vaccin – APADOR-CH

Articole

Colonelul Gheorghiță, obligat de tribunal să vorbească și de șefii lui să tacă

02/11/2021/în Articole, Blog, Slider, Transparenta /de Rasista

APADOR-CH a câștigat procesul cu CNCAV, pentru obținerea unor informații publice despre campania de vaccinare, dar viața le-a făcut între timp irelevante

Informațiile solicitate (…) privesc aspecte de interes public, cu atât mai mult având în vedere situația generală existentă la nivelul societății în urma declarării pandemiei cu virusul SARS-COV-2.” – extras din hotărârea Tribunalului București în cauza APADOR-CH vs. CNCAV

În martie 2021 dădeam în judecată Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea (CNCAV) pentru că refuza să ne spună câte doze de vaccin contractase România, dacă și cât plătise pentru ele și pe câte ne bazam în continuare.

Erau informații arzătoare pentru acel moment, în care vaccinarea se făcea prin centre secrete, cei dornici să se vaccineze făceau liste de așteptare, iar Guvernul făcea ce știa el mai bine – ascundea informațiile de public. În ianuarie-februarie 2021 purtasem un dialog al surzilor cu Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Sănătății și CNCAV, care ne trimiteau de la unii la alții pe motiv că nu ei, ci ceilalți dețineau informațiile cerute.

În final a picat vina pe CNCAV, desi cu siguranță nu era capul răutăților, iar Tribunalul București ne-a dat câștig de cauză. Procesul a durat șase luni (martie-septembrie), timp în care România a trecut de la listele de așteptare pentru vaccinare la vaccinarea la chiuvetă și la antivaccinare. Valul patru ne-a lovit în plin, sute de oameni mor zilnic, nevaccinați, am ajuns „minunea” Europei, OMS a trimis specialiști aici ca să vadă de ce nu ne vaccinăm, deși avem cu ce.

În acest context, și dacă ne-ar mai răspunde colonelul Gheorghiță la curiozitățile pe care le aveam în iarnă, probabil nu ar ajuta prea mult situația. Se știe că între timp România a primit milioane de doze de vaccin, dintre care unele au și expirat nefolosite. Nu se știe cât a plătit statul român pentru ele și cât mai urmează să plătească. Poate ar fi totuși o informație bună pentru indeciși, dacă ar afla câți bani se „aruncă la chiuvetă” (ca să NU se vaccineze unii) sau se pierd prin dozele expirate.

Suntem, așadar, câștigătorii încă unui proces în care justiția a spus că statul trebuie să răspundă întrebărilor legitime din societatea civilă într-o chestiune ce privește interesul public. E drept, deocamdată în primă instanță, dar după toate aparențele CNCAV nu a făcut recurs, după cum nu s-a obosit nici să trimită un punct de vedere (întâmpinare) în primă instanță.

Nu negăm că probabil colonelul Gheorghiță a avut destule de făcut în organizarea campaniei de vaccinare și că e posibil ca CNCAV să fi fost asaltat de cereri de informații. După cum e foarte posibil ca tăcerea colonelului Gheorghiță să fi fost dictată de alții, în fond aceleași informații puteau să fie furnizate de Guvern sau de Ministerul Sănătății, dar au preferat să ne trimită să le aflăm de la CNCAV.

Opacitatea deja legendară a autorităților noastre are în acest caz urmări dramatice. Când discursul antivaccinist e mai accesibil decât comunicarea oficială, rezultă un dezastru sanitar. Și în mijlocul acestui dezastru, gestionarii crizei continuă să se comporte la fel de opac, pretinzând că nu sunt „autorități publice”, deși iau decizii care ne privesc pe toți – vezi cazul Grupului Tehnico Științific.

Nu ne facem iluzii prea mari în legătură cu obținerea informațiilor nici în urma acestui proces. Probabil șefii colonelului Gheorghiță îi vor cere să tacă în continuare, deși Tribunalul București i-a cerut să vorbească. Soluția va fi un alt proces pentru executarea hotărârii de față, dar nici măcar asta nu garantează obținerea informațiilor. Ne facem, însă, de pe acum datoria să-l prevenim pe simpaticul colonel Gheorghiță, că, It’s not personal Gheorghiță, it’s strictly businnes.

Care sunt întrebările la care CNCAV e obligat să ne răspundă, în 30 de zile de la rămânera definitivă a deciziei Tribunalului București:

1.Care este numărul dozelor de vaccin anticovid-19, defalcat pe fiecare firmă producătoare, pe care statul român le-a primit şi pe care urmează să le primească de la Uniunea Europeană.

2. Dacă statul român a primit sau urmează să primească vaccinuri de la alţi furnizori/alte entităţi decât Uniunea Europeană. În caz afirmativ, care sunt aceşti furnizori/aceste entităţi, care sunt vaccinurile şi cantităţile. pentru fiecare în parte.

3. Care este calendarul primirii de către statul român a dozelor de vaccin menţionate la pct. 1 şi 2 din prezenţa cerere, defalcat pe termene și cantități.

4. Dacă statul român a achitat sau urmează să achite vreo sumă de bani în contul vaccinurilor anticovid-19 primite de la Uniunea Europeană, iar în caz afirmativ care sunt sumele achitate până în prezent sau care urmează să fie achitate.

5. Dacă statul român a achitat sau urmează să achite vreo sumă de bani în contul vaccinurilor anticovid-19 primite de la alţi furnizori/alte entităţi decât Uniunea Europeană, iar în caz afirmativ care sunt aceste sume.

Februarie 2022 – răspunsul CNCAV la o parte din întrebările APADOR-CH, în urma deciziei instanței

Ar trebui să ne temem de „pașaportul de vaccinare”?

29/03/2021/în Blog /de Rasista

Au cetățenii vaccinați mai multe drepturi decât ceilalți? Dar cei care au trecut deja prin boală?

Comisia Europeană a prezentat, la 17 martie 2021, o propunere legislativă pentru un certificat digital, denumit „Digital Green Pass”, care ar facilita libera circulație în interiorul UE și ar ajuta la redeschiderea comunității, afectată de diversele perioade de carantină.

Certificatul european ar urma să conțină: dovada că o persoană a fost vaccinată împotriva COVID-19 și/sau rezultatele testelor recente, pentru cei nevaccinați și/sau informații despre recuperarea post COVID-19, pentru cei trecuți prin boală.

La acest moment nu este încă stabilit dacă va exista o bază de date europeană cu aceste informații sau statele membre vor avea propriile baze de date, dar președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a dat asigurări, pe Twitter, că „Digital Green Pass” va respecta protecția datelor, securitatea și confidențialitatea.

Cum vom putea fi siguri de acest lucru, în condițiile în care la acest moment sunt mai multe necunoscute decât date certe, nu e clar, însă colegii noștri de la Liberties – Israel Butler, Linda Ravo și Orsolya Reich – au pus pe hârtie câteva sfaturi de care UE ar trebui să țină seama atunci când va elabora așa numitul „Pașaport digital de vaccinare”, ca să nu se transforme dintr-o intenție bună într-o formă de discriminare și să conducă astfel mai degrabă la o creștere a neîncrederii în instituțiile europene.

Îngrijorări etice și legale

Posibilitatea de a restrânge libertatea de mișcare a cetățenilor UE, în funcție de inocularea cu un vaccin în care unii nu au încredere sau de efectuarea unor teste, nu tocmai ieftine, îngrijorează pe bună dreptate. Oficialii europeni sunt chemați să găsească o soluție optimă pentru restabilirea echilibrului între nevoia de liberă circulație și siguranța sanitară.

Deocamdată pare că au găsit soluția de a legifera pe baza unei presupuneri: aceea că virusul s-ar propaga mai puțin prin persoanele vaccinate sau prin cele care au trecut deja prin boală, ceea ce le-ar oferi acestor cetățeni drepturi sporite față de ceilalți. Și dacă e așa, cât de etic și legal este să condiționezi respectarea unui drept de dezvăluirea unui detaliu de sănătate?

În documentul amintit, autorii insistă ca UE să se concentreze mai degrabă pe sprijinirea comunității științifice să adune informații mai sigure despre modul de transmitere Covid 19 și cum poate fi limitată răspândirea virusului, în loc să depună efort în dezvoltarea unor soluții digitale insuficient înțelese și cercetate, pentru controlul cetățenilor. Virusul se propagă atât în rândul celor vaccinați, cât și al celor care au trecut deja prin boală, cu sau fără „pașaport verde”.

Îmbunătățirea accesului la vaccinare

Deocamdată vaccinarea nu este obligatorie în niciun stat membru și nici nu se anticipează că va deveni astfel în viitorul previzibil. Mai mult, vaccinul este momentan greu accesibil publicului. Nu este de așteptat ca toți cetățenii UE să aibă acces la vaccinare înainte de ultimul trimestru al anului 2021. În mai multe țări, clasa de mijloc are un acces mai bun la vaccinare, iar persoanele cu capital social și/sau financiar trec peste cozi.

Autorii consideră că statele membre ar trebui mai întâi să-și îmbunătățească procesul de vaccinare, să-l facă transparent și accesibil tuturor, să simplifice procedurile și să se asigure că populațiile marginalizate sau lipsite de informare primesc acces egal la vaccinare.

Libertatea de mișcare și testare

Accesul la testare trebuie să fie la fel de facil și transparent ca și accesul la vaccinare, pentru aceia care fie nu au încredere în vaccin, fie nu îl pot face din motive medicale.

Dacă dovada vaccinării îi permite titularului să călătorească relativ ușor între statele membre, dovada unui test negativ recent ar trebui să fie la fel de valabilă.

Statele membre și UE ar trebui să se asigure că și cei nevaccinați au acces la fel de facil, poate tot gratuit, la testări, astfel încât să fie eliminate discriminarea acestora doar pentru că nu au reușit la fel de rapid ca alții să ajungă la vaccin.

Digital sau pe hârtie?

Anumite utilizări ale „Digital Green Pass” pot cauza nedreptăți (și, în consecință, scăderea încrederii în instituțiile europene), pot exacerba și mai mult inegalitățile existente și pot crea o societate cu două niveluri, în care unii oameni se pot bucura de un set extins de libertăți și drepturi în timp ce altele sunt excluse.

Documentul Liberties pune problema cetățenilor care nu au acces la telefoane smart sau la tehnica necesară descărcării aplicației pe care va fi dezvoltat „Digital Green Pass”. În acest context UE ar trebui să gândească soluții și pentru astfel de cazuri, fie să le furnizeze acestor oameni tehnica necesară, fie să prevadă posibilitatea ca dovada vaccinării, a testării sau însănătoșirii să fie prezentată pe hârtie, sub forma unui QR code.

Digital Green Pass, un pașaport permanent?

Indiferent de soluțiile adoptate și oricât de acceptate ar fi acestea, de populația dornică să-și reia stilul de viață obișnuit, implementarea „Digital Green Pass” poate implica o intruziune nejustificată în viața noastră privată și ne poate pune datele personale într-un risc de utilizare abuzivă, arată autorii documentului Liberties.

Alți specialiști atrag atenția că există pericolul ca odată implementat, „Digital Green Pass” să se transforme într-un pașaport permanent „imunitar”, utilizat și după această criză sanitară, transformându-se din inerție într-o „identitate digitală” a oamenilor.

De aceea dezbaterea trebuie purtată rațional și pe cât posibil amânată, pentru că mijlocul unei crize nu este momentul potrivit pentru luarea unei astfel de decizii.

*Sursa foto Liberties

Ce nu ne spune colonelul Gheorghiță

25/03/2021/în Comunicate, Slider, Transparenta /de Rasista

APADOR-CH a dat în judecată Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea, pentru că refuză să furnizeze informații despre câte doze de vaccin a contractat România, câte a plătit și câte mai urmează

Deși ține săptămânal conferințe de presă, spre mulțumirea primului ministru, Comitetului Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea (prescurtat CNCAV) tace asurzitor în restul timpului, atunci când primește întrebări în scris, despre chestiuni cel puțin la fel de importante precum cele rostite în conferințele de presă.

O astfel de cerere de informații publice am adresat și noi CNCAV, după un ping-pong de solicitări și non-răspunsuri, care ne-au plimbat, în ultimele două luni, de la Secretariatul General al Guvernului la Ministerul Sănătății și înapoi la CNCAV, trecând prin numeroase alte instituții cu reprezentanți în CNCAV, ca să aflăm măcar adresa de corespondență a susnumitului Comitet.

Întrebările la care am cerut răspuns de la CNCAV, în data de 16 februarie 2021, sunt următoarele:

1.Care este numărul dozelor de vaccin anticovid-19, defalcat pe fiecare firmă producătoare, pe care statul român le-a primit şi pe care urmează să le primească de la Uniunea Europeană.

2. Dacă statul român a primit sau urmează să primească vaccinuri de la alţi furnizori/alte entităţi decât Uniunea Europeană. În caz afirmativ, care sunt aceşti furnizori/aceste entităţi, care sunt vaccinurile şi cantităţile. pentru fiecare în parte.

3. Care este calendarul primirii de către statul român a dozelor de vaccin menţionate la pct. 1 şi 2 din prezenţa cerere, defalcat pe termene și cantități.

4. Dacă statul român a achitat sau urmează să achite vreo sumă de bani în contul vaccinurilor anticovid-19 primite de la Uniunea Europeană, iar în caz afirmativ care sunt sumele achitate până în prezent sau care urmează să fie achitate.

5. Dacă statul român a achitat sau urmează să achite vreo sumă de bani în contul vaccinurilor anticovid-19 primite de la alţi furnizori/alte entităţi decât Uniunea Europeană, iar în caz afirmativ care sunt aceste sume.

Aceste informații sunt de interes public și ar trebui să se regăsească, publicate din oficiu, pe cel puțin unul dintre site-urile numeroaselor instituții care au reprezentanți în CNCAV. În loc de asta, însă, instituțiile respective își declină competența de a răspunde la întrebările legitime și îi plimbă pe petenți de la unul la altul, până când se plictisesc să mai întrebe. APADOR-CH s-a decis în cele din urmă să dea în judecată CNCAV pentru a obține aceste răspunsuri.

Cum s-a ajuns la proces

Am adresat aceste întrebări inițial Ministerului Sănătății, care ne-a răspuns parțial la ele, susținând că România nu ar fi plătit nicio doză de vaccin. În același timp, în media, premierul declara contrariul, că România a plătit și va mai plăti doze de vaccin, ba chiar le va și produce la un moment dat…

Pentru a clarifica lucrurile, am adresat aceleași întrebări Secretariatului General al Guvernului, care în loc să ne lămurească ne-a trimis înapoi la Ministerul Sănătății. Acesta la rândul său ne-a trimis la Comitetului Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea, o entitate care apare la TV, dar cu adresă necunoscută.

Au urmat mai multe încercări succesive de a identifica datele de contact ale CNCAV, prin trimiterea de solicitări către toate instituțiile care au reprezentanți în Comitet: MAI, MApN, MS, ba chiar și la Agenția Națională pentru Achiziții Publice, deoarece și ea are un reprezentant în CNCAV.

În final, am primit o adresă de email de la MApN și am trimis încă o dată întrebările noastre către CNCAV direct. Nu am primit niciun răspuns și din câte am văzut în spațiul public nu suntem singurii în situația asta.

Cine este CNCAV

CNCAV este un organism interministerial, fără personalitate juridică, alcătuit din reprezentanți ai mai multor autorități publice și condus de un președinte, precum și de un vicepreședinte, secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătății (ambii în foto), desemnați prin decizie a prim-ministrului. Comitetul are rolul de a organiza și coordona activitățile privind vaccinarea împotriva SARS-CoV-2.

În caz că mai sunt și alți pățiți ca noi, iată temeiul legal prin care ați putea solicita în instanță informațiile pe care CNCAV refuză să le furnizeze normal, în baza Legii 544/2001: deşi Comitetul nu are personalitate juridică, el poate sta în judecată, în conformitate cu prevederile art. 56 al. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.”

„Pârâtul” CNCAV, așadar, a fost constituit potrivit legii, respectiv a fost înfiinţat prin Decizia nr. 385 din 20 noiembrie 2020 a prim-ministrului, decizie care se întemeiază pe art. 29 și art. 34 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Vă vom ține la curent cu mersul procesului, dar între timp ne puteți scrie dacă și voi ați trimis fără succes solicitări de informații publice către CNCAV sau Ministerul Sănătății sau alte instituții implicate în combaterea pandemiei.

*sursa foto gov.ro

Februarie 2022 – răspunsul CNCAV la o parte din întrebările APADOR-CH, în urma deciziei instanței

Vaccinarea obligatorie nu încalcă drepturile omului

03/03/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Responsabilizarea părinților nu afectează, ci protejează dreptul la viață al copiilor

APADOR-CH susține vaccinarea obligatorie, în cazul bolilor grave transmisibile, reiterând opinia exprimată în 2017, când a fost depusă la Senat actuala lege care se discută acum în Camera Deputaților. În pofida reținerilor pe care Comisia de Sănătate le-a demonstrat ieri, modificând proiectul de lege, asociația consideră că obligativitatea vaccinării, pentru prevenirea răspândirii bolilor grave transmisibile, nu constituie, în sine, o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, și îndeamnă deputații să voteze responsabil, așa cum ar trebui să-și vaccineze și copiii.

Iată de ce:

1 Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie (pe scurt, dreptul la viaţa privată), prevăzut în art. 8 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), invocat de unii contestatari ai conceptului de vaccinare obligatorie, nu este un drept absolut, care să nu permită excepţii/limitări şi nu justifică lezarea dreptului la viaţă (dreptul de a trăi), garantat în art. 2 din CEDO, drept ce trebuie recunoscut atât copilului a cărui vaccinare se refuză, cât şi celorlalţi copii din colectivitate, care vor intra în contact cu cel nevaccinat nu numai la şcoală, grădiniţă etc, ci şi în parc, la cinema, în mijloace de transport sau în alte locuri publice din afara instituţiilor de învăţământ.

În acest sens, art. 8 par. 2 din CEDO prevede că dreptul la viaţa privată poate fi îngrădit dacă îngrădirea este prevăzuta de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară, printre altele, pentru protejarea sănătăţii, individuale sau publice, precum şi pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

2De asemenea, contestatarii vaccinării obligatorii invocă libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. Este adevărat, art. 9 par. 1 din CEDO prevede libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. Dar, la fel ca şi în cazul dreptului la viaţa privată prevăzut în art. 8 din CEDO, nici libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, prevăzută în art. 9 din CEDO, nu are caracter absolut şi permite, în anumite condiţii, excepţii/limitări.

Astfel, art. 9 par. 2 din CEDO prevede că libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie poate suporta anumite limitări/îngrădiri, dacă acestea sunt prevăzute de lege şi dacă sunt măsuri necesare, într-o societate democratică, între altele, pentru protecţia sănătăţii, individuale sau publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. În speţă, limitarea acestei libertăţi apare ca fiind necesară pentru protejarea sănătăţii şi chiar a vieţii atât a copilului nevaccinat, cât şi a celorlalţi copii, din colectivitate.

3Totodată, articolul 17 din CEDO, care interzice abuzul de drept, prevede că niciun drept/libertate dintre cele prevăzute în cuprinsul CEDO (deci, nici dreptul la viaţa privată sau libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie) nu poate fi exercitat abuziv, adică nu poate fi folosit de nimeni (stat, grup sau individ) pentru îndeplinirea de acte care urmăresc distrugerea celorlalte drepturi sau libertăţi fundamentale ori pentru îngrădirea acestora într-o măsură mai mare decât o face CEDO.

În consecinţă, dacă dreptul la viaţa privată/libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie este exercitat printr-un refuz arbitrar al vaccinării, el poate fi considerat ca fiind exercitat abuziv, în raport de art. 17 din CEDO, deoarece o astfel de exercitare poate distruge/pune în pericol grav dreptul la viaţă (al copilului nevaccinat şi al copiilor din colectivitate, de exemplu), garantat în art. 2 din CEDO, prin crearea condiţiilor de instalare şi proliferare a unor boli mortale, care nu pot fi prevenite decât pe calea vaccinării.

Obligațiile statului trebuie definite mai clar

Desigur, obligaţia de a se supune vaccinării pentru prevenirea bolilor transmisibile nu înseamnă şi obligaţia de a suporta/accepta greşelile medicale legate de administrarea vaccinului. Sau de a fi cobaiul unor experimente medicale. Din acest motiv, trebuie prevăzută în mod clar obligaţia statului de a asigura vaccinurile la timp, în cantitate suficientă şi de calitate corespunzătoare. De asemenea, tot statul este cel care trebuie să ia măsurile necesare şi să răspundă şi pentru administrarea corectă a vaccinurilor, în principal prin stabilirea unor proceduri care să excludă sau să reducă la minimul posibil efectele negative care ar putea apărea în cazul unor persoane.

În acest sens, proiectul de Lege privind vaccinarea persoanelor în România, în varianta adoptată de Senat, prevede în art. 9 că statul asigură vaccinuri eficace şi sigure, autorizate în mod corespunzător. Dar, art. 9 nu prevede şi obligaţia statului de a asigura aceste vaccinuri la timp (pentru efectuarea lor conform calendarului stabilit) şi în cantităţi suficiente pentru toate persoanele vizate de măsura vaccinării. Este necesară completarea art. 9 în sensul celor menţionate mai sus.

De asemenea, proiectul de lege adoptat de Senat prevede în art. 22 condiţiile în care persoana este scutită de vaccinare (vaccinările obligatorii sunt indicate în art. 13), deci când se poate refuza justificat vaccinarea, şi anume atunci când Comisia judeţeană de vaccinare de la domiciliul persoanei certifică faptul că acesta are o contraindicaţie definitivă la un anumit vaccin sau la toate vaccinurile.

Cu alte cuvinte, proiectul de lege nu prevede o vaccinare „automată” a tuturor persoanelor vizate, fără să se ţină cont de cazurile care prezintă riscul punerii în primejdie a sănătăţii, ci dimpotrivă, îi exceptează de la această obligaţie pe cei pentru care, din motive medicale certificate de către o comisie de specialitate, sunt contraindicate definitiv un anumit vaccin sau toate vaccinurile.

În concluzie, APADOR-CH consideră că adoptarea fără întârziere a unei legi care să prevadă vaccinarea obligatorie, în vederea prevenirii şi limitării bolilor transmisibile cu mare risc pentru colectivitate, poate contribui la îmbunătăţirea stării de sănătate publică. În același timp, adoptarea unei legi ambigue, laxe și aproximative, care să nu asigure luarea și respectarea strictă a măsurilor de profilaxie necesare în cazul bolilor grave transmisibile în colectivitate, nu va face decât să creeze confuzie în domeniul important al sănătății publice.

Arhiva tag-ul pentru: vaccin

Articole