Arhiva tag-ul pentru: spălarea banilor

Sunteți aici: / spălarea banilor

Articole

Combaterea spălării banilor în România – începută târziu și făcută prost

/în , , /de

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a amendat azi România pentru implementarea târzie a Directivei europene privind combaterea spălării banilor; Dintr-o „simpatie” politică pentru societatea civilă, ONG-urile au fost introduse suplimentar în legea autohtonă, deși Directiva europeană nu se referă la ele;

Telenovela implementării în legislația română a Directivei europene privind prevenirea spălării banilor sau finanțării terorismului a înregistrat azi un episod dureros la Curtea de Justiție a Uniunii Europene – unde România a fost amendată cu 3 milioane de euro. Decizia dată de judecători a venit ca urmare a reclamației Comisiei Europene, din august 2018, pentru că țara noastră și Irlanda au întârziat să transpună Directiva 849/2015.

Directiva trebuia transpusă din iunie 2016, iar România a făcut-o abia în 2019 (prin Legea 129/2019) și atunci destul de prost, adăugând printre entitățile raportoare și unele la care Directiva nu se referă, cum ar fi ONG-urile care nu administreaza si nu distribuie fonduri (=bani). Pentru aceste ONG-uri, reprezentând de fapt marea majoritate a formelor de asociere, nu există o rațiune ce ține de scopul directivei, pentru introducerea obligației de a-si raporta beneficiarii..

Mai concret, s-a făcut o confuzie, poate neintenționată, între asociațiile și fundațiile asimilate fiduciilor – adică cele care distribuie fonduri, rulează sume de bani – și restul asociațiilor și fundațiilor cu scop nepatrimonial, organizații neguvernamentale care derulează activități sociale, culturale sau sportive și care sunt recunoscute mai degrabă pentru lipsa fondurilor necesare decât pentru rularea unor sume de bani.

Confruntate cu spectrul unei noi poveri birocratice – raportarea lunară sau trimestrială a „beneficiarilor” – unele organizații neguvernamentale, printre care și APADOR-CH, au transmis în mai multe rânduri Guvernului și Parlamentului că în legea de transpunere a directivei s-a strecurat o greșeală. S-a purtat astfel, din 2018 încoace, de când proiectul de lege a fost înaintat de Guvern către Parlament, un dialog al surzilor, soldat în cele din urmă cu promulgarea unei legi proaste care a supratranspus Directiva europeană, târziu și cu adăugiri românești.

După promulgarea Legii 129/2019 dialogul surzilor a continuat, de data asta între ONG-urile nedumerite, care cereau o definire exactă a noțiunii de beneficiar, și Ministerul Justiției și Oficiul Național pentru Prevenirea Spălării Banilor. Cele două instituții, probabil la fel de nedumerite de noua lege ca și sectorul neguvernamental, și-au pasat răspunderea una alteia preț de încă un an de zile, până de curând (iulie 2020) când au catadicsit să transmită că în cazul asociațiilor și fundațiilor raportările trebuie făcute pentru fiecare membru în parte, și pentru organismele de conducere.

Însă numele membrilor unei asociații și organele ei de conducere sunt deja raportate, și deci cunoscute de Ministerul Justiției, pentru că OG 26/2000, care reglementează funcționarea ONG-urilor, prevede că aceste date sunt raportate periodic în Registrul asociațiilor și fundațiilor, gestionat de amintitul minister. Prin noua lege care vizează combaterea spălării banilor practic se cere dublarea datelor din respectivul registru, cu prețul încărcării birocratice atât a organizațiilor neguvernamentale, cât și al unor funcționari ai statului care trebuie să primească aceste acte.

Nu se combate astfel spălarea banilor, ci se consumă efort, energie și bani, inutil, pentru a dubla numărul hârtiilor. Este încă o dovadă a modului prostesc în care s-a legiferat în această chestiune, de politicieni preocupați nu de îndeplinirea angajamentelor europene de către România, ci mai degrabă mânați de o dorință absurdă de a îngreuna și mai mult viața organizațiilor neguvernamentale.

După ce că a întârziat trei ani ca să transpună Directiva și deci să înceapă să combată spălarea banilor, România pretinde că acum vânează și banii care nu există.

Citiți comunicatul CJUE pe acest subiect

*sursa foto Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Statul face legi proaste pe care nu știe cum să le aplice, dar te amendează dacă nu le respecți – cazul spălării banilor

/în , , /de

Ministerul Justiției și al Finanțelor își pasează de un an de zile responsabilitatea clarificării unei legi făcute prost, pe care pare că nici ele nu știu cum s-o aplice. E vorba despre Legea 129/2019 şi OG 26/2000, care reglementează contradictoriu modul în care organizațiile neguvernamentale ar trebui să raporteze statului care le sunt beneficiarii reali. Aceste raportări au apărut în legislația națională ca urmare a transpunerii Directivei europene privind spălarea banilor.

Confruntate cu sancțiuni pentru nerespectarea noii reglementări și chiar cu spectrul desființării, organizațiile neguvernamentale au făcut nenumărate demersuri către instituțiile abilitate să clarifice și să aplice legea, pentru a înțelege cum trebuie să facă aceste raportări, însă de mai bine de un an de zile cele două ministere amintite își pasează răspunderea de la unul la altul, folosind răspunsuri sforăitoare care nu spun nimic.

În această perioadă ar trebui să expire termenul pentru primele raportări, și toate organizațiile se întreabă și întreabă autoritățile cum trebuie aplicată legea, cum se fac mai exact raportările, dacă e nevoie de anumite acte sau nu, dacă se poate face online sau nu etc. Răspunsurile sunt pe măsura legislației, alambicate și nu spun nimic.

Iată, de exemplu, o mostră de răspuns primit azi de la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), din subordinea Ministerului de Finanțe. În locul unui răspuns simplu (da, nu, nu știu sau nu e treaba noastră), iată ce răspuns „elaborat” am primit:

Întrebare: „Dacă, în cazul asociațiilor și fundațiilor, declarația privind beneficiarii reali trebuie să fie însoțită și de copii ale actelor de identitate ale celor nominalizați ca beneficiari reali?

Răspuns: Transpunerea în legislația națională a prevederilor Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului a constituit un proces ce a implicat toate instituțiile cu competențe în cadrul sistemului național de prevenire și combatere a spălării banilor/finanțării terorismului (organismele de supraveghere prudențială financiară, organismele de conducere ale profesiilor reglementate, autorități de control fiscal/financiar, parchete, poliție, instanțe de judecată, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, etc).

Pe parcursul întregului proces de elaborare a actului normativ de transpunere,  instituțiile implicate au transmis observații și propuneri referitoare la acest proiect, care au fost analizate și integrate, după caz, dat fiind faptul că referitor la aceeași normă juridică au existat mai multe poziții ale diverselor autorități implicate.

În acest context, apreciem că textul final al proiectului normativ reflectă, într-o mare măsură, opiniile exprimate de instituțiile interesate, proiectul Legii pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative fiind rezultatul unui efort colectiv, în cadrul căruia O.N.P.C.S.B. şi M.J. au avut rolul de co-iniţiatori.

Legea nr. 129/2019 a fost publicată în Monitorul Oficial împreună cu un pachet de acte normative incidente care au fost modificate și completate, dintre care amintim Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile care reglementează dispozițiile referitoare la declararea de către asociații și fundații a benenficarilor reali pentru completarea Registrului Național ONG gestionat la nivelul Ministerului Justiției, motiv pentru care apreciem că această instituție vă poate furniza puncte de vedere referitoare la aplicarea unitară a legislației în domeniu.

*

Singura informație certă primită din cel mai recent răspuns al ONPCSB este că termenul limită pentru depunerea declarațiilor se amână cu trei luni, adică până la 14 august 2020, grație pandemiei și stării de urgență. În rest, răspunderea este pasată tot la Ministerul Justiției, care, cel mai probabil va răspunde ca și până acum, că nu interpretează legislația existentă, și va pasa la rându-i răspunderea înapoi către ONPCSB, care trebuie să verifice și să aplice sancțiuni celor care nu respectă legislația.

După cum se vede și în acest caz, statul român nici nu-i ajută, nici nu-i respectă pe cetățenii care vor să respecte legea.

Solicitare către Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020 Ce ne-a răspuns Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020

Statul face legi proaste pe care nu știe cum să le aplice, dar te amendează dacă nu le respecți – cazul spălării banilor

/în , , /de

Ministerul Justiției și al Finanțelor își pasează de un an de zile responsabilitatea clarificării unei legi făcute prost, pe care pare că nici ele nu știu cum s-o aplice. E vorba despre Legea 129/2019 şi OG 26/2000, care reglementează contradictoriu modul în care organizațiile neguvernamentale ar trebui să raporteze statului care le sunt beneficiarii reali. Aceste raportări au apărut în legislația națională ca urmare a transpunerii Directivei europene privind spălarea banilor.

Confruntate cu sancțiuni pentru nerespectarea noii reglementări și chiar cu spectrul desființării, organizațiile neguvernamentale au făcut nenumărate demersuri către instituțiile abilitate să clarifice și să aplice legea, pentru a înțelege cum trebuie să facă aceste raportări, însă de mai bine de un an de zile cele două ministere amintite își pasează răspunderea de la unul la altul, folosind răspunsuri sforăitoare care nu spun nimic.

În această perioadă ar trebui să expire termenul pentru primele raportări, și toate organizațiile se întreabă și întreabă autoritățile cum trebuie aplicată legea, cum se fac mai exact raportările, dacă e nevoie de anumite acte sau nu, dacă se poate face online sau nu etc. Răspunsurile sunt pe măsura legislației, alambicate și nu spun nimic.

Iată, de exemplu, o mostră de răspuns primit azi de la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), din subordinea Ministerului de Finanțe. În locul unui răspuns simplu (da, nu, nu știu sau nu e treaba noastră), iată ce răspuns „elaborat” am primit:

Întrebare: „Dacă, în cazul asociațiilor și fundațiilor, declarația privind beneficiarii reali trebuie să fie însoțită și de copii ale actelor de identitate ale celor nominalizați ca beneficiari reali?

Răspuns: Transpunerea în legislația națională a prevederilor Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului a constituit un proces ce a implicat toate instituțiile cu competențe în cadrul sistemului național de prevenire și combatere a spălării banilor/finanțării terorismului (organismele de supraveghere prudențială financiară, organismele de conducere ale profesiilor reglementate, autorități de control fiscal/financiar, parchete, poliție, instanțe de judecată, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, etc).

Pe parcursul întregului proces de elaborare a actului normativ de transpunere,  instituțiile implicate au transmis observații și propuneri referitoare la acest proiect, care au fost analizate și integrate, după caz, dat fiind faptul că referitor la aceeași normă juridică au existat mai multe poziții ale diverselor autorități implicate.

În acest context, apreciem că textul final al proiectului normativ reflectă, într-o mare măsură, opiniile exprimate de instituțiile interesate, proiectul Legii pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative fiind rezultatul unui efort colectiv, în cadrul căruia O.N.P.C.S.B. şi M.J. au avut rolul de co-iniţiatori.

Legea nr. 129/2019 a fost publicată în Monitorul Oficial împreună cu un pachet de acte normative incidente care au fost modificate și completate, dintre care amintim Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile care reglementează dispozițiile referitoare la declararea de către asociații și fundații a benenficarilor reali pentru completarea Registrului Național ONG gestionat la nivelul Ministerului Justiției, motiv pentru care apreciem că această instituție vă poate furniza puncte de vedere referitoare la aplicarea unitară a legislației în domeniu.

*

Singura informație certă primită din cel mai recent răspuns al ONPCSB este că termenul limită pentru depunerea declarațiilor se amână cu trei luni, adică până la 14 august 2020, grație pandemiei și stării de urgență. În rest, răspunderea este pasată tot la Ministerul Justiției, care, cel mai probabil va răspunde ca și până acum, că nu interpretează legislația existentă, și va pasa la rându-i răspunderea înapoi către ONPCSB, care trebuie să verifice și să aplice sancțiuni celor care nu respectă legislația.

După cum se vede și în acest caz, statul român nici nu-i ajută, nici nu-i respectă pe cetățenii care vor să respecte legea.

Solicitare către Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020 Ce ne-a răspuns Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020

 

UPDATE 13 iulie 2020

Până la urmă în răspunsurile primite de la Ministerul Justiției am găsit câteva soluții, dar nu pe toate:

  • de exemplu am aflat că declararea beneficiarilor trebuie însoțită de actele de identitate ale acestora (în copie semnată de titulari) – vezi răspunsul nr.1
Ce ne-a răspuns Ministerul Justiției – iulie 2020
  • că declararea beneficiarilor reali se va face, din 14 august, fie prin poștă, fie direct la sediul Ministerului Justiției, București, strada Apolodor nr.17 sector 5, pentru a putea fi verificată și calitatea persoanei împuternicite să facă respectiva declarație;
  • și că la nivelul MJ a fost dezvoltată și o aplicație pentru un registrul electronic al beneficiarilor reali, ceea ce înseamnă că aceste declarații se vor putea face și online de la un moment neprecizat încă – vezi răspunsul nr.2
Al doilea răspuns de la Ministerul Justiției – iulie 2020
  • rămâne în continuare în aer definiția exactă a beneficiarilor reali, despre care MJ susține că s-ar fi rezolvat printr-o ordonanță pe care Guvernul a adoptat-o la 1 iulie 2020, dar care deocamdată nu este publicată. Rămâne de văzut dacă în respectiva ordonanță se lămurește termenul de beneficiari reali ai asociațiilor și fundațiilor. Dacă nu, probabil fiecare organizație va fi nevoită să-și imagineze.

ONG-urile, între dizolvare și dosar penal din cauza unei legi ambigue

/în , , , /de

Obligate să-și raporteze „beneficiarii reali”, organizațiile neguvernamentale din România sunt plimbate între instituțiile statului care ar trebui să clarifice și să aplice o lege proastă, prin care s-a transpus în legislația națională o directivă europeană.

APADOR-CH a transmis azi Ministerului Justiției și Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) două solicitări de informații, în virtutea Legii 544/2001, în care cere clarificarea unor noțiuni ambigue din Legea nr. 129/2019.

Conform acestei legi, ONG-urile din România trebuie să depună de anul acesta declarații privind „beneficiarii reali”, ca urmare a transpunerii în legislația națională a directivei europene privind combaterea spălării banilor. Din păcate, în legea românească s-a transpus greșit și neclar directiva, ceea ce face ca astăzi, în preziua termenului până la care asociațiile și fundațiile ar trebui să depună aceste declarații (15 ianuarie 2020) nimeni să nu știe exact ce trebuie să conțină respectivele declarații, cine sunt beneficiarii reali, care sunt organizațiile care trebuie să se supună legii și care nu, și nu în ultimul rând care este termenul final de depunere a acestora.

În urma mai multor întrebări puse de ONG-uri, până acum, MJ și ONPCSB și-au pasat una alteia răspunderea, reușind doar să inducă ideea că termenul final nu ar fi 15 ianuarie, ci 22 iulie 2020, dar nelămurind concret ce înseamnă „beneficiari reali”. Sunt toți cetățenii care se adresează la un moment dat unui ONG (pot fi sute sau mii într-un an), sunt doar membrii Consiliului director al ONG-ului? Nimeni nu pare a ști exact.

Întrucât între cele două legi care se bat cap în cap în această chestiune (Legea nr. 129/2019 și OUG 26/2000), una se referă la asociații și fundații care administrează și distribuie fonduri, iar una se referă la asociații și fundații în general, nicio organizație nu poate fi sigură în acest moment că intră sau nu sub incidența legii. Iar dacă intră, nu știe care sunt beneficiarii reali ce ar trebui declarați.

Prin urmare, cu toată buna credință, dorind să respecte legea și să facă declarația respectivă, o organizație ar putea greși făcând o declarație incompletă în care ar putea să nu-i cuprindă pe toți beneficiarii, câtă vreme aceștia nu sunt clar definiți de lege. Iar o declarație pe proprie răspundere incompletă intră la fals în acte publice, deci organizația e pasibilă de dosar penal. În același timp, dacă nu depun deloc această declarație, conform legii, ONG-urile sunt pasibile de dizolvare.

În concluzie, plimbate între MJ și ONPCSB, ONG-urile românești se află acum între riscul dizolvării – dacă nu declară beneficiarii reali – și dosarulul penal – dacă îi declară, dar nu așa cum spune legea. În condițiile în care nici măcar cei care trebuie să clarifice și să aplice legea nu sunt în stare să clarifice asta.

De aceea APADOR-CH și-a permis să facă și câteva sugestii de modificare și îndreptare a legilor amintite, în sensul precizării că obligaţia de declarare a beneficiarilor reali există numai pentru fundaţiile şi asociaţiile care administrează şi distribuie fonduri, fapt prevăzut de altfel și de directiva europeană. Mai jos citiți solicitările transmise de APADOR-CH către cele două instituții. Vă vom ține la curent cu răspunsurile pe care le vom primi.

  Solicitare către Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor Solicitare către Ministerul Justiției Ce ne-a răspuns Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor

UPDATE 10 iulie 2020

Solicitare către Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020 Ce ne-a răspuns Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020

129 de ONG-uri îi cer președintelui să nu promulge legea care le va bloca activitatea

/în , , /de

Parlamentul României a adoptat în data de 24 octombrie 2018 proiectul de Lege pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ciuda criticilor vehemente ale societății civile la adresa unor articole considerate abuzive și neconforme cu Directiva Europeană privind spălarea banilor, pe care o transpune.

129 de asociații și organizații, printre care și APADOR-CH, i-au scris președintelui Klaus Iohannis să nu promulge legea și să ceară fie reexaminarea acesteia, fie un punct de vedere al Comisiei de la Veneția. Organizațiile semnatare ale scrisorii nu contestă necesitatea acestei legi, ci faptul că în textul ei au fost introduse prevederi care nu răspund unor probleme de fond, însă vor conduce la blocarea activității asociațiilor și fundațiilor și altor persoane juridice fără scop patrimonial din România.

De exemplu, printr-o traducere eronată a unor termeni din Directiva europeană, legea românească obligă organizațiile neguvernamentale să-și raporteze lunar, sub sancțiunea desființării, toți beneficiarii serviciilor oferite, obligație care încalcă deopotrivă drepturile respectivilor beneficiari (dreptul la viață privată) și chiar ale asociațiilor (dreptul la liberă asociere) și împovărează nejustificat activitatea și așa slab susținută financiar a organizațiilor, ducând la blocarea acestora.

Prin Directiva europeană se urmărește posibilitatea identificării celor care controlează sau iau decizii cu privire la o entitate, și nu a celor care sunt destinatarii activităților entității respective.

Citiți scrisoarea adresată președintelui

 

Legea a fost atacată la Curtea Constituțională de un număr de parlamentari PNL și USR, iar CCR urmează să se pronunțe asupra constituționalității legii în data de 5 decembrie 2018.

Guvernul combate terorismul plimbând hârtii cu sute de mii de CNP-uri între ONG-uri și ministere

/în , /de

Proiectul de lege aprobat de Guvernul României pentru transpunerea Directivei (UE) 2015/849, privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, depășește cu mult prevederile acesteia, cu scopul de a îneca vocile critice din societatea civilă în rapoarte pline cu CNP-uri și serii de CI.

De pildă, Guvernul adaugă din proprie inițiativă asociațiile, fundațiile și federațiile, într-un aparent exces de zel europenist, ca entități raportoare obligate să comunice datele personale ale beneficiarilor. Astfel, vor trebui raportate datele personale ale jurnaliştilor sau ale copiilor care participă la orice fel de activitate organizată de ONG-uri.

Fără nici un temei, societatea civilă este plasată în aceeași categorie de risc financiar cu furnizorii de servicii de jocuri de noroc și cu instituțiile bancare. Fără publicarea niciunei analize de risc, așa cum recomandă standardele internaționale în materie, ONG-urilor li se impun niște obligații de raportare la care cu greu vor face față până și profitabilele bănci și păcănelele.

Transparența structurii interne a oricărei ONG – statut, adresa, componenţa Consiliului Director ș.a. – este deja asigurată în România prin Registrul Național ONG, aflat în gestionarea Ministerului Justiției și disponibil public la http://www.just.ro/registrul-national-ong/.

În 31 mai 2018, Guvernul României a aprobat Proiectul de lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Încercând să transpună cea de a patra Directivă UE privind spălarea banilor, proiectul guvernului a suscitat deja critici puternice din partea sectorului ONG, deoarece va influența grav activitatea societății civile, prin introducerea obligativității de comunicare către Guvern a datelor de identificare a beneficiarilor organizațiilor neguvernamentale, sub sancțiunea extremă a dizolvării în caz de neconformare.

Concret, proiectul va conduce la:

  • închiderea completă a organizațiilor care lucrează în beneficiul celor mai vulnerabile grupuri: persoane abuzate, persoane cărora nu li se respectă drepturile omului, persoane afectate de sărăcie extremă;
  • reducerea drastică a numărului de cetățeni care apelează la serviciile organizațiilor neguvernamentale;
  • ONG-urile nu vor mai putea încheia parteneriate între ele fără a se informa reciproc și oficial despre listele complete ale beneficiarilor lor, inclusiv persoane fizice, cu nume, prenume și toate datele de stare civilă din documentele de identitate (Art.15(1) și Art. 19(8, 10)).

Criticile au fost expuse și explicate inițiatorilor, Ministerul Justiției și Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, într-o dezbatere publică organizată în 7 mai, la solicitarea FDSC. Explicațiile însă nu au avut niciun ecou. Concluziile ONG-urilor participante la dezbatere, disponibile într-o scrisoare deschisă, au rămas sumbre:

Încheiem în speranța că veți stopa aceste modificări grave aduse libertății de operare a societății civile din România: raportarea datelor de identificare ale beneficiarilor serviciilor ONG și posibilitatea dizolvării ca sancțiune pentru refuzul de a divulga aceste date.

De asemenea, considerăm că actuala forma a proiectului de lege nu va asigura atingerea obiectivului final al directivei, căci în fapt, nici societatea civilă nu va putea raporta, nici autoritățile nu vor putea procesa volumul uriaș de informații.

Spre exemplu, doar sectorul serviciilor de asistență socială și conexe (socio-educaționale sau socio-medicale, locuire, mediere pentru piața muncii etc.) furnizate de către organizațiile neguvernamentale din România are un număr de aproximativ 350.000 de beneficiari anual.

Situația este cu atât mai gravă, cu cât legea contrazice vădit una dintre sursele esențiale prin care Guvernul își fundamentează proiectul de lege: Recomandările FATF (Financial Action Task Force), organizația inter-guvernamentală care lucrează pentru reducerea spălării banilor și finanțării terorismului. Recomandarea 8 a FATF vizează direct organizațiile non-profit și impune exact ceea ce  Guvernul României nu a făcut: la nivelul entităților non-profit, orice abordare a problemei se face prin analiza riscului și prin măsuri proporționale cu riscul identificat. Cum în România nu a fost publicată nicio evaluare a riscului terorist de la nivelul sectorului ONG, este de neînțeles cum măsurile exagerate de mai sus sunt proporționale cu pretinsul risc.

Forma actuală a proiectului de lege este așadar inacceptabilă pentru o societate civilă funcțională dintr-un stat european. Prevederile excesive și dăunătoare referitoare la asociații, fundații și federații trebuie blocate în Parlament.

Semnatari:

ACCEPT

ActiveWatch

Alături de Voi

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Asociația Anais

Asociația Dăruiește Viață

Asociația Front

Asociatia pentru Libertate si Egalitate de Gen – A.L.E.G.

Asociația Groundfloor Group

Asociația Mame pentru Mame

Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen – A.L.E.G.

Asociatia Pro Democratia

Asociația pentru Relații Comunitare

Asociația SAMAS

Asociatia Transcena

Centras

Centrul Cultural Clujean

Centrul de Resurse Juridice

Centrul de Resurse pentru Comunitatile de Romi

Centrul pentru Inovare Publică

Centrul pentru Jurnalism Independent

Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis

Centrul pentru Legislație Nonprofit

CeRe Centrul de Resurse pentru participare publică

Colectiv A

CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate

CRPE Centrul Român de Politici Europene

ECPI Euroregional Center for Public Initiatives

Expert Forum

Federația Dizabnet – Rețeaua prestatorilor de servicii pentru persoane cu dizabilități

Federația Fundațiilor Comunitare din România

FOND Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare

FONPC Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil

FONSS Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale

Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile (FDSC)

Fundația Agenția Împreună

Fundația AltArt pentru Artă Alternativă

Fundația Civitas

Fundația Comunitară București

Fundația Comunitară Oradea

Fundația Comunitară Sibiu

Fundația Comunitară Iași

Fundația Comunitară Țara Făgărașului

Fundația Comunitară Timișoara

Fundația Crucea Alba

Fundația Estuar

Fundația Gabriela Tudor

Fundația Inimă de Copil

Fundația Inovații Sociale Regina Maria

Fundația Little John’s (Cisnădioara)

Fundația Noi Orizonturi

Fundația PACT

Fundația pentru Parteneriat

Fundația Sensiblu

Fundația Regen

Greenpeace România

Grupul PONT

Hope and Homes for Children

HOSPICE Casa Sperantei

Institutul pentru Politici Publice

Institutul Prezentului

Let’s Do It, Romania!

MagiCAMP

Mediawise Society

MetruCub – resurse pentru cultură

Miliția Spirituală

Opportunity Associates România

Organizaţia Suedeză pentru Ajutor Umanitar Individual

Rețeaua Națională a Muzeelor din România

Roma Education Fund

Salvați Copiii România

Societatea Academică din România

Societatea de binefacere Diakonia Făgăraș

Techsoup Romania

TERRA Mileniul III

Terre des hommes Elveția

United Way Romania

Valentina România

Florian Matei-Popescu, cercetător la Institutul de Arheologie „Vasile Parvan” al Academiei Romane, Bucuresti

Prof. Dr. Mihaela Lambru , Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti

Persoane de contact pentru informatii suplimentare: Simona Constantinescu, FDSC, simona.constantinescu@fdsc.ro sau Nicoleta Andreescu, APADOR-CH, nandreescu@apador.org.

Guvernul foloseşte o directivă europeană ca nou pretext pentru desfiinţarea de ONG-uri

/în , /de

Pe site-ul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a fost publicat un proiect de lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi pentru modificarea mai multor acte normative, printre care şi “legea ONG-urilor” (Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000)[1].

Pretextul acestor modificări legislative este implementarea Directivei europene nr. 2015/849/UE din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului.

Deşi directiva europeană nu prevede expres şi lasă o marjă de apreciere pentru fiecare stat, Guvernul vrea să impună obligarea fiecărei asociaţii şi fundaţii de a raporta periodic (anual şi ori de câte ori intervine orice noutate), la Ministerul Justiţiei, numeroase date şi informaţii, printre care, numele şi datele de identificare ale fiecărei persoane cu care asociaţia sau fundaţia intră în contact/îi acordă sprijin în orice mod, în cadrul activităţii pe care o desfăşoară[2].

În caz de neîndeplinire a obligaţiei de raportare a acestor persoane sau a altor informaţii, sancţiunea propusă în proiectul de lege este, iniţial, o amendă substanţială (până la 5.000 lei)[3], urmată de dizolvarea (desfiinţarea) asociaţiei/fundaţiei[4].

Având în vedere modul, neclar, confuz şi supradimensionat, în care sunt prevăzute în proiectul de lege categoriile de date şi informaţii care trebuie raportate de către ONG-uri, este evident că Guvernul urmăreşte introducerea unor obligaţii legale împovărătoare, care, în mod obiectiv, nu vor putea fi îndeplinite de către ONG-uri. Iar sancţiunea finală pentru neîndeplinirea acestei obligaţii de raportare este una vădit disproporţionată, şi anume sancţiunea “supremă” a dizolvării (desfiinţării).

APADOR-CH precizează că în prezent Parlamentul dezbate un proiect de lege propus de reprezentanți ai partidului de guvernământ, prin care se prevede dizolvarea (desfiinţarea) ONG-urilor în cazul în care acestea nu respectă obligaţia, vădit împovărătoare, de a raporta periodic orice sume (indiferent de valoare) obţinute ca finanţare. De asemenea, la Ministerul Finanţelor publice se pregăteşte, la recomandarea Curţii de Conturi a României, un proiect de lege care va permite şicanarea ONG-urilor prin transformarea lor în ţinte ale controalelor fiscale sub pretextul verificării utilizării cotei de 2% din impozit care poate fi redirecţionată către ONG-uri.

Deja se conturează un “mod de operare” din partea Guvernului în relaţia cu ONG-urile, care are 2 componente:

  1. introducera unor obligaţii birocratice, confuze şi vădit împovărătoare pentru ONG-uri (majoritatea sub forma unor raportări cât mai stufoase şi mai frecvente);
  2. prevederea unor sancţiuni vădit disproporţionate (dizolvarea ONG-ului), în cazul neîndeplinirii acestor obligaţii birocratice, care, în mod real, nici nu pot fi îndeplinite.

Deci, în loc să-şi desfăşoare activitatea în mod normal şi în scopul pentru care au fost înfiinţate, asociatele şi fundaţiile îşi vor dedica timpul şi energia întocmirii de rapoarte pe diverse teme şi trimiterii lor către diverse entităţi publice, care nu vor putea gestiona o cantitate aşa de mare de informaţii (există suficiente precedente ale impotenţei instituţionale, spre exemplu, catastrofala gestionare de către ANAF a evidenţei achitării contribuţiilor la sănătate). Dar, dacă un ONG va fi prea gălăgios sau nerespectuos cu puterea, vor începe verificările ţintite pe acel ONG, care în mod sigur, va uita să facă un anumit raport, din zecile de rapoarte, sau va greşi o anumită dată dintr-o anumită informare, consecinţa fiind desfiinţarea ONG-ului neascultător.

APADOR-CH reaminteşte că, pentru o asociaţie/fundaţie, dizolvarea este o sancţiune similară pedepsei cu moartea în cazul persoanei fizice. Or, dacă pedeapsa cu moartea mai poate fi aplicată persoanelor (juridice) în UE, măcar condiţiile aplicării acestei pedepse trebuie să fie suficient de clare şi restrictive, să se rezume la cazuri cu adevărat excepţionale, pentru a împiedica abuzurile.

APADOR-CH face un apel la Guvern de a-şi tempera tentaţia manifestată din ce în ce mai brutal de a se revanşa faţă de criticile primite, mai mult sau mai puţin întemeiat, din partea societăţii civile prin introducerea unor reglementări legale care împiedică desfăşurarea normală a activităţii asociaţiilor şi fundaţiilor.

Go to top

[1] La adresa: http://www.onpcsb.ro/pdf/PROIECT%20LEGE%2031%20%20IANUARIE%20CU%20OBS%20MJ%20FINAL.pdf

[2] Pct. 18 din proiectul de lege introduce obligaţia comunicării către Ministerul Justiţiei a datelor de identificare a “beneficiarilor reali”. Iar, în cazul asociaţiilor şi fundaţiilor, art. 4 al. 2 lit. c din proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, noţiunea de “beneficiar real” include şi “persoanele fizice… în al căror interes principal asociația sau fundația a fost înființată sau funcţionează”. Deoarece noţiunea de “interes principal”, folosită în proiectul de lege, nu a fost definită nicăieri, ea se poate referi la orice, inclusiv la interesul persoanelor de a fi sprijinite de o asociaţie/fundaţie. De exemplu, o asociaţie pentru protecţia consumatorilor sau pentru protecţia pacienţilor a fost înfiinţată în interesul consumatorilor sau pacienţilor. Consecinţa acestui proiect de lege este că trebuie raportate Ministerului Justiţiei numele şi celelalte date de identificare ale consumatorilor sau pacienţilor care intră în contact cu respectivele asociaţii. Potrivit proiectului de lege, fiecare persoană va trebui identificată şi raportată Ministerului Justiţiei de către asociaţie/fundaţie. Dacă această obligaţie nu este respectată, asociaţia/fundaţia va fi dizolvată (desfiinţată).

[3] Pct. 18 din proiectul de lege

[4] Pct. 24 din proiectul de lege

 

UPDATE 23 mai: 

La solicitarea Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile, Ministerul Justiției a organizat în 7 mai o dezbatere publică a modificărilor propuse. Citiți minuta acestei dezbateri. În timp ce reprezentanții ministerului au insistat pe menținerea actualei forme legislative de transpunere a directivei, ONG-urile au argumentat că această transpunere exagerată a prevederilor europene va conduce la:

  • închiderea completă a organizațiilor care lucrează în beneficiul celor mai vulnerabile grupuri: persoane abuzate, persoane cărora nu li se respectă drepturile omului, persoane afectate de sărăcie extremă sau la
  • reducerea numărului de cetățeni care apelează la serviciile organizațiilor neguvernamentale.

După dezbaterea publică, scrisoarea trimisă ministerului de către ONG-uri detaliază motivele acestor îngrijorări:

Având în vedere că autoritățile române nu au publicat nicio […] evaluare a riscului de la nivelul societății civile, nu există niciun argument pentru proporționalitatea măsurilor propuse în proiectul dvs. Încheiem în speranța că veți stopa aceste modificări grave aduse libertății de operare a societății civile din România: raportarea datelor de identificare ale beneficiarilor serviciilor ONG și posibilitatea dizolvării ca sancțiune pentru refuzul de a divulga aceste date. De asemenea, considerăm că actuala forma a proiectului de lege nu va asigura atingerea obiectivului final al directivei, căci în fapt, nici societatea civilă nu va putea raporta, nici autoritățile nu vor putea procesa volumul uriaș de informații. Spre exemplu, doar sectorul serviciilor de asistență socială și conexe (socio-educaționale sau socio-medicale, locuire, mediere pentru piața muncii etc.) furnizate de către organizațiile neguvernamentale din România are un număr de aproximativ 350.000 de beneficiari anual.”

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.