentar și a secției 5, care într-adevăr respectă standardele minime privind condițiile de detenție. Pe lângă acestea, însă, situația în celelalte secții ale penitenciarului apare cu atât mai dramatică, sub aspectul lipsei igienei și al supraaglomerării.

Camerele cu dimensiuni de 20-28 mp și 12-21 de paturi, asigură un spațiu insuficient unui deținut, de 1,3-1,9 mp de persoană ceea ce, chiar și în condițiile unui regim semideschis este insuficient. În plus, un singur WC și un duș la 10, 12, 15 și chiar 30 de deținuți reprezintă tratament inuman și degradant. Solicităm ANP și Penitenciarului Codlea să găsească urgent soluții pentru relocarea deținuților din camerele supraaglomerate și pentru reabilitarea acelor corpuri de clădire care trebuie să fie urgent reabilitate;
Solicităm conducerii penitenciarului să dispună informarea în scris a deținuților care muncesc asupra normelor pe care trebuie să le facă și mai ales asupra câștigurilor materiale pe care trebuie să le regăsească pe card la finele lunii;
În privința activităților și a curților de plimbare – recomandăm conducerii penitenciarului să găsească soluții pentru a le permite deținuților care doresc să facă sport sau măcar să folosească mingea, să aibă această posibilitate fie într-o curte de plimbare, fie în sala de sport care ar trebui de asemenea reabilitată.

Dollores Benezic Nicoleta Popescu

Citiți răspunsul ANP la acest raport

Viața în arest preventiv: droguri, HIV și condiții precare de igienă

05/09/2013/în Articole, Blog /de APADOR-CH

„Da, am tras și la pușcărie, am tras, de ce să… m-am drogat, m-am drogat bine, nu ca… Făceam diazepame când n-aveam, să mă las. Și e și acolo, e droguri, se bagă ca afară, se bagă… Dar, foarte greu cu medicamentele. M-a durut măseaua… Și m-am dus, m-am rugat seara la cine era de gardă să-mi facă ceva, o injecție, un calmant. Nimic. Că «să iau algocalmin». M-am îmbuibat cu pastile și a doua zi… mi-a făcut un calmant. Nici cu ăla nu mi-a trecut și era marfă pe altă secție și mi-am procurat și mi-am făcut câteva unități și mi-a trecut. Așa am rezolvat-o.” (Mihai)

Povestea lui Mihai, precum și a altor consumatori de droguri aflați la un moment dat în arest preventiv în România, poate fi citită în raportul „Consumatorii de droguri în arest preventiv, o abrodare din perspectiva drepturilor omului”, publicat recent de RHRN – Romanian Harm Reduction Network – în colaborare cu APADOR-CH. Documentul atrage atenția asupra faptului că în ultimii ani a crescut spectaculos numărul infracțiunilor săvârșite de consumatorii de droguri, că prevederile legale actuale și sistemul de justiție nu reușesc să-i îndepărteze pe aceștia de tentația încălcării legii, atâta vreme cât consumul de droguri continuă și în sistemul penitenciar sau de arest.

Raportul cuprinde o analiză a legislației românești care sancționează traficul și consumul de droguri și explică detaliat modul în care funcționează sistemul penal în astfel de cazuri. Pe lângă statistici, documentul prezintă și câteva mărturii șocante ale consumatorilor de droguri, din experiențele lor în aresturi, informații despre condițiile de detenție, relațiile dintre investigatori și cei investigați, uneori despre abuzurile și violările procedurilor cărora le-au căzut victimă cei intervievați. În câteva interviuri discuțiile s-au centrat pe abuzurile poliției și ale procurorilor, constând în special în presiuni psihologice pe baza articolului 16 din Legea nr. 143/2000, amenințări și insulte, interzicerea tratamentului, blocarea accesului la probe, folosirea sevrajului ca mijloc de a obține declarații.

Cercetarea făcută de APADOR-CH și RHRN, cu sprijinul Inspectoratului General al Poliției Române și Administrația Națională a Penitenciarelor, și cu finanțare oferită de Open Society Foundations, a condus la următoarele concluzii principale:

– din eșantionul intervievat în cercetare, estimativ, 60-70% din totalul infracțiunilor violente sunt savârșite de către consumatorii de stimulante (etnobotanice);

– numărul de cazuri în care au fost implicați consumatori de droguri a crescut vizibil în ultimii ani;

– începând cu 2008, organele legii au devenit mult mai tolerante cu consumatorii de droguri: posesia pentru propriul consum este sancționată cu amendă administrativă (la prima abatere, în cazul Bucureștiului). Anterior, consumatorii erau trimiși în judecată, ceea ce nu se mai întâmplă acum;

– din 2010-2011 există procurori care cer pedeapsa cu suspendare și tratament obligatoriu pentru consumatorii de droguri;

– între 2009-2010 a avut loc explozia drogurilor legale;

– iar în 2011-2012, cazurile legate de heroină au început să devină din ce în ce mai rare;

– organele de anchetă au renunțat la obiceiul de a adăuga cazuri nerezolvate în dosarele consumatorilor de droguri. Judecătorii au început să ceară probe, cazul nu se mai sprijină doar pe declarația inculpatului de recunoaștere a altor infracțiuni pe lângă cea din dosar;

– numărul de consumatori de stimulante cu patologii psihiatrice a crescut în ultimii 2-3 ani;

– numărul infectărilor cu HIV crește rapid: în 2010 apăreau 2-3 cazuri pe an, acum sunt 2-3 cazuri pe săptămână!

– conform persoanelor intervievate, se pot găsi droguri în interiorul unităților de detenție, de obicei de calitate mai proastă, ceea ce reprezentă un pericol mai mare pentru sănătatea consumatorilor.

– condițiile din arestul preventiv (accesul la aer și apă, lumină naturală, spațiu personal, toalete) în unitățile poliției nu corespunde minimumului de standarde pentru persoane sănătoase și sunt dăunătoare consumatorilor de droguri și altor persoane cu probleme medicale;

– unitățile de arest preventiv din poliție și penitenciare sunt supraaglomerate;

– un număr important de consumatori de droguri se implică în microtrafic cu scopul a face rost de banii pentru doza zilnică, ceea ce-i face să ajungă sub incidența articolului 2 al Legii nr. 143/2000 – trafic de droguri – și primesc o pedeapsă disproporționată în comparație cu infracțiunea (sentința minimă pentru trafic de droguri este de 3 ani pentru droguri de risc și de 10 ani pentru droguri de mare risc). Legea eșuează în scopul ei de prevenire și împiedicare a traficului de droguri pe stradă;

– din cauza consumului zilnic și a dependenței, consumatorii problematici de droguri sunt predispuși să se implice în traficul de droguri de pe stradă, iar condamnarea la închisoare nu face decât să le agravezi situația;

– articolul 16 din Legea 143/2000 le permite anchetatorilor să pună presiune asupra suspecților a căror situație, în cazul consumatorilor problematici de droguri, este fără ieșire: o proporție necunoscută dintre aceștia aleg să denunțe alt consumator de droguri drept traficant; în acest fel, articolul 16 nu-și îndeplinește scopul de a permite identificarea și sancționarea traficanților de droguri.

[box]Principalele recomandări ale organizațiilor semnatare ale raportului sunt următoarele:

1 Dezincriminarea posesiei – Pentru a ușura accesul consumatorilor de droguri la medicație vitală în tratarea infecției cu HIV, hepatite sau alte boli transmisibile, ar trebui dezincriminată posesia pentru consum propriu. Această măsură ar permite de asemenea organelor legii să facă o deosebire clară între consumatorii de droguri și traficanții de droguri, fapt ce le-ar permite să se concentreze pe adevărații infractori;

2 Continuitatea îngrijirilor trebuie garantată și în cadrul sistemului penal. În ultimii ani, problema accesului la servicii medicale în detenția preventivă și nevoia de a asigura continuarea îngrijirilor între serviciile comunitare și închisori a dobândit pregnanță și vizibilitate crescute. Mai exact, e necesar un protocol de funcționare care să reducă impactul personal al angajaților din sistem în contactele cu persoanele bolnave în detenție preventiva prin descrierea unor proceduri clare pentru astfel de situații. O cale de a atinge acest scop ar fi prin organizarea unui grup de lucru comun diverselor ministere și agenții de resort, cuprinzând reprezentanți din Ministerul Sănătății, Ministerul Justiției, ONG-uri și alte instituții ori structuri implicate;

3 Ar trebui create programe de instruire în drepturile omului și de schimb de experiență pentru diverse categorii profesionale (judecători, procurori, ofițeri de poliție, avocați) pentru a crește nivelul lor de conștientizare a efectelor detenției preventive și a justiției terapeutice. Aceste sesiuni de informare ar trebui susținute de către membri ai aceleiași categorii profesionale în colaborare cu experți în domeniile drepturilor omului și al reducerii riscurilor.[/box]

„Am băgat și acolo, nu zilnic, din când în când… la Jilava deloc, iar la Rahova m-am injectat după aproape doi ani… Venea unu la noi… Primea marfa de afară și mi-a dat și mie de câteva ori. Odată i-am spus că-i dau țigări sau bani… dupa aia am băgat o dată, de două ori, iar apoi îi spuneam mamei să-mi trimită Kent sau Marlboro… Viceroy și de astea. Dacă aveai Viceroy, dădeai patru cartușe de Viceroy. Dacă aveai Kent sau Marlboro, dădeai doar două… Trei sferturi dintre deținuți sunt consumatori.” (Iancu)

APADOR-CH le pune ecusoane gardienilor din penitenciare

21/08/2013/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) a decis să implementeze o soluție propusă de APADOR-CH, prin care fiecare gardian din trupele de intervenție din închisori – așa numiții mascați – să poarte un ecuson vizibil cu numărul de identificare. Când știu că pot fi identificați de deținuți, gardienii sunt înclinați să se abțină de la abuzuri.

Măsura a fost cerută în repetate rânduri de APADOR-CH, precum și de Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT), cu ocazia vizitelor periodice de monitorizare a condițiilor din închisori. Până acum membrii trupelor de intervenție aveau numerele de identificare puse doar pe spatele căștii de protecție, iar în cazul unor abuzuri săvârșite de unii gardieni, sub pretextul intervențiilor de urgență, nu puteau fi raportate de deținuți pentru că nu știau numărul de identificare al celui care îi bătuse.

ANP a decis recent să țină cont de propunerile APADOR-CH, și a stabilit că „pe echipamentul de serviciu (după caz bluză, tricou, vestă multifuncțională), pe partea stângă a pieptului, respectiv pe brațul stâng pe linia pieptului, se va aplica vizibil câte un ecuson de culoare neagră cu cifre de culoare albă, reprezentând numărul de ordine de pe casca de protecție, având dimensiunile ecusonului de 10 cm lungime și 5 cm lățime, iar cifrele au înălțimea de 4 cm” – se spune în răspunsul ANP la o sesizare a asociației, răspuns semnat de directorul general Claudiu Bejan.

APADOR-CH consideră că adoptarea acestei măsuri este o dovadă a deschiderii ANP și a spriritului de colaborare. Ideea unui ecuson vizibil pe pieptul sau brațele membrilor din trupele de intervenții este menită să protejeze atât personalul închisorii, cât și pe deținuți. Prin identificarea corectă și facilă a acelora care săvârșesc eventuale abuzuri, pot fi trași la răspundere mai ușor, și deci pot fi prevenite viitoarele incidente.

Asociația va continua să facă demersuri pentru a determina introducerea unor măsuri similare și în rândul forțelor de ordine ale Jandarmeriei și Poliției. Ecusoanele vizibile cu numere de identificare pentru acele forțe care intervin la manifestările publice (meciuri, proteste) au fost de altfel solicitate și în anii trecuți, cu ocazia discuțiilor pe marginea modificărilor la legile poliției și jandarmeriei, dar până acum Ministerul Afacerilor Interne (MAI) nu a implementat această măsură.

Din bunele practici ce vor fi de acum demonstrate în penitenciare ne exprimăm convingerea că se va inspira în viitorul apropiat și conducerea MAI.

***

Măsura propusă de APADOR-CH face parte dintr-un proiect derulat de organizație, de conștientizare și de impulsionare a autorităților să înființeze un Mecanism Naţional de Prevenire (MNP) a Torturii în spațiile de deținere. Aceasta este o obligație la care țara noastră s-a angajat încă din 2009, prin ratificarea Protocolului Opţional la Convenţia Împotriva Torturii (OPCAT) şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptat la New York la 18 decembrie 2002.

Mecanismul, prin reprezentanții săi, ar urma să facă vizite periodic în diversele spații de deținere din România și să monitorizeze astfel respectarea drepturilor omului în acele locuri.

În același context măsuri similare au fost propuse MAI în cadrul proiectului „Scoateți legea din dubă”, derulat în 2012 de APADOR-CH.

*Fotografiile sunt cu titlu de model, reprezentând gardieni și polițiști din SUA și Marea Britanie, care pot fi identificați pe baza acestor ecusoane individuale.