condiții de detenție – Pagina 2

Articole

Guvernul urgentează anchetarea Mineriadei, cerută de CEDO, și trece direct la grațierea posibililor vinovați

19/01/2017/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH, organizație neguvernamentală care monitorizează din anii 90 condițiile de detenție din aresturile și din penitenciarele românești, consideră că decizia Guvernului României de a grația colectiv mai multe categorii de condamnați nu rezolvă supraaglomerarea din penitenciare. În plus, proiectul de ordonanță este redactat în grabă și neglijent, lipsindu-i evident corelarea unor texte legale.

Concret, în articolul 2 al proiectului se prevede grațierea parțială (cu ½) a pedepsei aplicate „persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani, femeilor însărcinate (gravide) sau persoanelor care au întreţinere minori cu vârsta de până la 5 ani ori persoanelor diagnosticate, prin expertiza medico-legala, cu boli incurabile în faze terminale.”

Dintr-o omisiune de corelare, articolul 3 alineatul 4 din proiect nu prevede exceptarea de la grațierea parțială pentru niciun fel de infracțiuni, astfel că este posbil ca de grațierea parțială (1/2 din pedeapsă sau chiar a restului de pedeapsă) să beficieze și cei care au comis omoruri, violuri, tâlhării, pedofilie, trafic de droguri, trafic de persoane, terorism, crime împotriva umanității (!). De exemplu, de această grațiere vor putea beneficia și Ion Iliescu, Petre Roman alături de ceilalți învinuiți în dosarul Mineriadei, proaspăt redeschis tot după o condamnare a statului român la CEDO, sau în dosarul Revoluției.

Asociația solicită îndreptarea acestei erori și prevederea în proiect că infracțiunile exceptate de la grațierea integrală (art. 1 din proiect) sunt exceptate și de la grațierea parțială (art. 2 din proiect).

În același timp. APADOR-CH solicită înlocuirea sintagmei „persoanele care au întreţinere minori cu vârsta de până la 5 ani” cu una mai precisă și care să permită aplicarea actului normativ fără verificări și anchete suplimentare pentru a stabili dacă și pe cine are în întreținere respectivul condamnat. Noțiunea de „persoană aflată în întreținere” este specifică legislației fiscale, fiind asociată cu deducerile ce se acordă pentru persoanele aflate în întreținere. Este nevoie de o determinare mai clară a acestei categorii de condamanați care ar putea beneficia de grațierea parțială.

APADOR-CH consideră că nu se justifică prevederea din art. 3 al. 3 din proiet, conform căreia grațierea parțială nu este condiționată de achitarea despăgubirilor la care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă. În mod normal, când există o problemă reală constând în nerecuperarea prejudiciilor produse prin infracțiuni, este inexplicabil cum de printr-un act de clemență se subminează problema rezolvării recuperării prejudiciilor produse.

APADOR-CH solicită ca printre infracțiunile exceptate de la grațierea, integrală sau parțială, să se numere și infracțiunea de violență în familie (art. 199 Cod penal).

În concluzie, pentru a evita reglemetările caracterizate prin improvizație, APADOR-CH solicită guvernului să renunțe la promovarea grațierii pe calea unei ordonanțe de urgență, care, de altfel, nici nu justifică urgența, întrucât problema supraaglomerării penitenciarelor durează de ani de zile și este cunsocută și de guvern și de parlament. Așa cum se poate vedea în rapoartele scrise de organizație după vizitele făcute în penitenciare, condițiile de detenție în România sunt improprii de foarte mult timp, probleme precum supraaglomerarea, igiena precară, asistența medicală minimală sau hrana proastă sunt sistemice, lucru constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în 2012, în cazul Iacov Stanciu.

Construcția de penitenciare noi sau folosirea de spații alternative pentru detenție sunt doar o parte a soluției. Este nevoie și de o analiză a politicilor penale, de o prognozare a evoluției numărului de deținuți în următorii ani, de o redimensionare a sistemului de probațiune (care în prezent este supraaglomerat cu cazuri și are o acută lipsă de personal) și nu în ultimul rând de politici reale de reintegrare a foștilor deținuți, pentru a preveni recidiva, care în prezent în România ajunge și la 75%.

Grațierea produce efecte doar pe termen scurt. După grațierile care au mai fost făcute înainte de 1989 și după, s-a constatat că în maximum un an de zile numărul deținuților a redevenit egal cu cel de dinaintea acestor măsuri, tocmai din cauza lipsei celorlalte verigi din lanț.

Calea normală de a reglementa în această materie este cea a adoptării unei legi, eventual în procedură de urgență, dacă există o nerăbdare atât de crescută la nivelul majorității parlamentare.

De asemenea, APADOR-CH solictă Avocatului Poporului ca, așa cum s-a sesizat din oficiu cu privire la necosntituționalitatea unei legi din 2001, care interzice unui condamnat să fie prim-ministru sau membru al guvernului, să se sesizeze din oficiu și în cazul în care va fi adoptată o ordonanță de urgență pentru grațiere, ordonanță care, în mod vădit, nu justifică urgența cerută de Constituție.

Halden, cea mai umană închisoare din lume

03/11/2016/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Închisoarea Halden din Norvegia a fost construită în 2010, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de trai mai bune ca în libertate, doar că fără libertate

Am început vizita în închisoarea Halden cu un prânz „prison style” în sala de conferințe, împreună cu directorul și cel mai vechi dintre gardieni: omletă cu legume și șuncă, salată, suc de portocale și cafea.

O masă prison style

Așa primesc și deținuții masa, nu ca la noi, la cazan. Lor le vin caserolele cu hrana semipreparată și ei și le încălzesc în bucătăriile pe care fiecare corp de închisoare le are la dispoziție. Un living la 10-12 celule, cu toate dotările existente într-o casă normală de oameni. Dacă nu le place mâncarea primită de la penitenciar, o pot completa cu ce-și cumpără de la magazinul întern. Care e aprovizionat ca un supermarket.

Halden pare mai degrabă un experiment chiar și în societatea norvegiană. Toată lumea insistă să ne spună că nu este o închisoare tipică nici pentru ei, chiar dacă dotările pe care le văzusem cu o zi înainte la închisoarea de femei de la Bredtveit ne-a demonstrat contrariul. Și acolo era la fel de bine, dar Halden a fost construită din start altfel.

Pe 30 de hectare, lângă un orășel cochet aruncat între fiorduri în sudul Norvegiei, în care oamenii trec cu barca în Suedia, la cumpărături, că e mai ieftin, niște arhitecți danezi au dat măsura talentului lor novator. Au construit ceva care, în afară de zidul împrejmuitor nu seamănă deloc cu o închisoare. Poate fi spital, școală sau orice alt edificiu public, făcut din lemn, sticlă, oțel și piatră. Nu există gratii la ferestre, nu există turnuri de supraveghere pe ziduri, nici sârmă chimpată sau gard electric, nu există camere de luat vederi pe holuri, în camere, în clase sau ateliere. Gardienii nu au arme. Practic nu ai cum să fii mai liberal de atât, decât să le dai deținuților propriile chei de la camere, a punctat un fost director de pușcărie, după ce a vizitat Halden.

În atelierul de lemnărie

Paza se bazează pe un concept novator numit „securitate dinamică”, adică gardienii sunt amestecați printre deținuți, prezenți tot timpul cu ei, așa încât orice potențial conflict se aplanează prin discuții, la fața locului. Halden găzduiește azi 258 de deținuți (e a doua închisoare ca mărime din Norvegia) și are 290 de angajați pentru asta. Iar filosofia aplicată aici este comună în tot sistemul penitenciar norvegian: viața în închisoare trebuie să fie la fel de normală ca aia de afară, minus libertatea. Pedeapsa nu trebuie să fie mai aspră decât e nevoie pentru ca infractorul să poată fi ajutat, încă din prima zi de detenție, să se pregătească pentru eliberare.

În sistemul nostru penitenciar, primul curs pe care-l fac deținuții când intră în pușcărie se numește „pregătirea pentru viața carcerală”. Apoi, ce-i drept, vin și altele.

Are Høidal, directorul de la Halden, zice că țelul lor e ca „deținutul să muncească, să plătească taxe, să aibă o familie și o motivație”. De aia încă de la intrarea în pușcărie deținutul e condus, prin discuții, către descoperirea unei motivații. Nu și-o găsesc toți. Halden e o închisoare de maximă siguranță, unde sunt închiși criminali, violatori, bolnavi psihic, consumatori de droguri și infractori mărunți. Totuși, Are Høidal se mândrește că deși conduce cel mai bun penitenciar din lume, în care toată lumea ar vrea să intre, numai 20% dintre deținuți recidivează.

Procentul de recidivă e un concept discutabil, însă, pentru că ar trebui măsurat la 5 ani de la eliberare, ca să fie corect. Apoi ar trebui luați în calcul și infractorii străini, adică o treime dintre deținuții din penitenciarele norvegiene, care însă nu sunt contabilizați deloc în statisticile norvegiene, pentru că majoritatea sunt expulzați în țările lor după eliberare. Are Høidal admite că acel 20% e măsurat la doi ani de la eliberare și că se referă doar la țările nordice.

Halden este deja celebră pentru ce se întâmplă în ea. Michael Madsen și Michael Moore au făcut filme despre ea, a apărut în toată presa internațională, gardienii au făcut un videoclip la inaugurare, în care cântă „We are the world”, e vizitată săptămânal de cel puțin o delegație care vrea să învețe cum se face. Secretul stă în atitudine, desigur, dar și în bani. În 2010, când a fost inaugurată, a costat 250 de milioane de dolari, dar Are Høidal e sigur că acum ar costa dublu, dacă s-ar mai face. Nu orice societate își permite să ofere astfel de condiții deținuților. După cum nici să-i trateze prea uman, nu sunt multe societăți dispuse.

În anii 80, nici în închisorile norvegiene lucrurile nu stăteau deloc așa de uman ca acum. Are Høidal, care a intrat în sistem în 1983, povestește că aveau mulți deținuți cu probeleme psihiatrice, închisorile erau penetrate de rețelele de droguri, deținuții protestau, evadau, au fost și doi gardieni omorâți, iar rata de recidivă era de 70% – cât se estimează acum că avem noi.

Nici chiar atunci gardienii nu aveau arme, dacă era nevoie chemau poliția. Directorul susține că în anii 60 exista o singură armă în fiecare închisoare, ținută la loc sigur.

Când am intrat în sistem mi se spunea că nu e nevoie să vorbești cu deținuții despre problemele lor, ești aici doar ca să-i păzești. Interacțiunea gardienilor cu deținuții era minimă. Acum gardienii noștri muncesc, mănâncă împreună cu deținuții, fac sport și se plimbă împreună. Acesta este conceptul de securitate dinamică. Gardianul a devenit un lucrător social, mai mult decât un paznic”, povestește Are Høidal.

Sigur că unora nu le-a plăcut asta, nici gardienilor, nici deținuților. Azi se glumește pe seama apropierii prea mari dintre cele două categorii. În sala de mese a personalului din Halden tronează un afiș în care un gardian e desenat ca un uriaș țânțar. Scrie că dacă ți se pare insuportabilă viața cu gardianul lângă tine, să vezi cum e viața la cort, în care intră țânțarii.

Reușita acestui concept nu este, însă, strict treaba justiției, ci a întregii comunități. Rezoluția (carta albă) cu care a venit în 2008 sistemul de justiție, de a pune accent pe normalitate în reabilitarea deținuților, a fost susținută și semnată de 5 miniștri: al justiției, al educației, al culturii, al sănătății și al autorităților locale. Pentru că așa cum e nevoie de un sat întreg ca să crești un copil, la fel e nevoie de toată societatea ca să ajuți un fost deținut să redevină cetățean. Penitenciarele din Norvegia, de exemplu, nu au angajați exclusiv, ca la noi: doctori, preoți sau profesori. Toate cadrele de specialitate vin din comunitate, așa încât și comunitatea se obișnuiește treptat cu infractorii, și ei cu comunitatea.

Și la noi a fost semnată, ba chiar legiferată printr-o ordonanță de urgență în iulie 2015 o astfel de cartă albă pentru sistemul penitenciar. Se numește „Strategia Naţională de Reintegrare Socială a persoanelor private de libertate, asumată la nivel naţional”. În esență filosofia acestei strategii ar fi o colaborare între toate părțile comunității care ar putea să se implice în reintegrarea deținuților. Numai că, evident, la noi nu funcționează. Oficial nimeni nu știe de ce.

În Halden, ca și în orice altă închisoare din Norvegia, deținuții nu pot sta de capul lor în camere, la televizor – deși au tot ce le trebuie în celula de 12 mp pe care o ocupă fiecare – ci sunt obligați să aleagă între muncă sau școală. Pot face diverse cursuri, de la creație până la școală chimie, fizică, filosofie, sau pot alege să se specializeze într-una dintre cele șapte meserii în care penitenciarul oferă diplome. În atelierul de tâmplărie, în service-ul auto, în cel de mecanică și prelucrare a metalelor. Sau pot învăța să cânte la un instrument, într-unul dintre cele 3 studiouri de înregistrări din închisoare.

Când am intrat în studio, doi deținuți îmbrăcați ca niște rockeri bătrâni, lucrau la una din piesele de pe primul lor album. Ei sunt formația Criminal records, și au glumit când le-am spus că nu par a fi deținuți. „Păi să pretindem că nici nu suntem”, a răspuns unul dintre ei, care zice că mai are de stat acolo „preț de încă 3 albume 😉

Halden este totuși o închisoare, punctează din timp în timp directorul. Ea are și deținuți furioși sau care trebuie izolați. Dar chiar și curțile lor de plimbare sunt altfel. Au desene pe ziduri și vederi către grădina uriașă ce înconjoară clădirile închisorii. Desenul cu deținutul care aruncă bila de la lanțul care-i leagă picioarele este un soi de marcă înregistrată a închisorii. E printată pe diverse materiale promoționale făcute tot de deținuți, în atelierul de grafică, și vândute în magazinul Crucii roșii din oraș.

Pe holurile închisorii, la avizierul de lângă biroul serviciului de reintegrare, tronează un afiș format A3 în care se face o reclamă turistică penitenciarului închiriat de norvegieni în Olanda. „Hollyday in Holland”, glumește directorul, spunând că totuși deținuții care ar vrea să fie transferață în Olanda ar trebui să știe limba engleză. Or asta s-a dovedit a fi o problemă pentru mulți infractori străini.

Are Høidal își încheie prezentarea „regatului” fără să fi spus ceva reprobabil depsre închisoarea Halden. În timpul plimbării am vorbit cu mai mulți deținuți, chiar și cu un român. Toți ne-au lăudat condițiile, doar un albanez ni s-a plâns șoptit că totul e numai de fațadă, că în spatele imaginilor de PR cu care Halden a devenit celebră, viața în pușcărie e grea. Directorul recunoaște că Halden este totuși o închisoare, dar e cea mai bună din ce poate societatea să le ofere infractorilor la momentul ăsta. Și va fi aici și peste o sută de ani. Dacă între timp omenirea nu va descoperi un alt mod de a le ierta greșiților ei.

Mai multe informații despre Halden găsiți în acest film:

Citiți și episoadele anterioare din vizita norvegiană:

Ziua 0 – O zi la serviciul de probațiune București

Ziua 1 – No HONEYMOON in Norwegian prisons

Ziua 2- Cum să critici guvernul norvegian, pe banii lui

Ziua 3 – Bredtveit, închisoarea din Oslo în care deținutele au cuțite, iar gardienii sunt neînarmați

Ziua 4 – Prietenul după anii de pușcărie se cunoaște

Proiectul „O societate incluzivă prin reforma închisorilor” este finanţat cu 26.445 de lei prin granturile SEE 2009-2014 din FONDUL PENTRU RELATII BILATERALE – Programul RO01 Asistență tehnică și Fondul Bilateral la Nivel Național – Măsura I – Support for travel și Măsura II – Justice and Home Affairs, judicial capacity building and Schengen cooperation

Conţinutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreagă răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine APADOR-CH. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org

Bredtveit, închisoarea din Oslo în care deținutele au cuțite, iar gardienii sunt neînarmați

21/10/2016/în Articole, Blog /de APADOR-CH

În general cam tot ce vedeți la Ikea și vi se pare scump în România se regăsește într-o închisoare norvegiană, la dispoziția deținuților, de la mobilier până la accesorii și electrocasnice

Gardienii au voie să țină cuțitele numai noaptea

„Există două cuțite la dispoziția deținutelor, unul pe etajul ăsta și celălalt la parter. Deținutele au voie să le folosească la bucătărie, pe timpul zilei, dar seara le luăm și le punem la loc sigur. Trebuie să ne asigurăm că cuțitele sunt în siguranță” – explică gardianul de pe secția de maximă siguranță a Penitenciarului de femei din Bredtveit, arătându-ne, cu cel mai natural aer din lume, un cuțit lung de 20 de cm. Lângă el, o deținută cu statură nordică, sănătoasă, spală vasele după masa de prânz. Suntem, deci, într-una din bucătăriile unicului penitenciar de femei din Norvegia, dotate ca orice casă locală: cu frigider, mașină de spălat vase, cuptor electric, aparatură completă de bucătărie și plită ceramică – norveginii nu au gaze, ni se spune.

Bucătăria unei secții din Penitenciarul Bredtveit

Aici gătesc și mănâncă împreună deținute care au diverse pedepse, pentru crimă, trafic de droguri sau molestare de copii. Au celule individuale, fiecare de dimensiunea unei camere de cămin studențesc, cu pat, birou, dulap, o chiuvetă, un WC și ferestre mari care dau spre un peisaj frumos de toamnă norvegiană, într-o mică localitate satelit a capitalei. Gardianul care are în sarcină și securitatea cuțitului nu poartă vreo armă, ca de altfel toți gardienii norvegieni, și spune zâmbind că „arma lui e gura”. Așa îi învață la Academie, să gestioneze deținuții, dar recunoaște că asta nu dă rezultate în toate cazurile.

Penitenciarul Bredtveit de lângă Oslo

Clădirea penitenciarului Bredtveit are peste o sută de ani, dar înăuntru nimic nu-i trădează vechimea. Poate doar micile obiecte de decor vintage păstrate în biroul directorului. După război a fost închisoare pentru colaboratorii naziștilor. (Oslo mai are o închisoare ceva mai veche, pentru bărbați, despre care autoritățile spun că va fi închisă în viitorul apropiat pentru că nu mai corespunde standardelor. Un fel de Jilava noastră, dar pe stil nordic.) Bredtveit e considerată o închisoare normală, cu condiții medii, dar Avocatul poporului norvegian consideră că e loc de mai bine chiar și aici. Celulele au mobilier ce pare nou, pereții sunt curați, sistemele de pază moderne. În general cam tot ce vedeți la Ikea, și vi se pare scump în România, se regăsește într-o închisoare norvegiană, la dispoziția deținuților, de la mobilier până la accesorii.

Bredtveit are patru secții de maximă securitate și una de regim deschis, în care găzduiește 64 de deținute (45 la maximă siguranță și 19 la deschis). Sunt 45 de gardieni care le păzesc, bărbați și femei, și câteva camere video de supraveghere, amplasate discret pe perimetrul extern al închisorii. Nu sunt camere video nici pe holurile clădirii, nici în camere. O femeie gardian ne spune că au existat tentative de evadare. Nereușite.

Sunt în general needucate, au o boală psihică sau au făcut abuz de pastile, schițează Nils Leyell Finstad, directorul închisorii, portretul robot al deținutelor sale.

Multe au copii, dar nu țin legătura cu ei, deși ar avea toate facilitățile aici – un apartament special în care pot să stea cu copiii lor 24 de ore, lunar când au dreptul la vizite cu copiii, sau o oră pe săptămână. În general când e vorba de copii mai forțăm regulamentul și încercăm să le oferim cât mai mult timp cu ei ca să întreținem această legătură. Însă familiile lor au preferat să rupă legătura cu ele și apartamentul ăla stă mai mult nefolosit”, spune directorul, dezamăgit.

Într-adevăr, apartamentul cu două dormitoare, o baie, o cameră de joacă și un living cu bucătărie este aproape nou și era folosit, când am vizitat noi penitenciarul, de niște studenți în practică ai Academiei KRUS, care pregătește viitori gardieni.

„Vreau să-mi dea interdicție pe viață pentru țara asta, pentru toate țările, numai să merg acasă la copilul meu!”

Doris Bakker, adjuncta închisorii, remarcă faptul că spre deosebire de deținuții bărbați, femeile suferă mai mult în detenție, prin înstrăinarea de familie. Când ei sunt cei rămași afară, tații vin mai greu la gardul închisorii decât mamele. O categorie și mai lovită sunt deținutele străine, adesea private de toate drepturile, deoarece dacă nu cunosc limba norvegiană sau engleză nu prea pot fi antrenate în activitățile normale din penitenciar și în cele mai multe cazuri nu primesc nici dreptul de a vorbi cu familia la telefon, pentru că dintr-o des clamată lipsă de fonduri nu se găsesc translatori pentru convorbiri.

Elena din Buzău pare a fi totuși o excepție fericită. Am găsit-o modelându-l pe Iisus în lut, la un atelier cu alte deținute, iar când a auzit că suntem din România ne-a întâmpinat cu veselie. Zice că de câteva luni de când e în penitenciar a făcut deja trei cursuri de engleză – la care vorbește „mai pe scurt așa, nu ca în română” – și a avut permisiunea să și vorbească acasă, la Buzău, în română. Încântată de minunatele condiții de la Bredtveit, Elena este de fapt arestată preventiv și își așteaptă condamnarea. În Norvegia arestații sunt ținuți numai în penitenciare, la un loc cu condamnații, nu și în secțiile de poliție ca la noi. Elena povestește cu nonșalanță că vine și pleacă din Norvegia deja de câțiva ani (permisul de ședere durează 3 luni, iar rețeta e să pleci câte o săptămână din țară la fiecare trei luni, ca să nu fii expulzat), și că trăia aici din „vânzarea de cărți” – de fapt niște reviste gratuite pe care conaționalii noștri le vând pe la gurile de metrou. Spune că e nevinovată, că dacă ar fi știut că e acuzată de ceva nu se mai întorcea, ca să dea ocazia să fie „săltată”.

Nu la fel de încântată de situație și de penitenciar a fost o altă româncă, de 19 ani, care născuse acolo de câteva săptămâni, iar soțul îi plecase cu copilul în România, la părinți. Norvegia, spre deosebire de România, nu permite lăuzelor să-și țină copiii cu ele în penitenciar în primul an de viață, pe motiv că niciun nevinovat n-ar trebui să stea în închisoare. „E stipulat în constituție”, zice Doris Bakker. Românca părea depresivă, nu vorbea decât românește și se plângea de tratamentul gardienilor. „Vreau să-mi dea interdicție pe viață pentru țara asta, pentru toate țările, numai să merg acasă la copilul meu!”.

Directorul Nils Leyell Finstad spune că timp de câteva săptămâni soțul femeii venise zilnic cu căruțul la penitenciar și mama avea voie să-și vadă copilul, beneficiind astfel de o permisiune specială. Dar acum please cu copilul în România ca să-i facă acte.

Pretty woman de Norvegia

Bredtveit este singurul penitenciar exclusiv de femei din Norvegia, un fel de Târgșor al României. Și la ei, ca și la noi, femeile mai sunt deținute în câteva secții speciale în alte penitenciare din țară, unde sunt și bărbați. Dar din Bredtveit femeile pot ajunge, în ultima perioadă de detenție, în acele halfway houses din comunitate, despre care vă povesteam aici.

Aici nicio deținută nu are voie să stea în cameră pe timpul zilei, trebuie să aleagă între muncă sau școală. În ziua vizitei noastre am nimerit într-un fel de „săptămâna altfel” în care tot penitenciarul era antrenat în activități cultural distractive. Biblioteca era plină de femei care sporovăiau și căutau cărți sau filme de închiriat de pe rafturi (fiecare cameră are un televizor), iar într-o sală de curs se făcea „chimie” sub forma unui experiment cosmetic. Adică se producea o cremă de față. Sala de clasă avea tablă electronică interactivă și cele mai moderne dotări pe care le poți găsi într-o școală. Norvegiană.

În curtea de plimbare, amenajată cu iarbă, copaci și băncuțe, într-o căsuță pe care scrie „Pretty woman” e amenajat permanent un soi de magazin cu haine, încălțăminte și accesorii donate de personal sau Crucea roșie, unde deținutele pot veni să facă shopping gratis. Turnul înalt al închisorii, care pe vremuri adăpostea numai vechea biserică a clădirii, acum este împărțit frățește în trei: o mică capelă cu altar și băncuțe, o sală de concert cu scenă și o sală de sport cu spaliere și coșuri de baschet.

Majoritatea deținutelor au pedepse mici, de 30-90 de zile, până la 5 ani. Dar există și 5 deținute cu pedepse foarte mari care beneficiază de regimul norvegian numit „preventiv”, adică sunt condamnate pe termen nedefinit, pentru crime sau abuz asupra copiilor. Pentru ele legea prevede amenajări speciale și asistență medicală psihiatrică mai ales, dar aici nu li se poate asigura acest regim.

Aici încălcăm legea zi de zi, pentru că deținutele de la preventiv trebuie să stea în unități speciale, dar pentru că sunt prea puține nu este fezabil să se amenajeze așa ceva numai pentru ele. Pentru bărbați există Illa, de exemplu, dar femeile sunt defavorizate pentru că numărul lor nu este suficient de mare pentru astfel de facilități”, explică directorul închisorii Nils Leyell Finstad.

Directorul este de acord, din punctul ăsta de vedere cu concluziile raportului făcut de Avocatul poporului (Mecanismul pentru Prevenirea Torturii) după vizita din primăvara lui 2016 și spune că de atunci a încercat să schimbe unele deficiențe, dar nu stau toate în puterea lui. Surprinzător, deși din raportul amintit, închisoarea ieșise destul de șifonată, directorul ne-a citat din document aproape cu religiozitate, de parcă l-ar fi lăudat.

20 de minute de telefon pe săptămână, în era Internetului

Adjuncta lui spune că nu sunt frustrați de atâta monitorizare, doar că s-a întâmplat ca toate cele trei mecanisme de control să le vină pe cap în același timp, ba chiar să le facă recomandări diferite: Mecanismul pentru Prevenirea Torturii, Avocatul poporului pe probleme de antidiscriminare (la ei sunt mai mulți avocați ai poporului pe diverse domenii) și Inspecția muncii. „De exemplu Inspecția muncii se uită să vadă câte ore lucrează personalul, cum își iau pauzele, concediile etc. Iar ceilalți ne cer ca deținutelor să le fie respectate drepturile, să fie scoase la activități. Or și noi vrem să facem toate lucrurile astea, dar lipsa de personal și de spații face imposibilă respectarea ambelor cerințe.”, e nedumerită Doris Bakker.

Directorul crede că de regulă inspectorii se pierd în controale cu chestii mărunte, cum ar fi plângerile deținuților, că vor mai multă mâncare, sau perne mai bune, și pierd din vedere problemele mari ale sistemului, de rezolvarea cărora ar depinde și cele mărunte. Totuși, directorul subliniază că Mecanismul pentru Prevenirea Torturii a reușit să facă un raport foarte corect și să sesizeze exact toate deficiențele de sistem pentru că a stat trei zile în penitenciar și a reușit să înțeleagă mai bine de ce funcționează lucrurile așa și nu cum ar fi ideal.

De exemplu, printre activitățile criticate a figurat asistența medicală insuficientă, cea stomatologică și comunicarea dintre deținuți cu familiile. Asistența medicală e oferită de medici din comunitate, care vin de câteva ori pe săptămână și la penitenciar și sunt plătiți de sistemul național de sănătate, nu de penitenciar ca la noi. Acum sistemul penitenciar se gândește să investească într-un autobuz stomatologic cu care să facă turul închisorilor și să le ofere deținuților consultații dentare.

Telefonul de la care pot suna deținutele acasă

Cu comunicațiile sunt de acord și eu că pentru anul 2016, să vorbești la telefon numai 20 de minute pe săptămână este prea puțin. Avem și skype și video conferințe. Skype nu e permis, deși unele penitenciare îl folosesc, dar nu e legal. În penitenciarul din Olanda au skype, de exemplu, de ce nu putem avea și noi?”, se întreabă directorul.

Autoritățile norvegiene intenționează să mai deschidă un penitenciar pentru femei, în care să cazeze numai deținute străine, care urmează să fie expulzate din țară. Pentru că Norvegia are o listă de așteptare la intrarea în pușcării de 300 de persoane, momentan, iar coada care crește cel mai repede e a femeilor.

În episodul următor aflăm poveștile unor deținuți care au reușit să se reintegreze iar acum îi ajută pe alții s-o facă

Citiți și celelalte episoade ale seriei:

Ziua 0 – O zi la serviciul de probațiune București

Ziua 1 – No HONEYMOON in Norwegian prisons

Ziua 2- Cum să critici guvernul norvegian, pe banii lui

Ziua 4 – Prietenul după anii de pușcărie se cunoaște

Ziua 5 – Halden, cea mai umană închisoare din lume

Ziua 1 – No HONEYMOON in Norwegian prisons

17/10/2016/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Peste 300 de persoane își așteaptă rândul la unul din cele 3800 de locuri în penitenciarele norvegiene. Norocoși, 99 de români au prins loc în față

Filtrul de la intrarea în Serviciul corecțional norvegian

În anii 50-60, sistemul corecțional din Norvegia a virat dinspre pedepsirea infractorilor spre recuperarea și reintegrarea lor. A fost apoi sarcina mediului universitar, la finalul anilor 60, să lucreze la schimbarea mentalităților, ca societatea să înțeleagă că nu folosește nimănui pedeapsa și răzbunarea, ci toată lumea are de câștigat dacă infractorii sunt ajutați să redevină cetățeni onești. Rolul decisiv l-a avut însă Inger Louise Valle, ministră a justiției între 1973 și 1976, care a reușit să reformeze din temelii sistemul penitenciar, modul de aplicare a pedepselor și chiar să abolească pedeapsa cu moartea în Norvegia.

De atunci închisorile norvegiene au început să fie construite pentru activități de reabilitare a deținuților și nu de izolare a acestora. „Normalitatea” a devenit cuvântul cheie al întregului sistem, în care se pune accentul pe respectarea tuturor celorlalte drepturi ale deținuților, chiar dacă temporar sunt lipsiți de libertate.

Sistemul corecțional este responsabil cu ispășirea pedepselor într-o manieră în care să asigure siguranța cetățenilor, să prevină recidiva și să ajute infractorii prin voință proprie să-și schimbe comportamentul”.

Așa sună definiția sistemului în manualele oficiale. Practica, însă, pune unele probleme.

275 de euro – costul zilnic al unui deținut

Astăzi Norvegia are 42 de penitenciare și 17 servicii de probațiune, operate de peste 4600 de angajați de a căror pregătire se ocupă permanent un fel de universitate – KRUS – Correctional Service Academy. Cei mai puțini angajați sunt tot la probațiune, ca și la noi – 350. Penitenciarele au în jur de 3900 de angajați și puțin peste 3800 de locuri în celule. Deoarece insistă să-i cazeze doar câte unul în cameră, Norvegia își permite să țină închiși numai 3666 de infractori. Are și o listă de așteptare de peste 300 de persoane, plus o închisoare întreagă închiriată în Olanda (care are spații, dar îi lipsesc infractorii) unde mai ține peste 200 de deținuți. Costul zilnic al unui deținut norvegian, întreținut în sistem de maximă siguranță, este de 2300 coroane/275 euro, iar în sistem „low security” de 1500 coroane/180 euro pe zi. Pentru comparație, România cheltuia în 2013 în jur de 2400 de lei lunar/530 de euro cu un deținut.

Alternativele norvegiene mai ieftine sunt: munca în folosul comunității – care costă statul numai 72 de euro/zi/condamnat – și monitorizarea cu brățară electronică – 119 euro/zi.

Am aflat toate astea de la Norwegian Correctional Service (un fel de Administrația Națională a Penitenciarelor de la noi), prima instituție din sistemul norvegian pe care am vizitat-o ieri, în prima zi în Norvegia, în Lillestrom (foto).

Numărul deținuților nu e mare, la o populație totală de 5 milioane cât are Norvegia, în schimb rulajul pare să fie. Pedepsele sunt în general mici: 60% dintre condamnări sunt până în 3 luni, 13 % sunt între 3 și 6 luni, 12 % sunt pedepse de până într-un an, 9% între 1 și 2 ani și 3% peste 2 ani. Pedepse foarte mari (8-12 ani) se dau pentru trafic de droguri, iar cea mai mare condamnare nu poate depăși, teoretic, 21 de ani (cazul celebrului Brevik). Totuși, pentru cazurile de criminali de a căror reabilitare nu sunt siguri nici măcar optimiștii de norvegieni există sintagma „deținere preventivă”.

Deținerea preventivă nu este arestul preventiv de la noi, ci o formă de păstrare a deținuților departe de comunitate, atunci când se consideră că sunt agresivi și că nu pot fi recuperați. Pentru astfel de cazuri instanța dă o sentință inițială, care este însă prelungită pe perioadă nedefinită din 5 în 5 ani. De aici și siguranța cu care unul dintre reprezentanții sistemului norvegian de corecție, cu care am vorbit ieri, a scăpat un „De exemplu Brevik nu va fi eliberat în timpul vieții mele”. Anul trecut Norvegia avea 94 de astfel de deținuți.

Cealaltă categorie de deținuți fără speranță sunt persoanele cu tulburări psihice de tot felul. În cazul problemelor grave, deținuții sunt plasați în responsabilitatea sistemului de sănătate, cu revizuirea pedepselor din 3 în 3 ani de către instanță. În rest, ca peste tot, și norvegienii admit că suferințele psihiatrice sunt mult mai des întâlnite în populația carcerală decât în cea liberă. Practic deținuții sănătoși sunt numai 8%, în rest au: tulburări de personalitate 73%, adicții 60%, fobii 40%, ADHD 20%, depresii 20%, risc de sinucidere 10%, retard 10% etc.

Treimea fără speranță

Kristin Saunes Franklin lucrează în departamentul internațional al NCS, departament care dezvoltă relații și proiecte cu diverse țări din Europa, printre care și România. Deși geografia acestor relații bilaterale nu are aparent o logică, multe din țările cu care NCS lucrează pe celebrele fonduri norvegiene au „trimiși speciali” în Norvegia. România are momentan „numai” 99 de deținuți în închisorile norvegiene, față de Polonia (166), Lituania (144), dar au fost ani în care România a fost și cap de serie. Franklin spune că țările din estul Europei fac cu rândul pe prima poziție în clasamentul deținuților pe naționalități. 32% dintre toți deținuții Norvegiei sunt cetățeni străini, iar asta face ca această treime de populație carcerală să fie mai greu de integrat. Pentru că nu cunosc limba, iar pedepsele în Norvegia sunt mici, practic deținutul nu apucă să beneficieze de activitățile care au făcut celebră Norvegia în lume, în materie de reeducare.

Situația e recunoscută și în birourile NCS, dar subliniată mai apăsat de un ONG care sprijină familiile deținuților. Asociația familiilor deținuților (FFP în norvegiană), funcționează din 1992 în Oslo, și în primii ani băteau cam în zadar la ușile închisorilor ca să-și ofere serviciile. Personalul penitenciarelor le spunea că nu e treaba lor ce se întâmplă cu familiile, că ei au în custodie numai deținuții. În ultimii ani, însă, au ajuns să fie căutați de personalul din penitenciare, după cum susține Bente Grambo, criminolog, care lucrează de 15 ani în FFP. Acum primesc chiar și finanțare de la Ministerul Justiției, aproape 40% din fondurile pe care le rulează an de an.

Asociația oferă consiliere rudelor deținuților, ba chiar se ocupă de copiii celor mai puțin favorizați, scoțându-i în excursii, și în general mijlocește relația dintre familiile deținuților și penitenciare. În cei 24 de ani de activitate a reușit să schimbe câte ceva în privința modului în care penitenciarele le facilitează deținuților contactele cu familia.

Nu vorbești limba gardianului, nu dai telefon acasă

Dar nu reușesc chiar peste tot. O mare problemă ridicată de FFP este tratamentul diferit aplicat în penitenciare deținuților străini. De exemplu deținuții în general au dreptul să vorbească la telefon cu familia numai în prezența gardienilor, care trebuie să asculte convorbirea. „Din motive de securitate”. Din cauza asta, deținuții care nu vorbesc nici engleza, nici norvegiana (sau familiile lor nu vorbesc niciuna dintre limbi) au nevoie de un translator care să mijlocească această comunicare, în așa fel încât să audă și gardianul supraveghetor ce vorbesc cei doi la telefon. O astfel de comunicare prin interpret se face cel mai des la o lună, cu tot felul de aprobări prealabile, dar în realitate nu prea se întâmplă, după cum susține Kjersti Holden, de la FFP. „Penitenciarele motivează că e prea scumpă procedura”, zice ea.

În felul ăsta, deținuții străini sunt privați de un drept, și așa viciat de faptul că orice convorbire e ascultată de gardian. De altfel, tot din motive de securitate (ca să prevină potențiale infracțiuni), penitenciarele le violează și corespondența deținuților, dar „numai prin sondaj”, după cum explică Bente Grambo.

Chestiunea deținuților străini este de fapt una fierbinte în societatea norvegiană, și nu de ieri de azi. Kjersti Holden spune că în ultimii ani s-a practicat o expulzare masivă și susținută a acestora, după ispășirea pedepselor, iar societatea norvegiană pare a fi în favoarea acestei măsuri.

Se observă o diferență de percepție în rândul publicului în privința infractorilor străini. Sunt mai greu de integrat, comunitățile în Norvegia sunt mici și se spune adesea că ei au venit aici și au încălcat regulile noastre, deci nu avem de ce să-i primim după eliberare”, zice Bente Grambo că ar fi mentalitatea din spatele deportărilor.

La finalul întâlnirii părea că deținuții au mai multe drepturi în România, decât în Norvegia. Cel puțin în privința corespondenței. Ca să încheiem într-o notă pozitivă, am întrebat-o pe Kjersti Holden dacă deținuții lor au dreptul la „luna de miere” oferită la noi, în caz că se căsătoresc în penitenciar – 48 de ore împreună cu soțul/soția. Kjersti Holden a făcut ochii mari, a spus că și deținuții norvegieni au dreptul la vizită conjugală regulat, însă „No honeymoon in Norwegian prisons!”.

După cum stau lucrurile cu deținuții străini, nici pentru ei nu pare a fi o lună de miere aici.

Mâine vă povestim despre ce face Avocatul poporului norvegian pentru a preveni tortura în penitenciare și câteva ceva despre Institutul clinic de terapii și sexologie 😉

Citiți și celelalte episoade din serie:

Ziua 0 – O zi la serviciul de probațiune București

Ziua 1 – No HONEYMOON in Norwegian prisons

Ziua 2- Cum să critici guvernul norvegian, pe banii lui

Ziua 3 – Bredtveit, închisoarea din Oslo în care deținutele au cuțite, iar gardienii sunt neînarmați

Ziua 4 – Prietenul după anii de pușcărie se cunoaște

Ziua 5 – Halden, cea mai umană închisoare din lume

O societate incluzivă prin reforma închisorilor

14/10/2016/în Finalizate /de Rasista

În timp ce Norvegia are cea mai scăzută rată de recidivă din lume (20%) și nici o condamnare la CEDO că încalcă articolul 3 (interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante), România are una dintre cele mai mari rate de recidivă în Europa (70%) și a fost condamnată în mod repetat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele privind condițiile de detenție.

Ce fac norvegienii și noi nu? Este întrebarea la care căutăm răspuns în Norvegia, în perioada 15-21 octombrie, împreună cu reprezentanți ai penitenciarelor românești, ai serviciului de probațiune și ai Avocatului poporului. Proiectul se numește O societate incluzivă prin reforma închisorilor și ne va ajuta să vedem unde greșim atunci când îi condamnăm pe infractori și după ce își ispășesc pedepsele și cum să facem să ne reducem numărul de recidiviști.

Partenerul APADOR-CH din Norvegia, Comitetul Helsinki Norvegian (NHC), ne va fi ghid de-a lungul celor 5 zile de documentare. Vom vizita 2 penitenciare, vom vedea cum funcționează serviciul norvegian de probațiune, cum lucrează organizațiile neguvernamentale care îi ajută pe foștii deținuți să se reintegreze după eliberare și ce face în timpul ăsta Avocatul poporului norvegian.

Puteți urmări aici începând de marți, 18 octombrie, jurnalul acestui proiect, care va conține povești din fiecare loc vizitat. Dar ca să știm de unde plecăm, începem seria cu un reportaj de la Serviciu de Probațiune București.

Ziua 0 – O zi la serviciul de probațiune București – Înainte de a vedea cum e în Norvegia, am petrecut o zi cu consilierii noștri de probațiune, ca să vedem în ce constă munca de reintegrare a infractorilor condamnați cu suspendare în România. În București avem 4300 de cazuri monitorizate de 19 consilieri.

Ziua 1 – No HONEYMOON in Norwegian prisons – Peste 300 de persoane își așteaptă rândul la unul din cele 3800 de locuri în penitenciarele norvegiene. Norocoși, 99 de români au prins loc în față

Ziua 2- Cum să critici guvernul norvegian, pe banii lui – Avocatul poporului și Armata salvării, două organisme independente care monitorizează viața în pușcăriile norvegiene, sunt finanțate de guvern ca să îi arate unde greșește. Așa am aflat și noi ce scârțâie în închisorile lor

Ziua 3 – Bredtveit, închisoarea din Oslo în care deținutele au cuțite, iar gardienii sunt neînarmați – În general cam tot ce vedeți la Ikea și vi se pare scump în România se regăsește într-o închisoare norvegiană, la dispoziția deținuților, de la mobilier până la accesorii și electrocasnice

Ziua 4 – Prietenul după anii de pușcărie se cunoaște – Way back, o organizație formată din foști deținuți, e plătită de Ministerul jutiției ca să-i reintegreze pe condamnați. În Norvegia, firește.

Ziua 5 – Halden, cea mai umană închisoare din lume – Închisoarea Halden din Norvegia a fost construită în 2010, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de trai mai bune ca în libertate, doar că fără libertate

Concluzie – Ce am învățat din lecția norvegiană de integrare a foștilor infractori – Cu ce fel de fost deținut vrei să te întâlnești seara, pe o alee pustie, cu unul ajutat să se reintegreze sau cu unul pe care l-ai înrăit în pușcărie și acum nu știe să facă altceva decât atunci când a intrat? – zicătoare norvegiană

***

Prin granturile SEE și Granturile Norvegiene, Islanda, Liechtenstein și Norvegia contribuie la reducerea disparităților sociale și economice și la consolidarea relațiilor bilaterale cu țările beenficiare din Europa. Cele trei țări cooperează strâns cu UE prin Acordul privind Spațiul Economic European (EEA).

Abuzurile forțelor de ordine, menționate în Raportul SUA privind respectarea drepturilor omului în România

26/06/2015/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Raportul privind respectarea drepturilor omului în 2014 – făcut public de Departamentul de stat al SUA – vorbește, în cazul României, de mai multe încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenești, citând în câteva rânduri din rapoartele întocmite de APADOR-CH, pe tema condițiilor din penitenciare și aresturi sau pe diverse cazuri de abuzuri ale forțelor de ordine asupra cetățenilor.

Probleme majore de respectare a drepturilor omului includ maltratarea și hărțuirea, de către polițiști și jandarmi a deținuților și romilor, inclusiv moartea a cel puțin o persoană în mâinile poliției. Corupția guvernamentală a rămas o problemă larg răspândită, care a afectat toate sectoarele societății. Discriminarea socială sistematică împotriva romilor afectează accesul la educație, locuire, asistență medicală, și oportunități de angajare.”, se arată în raportul citat.

Între problemele citate de raport se mai găsesc: lipsa unor măsuri eficiente pentru retrocedarea proprietăților ce au aparținut bisericilor greco-catolice, confiscate de fostul regim comunist; amenințări personale și profesionale la adresa jurnaliștilor și subminarea libertății presei; acte de violență și discriminare la adresa femeilor; acțiuni și declarații antisemite, opinii rasiste, xenofobe și naționaliste difuzate prin internet și mass media: asistență inadecvată pentru persoanele cu handicap instituționalizate; discriminarea socială împotriva lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și transsexualilor (LGBT) și persoanelor cu HIV / SIDA.

La secțiunea 1 – Respectarea integrității și libertății persoanei, rapoartele APADOR-CH sunt citate în sprijinul afirmațiilor din document:
a. Privarea arbitrară sau ilegală de libertate – este amintit cazul lui Daniel Dumitrache, parcagiul mort în Secția 10 de Poliție – puteți citi raportul APADOR-CH aici.

c. Tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante în închisoare și aresturile poliției – sunt citate rapoartele APADOR-CH privind supraaglomerarea și condițiile proaste din penitenciare și aresturi – găsiți rapoartele APADOR-CH aici.

d. Arestul arbitrar sau detenția – se vorbește despre conducerea administrativă la secția de poliție, care este slab reglementată în legislația română și care dă naștere la abuzurile forțelor de ordine, în cele 24 de ore în care cetățeanul se află în custodia poliției, dar nu are niciun drept civil – detalii despre conducerea administrativă și demersurile APADOR-CH de a schimba această situație găsiți aici.

Citiți întregul raport SUA privind drepturile omului în România -2014

Raport asupra vizitei în Penitenciarul Jilava

10/12/2014/în Monitorizare condițiilor de detenție, Penitenciare /de Rasista

La data de 24 septembrie 2014 doi reprezentanți ai APADOR-CH și RHRN au vizitat penitenciarul Jilava. Această vizită a avut loc în cadrul unui proiect comun desfășurat de cele două organizații. Ultima vizită a APADOR-CH în penitenciarul Jilava a avut loc la data de 12 iunie 2008, iar concluziile vizitei pot fi regăsite aici.

Aspecte generale

Penitenciarul Jilava cazează în prezent numai deținuți de sex masculin încadrați în regimurile deschis și semideschis și care au domiciliile în zona București-Ilfov. La data vizitei efectivul număra 1600 deținuți majori și un minor aflat în tranzit, cazaţi în 6 secţii de deţinere, una destinată regimului deschis şi 5 regimului semideschis. Cea mai mare problemă regăsită în Penitenciarul Jilava a fost supraaglomerarea, într-o suprafață de 689 mp destinați efectiv deținerii persoanelor fiind instalate 1792 de paturi. Rezultă că la data vizitei fiecărei persoane îi reveneau 0,43 mp spaţiu personal, iar în condițiile ocupării tuturor paturilor i-ar reveni 0,38 mp. În cele mai multe dintre camere paturile sunt amplasate pe trei niveluri, iar spațiul care mai rămâne liber între acestea sunt culoare de deplasare de la intrarea în cameră spre paturi. Spațiul personal exagerat de mic care revine fiecărei persoane, dar și amplasarea paturilor pe trei niveluri contravin normelor recomandate de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, iar cele două organizații recomandă remedierea de urgență a acestei situații, scoaterea celui de al treilea rând de paturi și amenajarea camerelor astfel încât fiecărei persoane să-i revină spațiu personal de cel puțin 4 mp.

Totuși, noi investiții în infrastructură au fost făcute de la ultima vizită a APADOR-CH în penitenciar. O enormă problemă recunoscută de altfel și de conducerea instituției era calitatea proastă a apei.

Spre deosebire de anul 2008, când APADOR-CH a atras atenția asupra calității proaste a apei ce conținea nitrați și impurități, reprezentanții penitenciarului afirmă că, în urma reparațiilor și înlocuirii țevilor vechi metalice cu țevi PPR (polipropilenă), apa este potabilă. Au fost realizate cu ajutorul unei firme contractate de penitenciar puțuri cu adâncime de 180 m, iar calitatea apei este testată. Lucrările la canalizarea penitenciarului au început în 2008 și au fost finalizate în 2010. În perioada 2009-2012 au fost înlocuite treptat și o parte a țevilor prin care circulă apa în interiorul spațiului de deținere. Pe tronsonul 1 vechile țevi au fost înlocuite cu țeavă zincată, iar pe tronsonul 2 – cu PPR.

Doar pe tronsonul 2 (secţiile 4, 5 şi 6) există duș în camere, în primele 3 secţii grupul sanitar al camerei având doar toaletă şi chiuvetă, duşurile fiind amenajate în săli comune, câte una pe fiecare secţie. Apa caldă la băi este furnizată de două ori pe săptămână. Deţinuţii s-au plâns asupra acestui aspect, spunând că programul de furnizare a apei calde este insuficient. Mai ales cei care muncesc, spre exemplu cei 36 de deţinuţi din secţia a doua, regim semideschis, camera E 2.10 care lucrau la groapa de gunoi Glina au afirmat că au nevoie să facă baie zilnic după ce vin de la muncă şi sunt nevoiţi să se spele cu apă rece.

Penitenciarul dispune de câteva vitrine frigorifice pentru depozitarea alimentelor primite de deținuți de la familie sau cumpărate de la magazin; pentru evitarea furturilor, sala frigiderelor este păzită de un supraveghetor.

Blocul alimentar era la momentul vizitei în renovări, urma să se dea în funcţiune la 1 octombrie; pe perioada renovărilor mâncarea se pregătea la popota penitenciarului şi era adusă de acolo şi distribuită de către angajaţii blocului alimentar. Investiţii fuseseră făcute de curând şi în spălătoria penitenciarului, fuseseră achiziţionate mai multe maşini mari de spălat, uscătoare şi o maşină de călcat.

Conducerea penitenciarului a spus că toate camerele au fost renovate în anul 2012, inclusiv grupurile sanitare ale camerelor și că s-a intervenit în mod constant și eficient pentru deratizare și dezinsecție. Cu toate asigurările, cei doi reprezentanţi au constatat că încă se semnalează prezența ploșnițelor şi gândacilor în camerele de deținere.

Deratizarea se face cu o frecvență mai mare. În penitenciar există un “igienist” care are această sarcină. Conform personalului penitenciarului, acesta intervine la cerere, ori de câte ori este nevoie.

Conducerea penitenciarului a realizat un proiect de construire a unei săli de mese, însă pentru a demara lucrările este necesară aprobarea investiției de către ANP. Instituţia dispune însă de o sală de sport nou construită.

Conform conducerii penitenciarului, problemele cu care se confruntă instituția provin din insuficiența banilor. Bugetul instituției se constituie din două surse de venit – de la bugetul de stat și din venituri proprii (maxim 30% din venituri obținute din chiria magazinului din penitenciar, punctul de lucru interior și din vânzarea legumelor și fructelor produse la GAZ). Aceste câștiguri ajung însă prima oară în administrarea ANP, de aici întorcându-se la penitenciarul Jilava numai 60% din suma totală câștigată.

Efective, personal

La data vizitei numărul deţinuţilor din Penitenciarul Jilava era de 1600 şi un minor aflat în tranzit care era cazat singur în cameră. 128 deţinuţi erau cazaţi în regim de detenţie deschis şi 1472 în regim semideschis. Penitenciarul nu are amenajată o cameră-izolator.

Schema de personal nu este completă, astfel că pentru toate sectoarele (medical, socio-educativ, etc.) există multe posturi neocupate. Schema pentru personalul operativ prevede 28 ofiţeri şi 408 agenţi, numai 25 de posturi de ofiţeri şi 319 de agenţi fiind ocupate la data vizitei de monitorizare. Pentru sectorul medical sunt prevăzute 10 posturi de medici şi 25 de personal auxiliar (asistenţi medicali, asistenţi de igienă, etc.), numai 3 medici fiind angajaţi şi 16 persoane ca personal auxiliar. Aceeaşi situaţie există şi pentru sectorul socio-educativ, unde din 49 de posturi prevăzute în schemă, numai 33 dintre acestea sunt ocupate.

Sectorul socio-educativ

Personalul acestui sector, care numără 33 de angajaţi, este distribuit pentru două servicii: educație și asistență psihosocială. La serviciul educaţie erau angajaţi la momentul vizitei 9 educatori şi 5 ofiţeri şi agenţi, un preot ortodox, un agent tehnic şi 4 monitori sportivi. La celălalt serviciu, asistenţă psihosocială erau angajaţi 4 asistenţi sociali şi 4 psihologi, restul personal auxiliar. Responsabilul de la sectorul socio-educativ a spus că personalul este insuficient, invocând standardele de personal prevăzute de Decizia directorului ANP nr. 624 din 16.08.2012 referitoare la desfăşurarea activităţilor educative şi de asistenţă psihosocială în penitenciare care stabileşte următoarele:

-pentru fiecare 100 deţinuţi ar trebui să fie angajat un educator ofiţer

-pentru fiecare 500 deţinuţi – un educator agent, un monitor sportiv şi un agent tehnic

-pentru fiecare 200 deţinuţi- un psiholog şi un asistent social

Este evident că în penitenciare nu sunt respectate reglementările elaborate chiar de propria conducere a acestui sistem. APADOR-CH a atras atenția cu ocazia fiecărei vizite de monitorizare în penitenciare că personalul atât de la sectorul socio-educativ (dar şi medical) este insuficient pentru efectivul de deținuți și că acest lucru pune în pericol reintegrarea socială a acestora după liberare. APADOR-CH şi RHRN recomandă conducerii ANP ca această problemă să fie abordată cu prioritate, iar schema de personal de la nivelul fiecărei unități să fie completată cu specialiști.

În primul semestru al anului 2014, 118 deținuți au finalizat numai programe psiho-sociale, în total 588 de deținuți au urmat activități educative, unii dintre ei fiind înscriși la mai multe activități în același timp.

Cursurile de calificare (comerţ, croitorie, cultura plantelor, cursuri IT) sunt organizate cu aproximativ 40 de deținuți. Penitenciarul dispune de o sală cu laptopuri unde s-au putut desfăşura cursurile IT, astfel că 300 de deţinuţi erau la momentul vizitei absolvenţi ai acestui curs; la absolvire deținuţii primesc un atestat.

Penitenciarul desfăşoară şi cursuri şcolare de tipul „a doua şansă”, în anul şcolar care era în desfăşurare fiind înscrişi 40 de deţinuţi în ciclul primar, 64 în ciclul gimnazial şi 20 pentru clasele de liceu.

În penitenciarul Jilava funcţionează o comunitate terapeutică pentru foștii consumatori de droguri finanţată din fonduri norvegiene. Comunitatea este dimensionată pentru 26 de foști consumatori de droguri care să îndeplinească anumite condiţii: să mai aibă cel mult 12 luni până la liberare, să nu fie în evidenţele penitenciarului cu acte de violenţă.

Colaborarea cu AJOFM nu funcționează deoarece există un ordin care restricționează includerea deținuților în cursuri de calificare oferite de Agenţie; pot participa doar cei care mai au mai puţin de 9 luni până la liberare. Ar fi util ca tuturor deținuților să li se propună programe de formare profesională, apoi să fie conectați la servicii de consiliere pentru găsirea unui loc de muncă.

Serviciul medical

Serviciul medical este format din 3 medici generaliști din totalul de 10 în schema de personal, 7 asistenți medicali de medicină generală, 1 farmacist, 1 igienist și un administrator, plus 3 persoane ca personal tehnic. În total sunt ocupate 16 posturi din 25 prevăzute în schema de personal auxiliar. Numărul de consultații zilnice este estimat la o medie de 90 de consultații pe zi.

Personalul este insuficient, conform șefului serviciului. În schema de personal se mai încadrează un psihiatru, însă locul este în prezent vacant. Șeful de serviciu consideră că medicii nu întră în sistem deoarece nu sunt motivați corespunzător, majoritatea preferând să se angajeze în comunitate. Acest sector dispune şi de camere de izolare pentru suspecții de TB, de infirmerie și farmacie.

În penitenciar nu există nou depuși, toți deținuții provin din alte penitenciare și au fișele medicale deja întocmite. APADOR-CH şi RHRN atrag atenţia conducerii penitenciarului că este obligatorie examinarea tuturor celor aduşi în penitenciar chiar dacă au deja fişe şi recomandă respectarea acesei obligativităţi şi la nivelul penitenciarului Jilava.

În unitate nu există deținuți seropozitivi cunoscuți. La data vizitei erau 18 pacienți cu hepatita C aflați în tratament, dintr-un număr posibil cu mult mai mare de deținuți pozitivi. Costul tratamentului cu interferon (Pegasis + Ribavirină) este estimat le 5000 lei/lună. Tratamentul este decontat de Casa OPSNAJ.

Principalele probleme medicale semnalate în penitenciar sunt afecțiunile cardio-vasculare, pacienți cu stimulatoare cardiace, tulburări psihice anterioare încarcerării sau asociate condițiilor de detenție. Între august 2013 și septembrie 2014 au fost identificate 11 cazuri TB, iar două erau în investigaţii medicale la data vizitei.

Prezervative nu mai sunt disponibile din 2013 şi nici nu sunt încadrate în lista de achiziții a ANP. Asociaţiile ramintesc conducerii ANP că achiziţionarea de prezervative este mult mai ieftină decât tratamentul ulterior al bolilor cu transmitere sexuală. În condițiile în care asistăm la o creștere a cazurilor noi de HIV în grupurile la risc, absența acestor materiale de protecție poate avea consecințe grave asupra sănătății deținuților, considerați la rândul lor a fi un grup cu risc crescut de infectare.

Testele HIV/hepatite sunt furnizate de ANP, în funcție de disponibilitate. În Spitalul Penitenciar Jilava se face testare Western Blot, după depistare ELISA.

În penitenciar nu există un dermatolog, în condițiile în care mulți deținuți reclamă probleme dermatologice din cauza condițiilor precare de locuire și a paraziților (căpușe).

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate

Acesta activează şi în penitenciarul-spital Jilava şi are ca ajutor un grefier. Judecătorul lucrează în Penitenciarul Jilava de șase ani și a estimat activitatea sa la Jilava la peste 1500 dosare, în timp ce la penitenciarul spital are în lucru în jur de 200 dosare. Programul de audiență al judecătorului se desfășoară o dată pe săptămână, în ziua de luni, sau în orice zi pentru urgențe, iar în ziua de joi participă la comisia de liberare condiționată. Biroul său este amplasat în afara zonei de deținere, în sectorul administrativ.

Aproximativ 90% din plângerile deţinuţilor invocă nemulţumiri faţă de regimul de detenţie, în cazul celor aflaţi în regim semideschis, însă doar o mică parte sunt admise atât de comisia de stabilire a regimului cât şi de judecător.

O altă serie de contestări ce ajung la judecător sunt legate de rapoartele de incident fie pe motiv de lovire a altor deţinuţi sau confiscarea bunurilor şi susbstanţelor interzise (cum este cazul ţigărilor în camerele de nefumători, caz în care pentru pedeapsă se aplică legea fumatului în spaţiile publice; fumatul este permis în penitenciar doar la grupurile sanitare pentru camerele de fumători, însă în cele de nefumători deținerea de țigări este interzisă).

Judecătorul a mai spus că alte plângeri sunt legate de tratamentul medical, în sensul că pentru afecțiunile pe care știu că le au deținuții doresc să primească doar anumite tipuri de medicamente şi nu ceea ce le prescrie medicul de la cabinet, deși substanța activă și efectul sunt aceleași.

Cu privire la faptul că toți bolnavii HIV din cadrul sistemului penitenciar sunt aduși la penitenciarul-spital Jilava, judecătorul este de părere că e un lucru bun și că este vorba despre o discriminare pozitivă, deoarece dacă ar fi ținuți în camere cu alți deținuți și dacă aceștia ar afla despre afecțiune, cei bolnavi ar fi supuși în mod constant abuzurilor. Conform judecătorului, au existat plângeri de la deținuții care au fost transportați împreună cu deținuți seropozitivi.

Reprezentanţii asociaţiilor consideră că atitudinea deţinuţilor, dar şi a personalului penitenciarului faţă de cei infectaţi HIV se datorează lipsei de informare a acestora asupra modalităţilor de transmitere a virusului şi consideră discriminatorie, dar nu în sens pozitiv, izolarea deţinuţilor infectaţi faţă de restul populaţiei penitenciare. Dacă în cazul deținuților ignoranța cu privire la acest aspect este de înțeles, în cazul personalului nu este justificată.

Hrana deţinuţilor

Reprezentanții asociațiilor au vizitat blocul alimentar, aflat în renovare; fusese văruit, sistemul de aerisire era nou, la fel și marmitele pentru pregătirea hranei. Unele mici finisări mai trebuiau realizate, blocul alimentar urmând să fie dat în folosință la începutul lunii octombrie.

La data vizitei mâncarea deținuților era pregătită la popota penitenciarului. Pentru acea zi se serveau la masa de prânz ciorbă de dovlecei și tocană de cartofi cu carne de porc (porționată). Pentru cei de religie musulmană se pregătise ciorbă de fasole și tocană de cartofi cu carne de pui. Cei care muncesc primesc zilnic un supliment constând în mai multă pâine și carne. Mâncarea avea aspect și miros plăcut.

Corespondenţă, sectorul vizită, alte drepturi

Cutiile poștale sunt amplasate la intrarea în corpul de detenție şi în interiorul acestuia, telefoanele în curțile de plimbare şi în fiecare secție, câte un infokioşc care funcționează pe bază de card personalizat fiind de asemenea instalat în fiecare secție.

Penitenciarul are 6 curți de plimbare, câte una pentru fiecare secție. Fiecare curte de plimbare are amplasată câte o masă cu bancă şi un acoperiș deasupra acesteia. În curțile de plimbare sunt instalate şi aparate radio care transmit programele în intervalele orare 8:15 – 11:30 şi 13:30 – 18:00. Programul TV funcționează în intervalul orar 8:00-23:00.

Sectorul vizită este amenajat corespunzător, astfel că atât vizitatorul dar şi deținutul pot vedea când pachetul primit este deschis de agenții de penitenciar, deținuții putând primi un pachet lunar sau mai des în cazul în care au acumulat multe credite şi beneficiază de recompense; regula este ca acest beneficiu să fie acordat când au fost acumulate 45 de credite. Pentru o imagine mai clară asupra posibilităților de acumulare a creditelor este de menționat că pentru un program socio-educativ urmat în mod activ de către un deținut se acordă 30 credite (programele durând în medie 3 luni), iar pentru o zi de muncă se acordă 4 credite. Un pachet poate conține maxim 10 kg de alimente, 20 l apă şi suc şi 6 kg de legume/fructe.

Deținuții din regimul deschis pot primi până la 5 vizite pe lună din partea aparținătorilor, iar cei din regim semideschis până la 4. Vizitele se acordă numai la masă, iar discuțiile cu avocații au loc într-o cameră separată, la mese cu separator.

Sectorul vizită este supravegheat video, iar conducerea penitenciarului a afirmat că imaginile preluate de camerele video din întreaga instituție nu se păstrează mai mult de o lună întrucât sistemul nu permite stocarea unui volum mare de informații și că apoi acestea se șterg automat.

Penitenciarul are amenajată o capelă unde se țin slujbe de rit ortodox. Pentru deținuții de alte religii, la solicitarea acestora, preoți de alte confesiuni se deplasează la penitenciar, discuțiile desfăşurându-se în sălile pentru activități socio-educative.

Penitenciarul Jilava are amenajate şi două camere pentru vizită intimă, cu un grup sanitar comun unde apa caldă este furnizată tot timpul. O vizită intimă poate dura până la 2 ore şi până la 48 de ore în cazul celor căsătoriţi. Nici măcar aici nu erau însă distribuite prezervative.

Spălătoria penitenciarului este echipată cu 2 maşini de spălat mari şi una mai mică plus un uscător, investiţia este recentă, iar mașinile sunt funcționale. Deţinuţii îşi pot spăla hainele şi lenjeria de pat o dată pe săptămână. În total 8 deţinuţi lucrează la spălătorie în două schimburi.

Servicii adresate consumatorilor de droguri

La întrebarea despre managerul de caz pentru deținuții autodeclarați consumatori de droguri a fost indicat psihologul penitenciarului, în prezent detașat la Penitenciarul Spital Jilava.

Încadrarea într-un program terapeutic: conform medicului șef, în majoritatea cazurilor este vorba de foști consumatori de droguri autodeclarați care ajung în PNT Jilava după ce au depășit sevrajul sau în orice caz au încetat consumul de droguri.

Comunitate terapeutică: în cadrul penitenciarului funcționează comunitatea terapeutică Phoenix Jilava, prezentată ca un succes major în cadrul căreia se oferă servicii de asistență psihologică, asistență socială și educație (abordare multidisciplinară), pregătire pentru eliberare. Comunitatea dispune de 26 de locuri. În cadrul comunității se lucrează conform ghidului elaborat în cadrul proiectului „Crearea a trei comunități terapeutice în penitenciarele Rahova, Jilava şi Târgşor”, implementat de ANA și ANP. În comunitatea terapeutică se aplică teste antidrog și sunt disponibile teste HIV/hepatite.

Reprezentanți CPECA au întrevederi periodice cu deținuții din cadrul comunității terapeutice aflați în curs de eliberare. Aceștia sunt sfătuiţi să continue consilierea după ieșirea din penitenciar.

Programul antidrog: este disponibil pentru toți deținuții, indiferent dacă au fost sau nu consumatori de droguri și constă în educare pentru prevenirea consumului de droguri.

Programul de schimb de seringi: deținuții care doresc să intre în program primesc un cod al cărui scop este să le protejeze identitatea. Programul se desfășoară sub supravegherea serviciului medical și al asistentului social. Un educator între egali distribuie 10 seringi pe săptămână de persoană. Seringile folosite sunt colectate în sticle de plastic. Conform medicului, programul de schimb de seringi este disponibil pentru deținuții care doresc să primească seringi. La data vizitei nu era înscris nici un deținut.

Deși oficial nu există cerere de seringi deoarece nu există consum de droguri, la ferestrele camerelor din Penitenciarul Jilava au fost montate plase, deoarece deținuții aruncau seringile folosite în curtea interioară, conform celor spuse de unii deținuți.

După discuții cu deținuții cei doi reprezentanţi ai asociaţiilor constată că programul de schimb de seringi nu poate funcționa atâta timp cât nu se poate păstra confidențialitatea numelui și camerelor unde sunt cazați cei înscriși în cadrul programului. Există un conflict între considerentele de ordin medical și cele de siguranță: pe de o parte există nevoia de seringi de unică folosință, pe de altă parte consumul de droguri implică încălcarea regulamentului și deținerea de obiecte/ substanțe interzise, iar serviciul de pază trebuie să acționeze de fiecare dată când află de potențiala lor existență. În acest fel, în loc să servească scopului pentru care a fost inițial creat, cel de a preveni sau reduce infectarea cu HIV sau VHC, serviciul de schimb de seringi a devenit un semnalizator al încălcării regulamentului care alertează serviciul de pază. Paza operează percheziții în camerele unde s-au cerut seringi, de obicei găsind alte obiecte interzise – în principal telefoane. În acest fel, colegii de cameră ai deținuților consumatori de droguri sunt motivați să îi convingă pe aceștia din urmă să nu mai apeleze la serviciul de schimb de seringi și astfel să atragă atenția asupra lor.

Un exemplu dat de deținuți a fost anul 2011, când programul de schimb de seringi funcționa: seringile erau preluate de la educatorul între egali care făcea distribuția și recuperarea, însă dacă paza găsea seringi pe secție încerca să afle cărui deținut îi aparținea seringa și să-i facă raport.

Managementul de caz: deținuții sunt însoțiți de fișa lor medicală oriunde merg în interiorul sistemului penitenciar. Majoritatea deținuților consumatori de droguri declară că au renunţat la consumul de droguri şi că nu mai au probleme cu adicția.

Personalul penitenciarului nu a putut spune cu exactitate cum se aplică prevederile ordinului comun 1216C/2006. În discuția cu medicul penitenciarului s-a făcut referire la serviciul social ca fiind cel care asigură managementul de caz pentru consumatorii de droguri autodeclarați. Fișele medicale ale deținuților consumatori de droguri se păstrează la cabinetul medical. Șeful serviciului educativ a afirmat că responsabilitatea includerii într-un program de asistență revine serviciului medical.

Tratamentul substitutiv: în Penitenciarul Jilava se aflau la data vizitei doi deținuți care primeau tratament substitutiv. Medicația le era administrată sub supravegherea medicului.

Vizita în camere – discuții cu deținuții

Toți deținuții s-au plâns de calitatea proastă a mâncării sau mai degrabă de lipsa de varietate. Ei au afirmat că din mai până în septembrie s-a servit zilnic mâncare de dovlecei. O parte dintre ei au afirmat că mâncarea nu are gust.

Deținuții diabetici au dificultăți în păstrarea dozelor de insulină în condiții corespunzătoare, deoarece nu au acces la ladă frigorifică sau frigider. În cazul unui deținut diabetic au existat întârzieri în intervenție, atunci când acesta a suferit o criză de hipoglicemie.

Conform unui deținut, “trebuie să taci din gură dacă vrei acasă.” Afirmația se referă la capacitatea de a rezista stresului impus de condițiile din penitenciar în dorința de a evita rapoartele ce pot afecta șansele de a părăsi penitenciarul cât mai devreme posibil. Conform deținuților, rapoartele de incident se fac foarte ușor și uneori pentru fapte prea puțin grave, cum ar fi violență verbală sau fumat în cameră.

Deratizatorul vine la cerere, dar deratizarea nu are efect și trebuie chemat de mai multe ori. Deși conform conducerii apa este potabilă, cei cu resurse financiare nu beau apă de la robinet. Deţinuţii au afirmat că vara nu pot dormi din cauza paraziților – gândaci, ploșnițe, șoareci. Apa este de culoare galbenă, iar pe canal vin gândaci. Într-o cameră s-a făcut o demonstrație asupa calităţii apei: un tifon nou a fost pus ca filtru și apa a fost lăsată să curgă aproximativ douăzeci de secunde. La final tifonul era galben de la impuritățile filtrate.

Exemple de supraaglomerare sunt cele două camere vizitate de reprezentanții celor două asociații: în prima erau cazați 39 de deținuți, în cea de a doua – 36 de deținuți care muncesc la groapa de gunoi Glina. Conform prevederilor în vigoare, deținuții au voie să fumeze doar în toalete, spații relativ înguste (aproximativ 2x3m), dotate cu două toalete dispuse una lângă alta. Condițiile afectează intimitatea deținuților care folosesc toaletele și creează aglomerație în acest spațiu. Aglomerația este o problemă și mai mare în cazul deținuților care muncesc la groapa Glina. Deși cu trei mai puțini, aceștia au acces la o singură toaletă, unul din cele două WC-uri fiind blocat, deoarece deținuții depozitează în el hainele și încălțările folosite la muncă și care sunt impregnate cu un puternic miros de gunoi. Nu s-a putut stabili dacă toaleta e folosită pentru că nu funcționează sau din lipsa unor dulapuri sau a unui spațiu adecvat pentru depozitarea hainelor urât mirositoare și cu potențial infecțios (biohazard).

Trebuie avută în vedere şi amenajarea unor spații de fumat adaptate la numărul de deținuți sau adaptarea prevederilor în vigoare astfel încât fumatul să nu mai fie o problemă în camerele cu un număr mare de deținuți, care sunt obligați să fumeze în baie.

Mulți deținuți s-au plâns că au început să aibă probleme cu dinții din cauza mâncării proaste sau a condițiilor din penitenciar, fără să poată accesa servicii stomatologice. Cabinetul stomatologic este funcțional, deși dotările sunt învechite. Totuşi, la data vizitei Penitenciarul Jilava nu dispunea de un medic stomatolog. Pe de altă parte, nu există posibilitatea tratării deținuților în servicii private, chiar dacă aceștia sunt dispuși să plătească. Conform legii, aceștia pot fi tratați numai în servicii publice și niciun serviciu public de stomatologie din București nu oferă servicii deținuților. De două ori pe săptămână, deținuții cu probleme stomatologice sunt trimiși la Spitalul Penitenciar Jilava. Lista de așteptare este foarte mare.

Concluzii

Situația de supraaglomerare constatată la vizita anterioară se menține.

Rapoartele de incident se fac cu foarte mare ușurință pentru fapte minore: un deținut a primit raport pentru că a mers la vizită cu o țigară stinsă în buzunar, încălcând astfel prevederile despre interzicerea fumatului. Conform deținuților, li se poate face raport pentru orice gest greșit, ceea ce poate duce la schimbarea regimului de executare într-unul mai restrictiv şi automat transferul la Penitenciarul Giurgiu. Acest context este de natură să alimenteze și să mențină o atmosferă tensionată în relația dintre deținuți și personalul penitenciarului.

În cadrul vizitei de monitorizare a fost urmărit gradul de implementare al prevederilor ordinului comun privind derularea programelor integrate de asistență medicală, psihologică și socială pentru persoanele aflate în stare privativă de libertate, consumatoare de droguri. Din discuțiile avute cu personalul penitenciarului nu a reieșit că aceștia cunoșteau ordinul respectiv.

Recomandări

APADOR-CH şi RHRN semnalează nivelul extrem mare al supraaglomerării din penitenciarul Jilava şi solicită conducerii ANP să găsească soluţii cât mai rapide astfel încât fiecărui deţinut să îi revină cel puţin 4 mp spaţiu personal, aşa cum recomandă CPT.

Asociaţiile solicită reluarea de urgență a măsurilor de prevenire HIV, pornind de la:

– modificarea urgentă a regulamentelor și a instrucțiunilor personalului serviciului de pază, astfel încât serviciul de schimb de seringi să fie reluat în cel mai scurt timp;

– introducerea unei noi linii de cheltuieli în următorul buget, astfel încât să se achiziționeze de urgență prezervative, care să fie puse la dispoziția deținuților în condiții de anonimat;

– punerea urgentă la dispoziţie a testelor HIV, hepatite și oferirea serviciului de consiliere și testare voluntară deținuților care doresc să își cunoască statutul serologic.

Asociaţiile recomandă şi efectuarea de teste privind calitatea apei și comunicarea publică a rezultatelor, pentru a risipi suspiciunile privitoare la acest aspect.

Alte concluzii şi recomandări se regăsesc în raport.

Adelina Boboşatu Valentin Simionov

APADOR-CH RHRN

Raspuns ANP Jilava

Raport asupra vizitei în penitenciarul Satu Mare

09/09/2014/în Monitorizare condițiilor de detenție, Penitenciare /de Rasista

La data de 20 august 2014, doi reprezentanți ai APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Satu Mare. Vizita anterioară a avut loc în anul 2005. Constatările asociației în urma vizitei din 2005 dar și răspunsul ANP pot fi consultate aici.

1. Aspecte generale și de procedură

Penitenciarul are sediul în centrul orașului în aceeași incintă cu tribunalul cu care împarte unele dintre spațiile unei clădiri. Mai exact, birourile conducerii și ale personalului dar și sectorul vizite se află în aceeași clădire cu tribunalul, clădire care la data vizitei se afla în renovare. Penitenciarul mai constă într-un corp de clădire pentru detenție, o sală de sport, un corp de clădire (parter și două etaje care găzduiesc fostele ateliere de tâmplărie și infirmeria), un atelier auto și un bloc alimentar. Capela și magaziile de depozitare sunt amenajate la demisolurile clădirilor. Penitenciarul este racordat la reţelele de utilităţi ale oraşului şi dispune de centrală termică proprie. Trebuie menționat ca aspect pozitiv faptul că serviciul socio-educativ, cel medical dar și judecătorul de supraveghere a executării pedepselor își desfășoară activitățile în incinta sectorului de deținere, fapt rar în sistemul penitenciar.

Directorul penitenciarului a relatat că a fost aprobată finanțarea unui proiect de reamenajare a unui etaj al fostelor ateliere. Etajul respectiv urmează a fi folosit de serviciul socio-educativ și ca secție de deținere pentru regimul deschis pentru care va fi amenajată și curte separată de plimbare. Conform directorului după finalizarea acestui proiect se va realiza o decongestionare a supraaglomerării.

Penitenciarul are și o gospodărie agrozootehnică (GAZ) de aproximativ 40 ha pe care se cultivă legume dar și două ferme, una de vaci și una de porci. Tot ce produce GAZ-ul este destinat consumului propriu.

Penitenciarul nu are grupă specială de intervenție (mascați) însă dispune de echipamentul adecvat care poate fi folosit la nevoie de agenții aflați în tură. Holurile secțiilor de deținere sunt supravegheate video. Potrivit reprezentanților penitenciarului în ultimii ani nu au existat incidente la care să fie nevoie să se intervină în forță și nici decese, nici chiar din cauze naturale. Penitenciarul are izolator care este rar folosit deoarece incidentele grave sunt sporadice

2. Efective, cazare/condiții de deținere, personal

Penitenciarul găzduiește deținuți din județele Satu Mare, Bihor și Sălaj, doar bărbați adulți condamnați definitiv care execută pedeapsa în regimurile semideschis și deschis. Cu titlu de excepție sunt cazați aici în tranzit deținuți din alte regimuri .

La data vizitei, efectivul total era de 618 de persoane bărbați adulți (în vârstă de peste 21 de ani) cu o singură excepție, un tânăr aflat în tranzit. Erau încadrați pe regimuri după cum urmează: 564 – regim semideschis (dintre care 27 în tranzit) , 46 – regim deschis. 8 erau neincluși în vreun regim încă, aflându-se în perioada de observare-carantină. Spațiile de deținere de la centru sunt împărțite în 6 secții, 4 pentru regim semideschis, 1 pentru regim deschis iar a șasea pentru infirmerie.

Suprafața totală a spațiilor de cazare este de 986 mp, fiecărui deținut revenindu-i aproximativ 1,6 mp, nivel de supraaglomerare foarte mare. Deținuții dispun de mai puțin de jumătate din suprafața minimă de 4 mp stabilită de standardele internaționale (recomandarea Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) din 1999 şi jurisprudența CEDO). În plus, faptul că terenul de care dispune penitenciarul este mic și complet asfaltat (la fel și curțile destinate plimbării) sporește senzația apăsătoare a supraaglomerării.

Numărul angajaților încadrați este de 143 în timp ce schema de personal prevede 170 de posturi. 123 de persoane sunt încadrate în serviciul siguranța deținerii și regim penitenciar, 9 cadre medicale asigură asistența medicală iar din 11 posturi ocupate la serviciul socio-educativ doar 9 lucrează efectiv (două persoane sunt în concedii de maternitate) în condițiile în care la acest departament schema prevede 20 de posturi. Personalul specializat, în principal cel din serviciul socio-educativ este insuficient.

3. Asistența medicală

Asistenţa medicală este asigurată de 9 cadre medicale, din care 2 medici de medicină generală, un stomatolog, 4 asistenți medicali și 1 asistent de farmacie. Șefa serviciului a afirmat că la capitolul personal cel mai mult se simte lipsa unui asistent de igienă, post prevăzut în schemă dar vacant.

Conform cadrelor medicale se acordă aproximativ 70-80 de consultații pe zi. Evident timpul alocat unei consultații individuale, de doar câteva minute, este insuficient. Deoarece penitenciarul este chiar în centrul orașului, urgențele nu reprezintă o problemă. Astfel de cazuri sunt transportate cu ambulanța la spitalul județean. Cele mai des întâlnite afecțiuni medicale, în rândul deținuților din Penitenciarul Satu Mare sunt hipertensiunea și bolile psihice (67 de deținuți).

Cabinetul medical nu are în evidență deținuți infectați cu HIV (au fost cândva) deși efectuează testări la cerere, iar 10 deținuți s-au declarat foști consumatori de droguri. Majoritatea acestora au declarat policonsum însă niciunul nu a avut o adicție atât de intensă încât să aibă nevoie de tratament medical.

Personalul medical a ținut să semnaleze două deficiențe ale sistemului care afectează activitatea cabinetului. Prima este faptul că pentru deținuții cu probleme psihice unitatea medicală din sistem la care penitenciarul este arondat este Penitenciarul-Spital București-Jilava. Fiind foarte departe, transferul bolnavilor este greoi (în același timp spitalele civile din zonă ar fi reticente în a colabora. Programările ar făcute cu mare întârziere). A doua problemă ar fi faptul că toate achizițiile de medicamente din zona de NV (penitenciarele Satu Mare, Baia Mare, Oradea) se fac de către Penitenciarul-Spital Dej unde doar doi oameni lucrează pentru acest lucru. Ca urmare se produc uneori întârzieri în aprovizionarea cu medicamente sau alte materiale sanitare.

Mai mulți deținuți s-au plâns că dacă au probleme de sănătate într-o altă zi decât cea în care camera lor este programată la cabinet nu sunt duși la doctor. Unul dintre ei însă a recunoscut că fusese dus la cabinet când avusese o problemă medicală acută chiar dacă nu era ziua în care era programat.

Doi deținuți bolnavi de diabet s-au plâns de întreruperea tratamentului (lipsa insulinei) pentru aproximativ o săptămână. Medicul șef a explicat că a existat o problemă de natură birocratică în sensul că prescripția insulinei a sosit cu întârziere de la Spitalul-Penitenciar Dej însă a afirmat că tratamentul a fost aplicat în perioada problematică folosindu-se insulină prescrisă pentru alți deținuți.

Infirmeria – Secția VI – găzduia la data vizitei pe lângă 6 bolnavi (într-o cameră amenajată ca un salon de spital – probabil singura neaglomerată din penitenciar) și câțiva deținuți în vârstă sau cu afecțiuni cronice pentru a fi atent supravegheați.

4. Hrana deținuților, magazinul din incintă

Blocul alimentar a fost renovat de la vizita precedentă. Interiorul este îngrijit și curat. Frigiderele și spațiile de depozitare erau de asemenea curate și aerisite iar ustensilele folosite sunt într-o stare bună. Doar magazia din subsol era umedă. Blocul alimentar este dotat cu vestiar și duș cu apă caldă pe care le folosesc cei 12 deținuți care pregătesc mâncarea. Cu două zile înaintea vizitei își preluase locul de muncă și un bucătar, proaspăt absolvent al școlii de la Târgu Ocna.

Meniul de prânz la data vizitei consta din ciorbă ardelenească de legume și varză cu carne de porc. Pentru norma comună de hrană și pentru deținuții care muncesc, adică pentru aproximativ 400 de persoane, se folosiseră 42 de kilograme de carne de porc în carcasă, mai mult slănină după cum se vedea în marmite. Carnea nu este porționată individual decât pentru cei de la regim. Deținuții diabetici primesc suplimente de hrană constând în lapte (de la GAZ) și/sau măr. Persoanele private de libertate care au discutat cu reprezentanții asociației s-au plâns de calitatea hranei atât ca gust cât și ca valoare nutritivă. Diabeticii s-au plâns că nu ar primi decât câte o jumătate de măr și laptele ar fi îndoit cu apă. Laptele pe care reprezentanții asociației l-au verificat în blocul alimentar avea aspect și miros normale, de lapte de vacă recent muls.

Persoanele private de libertate pot face zilnic cumpărături de la magazinul din incintă. Magazinul era destul de bine aprovizionat la data vizitei cu alimente inclusiv fructe și legume, țigări, cafea, sucuri, produse pentru igienă, papetărie șamd. Gălețile, ligheanele, mopurile și termoplonjoarele se pot achiziționa doar cu aprobare de la conducerea penitenciarului,. Vânzătoarea a afirmat că cel mai bine se vând alimentele, apa, sucurile și produsele pentru igienă și că magazinul se aprovizionează și în funcție de cererile deținuților. Aceștia au afirmat că prețurile sunt foarte mari, în special la fructe și legume dar și la hârtie igienică. Reprezentanții APADOR-CH au constatat că unele prețuri sunt mari în comparație cu cele din comunitate, de exemplu roșiile care costau 2,8 lei/k. Cu toate acestea prețurile nu erau exagerate, cel puțin în comparație cu alte penitenciare (prețul roșiilor cu doar o zi în urmă la magazinul penitenciarului Baia Mare era 3,8 lei/kg). Un pachet de cafea Jacobs de 250 gr. costa 12 iar o cutie de detergent de vase Axion 3,5 lei. Reprezentanții APADOR-CH recomandă afișarea clară a prețurilor produselor din magazin pentru a risipi îngrijorările deținuților cu privire la prețurile practicate.

5. Activitatea serviciului socio-educativ, modalități de petrecere a timpului

În cadrul serviciului (care ar trebui să aibă 20 de angajați conform schemei de personal) lucrează doar 9 persoane, dintre care 1 psiholog, 2 asistenți sociali, 2 educatori, 1 preot, 1 agent tehnic, 1 monitor sportiv și șefa serviciului. Sectorul de asistență psihosocială și educație este subdimensionat, lucru admis de responsabilii penitenciarului și semnalat de deținuți care s-au plâns de faptul că nu sunt disponibile suficiente activități în care să se poată implica.

Serviciul asistență psihosocială derulează activitățile obligatorii (evaluările psihologice și sociale) dar și câteva alte tipuri de intervenții cum ar fi consiliere psihologică pentru risc de suicid (11 consiliați în primul semestru la anului), consiliere pentru obținerea de diverse documente (în general acte de identitate, 44 de beneficiari) șamd.

Pe componenta de educație în prima jumătate a anului se derulaseră o serie de programe pe teme civice, de sănătate, de alfabetizare în care fuseseră implicați 330 de deținuți. Tot în aceeași perioadă se derulaseră două cursuri de calificare, unul de cusător articole din piele (17 deținuți) și cel de-al doilea de lucrător în tâmplărie (27 de deținuți).

În ceea ce privește activitățile de școlarizare, acestea se derulează pe baza unui protocol de colaborare încheiat între penitenciar și Inspectoratul Școlar Județean. Cursurile se desfășoară în incinta penitenciarului. În anul școlar 2013-2014 au fost școlarizați 27 de deținuți, 13 în învățământul primar și 14 gimnazial.

Insuficiența serviciilor sociale și educaționale este oarecum compensată printr-o serie de activități derulate în cadrul penitenciarului de cultele și organizații religioase a căror prezență este consistentă și constantă. În incinta penitenciarului este amenajată o capelă ortodoxă iar preotul ortodox este angajat al penitenciarului. Acesta se ocupă de capelă dar și de organizarea activităților astfel încât reprezentanții altor culte (greco-catolici, catolici, protestanți) și al organizațiilor să aibă spații disponibile pentru derularea activităților.

Deținuții au acces la doar două curți de plimbare. Ca urmare fiecare poate ieși la plimbare numai o oră pe zi. Spațiile de plimbare sunt foarte mici, cu puține posibilități pentru desfășurare de activități recreaționale. Tot timp de o oră pe zi, deținuții au acces la sala de sport unde pot juca tenis de masă sau pot utiliza aparatele de forță.

6. Munca deținuților

La data vizitei, 231 de deținuți din penitenciarul Satu-Mare munceau, adică 37% din efectivul total. Din aceștia 97 erau și remunerați pentru munca lor, 22 în exteriorul penitenciarului în 2 puncte de lucru (la mobilă sau în construcții) și 75 în interiorul penitenciarul (la cusut pantofi). Restul de 134 lucrau la deservire, GAZ, pază, plantoane sau ca însoțitori pentru persoane cu dizabilități. Deținuții din regim semideschis care lucrează în exterior se deplasează însoțiți de un supraveghetor iar cei de la regimul deschis îşi primesc telefonul mobil de la ieşirea și până la revenirea în penitenciar. Ei se deplasează în același timp cu cei de la semideschis astfel că și ei sunt supravegheați. Directorul a afirmat însă că dacă nu ar fi și cei de la regim semideschis atunci cei de la deschis nu ar fi supravegheați (conform prevederilor legale).

Conform administrației penitenciarului, veniturile obținute din munca deținuților sunt importante în economia instituției în condițiile actualelor restricții bugetare. În anul 2013 s-au obținut din muncă 1.085.606 lei iar în primele șapte luni ale lui 2014, 882.000 lei. Deținuții cu care au discutat reprezentanții APADOR-CH s-au plâns de faptul că nu sunt suficiente locuri de muncă și și-au manifestat dorința de a munci.

7. Contacte cu exteriorul, alte drepturi, judecătorul delegat

Telefoanele destinate persoanelor private de libertate sunt amplasate pe holurile secțiilor și în curțile de plimbare. Numărul de minute de convorbiri nu este limitat decât de capacitatea financiară a deținuților. Tot pe holuri sunt și cutiile poștale. Corespondența e ridicată personal de poștaș. Hârtie, plicuri și timbre, se găsesc de cumpărat la magazinul penitenciarului iar conducerea a afirmat că deținuții fără posibilități financiare le primesc gratuit la cerere. Plicurile primite de deținuți sunt înregistrate și sunt deschise de supraveghetori în prezența destinatarului. Pe holurile secțiilor există info-chioșcuri funcționale pe care deținuții le accesează cu cartele individuale. Pe holurile secțiilor sunt afișate diverse materiale informative, de la programul zilnic de plimbare până la prevederi regulamentare și date de contact ale unor instituții. Majoritatea camerelor de detenție sunt dotate cu televizoare conectate la cablu TV.

Sectorul vizite este amenajat la intrarea în penitenciar lângă punctul de primire și dispune de o sală pentru vizitele la masă (opt mese) și spații cu separatoare, folosită și pentru întâlnirile cu avocații. Spațiul și procedurile de primire și verificare a pachetelor îndeplinesc condițiile pentru vizionarea în același timp de către deținut și de vizitatorii acestuia. Deținuții au dreptul să primească lunar 10 kg de alimente, 6 kg de fructe și 20 litri de apă și suc cu ocazia vizitelor aparținătorilor. La o vizită, un deținut are dreptul să primească 2 vizitatori majori și 2 minori. Vizitele se fac pe bază de programare telefonică și durează maximum 2 ore. Penitenciarul Satu Mare are cameră matrimonială curată și amenajată corect. Conform reprezentanților penitenciarului înființarea și darea în folosință a camerei au îmbunătățit nivelul de disciplină în penitenciar.

Judecătorul de supraveghere a executării pedepselor (de fapt, judecătoarea) are biroul în interiorul sectorului de deținere. Este un lucru îmbucurător cel puțin din perspectiva informării deținuților cu privire la rolul acestuia dar și cu privire la drepturile deținuților. Judecătoarea a afirmat că la intrarea în vigoare a noilor coduri foarte multe persoane private de libertate au crezut că vor fi eliberate. Niciuna nu a fost eliberată însă au existat situații de reducere a pedepsei în urma aplicării legii penale mai favorabile. În anul în curs au avut loc aproximativ 700 de audieri. Plângerile adresate sunt foarte diverse, de la cereri de transfer până la condiții de detenție (în special supraaglomerarea). Judecătoarea a afirmat că deși condițiile de detenție sunt mai dure decât în penitenciarele apropiate mulți deținuți fac cerere să se transfere la Satu Mare deoarece comisia care apreciază asupra liberării condiționate este cunoscută că având criterii clare de evaluare. Ca urmare deținuții știu la ce trebuie să se aștepte atunci când cer liberarea condiționată.

8. Vizita în sectorul de deţinere, discuţii cu deţinuții

Reprezentanții asociației au vizitat camere de deținere din ambele regimuri și au discutat cu aproximativ 50 de persoane private de libertate.

Camerele sunt extrem de supraaglomerate. Paturile sunt amplasate pe trei niveluri cu excepția celor din infirmerie iar spațiul rămas liber între paturi este foarte îngust. De exemplu, în camera E1.2. – regim semideschis – de aproximativ 30 mp erau 21 de deținuți în 21 de paturi. Camera, gândită ca una de tranzit, este compusă din două spații mai largi care comunică între ele printr-un culoar lat de aproximativ 1,50 m mărginit în partea de sus de o arcadă. De-a lungul acestui culoar este amplasat un rând de paturi cel mai de sus aproape atingând arcada. Saltelele sunt vechi, murdare și rupte iar unele dintre ele par a fi gazde pentru ploșnițe. Camerele au băi proprii. Majoritatea însă au doar un singur WC în condițiile în care în unele camere sunt cazați câte 30 de deținuți. Apă rece se furnizează permanent iar caldă de două ori pe săptămână câte două ore.

Deținuții au semnalat insistent aceleași probleme: supraaglomerarea, lipsa condițiilor pentru păstrarea igienei (au afirmat că există ploșnițe și că programul de furnizare a apei calde e insuficient ținând cont că în două ore ar trebui să facă duș 30 de persoane), lipsa activităților (inclusiv faptul că pot ieși la plimbare și la sport doar două ore pe zi) și lipsa unui spațiu unde pot servi masa, aceștia putând mânca fie în pat, fie la o masă mică de două persoane pe care trebuiau s-o împartă chiar şi 30 de persoane. Directorul penitenciarului a admis că există supraaglomerare și că activitățile sunt insuficiente invocând motive obiective legate de lipsa spațiului dar și a resurselor umane. Cât despre ploșnițe, a afirmat că a avut loc o primă etapă de dezinsecție și că urmează a avea loc o a doua (un fel de rapel) care va elimina eficient orice urmă de insectă. APADOR-CH recomandă măsuri concrete și rapide pentru ameliorarea situației privind igiena, de exemplu, programul de furnizare a apei calde ar putea fi extins. O măsură necesară este și înlocuirea saltelelor, în mare parte compromise.

Unii deținuți s-au plâns și de calitatea hranei și de faptul că ar fi scoși cu întârziere la cabinetul medical. Câțiva deținuți din regim deschis din zona Oradei s-au plâns că nu pot executa pedeapsa la penitenciarul Oradea care are și o secție de regim deschis. Astfel, au afirmat ei, ar putea păstra mai bine legătura cu familia. Responsabilii penitenciarului Satu Mare au explicat că la Oradea sunt găzduiți deținuți în regim deschis doar dacă sunt apți de muncă și calificați în sensul nevoilor de forță de muncă identificate de penitenciarul Oradea.

Plângeri individuale

În camera E 1.14. era cazat singur un tânăr aflat în tranzit. Camera nu are televizor iar deținutul era scos doar la curtea de plimbare, nu și la sala de sport precum ceilalți deținuți. Tânărul a acuzat lipsa totală de activitate afirmând că toată ziua “vorbește cu pereții”. APADOR-CH recomandă ca în situațiile când sunt deținuți cazați singuri să fie repartizaţi în camere cu televizor.

Dan Marius Furtos s-a plâns că ar fi fost agresat de un agent supraveghetor dar și că ulterior nu ar fi primit tratament medical adecvat. Concret, a afirmat că agentul l-ar fi lovit cu un inel cu chei în zona genitală pe data de 11 august, că nu ar fi primit ca tratament decât un unguent cu tetraciclină (și acela cu întreruperi) și că i se refuză prezentarea la un consult de specialitate și la institutul de medicină legală. Medicul șef a afirmat că nu știa despre dorința deţinutului Furtos de a fi prezentat la institutul de medicină legală deoarece nu a făcut cerere. Conform medicului, toate cererile de consult de medicină legală sunt aprobate în cazuri în care un deținut afirmă că a fost agresat. Din evidențele medicale reiese că deținutul a fost de mai multe ori la consult medical în perioada trecută de după 11 august și că i s-a prescris într-adevăr unguent cu tetraciclină dar și alte medicamente pentru alte afecțiuni de care suferă (inclusiv diabet). În timpul petrecut de reprezentanții APADOR-CH în penitenciar deținutul a făcut cerere scrisă pentru a fi dus la institutul de medicină legală iar medicul șef a luat la cunoștință și a afirmat că va fi dus a doua zi, conform procedurii.

Szücs Janos Attila a acuzat mai multe probleme de practică și reglementare care, potrivit lui, îi afectează starea de sănătate deoarece nu se poate hrăni corespunzător. Astfel, având în vedere calitatea slabă a hranei furnizate de penitenciar dar și prețurile mari practicate de magazinul din incintă, dl. Szücs a solicitat modificarea actului normativ care limitează cantitatea de alimente care pot fi primite de o persoană privată de libertate la 10 kg. lunar.

Concluzii și recomandări

1. APADOR-CH atrage atenția asupra nivelului extrem de supraaglomerare din penitenciarul Satu Mare. Supraaglomerarea coroborată cu lipsa igienei reprezintă tratament inuman și degradant în accepțiunea CEDO și este, deci, urgent necesară ameliorarea ei cel puțin în ce privește igienizarea. Asociația solicită extinderea programului de furnizare a apei calde și înlocuirea saltelelor infestate cu ploșnițe. APADOR-CH consideră că proiectul de reamenajare a atelierelor în camere de deținere ar trebui urgentat;

2. Asociația semnalează insuficiența activităților psihosociale și educative în condițiile în care și ieșirile la curțile de plimbare și la sala de sport sunt puține. În măsura în care restricții birocratice împiedică angajarea de personal specializat, APADOR-CH recomandă conducerii penitenciarului să intensifice eforturile pentru identificarea unor voluntari, de exemplu prin colaborarea cu filiala din oraș a Universității de Vest „Vasile Goldiș”;

3. APADOR-CH solicită ca deținuții care trebuie cazați singuri să fie repartizaţi în camere cu televizor și să beneficieze de asistență psihologică.

Alte concluzii și recomandări sunt incluse în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu Cristinel Buzatu

Raspuns ANP Satu Mare-Baia Mare

Raport asupra vizitei la Penitenciarul Baia Mare

03/09/2014/în Monitorizare condițiilor de detenție, Penitenciare /de Rasista

În data de 19 august 2014, doi reprezentanți APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Baia Mare. Vizita precedentă a avut loc în iulie 2005. Constatările asociației în urma vizitei din 2005 dar și răspunsul ANP pot fi consultate aici.

1. Date generale, efective, spații de deținere, personal

Penitenciarul Baia Mare se află în actuala clădire din anul 1973, an când a avut ultima reparație capitală. Penitenciarul are 5 secții de deținere și o gospodărie agro-zootehnică (GAZ) unde nu sunt cazați deținuți ci doar se lucrează. Suprafața GAZ-ului este de 8 hectare de teren din care, datorită unor restricții urbane și de mediu, se pot exploata doar 3.5 ha. În 2013 s-au produs 29 de tone de produse agricole prin exploatarea terenului disponibil, toate folosite pentru deținuți. Penitenciarul are centrală proprie și este racordat la sistemul public de aprovizionare cu apă precum și la cel de canalizare.

Încă din anul 2008 penitenciarul este profilat pentru regimurile deschis și semideschis. La momentul vizitei penitenciarul găzduia 568 de persoane din care 527 erau în regim semideschis, 36 regim deschis, 3 regim închis aflați în tranzit și 2 în carantină. Penitenciarul găzduia 3 cetățeni străini, un ucrainian, un tunisian și un italian, toți vorbitori de limba română. Toți deținuții erau majori și de sex masculin.

Penitenciarul are 5 secții: secția 1 are 177, 47 mp, secția 2 – 347,6 mp, secția 3 – 96,72, secția 4 – 319, 48 și secția 5, care cazează nuumai deținuții aflați în regimul deschis are 125 mp. În total penitenciarul dispune de 1066,48 mp destinați cazării persoanelor private de libertate, prin urmare celor 527 persoane găzduite în penitenciar la momentul vizitei le reveneau mai puțin de 2mp, aproximativ 1.88 mp, cu mult sub standardul de 4 mp recomandați de Comitetul Pentru Prevenirea Torturii şi de jurisprudența CEDO. Situația este și mai gravă dacă se ia în calcul spațiul oferit deținuților aflați în regim semideschis și cei în tranzit: celor 532 de deținuți în regim semideschis, închis și tranzit le reveneau 1725 mp, adică aproximativ 1.77 mp pentru fiecare deținut. APADOR-CH critică nivelul foarte ridicat de supraaglomerare și solicită dispunerea de măsuri urgente pentru ameliorarea situației.

Numărul angajaților încadrați este de 168. 149 de persoane sunt încadrate în serviciul siguranța deținerii și regim penitenciar, 10 cadre medicale asigură asistența medicală iar 9 lucrează în serviciul socio-educativ.

Ca proiecte de viitor, directorul unității speră să obțină finanțare pentru un nou corp de deținere. APADOR-CH recomandă urgentarea acestor demersuri și solicită ANP-ului să sprijine în mod concret soluționarea problemei supraaglomerării. Administrația penitenciarului își propune de asemenea, să achiziționeze camere de supraveghere video pentru tot penitenciarul, exceptând camerele de deținere. La momentul vizitei erau instalate câteva camere dar nu suficiente pentru a acoperi tot penitenciarul.

2. Hrana

La blocul alimentar lucrează 21 de deținuți, în medie 15-16 deținuți în fiecare zi. La momentul vizitei urma să înceapă serviciul un bucătar angajat recent. Deținuții care lucrau la blocul alimentar aveau la dispoziție o cameră unde să se schimbe, să facă duș și au declarat că fac analize medicale în mod regulat. Blocul alimentar era îngrijit, văruit și curat.

La momentul vizitei deținuții pregăteau sarmale. În meniu mai erau ciorbă de fasole, cartofi natur și carne porționată pentru deținuții diabetici. Mâncarea avea aspect și miros plăcute. În penitenciar erau 16 persoane cu diabet care primeau și mese intermediare (măr, lapte).

Deținuții cu care au vorbit reprezentanții APADOR-CH s-au plâns de calitatea hranei. Aceștia au declarat că nu primesc fructe şi legume crude sau salate. Directorul unității a confirmat că există dificultăți în a include în meniul deținuților fructe și legume proaspete, din cauza bugetului foarte scăzut alocat pentru hrană, aproximativ 4 lei pe zi pentru fiecare deținut. Asociația subliniază importanță unei diete variate care să includă legume și fructe, în special pentru menținerea stării de sănătate. Pentru gestionarea acestor nevoi cu un buget redus asociația recomandă directorului unității o mai bună utilizare a terenului pe care îl are la dispoziție, inclusiv cel din perimetrul penitenciarului și plantarea unor pomi fructiferi sau chiar construirea unor sere pentru a putea oferi deținuților fructe și legume proaspete și în același timp posibilitatea de a munci.

3. Contact cu exteriorul, magazin, vizite

Deținuții aveau acces la cutii poștale, la telefoane precum și la info-chioșcuri care erau funcționale.

Cei cu care au vorbit reprezentanții APADOR-CH s-au plâns de prețurile de la magazinul din incinta penitenciarului, pe care le considerau foarte ridicate. Reprezentanții APADOR-CH au sesizat o serie de neconcordanțe cu privire la prețurile produselor din magazin: diferențe între prețurile indicate pe o lista expusă la intrarea în magazin, care era neactualizată la momentul vizitei, preţurile indicate de vânzătoare și prețurile ce reieșeau de pe un bon fiscal pe care reprezentații APADOR-CH l-au primit de la unul dintre deținuți care tocmai făcuse cumpărături. Asociația recomandă verificarea acestor neconcordanțe de către conducerea penitenciarului precum și o verificare periodică a prețurilor practicate de magazin. Prețurile erau destul de ridicate, de exemplu un kg de roșii costa 3,80 lei iar o cutie de Axion 4,20 lei.

Sectorul vizite este prevăzut cu o cameră de vizite cu 5 mese. Vizitele se efectuează în 4 serii de 2 ori pe zi. Deținuții aflați în regimul închis de detenție și cei în tranzit primesc vizite la mese cu separator. Ei pot primi pachete, inclusiv mâncare gătită, care sunt verificate cu un detector special.

4. Activitatea socio-educativă, modalități de petrecere a timpului liber

În sectorul socio-educativ lucrează 1 educator ofițer, 1 educator agent transferat de la pază, 2 monitori sportivi, 1 preot care îndeplinește și funcția de șef birou educativ prin decizie a directorului deoarece postul este vacant, 1 agent tehnic, 1 asistent social. Un alt asistent social era în concediu pentru creșterea copilului. În sector lucrează și 2 voluntari licențiați în asistență socială. Penitenciarul mai are pe grilă un post de asistent social și 4 de psihologi, care erau vacante la momentul vizitei. Datorită faptului că penitenciarul nu are nici un psiholog care să lucreze cu deținuții, se recurge uneori, mai ales în cazuri urgente la psihologul angajaților penitenciarului. Asociația subliniază nevoie de-a angaja psihologi care să lucreze exclusiv cu deținuții și solicită conducerii penitenciarului să depună eforturi pentru a ocupa posturile vacante.

În primul semestru al anului 2014 nu a fost organizat niciun program de asistență psihosocială, psihologul efectuând doar evaluarea de care au beneficiat 847 de persoane și oferind consiliere psihologică doar în situații de criză, inclusiv refuz de hrană. În total, 7 persoane au beneficiat de o astfel de consiliere. În aceeași perioadă, doar 56 de persoane au beneficiat de programe de asistență socială și 24 de persoane, de consiliere pe probleme sociale iar alte 33, de convorbiri individuale de informare cu asistenți sociali. Asociația atrage atenția asupra numărului foarte scăzut de servicii psihologice și sociale, datorat în parte lipsei de personal și reiterează importanța unor astfel de servicii pentru a diminua efectele instituționalizării și a facilita reeducarea persoanelor private de libertate. Asociația semnalează că și deținuții cu care au vorbit reprezentanții APADOR-CH s-au plâns de lipsa de activități.

Pe lângă activitățile psiho-sociale unii deținuți participă și la activități educative. În anul școlar 2013-2014 erau 9 persoane înscrise în învățământul primar din care 7 au promovat. Alte programe educaționale au constat în programe de adaptare la viața instituționalizată (40 de beneficiari), educație pentru sănătate (38 de beneficiari), educație prin sport (66 de beneficiari), curs inițiere utilizare calculator (87 de beneficiari).

Deținuții primesc credite pentru toate programele la care participă, dacă primesc o evaluarea bună ca urmare a implicării lor în respectivul program și au o prezență de peste 75%.

Penitenciarul are angajat un preot ortodox, iar din partea celorlalte culte religioase vin reprezentanți fără a fi remunerați de penitenciar. În incinta penitenciarului este amenajată o biserică ortodoxă, dar aceasta poate fi folosită doar de către preotul ortodox, deși celelalte culte, precum catolicii, și-au manifestat dorința de a utiliza acest spațiu pentru activități religioase. APADOR-CH solicită conducerii penitenciarului să asigure accesul neîngrădit al tuturor cultelor religioase la acest spațiu, dat fiind faptul că el se afla pe proprietatea penitenciarului și este destinat deținuților.

Penitenciarul are 3 curți de plimbare și o sală de forță. Curțile de plimbare nu ofereau nicio posibilitate de a face altceva decât să meargă sau să stea pur şi simplu. În medie, deținuții aveau acces o oră pe zi la curțile de plimbare și una la sala de forță, ceea ce este insuficient dat fiind faptul că mulți deținuți nu lucrează și nici nu participă la activități socio-educative.

5. Judecătorul de supraveghere a privării de libertate

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate lucrează în penitenciarul Baia Mare de aproximativ 5 ani. Conform declarațiilor acestuia noile reglementări în materie penală nu au avut un impact semnificativ.

Acesta oferă în medie 10 audiențe pe săptămână, de cele mai multe ori deținuții plângându-se de regimul de detenție în care au fost încadraţi. Nu sunt plângeri cu privire la condițiile de detenție ca atare. Judecătorul a declarat că nu a efectuat vizite pe secții în cursul anului 2014, și nici la blocul alimentar. Asociația subliniază importanța pe care o are prezența judecătorului în sistemul penitenciar, pentru a preveni abuzuri și a proteja respectarea drepturile persoanelor private de libertate. În acest sens asociația susține că este foarte important ca judecătorul să fie o prezență efectivă în penitenciar și să viziteze secțiile de deținere și blocul alimentar pentru a se asigura că sunt respectate standardele legale cu privire la condițiile de detenție.

Deținuții cu care au vorbit reprezentanții APADOR-CH s-au plâns în număr foarte mare de faptul că primesc amânări, pe care ei le consideră nejustificate, la cererile de liberare condiționată. Cu privire la acestea, directorul penitenciarului a explicat că în comisia de liberare se aplică legea într-o manieră strictă.

Evidențele statistice ale penitenciarului arată că în primul semestru al anului 2014 au fost analizate cazurile a 278 de condamnați, din care pentru aproximativ 40 % s-a propus liberarea condiționată, iar din cei care au primit amânare, aproximativ 60 % au primit amânare pentru mai puțin de 3 luni.

6. Munca deținuților

În total 235 persoane private de libertate sunt folosite la muncă. Dintre persoanele aflate în regim semideschis 132 sunt folosite la muncă cu plată, 89 la deservire și 14 fac voluntariat. Dintre persoanele aflate în regim deschis 14 sunt folosite la deservire. Cei de la regim deschis primesc telefoanele personale când ies la muncă şi le înapoiază la revenirea în penitenciar.

În incinta penitenciarului funcționează o fabrică de prelucrare a lemnului care a închiriat spațiul de la penitenciar și angajează deținuți. Tot în penitenciar unii deținuți lucrează la cusut papuci şi sunt plătiți la bucată. Din cei care ies la muncă în afara penitenciarului sunt două grupe care efectuează lucrări de curățenie în oraș și încă 4 deținuți care lucrează la GAZ.

7. Sectorul medical

La cabinetul medical lucrează un doctor generalist. Un alt doctor este în concediu de creștere a copilului. Mai lucrau 4 asistenți medicali și un stomatolog. Ei consultă în medie 80-90 de persoane pe zi.

Nu a fost înregistrat niciun deces în ultimii 2 ani și deși au mai mulți deținuți declarați ca fiind foști consumatori de droguri nu s-a înregistrat niciun caz de sevraj. În 2014 s-au înregistrat 30 de agresiuni, inclusiv o agresiune sexuală. La momentul vizitei în evidență era doar o persoană cu hepatita B, 3 persoane dependente de insulină și 22 de persoane cu probleme de sănătate mintală care primeau servicii de psihiatrie în afara penitenciarului.

8. Vizita în camerele de deținere, discuții cu persoanele private de libertate

Penitenciarul a obținut recent 220 de saltele produse la Penitenciarul Colibași reușind să înlocuiască cca. 40% din cele vechi. APADOR-CH apreciază eforturile conducerii penitenciarului pentru a schimba saltelele, calitatea acestora sub orice critică fiind o problemă frecvent întâlnită în sistemul penitenciar.

Reprezentanții APADOR-CH au vizitat secția 4 unde erau cazați deținuți aflați în regim semideschis și secția 1, unde erau cazați și deținuții încadrați în regim semideschis și închis. Camerele vizitate aveau mărimi diferite, dar toate erau supraaglomerate. De exemplu, camerele 4.6 și 4.7, aveau câte 30 de paturi aranjate pe 3 niveluri și cazau câte 30 de deținuți. Deținuții cazați pe cel de-al treilea nivel nu aveau o scară cu care să urce și trebuiau să se folosească de paturile inferioare pentru a urca la patul lor, ceea ce implică dificultăți practice, în special pentru deținuții mai în vârstă. Asociația semnalează faptul că condițiile de detenție din aceste camere constituie tratament inuman.

Camerele nu aveau duș, acestea erau la comun pe palier. Deținuții aveau acces la apă caldă de două ori pe săptămână timp de 2 ore, ceea ce mulți dintre deținuți au indicat că ar fi insuficient. Instalațiile sanitare din camerele vizitate erau funcționale. Majoritatea camerelor au un singur WC ceea ce este nu numai evident insuficient ci chiar nociv pentru zecile de deţinuţi care sunt nevoiţi să folosească acelaşi unic vas.

În camera 1.3. reprezentanții APADOR-CH au vorbit cu un deținut care avea o dizabilitate fizică pentru care avea nevoie de un însoțitor. Acesta s-a plâns de faptul că însoțitorul său este pontat doar pentru 5 zile pe săptămână, sâmbăta și duminica el neavând nicio obligația contractuală să-l asiste. Directorul unității a explicat că acest lucru se datorează unor prevederi din legislația muncii care limitează timpul de lucru al unui însoțitor. Deținutul s-a plâns de asemenea de faptul că salteaua lui era prea mică și deteriorată. Directorul unității a oferit asigurări că aceasta va fi înlocuită. Reprezentanții APADOR-CH solicită directorului unității să identifice o soluție pentru ca acest deținut să poate fi asistat în mod legal de un însoțitor și în week-end, iar salteaua sa-i fie schimbată.

Un alt deținut s-a plâns reprezentanților APADOR-CH că nu i se aprobă transferul la Penitenciarul Bistrița pentru a executa pedeapsa mai aproape de familie. El a explicat că provine dintr-o familie numeroasă cu posibilități financiare reduse, ceea ce îi împiedică să-l viziteze. Deținutul era într-o stare psihică vizibil tulburată, tremura în timp ce vorbea cu reprezentanții APADOR-CH și chiar a izbucnit în plâns. APADOR-CH subliniază importanța executării pedepselor privative de libertate cât mai aproape de casă, pentru a facilita contactul cu familia și solicită conducerii penitenciarului să îi analizeze cererea de transfer. De asemenea, APADOR-CH solicită acordarea de sprijin psihologic acestui deținut precum și altor deținuți care au nevoie de astfel de servicii.

Reprezentanții APADOR-CH au vizitat și secția 5, unde erau cazați deținuții aflați în regim deschis. Camerele din această secție erau mult mai puțin aglomerate. Erau 36 de persoane pe o suprafaţă de cazare de 125 mp fiecărui deținut revenindu-i 3.5 mp, aproape de standardul de 4mp recomandat. Aceștia aveau baie comună cu acces nelimitat la apă caldă și o sală de mese.

Concluzii și recomandări

1. APADOR-CH atrage atenția asupra nivelului extrem de supraaglomerare din penitenciarul Baia Mare. Supraaglomerarea reprezintă tratament inuman și degradant în accepțiunea CEDO și este, deci, urgent necesară ameliorarea ei. Asociația solicită urgentarea demersurilor pentru construirea unui nou corp de deținere și recomandă ANP-ului să asigure sprijinul solicitat pentru a soluționa problema supraaglomerării;

2. Asociația semnalează insuficiența activităților psihosociale și educative în condițiile în care și ieșirile la curțile de plimbare și la sala de sport sunt puține. Asociația solicită rezolvarea situației privind lipsa de psihologi, subliniind că este foarte necesar ca deținuții să beneficieze de asistențe psihologică.

3. APADOR-CH apreciază eforturile conducerii penitenciarului pentru a schimba saltelele, calitatea acestora sub orice critică fiind o problemă frecvent întâlnită în sistemul penitenciar.

Maria-Nicoleta Andreescu Cristinel Buzatu

Raspuns ANP Satu Mare-Baia Mare

Raport asupra vizitei de verificare a evoluției situației din Penitenciarul Bacău

16/07/2014/în Penitenciare /de Rasista

La data de 16 iulie 2014, doi reprezentanți APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Bacău. Aceasta este o revenire la vizita făcută la 3 octombrie 2013 în cadrul Proiectului Copii privați de libertate în Europa Centrală și de est, finanțat de UE.

La data precedentei vizite instituția funcționa de trei ani ca penitenciar de minori și tineri, dar găzduia și adulți (bărbați și femei) într-un spațiu insuficient, având un grad mare de supraaglomerare. În urma intrării în vigoare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate unitatea a revenit la statutul de penitenciar general, având în custodie: deținuți tineri (18-21 de ani), precum și adulți (bărbați și femei) și arestați preventiv. Unitatea custodiază tineri din toată Moldova și județele Tulcea, Brăila și Focșani. Minorii care se aflau în Penitenciarul Bacău la precedenta vizită au fost transferați la Centrul de detenție de la Tichilești. Totuși, la data vizitei se aflau trei minori în tranzit în Penitenciarul Bacău, conform evidențelor furnizate de instituție.

Conducerea instituției a afirmat că noua profilare a penitenciarului este provizorie, câtă vreme nu se știe care vor fi efectivele după încheierea procesului de evaluare pentru aplicarea legii mai favorabile. În plus se așteaptă ca din toamnă, când va începe construcția la noul corp de clădire ce va înlocui actualele secții 1 și 2, tinerii să fie transferați la alte penitenciare. Gradul de ocupare în prezent este mare, raportat la spațiul existent, numărul deținuților eliberați în ultimele luni fiind extrem de mic – 7 persoane.

La data vizitei, Penitenciarul Bacău găzduia 758 de deținuți (comparativ cu 862 câți avea la precedenta vizită) alocați pe secții astfel:

Secția 1 – 230 deținuți tineri (din care 14 arestați preventiv) regim semideschis, deschis, închis și maximă siguranță, într-un spațiu destinat să găzduiască 221 de deținuți (la norma de 4mp/persoană).

Secția 2 – 192 deținuți adulți bărbați (din care 102 arestați preventiv și 17 în carantină) regim deschis și semideschis, într-un spațiu pentru 186 de persoane.

Secția 3 – 29 deținuți bărbați regim închis și deschis într-un spațiu destinat să găzduiască 40 de deținuți. Aici erau cazați și cei 3 minori aflați în tranzit la data vizitei. De asemenea deținuții tineri aduși de la Tichilești erau cazați provizoriu în această secție, unica în care erau camere nefolosite.

Secția 4 – 62 femei, din care 3 tinere, 5 în arest preventiv și restul în regim deschis – într-un spațiu destinat pentru 67 de persoane.

Secția 5 – 115 femei, regim semideschis, într-un spațiu pentru 75 de persoane.

Secția 6 – 119 femei regim închis și maximă siguranță, din care 26 arestate preventiv – într-un spațiu pentru 75 de persoane.

Gradul de ocupare în patru din cele șase secții este în medie de 125%, fiecare persoană privată de libertate beneficiază de aproximativ 3 mp de spațiu, comparativ cu norma de 4 mp recomandată de CPT.

Conducerea recunoaște că cea mai mare supraaglomerare se înregistrează în corpul de clădire destinat deținutelor femei unde în camera E6.5 de exemplu, de 45 mp care ar trebui să fie ocupată de 11 persoane sunt de fapt instalate 21 de paturi ocupate de 20 de femei.

Personalul penitenciarului a rămas același: 210 ofițeri și agenți la siguranța deținerii (din 220 prevăzuți în schema de personal); 12 ofițeri și agenți la serviciul socio-educativ (din 22); 2 medici (din 5 prevăzuți) și 7 asistenți (din 12).

În mare parte problemele semnalate în raportul făcut după prima vizită au rămas aceleași, cu unele îmbunătățiri:

Școlarizarea și activitățile socio-educative

– Penitenciarul păstrează încă școala gimnazială existentă în unitate, din perioada când era penitenciar de minori și tineri. În anul școlar care tocmai s-a încheiat au fost școlarizați 76 de tineri, din care 41 au promovat anul, restul fiind transferați. 32 dintre ei au fost școlarizați în cadrul proiectului „A doua șansă”, 12 au fost încadrați în clasa a V-a, 15 în clasa a VI-a și câte 8 în clasele a VII-a și a VIII-a. 17 tineri au urmat cursuri de liceu la distanță, la un liceu din Bacău, un tânăr a luat bacalaureatul iar altul este student.

– Conducerea spune că de la ultima vizită au reușit să mai îmbunătățească aspectul claselor de școală (printr-o sponsorizare constând în materiale de construcție), ca urmare a observațiilor din raportul APADOR-CH.

– Penitenciarul a făcut o înțelegere cu ziarul Deșteptarea din Bacău ca să primească zilnic retururile ziarului, pentru informarea deținuților.

– Pentru a dota cu televizoare toate camerele penitenciarul ar mai avea nevoie de zece aparate. Deținuții dintr-una dintre aceste camere fără televizor s-au plâns reprezentanților APADOR-CH că deși au făcut numeroase cereri la conducere nu li s-a adus niciun aparat, deși ei susțincă ar exista televizoare în magazie. Conducerea neagă existența acestora.

– Penitenciarul a încheiat un acord de colaborare cu Fundația Episcop Melchisedec a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, prin care biserica se angajează ca preoții din comunitățile din care provin deținuții ce urmează să se elibereze în următoarele șase luni să vină să-i cunoască pe aceștia, la penitenciar, și să-i ajute apoi să se integreze în comunitate după liberare. Acordul a intrat în vigoare și urmează ca primele cazuri să fie preluate de fundație din luna august.

Camerele de izolare – conform declarațiilor conducerii, penitenciarul nu ar mai avea decât o singură cameră de izolare (celelalte fuseseră transformate în magazii), dar ar avea nevoie de mai multe, întrucât, spune directorul, în ultimele zile primiseră câțiva deținuți recalcitranți de la Tichilești, cu care era dificil de tratat (printre care și cei doi evadați de la Tichilești în urmă cu o săptămână). După afirmațiile directorului, unul dintre ei încercase să sară la un agent cu un ciob de sticlă. Conform tabelului cu repartizare pe camere, însă, rezultă că penitenciarul ar mai avea încă 4 camere de izolare, în secția 1 și o cameră de izolare în corpul de femei, secția 4. La data vizitei niciuna nu era ocupată.

Asistența medicală și igiena:

– Conducerea a afirmat că s-au făcut igienizări repetate ale camerelor, dar că ploșnițele continuă să mai apară în special din bagajele deținuților transferați din alte penitenciare. În plus, saltelele au rămas cele vechi, semnalate și în precedentul raport că au un grad mare de uzură. În camerele, relativ curate, vizitate de reprezentanții APADOR-CH nu existau deținuți cu probleme dermatologice.

– Totuși medicul unității a admis că bolile de piele (dermatitele alergice) predomină între problemele medicale ale deținuților. Sunt urmate de bolile psihice și de hepatite cronice și ciroze. Medicul a spus că datorită faptului că au existat resurse financiare în prima parte a anului au efectuat 333 de teste pentru depistarea hepatitei C deținuților sosiți în penitenciar. Au fost diagnosticate 8 cazuri.

Datorită unui protocol cu spitalul județean, printr-un program de prevenire a răspândirii bolilor cu transmitere sexuală, penitenciarul primește de câteva luni și prezervative. Deținuții le pot cere la cabinetul medical. Medicul susține că sunt „destul de solicitate” și că profitând de acest fapt deținuții primesc și instrucțiuni de folosire și de igienă personală.

Judecătorul de supraveghere – La precedenta vizită judecătorul de supraveghere a privării de libertate, abia numit, era în concediu medical. La momentul vizitei era în concediu de odihnă, iar directorul susține că a cerut un înlocuitor pe perioada de concediu, dar nu a primit.

În privința supraaglomerării – conducerea este încrezătoare că lucrurile se vor reglementa în cel mult un an întrucât din această toamnă va începe construcția corpului modern de clădire ce se va ridica (cu finanțare norvegiană) în locul secțiilor 1 și 2, cele mai deteriorate din unitate. Penitenciarul va avea astfel cea mai modernă secție din țară, cu P+2 etaje și dotări europene. Pe perioada construcției deținuții din secțiile 1 și 2 vor fi mutați la alte penitenciare din țară. Rămâne totuși o problemă gravă supraaglomerarea din corpul de clădire destinat femeilor.

Munca deținuților

– 59 de bărbați (dintre care 5 tineri) lucrează în cadrul penitenciarului – 52 la deservire și 7 la GAZ

– și 73 de femei lucrează (din care 39 în interiorul penitenciarului și 34 în exterior)

7. Incidente:

– Reprezentanții APADOR-CH au solicitat să discute cu deținuții transferați de la Centrul de detenție Tichilești, despre care conducerea a afirmat că pun probleme speciale. Printre ei – cei care au evadat și cei care făcuseră grevă la Tichilești ca să fie transferați la Bacău. Erau 6 tineri, în vârstă de 18 ani, cazați într-o cameră din Secția 3. Printre ei și un tânăr despre care conducerea a afirmat că ar fi sărit să atace un agent cu un ciob de sticlă. Tânărul susține că nu e adevărat, că nu avea de unde să aibă un ciob, că abia fusese adus cu cursa, și că doar l-ar fi îmbrâncit pe respectivul agent, nemulțumit că fusese încătușat la aducerea în cameră. Tânărul a arătat reprezentanților APADOR-CH niște urme pe spate despre care afirmă că ar fi de la bătaia cu bastoanele pe care i-ar fi aplicat-o agenții, cu o zi în urmă, cu ocazia incidentului. Urmele păreau totuși mai vechi de o zi. Întrebat dacă le-a semnalat medicului, tânărul a spus că deși a fost dus la medic a refuzat să-i arate acele urme, pe motiv că oricum nu l-ar crede. Nu a vrut nici să facă plângere scrisă în legătură cu incidentul, de teamă să nu-i prelungească timpul până la liberare. În aceeași cameră, martor la incidentul de cu o zi în urmă, un alt tânăr de la Tichilești, afirmă că agenții i-ar fi dat cu un scaun în cap și i-ar fi spart capul, pe motiv că nu voia să intre în cameră – acesta prezenta urme ale unui traumatism cranian. Nici el nu i-a spus asta medicului. Cei doi erau nemulțumiți că nu fuseseră cazați în aceleași camere cu alți colegi transferați de la Tichilești. Reprezentanții APADOR-CH au solicitat conducerii penitenciarului să verifice afirmațiile celor doi și să-i ducă din nou la medic, pentru rănile pe care afirmă că le au.

– O sinucidere a avut loc în penitenciar în data de 7 martie 2014. E vorba despre un tânăr transferat de la Botoșani, și care s-a sinucis la câteva zile de la aflarea condamnării definitive la 21 de ani de închisoare. Conducerea recunoaște că tânărul spusese de câteva ori că vrea să se sinucidă, dacă va fi condamnat definitiv, că nu rezistă atâta timp închis. Conducerea mai afirmă că i s-a acordat consultanță psihologică și că era supravegheat mai atent și de colegii de cameră. Totuși a reușit să se spânzure în cameră în timpul orei de plimbare a colegilor. APADOR-CH consideră că trebuie luate măsuri pentru evitarea unor situații similare, iar în cazuri în care o persoană prezintă un risc de suicid ridicat sau, cum a fost acest caz, declară că vrea să se sinucidă, aceasta trebuie pusă sub supraveghere sporită și-i trebuie oferită asistență specializată.

Dollores Benezic Cristinel Buzatu