tortura – APADOR-CH

Articole

România, condamnată la CEDO și pentru bătaia în familie

03/10/2017/în Comunicate, Procese CEDO, Slider /de Rasista

Violența împotriva copiilor nu poate fi acceptată nici ca tradiție, nici ca disciplină

București, 4 octombrie 2017

România a fost condamnată ieri la CEDO pentru încălcarea dreptului de a nu fi supus torturii și a dreptului la un proces echitabil din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cazul unui minor pe care autoritățile statului s-au dovedit incapabile să-l apere de agresiunile tatălui său. Cazul D.M.D contra României a ajuns în fața Curții Europene a Drepturilor Omului în 2013, după ce în țară mama copilului se judecase timp de opt ani ca să demonstreze relele tratamente aplicate de tată minorului. Curtea a constatat că autoritățile statului nu au făcut nimic pentru protecția micuțului D.M.D în vârstă de trei ani la data primei reclamații a mamei, că poliția a avut nevoie de patru plângeri ca să ia măsuri, iar justiția română a decis că tatăl nu a fost atât de agresiv cu copilul încât să-i dea o pedeapsă mai mare de un an cu suspendare. Cazul a fost reprezentat la CEDO de APADOR-CH, prin avocatul Nicoleta Popescu.

Justiția din România: „comportamentul nepotrivit ocazional al tatălui nu a fost suficient de sever ca să constituie o infracțiune”

D.M.D s-a născut în 2001, iar părinții lui au divorțat în 2004. Înainte de divorț mama a semnalat agresiunile soțului la un hotline al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului din București. Autoritățile au declarat că au „monitorizat cazul”, copilul fiind inclus într-un program de consiliere psihologică începând din 2004.

În ciuda monitorizării, comportamentul tatălui a continuat, astfel că mama a depus patru plângeri la Poliția București (în martie, aprilie, mai și iunie 2004) și abia la cea de-a cincea poliția a înaintat dosarul către procuror, după ce a audiat mama și mai mulți martori din centrul maternal în care fusese internată cu copilul.

Ancheta procurorului a durat doi ani (2005-2007), timp în care au fost audiați martori și s-a făcut o expertiză, care a demonstrat că minorul a suferit traume din cauza comportamentului agresiv al tatălui.

Pentru că în primă instanță tatăl a negat că și-ar fi bătut fiul, tribunalul l-a achitat, în 2008, motivând: „comportamentul nepotrivit ocazional al tatălui nu a fost suficient de sever ca să constituie o infracțiune”.

În apelul făcut de mamă în 2009, instanța l-a audiat și pe minorul D.M.D, care a declarat că tatăl său l-a lovit, l-a încuiat într-o debara întunecoasă, că a aruncat apă pe el în timp ce dormea, că adesea era agresiv și cu mama lui, cu bunica sau mătușa maternă și că nu vrea să își întâlnească tatăl pentru că îi e frică de el.

Condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare de a doua instanță, tatăl a făcut apel, cerând și o examinare a copilului de către un medic legist. În urma readministrării tuturor probelor, Curtea a constatat că „faptele tatălui nu pot fi considerate pedepse fizice izolate, sau aleatorii pe care părinții le pot administra copiilor lor minori, ci că au fost grave și i-au provocat copilului probleme de atașament”. Pedeapsa pentru tată a fost, totuși, de un an cu suspendare și interzicerea drepturilor părintești pe doi ani.

Ce spune CEDO: violența împotriva copiilor nu poate fi acceptată nici ca tradiție, nici ca disciplină

CEDO a constatat că în acest caz a fost încălcat articolul 3 din Convenția Europeană (nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor inumane și degradante), că autoritățile române nu au luat măsuri pentru protejarea copilului și nici pentru aplicarea unor pedepse suficient de aspre pentru a descuraja agresiunile asupra minorilor. „Nu poate exista compromis în condamnarea violenței împotriva copiilor, fie că este acceptată ca „tradiție”, fie că este deghizată ca „disciplină”.”

Curtea a constatat că ancheta a fost prea lungă și ineficientă, și că durata procedurilor judiciare a fost și ea excesivă. Guvernul român a motivat că durata mare a procedurilor și a procesului s-au datorat grijii de a nu comite vreo eroare judiciară.

România va trebui să-i plătească copilului 10.000 de euro daune morale.

Decizia Curții Europene a avut și câteva opinii concurente, una dintre ele cerând măsuri concrete și mai dure pe care statele sunt obligate să le ia în astfel de situații:

Calvarul reclamantului în instanțele românești a durat între iulie 2004 și noiembrie 2012. Copilul avea 3 ani când a început și aproape unsprezece când a terminat. Toată copilăria i-a fost dominată de procedurile penale. Autoritățile nu au luat nicio măsură în privința primelor patru plângeri penale depuse de mama solicitantului. Odată ce au decis să reacționeze, le-a luat aproape trei ani și jumătate pentru a finaliza ancheta într-un caz de abuz asupra copiilor, iar procedura în ansamblu a durat mai mult de opt ani pe trei niveluri de jurisdicție. Faptul că făptuitorul a fost condamnat în cele din urmă și i sa acordat o pedeapsă cu suspendare de un an de închisoare nu compensează lipsa de diligență în conducerea cazului și nici nu duce la concluzia că ancheta privind acuzațiile de maltratare a unui copil vulnerabil a fost eficace. Statele membre ale Consiliului Europei au o obligație pozitivă de a interzice toate formele de violență împotriva copiilor și de a investiga, de a urmări în justiție și de a pedepsi pe cei responsabili de astfel de violențe. Această pedeapsă ar trebui să fie suficient de severă pentru a acționa ca un factor de descurajare, așa cum prevede ConvențiaConsiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie și de Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului”

Hotărârea CEDO „D.M.D. contra România”

Pentru detalii,

Avocat Nicoleta Popescu,

0733.078.723

CPT, după vizita în România: Condițiile din aresturile poliției rămân mediocre

24/09/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

Comitetul Consiliului Europei pentru Prevenirea Torturii și a tratamentelor inumane sau degradante (CPT) a publicat astăzi raportul asupra vizitei sale în România (din 5-17 iunie 2014). Delegația CPT a vizitat nouă aresturi, patru penitenciare și Spitalul Penitenciarului Rahova – pentru discuții cu arestații preventiv și deținuți – și a avut discuții cu personalul unor spitale de psihiatrie (Săpoca Iași și Centrul neuropsihiatric nr. 2 din București). Membrii CPT s-au întâlnit la București și cu reprezentanții APADOR-CH.

În raport sunt menționate evoluțiile pozitive constatate față de vizita precedentă a CPT (din 2010), ca exemplu de bune practici fiind dat medicul care se ocupă de aresturile din București și raportează ce constată după examinarea arestaților, consemnând inclusiv declarațiile acestora, chiar dacă nu există semne vizibile de violență pe corpurile lor. Totuși, CPT remarcă faptul că în ultimii cinci ani condițiile de detenție din aresturile poliției – care dețin arestații timp de câteva luni – „rămân mediocre, în special în ceea ce privește supraaglomerarea, stare proastă, insalubritate și accesul insuficient la lumină naturală și ventilație.”

În penitenciare, delegația a observat o teamă vizibilă a deținuților de a vorbi cu membrii CPT. Totuși, aceștia au primit numeroase informații despre rele tratamente (în special loviri aplicate deținuților de către mascații din grupurile de intervenții). În raport se spune că agresiunile au existat mai ales la deținuții de la regimul de maxima securitate sau închis, din închisorile Arad și Oradea. Delegația a avut acces și la dovezi medicale ale acestor agresiuni.

CPT se declară de acord cu existența grupelor de intervenție, dar menționează în raport că nu ar trebui ca ele să fie folosite ca substitut pentru lipsa cronică de personal de supraveghere. În plus, intervențiile acestor „mascați” ar trebui să fie mai bine reglementate, pentru prevenirea abuzurilor.

Și în penitenciare, CPT a constatat un grad mare de supraaglomerare, cu maximum 2m² de spațiu de persoană (în penitenciarul de femei Târgșor de exemplu), supraaglomerare agravată și de faptul că deținuții petrec în camere între 20 și 22 de ore pe zi. Raportul CPT recomandă creșterea numărului de penitenciare, a personalului medical alocat și implicarea deținuților în activități socio-educative și muncă, la regimurile de maximă securitate și închis

Raportul CPT face referire și la cazul Gabriel Dumitrache, mort în secția 10 de Poliție București, cerând autorităților române să informeze Comitetul despre mersul acțiunii în justiție împotriva polițistului acuzat că l-a omorât pe Dumitrache. CPT cere totodată autorităților să ia și măsuri disciplinare administrative la adresa polițiștilor, indiferent de mersul anchetei penale.

În același raport CPT a mai făcut recomandări cu privire la procedurile derulate în cazul examenelor medicale aplicate deținuților – să se facă cu respectarea confidențialității (nu în prezența unui polițist), dosarul medical să conțină un formular special pentru traume și să fie eliminată declarația pe care arestatul este obligat să o semneze, prin care îl exonerează pe polițist de răspunderea pentru un abuz.

APADOR-CH constată că raportul CPT conține fapte și situații semnalate de ani de zile de asociație, despre supraaglomerare și proastele condiții din aresturi. Din păcate, pe plan intern aceste probleme se discută public foarte rar, doar atunci când România mai primește o condamnare la CEDO pentru condițiile de detenție sau când o celebritate arestată se plânge de modul în care a fost tratată în timpul arestului. Drepturile civile sunt un subiect ignorat atât de autorități, cât și de simpli cetățeni, care au scuza că nu și le cunosc – conform studiului sociologic lansat recent de APADOR-CH.

Raportul complet CPT poate fi citit aici.

Cum caută Avocatul Poporului specialiști în prevenirea torturii

12/09/2014/în Comunicate /de Rasista

Un anunț de recrutare postat pe site-ul instituției Avocatului Poporului dă startul angajărilor de specialiști pentru ceea ce va fi primul Mecanism Național pentru Prevenirea Torturii din România. Amintim că după tergiversări cincinale, Guvernul a decis anul acesta să instituie „de urgență” acest mecanism în subordinea Avocatului Poporului. Instituția caută acum specialiștii necesari unei astfel de activități. Totuși, citind intenția de recrutare constatăm că nu pare că-i caută cu seriozitate.

Conform acestui anunț, publicat la data de 31 iulie 2014, este suficient să cunoști legea de funcționare a Avocatului Poporului și deja poți fi un specialist în prevenirea torturii. Bibliografia necesară concursului nu face vreo mențiune legată de cunoașterea Convenției împotriva torturii și a Protocolului opțional la aceasta (OPCAT).

APADOR-CH solicită public Avocatului Poporului ca, printre criteriile stabilite pentru cooptarea unor specialiști colaboratori în domeniul privind prevenirea torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, să le includă și pe următoarele două:

– cunoașterea Convenţiei împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la 10 decembrie 1984;

– cunoașterea Protocolului opţional la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (OPCAT), încheiat la 18 decembrie 2002 și ratificat de România prin Legea nr. 109/2009.

APADOR-CH atrage atenția asupra necesității unui grad mai mare de seriozitate și exigență la stabilirea criteriilor de selecție a specialiștilor care vor activa în domeniul privind prevenirea torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.

După 5 ani de tergiversări, Guvernul vrea să impună „de urgență” un Mecanism Național de Prevenire a Torturii

24/06/2014/în Comunicate, Slider /de Rasista

Romania este singura ţară din lume care a cerut cinci ani pentru implementarea unui Mecanism Naţional de Prevenire a Torturii cu adevărat independent. În ciuda termenului asumat, organizaţiile semnatare apreciază că există un risc imens ca și acest obiectiv să nu fie atins. Dacă, totuşi, printr-un hei-rup normativ, Guvernul va legifera într-un mod netransparent în acest domeniu, există riscul ca rezultatul acestui proces să fie un Mecanism Naţional controlat de stat, situaţie în care, la adăpostul său, numărul de încălcări ale drepturilor omului în instituţiile privative de libertate să crească exponenţial, odată cu numărul de procese în care statul român va fi chemat în faţa CEDO.

Conform Comitetului Împotriva Torturii de la Geneva (organism ONU), România este singura ţară din lume care a solicitat două amânări pentru stabilirea unui mecanism independent. Ultimul termen acordat României a fost august 2014 şi marchează cinci ani de la ratificarea de către România a Protocolului Opţional la Convenţia împotriva Torturii (OPCAT). În aceşti cinci ani, Guvernul a tergiversat adoptarea unui act normativ care să pună în practică în mod real angajamentele statului român în ce priveşte combaterea torturii, a refuzat să ţină cont de solicitările societăţii civile şi a rămas încremenit în ideea de a însărcina instituţia Avocatului Poporului cu atribuţiile prevăzute de OPCAT.

În acest moment există două proiecte de acte normative pentru înființarea unui Mecanism Național de Prevenire a Torturii (MNPT). Unul din aceste proiecte a fost inițiat în Senat cu consultarea societății civile și cu un aport semnificativ din partea ONG-urilor interesate. Acest proiect a fost introdus în septembrie 2013 şi constă în înfiinţarea „Consiliului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Torturii” (Plx.423/2013, L118/2014) ca mecanism independent sub control parlamentar.

Totuși, cu mai puţin de două luni înainte de împlinirea termenului stabilit de ONU, guvernul român, a ales ca în şedinţa din 18 iunie 2014 să dea un aviz nefavorabil inițiativei legislative propuse de societatea civilă (Punctul de vedere nr. 7,http://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/18-06-informatie-de-presa-ref-acte-normative-incluse-pe-agenda-sedintei-de-guvern-din-18-iunie-2014).

În același timp Guvernul lucrează la un proiect propriu de înființare a unui MNPT, în subordinea Avocatului Poporului. Aceste demersuri sunt din păcate opace și avem temerea, justificată prin exepriențele anterioare, că se va recurge la adoptarea unei Ordonanțe de Urgență eludându-se astfel consultarea societății civile.

Solicităm Guvernului României să nu adopte o Ordonanţă de Urgenţă privind instituirea Mecanismului Național de Prevenire a Torturii fără consultarea tuturor membrilor societăţii civile, inclusiv pe reprezentanții grupurilor de copii şi adulţi cu dizabilităţi închişi în instituţii de asistenţă socială şi medicală.

România înregistrează deja, de peste zece ani, un număr record de situaţii de tratamente inumane şi degradante în centrele de asistenţă socială şi asistenţă medicală, în aresturi și penitenciare. CRJ și APADOR-CH vizitează inopinat astfel de instituții, documentează cazuri şi sesizează de ani de zile autorităţilor publice responsabile, fără ca situaţia să fi fost îndreptată până în prezent.

În aprilie 2014, prezent la dezbaterea organizată de CRJ pe tema mecanismului independent, Comisarul pentru Drepturile Omului, Nils Muižnieks, declara că: „Reafirm convingerea că România are nevoie de introducerea Mecanismului Naţional de Prevenire, care trebuie iniţiat şi finanţat de către autorităţi, dar implementat ca un organism independent, care să conducă la respectarea Protocolului Opţional la Convenţia Împotriva Torturii şi să vegheze la respectarea Convenţiei pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi”.

Dacă guvernul român va alege să desemneze Avocatul Poporului ca instituție însărcinată cu atribuțiile prevăzute de OPCAT, încălcând obligaţiile asumate, îi adresăm domnului Prim Ministru, Victor Viorel Ponta, următoarele solicitări:

Publicarea ordonanţei de urgenţă cu motivarea urgenţei adoptării acesteia, în condiţiile în care o propunere legislativă aşteaptă un punct de vedere din septembrie 2013;
Costurile înfiinţării mecanismului la Avocatul Poporului, organigrama şi modul în care conducătorul şi membrii acestei instituţii vor răspunde criteriilor de independenţă şi specializare în monitorizarea inopinată;
Cum va realiza mecanismul Avocatului Poporului vizite inopinate în scopul prevenirii în paralel cu soluţionarea de plângeri, ştiut fiind că acesta reacţionează la petiţii, neavând o atitudine proactivă, preventivă.

Înfiinţarea de către Guvernul României a unui Mecanism Naţional de Prevenire a Torturii trebuie să fie rezultatul unui proces transparent şi incluziv care să conducă la stabilitarea unui organism independent, capabil să viziteze inopinat toate locurile privative de libertate în care se află copii, tineri şi adulţi cu sau fără dizabilităţi, convingând autorităţile statului să respecte pe deplin obligaţiile asumate de România în materia drepturilor omului.

În ultimii ani, numărul condamnărilor privind relele tratamente aplicate persoanelor aflate în instituţiile româneşti privative de libertate este în continuă creştere. Un mecanism independent de monitorizare inopinată ar forţa autorităţile statului din România să se conformeze cu normele internaţionale asumate prin ratificarea unor tratate internaţionale din materia respectării drepturilor omului.

Semnează:

Centrul de Resurse Juridice

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile

Fundaţia Estuar

Asociaţia Pro ACT Suport

Centrul Euroregional Pentru Iniţiative Publice (ECPI)

Asociaţia ACCEPT

Institutul pentru Politici Publice

Asociația Ceva de Spus

Centrul de Investigaţii Media

Fundația Motivation România

Autism România

Prison Fellowship Romania

Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România

Dizabnet – Reteaua prestatorilor de servicii pentru persoane cu dizabilitati

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi

Coaliţia O Singură Voce pentru Dizabilitate

Asociația ”Napsugár az esőben”

Asociatia Aripi

Asociația Umanitară Carmen

Asociatia Ceva de Spus

Asociația de sprijin a copiilor handicapați fizic România filiala Argeș

Asociatia Don Orione

Asociația Filantropia Ortodoxă Alba Iulia

Asociația Filantropia Ortodoxă Alba Iulia – Centrul Sf Meletie

Asociaţia Handicapaţilor Fizici Miercurea Ciuc

Asociația Hans Spalinger Simeria

Asociația județeană pt Șanse Egale ”Condorul” Galați

Asociatia Nationala a Interpretilor Autorizati in Limbaj Mimico-Gestual

Asociatia Nevazatorilor din Romania – filiala Brasov

Asociatia Nevazatorilor din Romania – filiala interjudeteana Constanta-Tulcea

Asociatia Persoanelor cu Handicap „Sporting Club” Galati

Asociația Persoanelor cu Handicap din Oltenia

Asociatia Phoenix Carita si Fundatia Phoenix Carita Bicaz

Asociatia Phoenix Speranta Mediaş

Asociaţia Prader Willi România

Asociația RESTART

Asociaţia Română pt persoane cu handicap Mental „ARPEHAM” Mediaş

Asociația Szentkirályi Stephanie Egyesület

Asociaţia Tinerilor Liberi Bistriţa / Fundația pentru Tineret Bistrița

Asociația Vincero

Associatione Universitaria per la Cooperzione Internationale (AUCI)

Autism Romania

Fundația pentru Dezvoltare Locală Speranța

Federația Paritate România PARRO

Fundatia „INGINERII SPERANTEI”

Fundatia ADV Romania

Fundatia Crestina Diakonia

Fundaţia Estuar Cluj

Fundația Împreună

Fundația Orban Odorheiu Secuiesc

Fundaţia Pentru Voi Timişoara

Fundaţia Ruhama Oradea

Fundația Sf. Dimitrie

Hospice Casa Speranței

Organizatia Caritas Alba Iulia asistența socială

Organizatia Caritas Catolica Oradea

Organizatia Caritas Catolica Zalau

Organizatia Caritas Eparhial Greco-Catolic Bistrița

Organizatia pentru Copii si Adulti cu Nevoi Speciale „Trebuie” – filiala Fetesti

Organizatia Suedeza pentru Ajutor Umanitar Individual

Societatea Romana Speranta Timişoara

ASCOTID

Asociaţia Benone

Asociația ELI

Asociaţia HIFA România – Ajutor pentru toti

Asociaţia Persoanelor cu Dizabilităţi Locomotorii din Judeţul Mureş

Asociația pt o Viață de Succes

Asociaţia Rază de Soare

Fundaţia Alături de Voi

Fundatia Alpha Transilvana

Fundația Creștină RHEMA

Fundaţia Mâini Dibace

Fundaţia Rheum Care

România, condamnată din nou pentru condițiile din închisori

02/04/2014/în Comunicate, Procese CEDO /de Rasista

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronunţat ieri, 1 aprilie 2014, în cauza Rădulescu c. României (32800/012) şi a condamnat statul român pentru că i-a încălcat cetățeanului Aurel Rădulescu dreptului de a nu fi supus unui tratament degradant. Reclamantul a fost susţinut în demersurile sale de APADOR-CH.

Rădulescu s-a plâns Curţii Europene de condiţiile de detenție din penitenciarele Rahova si Jilava, precum și cele din Sectia 15 Politie din București. Curtea a constatat că plângerile reclamantului – referitoare la supraaglomerarea din penitenciar și la lipsa condițiilor de igienă – sunt confirmate şi de raportul Comitetului pentru Prevenirea Torturii (CPT), dar și de Rapoarte privind condițiile de detenție realizate de APADOR-CH în urma vizitelor de monitorizare în aresturi și penitenciare.

Curtea Europeană a constatat că reclamantul a fost supus unui tratament degradant, în urma suferinţei ce i-a fost cauzată de condiţiile de deţinere din penitenciar, în consecinţă a admis că a existat o încălcare a articolului 3 al Convenţiei europene privind drepturile omului.

Textul integral al hotărârii este disponibil pe site-ul www.echr.coe.int.

Pentru detalii: Nicoleta Popescu- avocat APADOR-CH, telefon 0733.078.723

(Aurel Rădulescu, foto Mediafax)

Armonizarea cadrului legal intern privind tortura și tratamentele inumane cu prevederile ONU

16/01/2014/în Finalizate /de Rasista

Scopul proiectului este identificarea, documentarea și raportarea cazurilor de abuz împotriva persoanelor în timpul intervențiilor poliției/jandarmeriei și acordarea de suport victimelor pentru a iniția demersurile legale împotriva abuzatorilor.
În cadrul proiectului se urmărește și monitorizarea condițiilor de detenție și susținerea persoanelor care se plâng de condițiile de detenție pentru a se adresa CEDO.
Scopul final al proiectului este determinarea autorităților publice de a îmbunătăți condițiile de detenție pentru a se evita orice formă de tortură.

Proiectul este finanțat prin United Nations Voluntary Fund for Victims of Torture.

Mecanismul Național pentru Prevenirea Torturii, după șase ani de discuții încă nu ne-am lămurit cum să-l facem

01/10/2013/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Matthew Pringle ne explică cum funcționează mecanismele altor state

Mecanismul Național pentru Prevenirea Torturii (MNPT) în România, mai exact lipsa lui, a fost motivul care i-a reunit ieri la București pe reprezentanții statului român și pe cei ai organizațiilor internaționale în fața cărora România s-a angajat, în 2009, că îl va înființa.

Mari Amos, reprezentant al Subcomitetului ONU pentru Prevenirea Torturii, și Matthew Pringle, responsabil pentru Europa și Asia în cadrul Asociației pentru Prevenirea Torturii, au participat la conferința organizată de APADOR-CH în încheierea proiectului „Mai există tortură în România?”, derulat în ultimul an.

România se chinuie de patru ani să înființeze acest MNPT la care s-a angajat în urma ratificării OPCAT – Protocolului Opţional la Convenţia Împotriva Torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptat la New York la 18 decembrie 2002. Mecanismul, prin reprezentanții săi, ar urma să facă vizite periodic în diversele spații de deținere din România și să monitorizeze astfel respectarea drepturilor omului în acele locuri.

Inițial România a cerut trei ani ca să-și îndeplinească această datorie, în loc de termenul uzual de doi ani. Acest termen a fost depășit în 2012, iar statul român a cerut și primit o nouă amânare. Comisia împotriva Torturii (CAT) a ONU a acceptat ca nou termen luna noiembrie 2014, iar Mecanismul Național ar trebui să funcționeze până la această dată. Ca să ne încadrăm în acest ultim termen ar fi trebuit ca azi să avem deja depus în Parlament un proiect de lege.

Suntem singurul stat din lume care a cerut două amânări

Deși suntem singurul stat din lume care a cerut două amânări succesive pentru implementarea mecanismului, nici în ceasul al 12-lea nu dăm semne că ne vom achita de datorie. Încă din 2010 existau în lucru două variante posibile pentru MNPT:

– una în care mecanismul ar fi fost înființat ca instituție de sine stătătoare, sub control Parlamentar;

– una în care mecanismul ar fi încorporat în Instituția Avocatul Poporului, având însă buget și personal separate.

Azi, după trei ani, opțiunea între cele două variante nu a fost făcută, Guvernul având în lucru un proiect de lege de modificare a legii ce reglementează instituția Avocatului Poporului iar Parlamentul având în analiză un proiect de lege de instituire a MNPT ca organism nou sub control parlamentar.

Mari Amos a discutat despre modelul MNPT ca entitate separată

Atât Mari Amos cât și Matthew Pringle au prezentat câteva modele de astfel de instituții existente în alte țări, subliniind că ambele variante sunt posibile, fiecare țară având libertatea de a implementa ce fel de mecanism dorește, numai s-o facă.

Au fost prezentate modele de bună practică chiar în vecinătatea noastră, în țări ca Serbia sau Bulgaria, dar și modelul german, austriac și francez.

Conform explicațiilor lui Mari Amos, minimul de atribuţii pe care OPCAT îl impune statelor care au ratificat acest act internațional vizează:

– examinarea în mod regulat a tratamentului aplicat persoanelor private de libertate în locurile de detenţie;

– formularea unor recomandări către autorităţile competente, în vederea îmbunătăţirii tratamentului şi condiţiilor de viață ale persoanelor private de libertate, a prevenirii torturii şi pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;

– formularea unor propuneri şi observaţii privind legislaţia existentă sau proiectele legislative.

Matthew Pringle:

[quote]acum șase ani am participat la conferința la care se discuta pentru prima dată înființarea MNPT în România. Dacă voi veni peste șase ani aici sigur veți avea un MNPT înființat, nu?[/quote]

În încheierea întâlnirii s-au făcut promisiuni de accelerare a procesului de adoptare a legii. Alina Ion, reprezentanta Ministerului Justiției la discuții, a declarat că va colabora îndeaproape cu Instituția Avocatului Poporului astfel încât să propună Guvernului „într-un timp cât mai scurt” un proiect pentru înființarea MNPT. Eugen Dinu, consilier la Avocatul Poporului, a confirmat și el disponibilitatea instituției pentru a îngloba noua structură pentru monitorizarea drepturilor omului.

Matthew Pringle, într-o notă optimistă, a încheiat evenimentul amintind că: „acum șase ani am participat la conferința la care se discuta pentru prima dată înființarea MNPT în România. Dacă voi veni peste șase ani aici sigur veți avea un MNPT înființat, nu?”.

Mai există tortură în România?

20/08/2013/în Finalizate /de Rasista

Prevenirea încălcării drepturilor omului în locurile de deţinere din România – un proiect derulat de APADOR-CH în 2013

Ce-și propune proiectul

Înfiinţarea unui Mecanism Naţional de Prevenire (MNP) a Torturii în spațiile de deținere

Este o obligaţie pe care România şi-a asumat-o încă din 2009, în urma ratificării OPCAT – Protocolului Opţional la Convenţia Împotriva Torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptat la New York la 18 decembrie 2002.
Mecanismul, prin reprezentanții săi, ar urma să facă vizite periodic în diversele spații de deținere din România și să monitorizeze astfel respectarea drepturilor omului în acele locuri.

În 2009, prin legea de ratificare a OPCAT, termenul pentru înfiinţarea şi funcţionarea mecanismului a fost stabilit pentru 14 iulie 2012. România a cerut trei ani ca să-și îndeplinească această datorie, în loc de termenul uzual de doi ani. Acest termen a fost depășit, iar statul român a cerut și primit o nouă amânare. Comisia împotriva Torturii (CAT) a ONU a acceptat ca nou termen luna noiembrie 2014, iar Mecanismul Național ar trebui să funcționeze până la această dată.

În prezent un comitet de lucru interministerial lucrează la elaborarea unei legi pentru înființarea MNP. În acest proiect, Mecanismul Naţional de Prevenire a Torturii este inclus printre responsabilităţile Avocatului Poporului.

Minimul de atribuţii pe care OPCAT îl impune statelor care au ratificat acest act internațional vizează:

examinarea în mod regulat a tratamentului aplicat persoanelor private de libertate în locurile de detenţie
formularea unor recomandări către autorităţile competente, în vederea îmbunătăţirii tratamentului şi condiţiilor de viață ale persoanelor private de libertate, a prevenirii torturii şi pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante
formularea unor propuneri şi observaţii privind legislaţia existentă sau proiectele legislative

Structura mecanismului național:

Conform discuțiilor purtate pe marginea proiectului de lege, MNP va fi format din specialiști în diverse domenii, pentru a căror numire pot fi consultate diversele organizații profesionale. Mecanismul trebuie să fie o structură independentă și transparentă.
Protocolul presupune că membrii MNP vor face vizite regulate în spațiile de deținere și vor verifica respectarea drepturilor omului. Vizitele vor fi urmate de rapoarte cu recomandări către autorități.

Cererile APADOR-CH:

independența membrilor MNP
propunerea lor de către organizațiile profesionale și Avocatul Poporului: membrii MNP să fie selectaţi de o comisie independentă condusă de Avocatul Poporului; această comisie ar putea fi constituită din reprezentanţi ai instituţiilor implicate, reprezentanţi ai asociaţiilor şi organismelor profesionale (Colegiul medicilor, Colegiul psihologilor, Uniunea Naţională a Barourilor) precum şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale active în domeniu
vizitele să fie neanunțate, chiar dacă pot fi planificate ca număr și periodicitate

De ce e nevoie de monitorizarea spațiilor de detenție?

Statul român a pierdut peste 600.000 de euro în procese câştigate de deţinuţi la CEDO numai în ultimul deceniu.
Aceștia au reclamat diverse neajunsuri, de la rele tratamente în penitenciar, până la condițiile improprii de deținere, spații inadecvate, igienă precară sau mâncare de proastă calitate. Respectarea drepturilor omului în spațiile de deținere este o datorie legală a statului, dar și o garanție a faptului că bugetul public nu va mai fi grevat de astfel de cheltuieli (daune morale și/sau materiale) ce pot fi preîntâmpinate.

Unul dintre procesele câștigate recent de un deținut împotriva României la CEDO a fost „Cucu c. României (22362/06)”. Reclamantul, susţinut în demersurile sale de APADOR-CH, s-a plâns Curţii Europene de condiţiile de deţinere din penitenciarele Jilava şi Giurgiu. CEDO a condamnat statul român pentru încălcarea articolului 3 al Convenţiei – dreptul de a nu fi supus unui tratament degradant – precum şi a dreptului de a vota, protejat de articolul 3 Protocolul nr. 1 al Convenţiei.
Curtea a constatat că supraaglomerarea din penitenciare, existenţa unei igiene precare şi a condiţiilor generale de deţinere din aceste penitenciare, au reprezentat pentru reclamant un tratament inuman şi degradant.

Anterior cazului Cucu, Curtea Europeană s-a pronunţat în temeiul articolului 46 al Convenţiei Europene în cazul Iacov Stanciu c. României, cu privire la măsuri generale pe care România va trebui să le aplice pentru a remedia situaţia din locurile de deținere.

Conform unei declarații făcute în 2012 de directorul de la acea vreme al Administrației Naţionale a Penitenciarelor, Ioan Băla, citat de Mediafax, în ultimii 11 ani, România a pierdut peste 600.000 de euro în 57 de procese câştigate de deţinuţi la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Procesele intentate de deţinuţi la CEDO au vizat, în principal, condiţiile de detenţie: supraaglomerarea din penitenciare, lipsa serviciilor medicale adecvate şi agresivitatea din partea personalului.

Cele mai multe procese se referă la perioada de detenţie anterioară anului 2004, însă supraaglomerarea există și s-a accentuat în penitenciarele din România în ultimii ani.
Numărul deținuților a crescut în ultimii ani, de la 27.000, câți erau în 2010, la aproape 33.000 acum.

Care sunt formele de privare de libertate

Conform definiției date de OPCAT privarea de libertate are un sens mai larg decât perceptia clasică asupra locurilor de detenţie, din penitenciare şi aresturi.
Prin loc de detenţie se înţelege orice loc , în care persoanele sunt private de libertate în baza deciziei unei autorităţi, indiferent de natura acesteia . În acest caz sunt vizate de reglementările protocolului toate acele locuri în care persoanelor le este în mod concret restrânsă libertatea de mişcare sau în care acestea nu se află ca un rezultat exclusiv al propriei voinţe.

România „sărbătorește” prin multiple condamnări la CEDO condițiile proaste din închisori

25/06/2013/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Organizaţia Naţiunilor Unite aniversează în fiecare an la 26 iunie Ziua Internaţională pentru Susţinerea Victimelor Torturii. România a ratificat în 1990 Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, și s-a angajat, din 2009 când a ratificat Protocolul Opţional la Convenţia Împotriva Torturii, că va înființa un Mecanism Național pentru Prevenirea Torturii (MNPT), care ar trebui să monitorizeze condițiile din spațiile de deținere.

Au trecut patru ani de atunci și statul român continuă să fie condamnat la CEDO pentru condițiile proaste din închisori, o problemă devenită deja sistemică după cum au observat judecătorii europeni. În ultimul deceniu, sumele plătite de România ca despăgubiri pentru rele tratamente aplicate deținuților au depășit 600.000 de euro.

Chiar luna trecută statul român a fost obligat să-i plătească 3000 de euro despăgubiri unui fost deținut care a stat 53 de zile în arestul din Craiova (detalii găsiți aici )

Cel mai recent ultimatum acordat României pentru înființarea unui astfel de mecanism a fost la Geneva, la întrunirea specială a Comitetului Împotriva Torturii (CAT) din cadrul ONU, din 13 mai 2013. Ne aflăm deja în al doilea termen acordat de CAT pentru instituirea Mecanismului Național pentru Prevenirea Torturii (MNPT), după ce în 2009 am obținut o amânare de trei ani. Anul trecut, când primul termen a expirat, am mai cerut și primit o prelungire de doi ani. MNPT ar trebui să existe și să funcționeze până în noiembrie 2014. De aceea, reprezentanții CAT s-au arătat îngrijorați de lipsa de acțiune a României chiar și în acest al doilea termen, pentru că până la această dată Guvernul ar fi trebuit deja să prezinte CAT un calendar de acțiuni pe care le întreprinde pentru atingerea obiectivului la termen.

În lipsa mecanismului național, una din puţinele organizații independente care monitorizează condițiile din închisori și respectarea drepturilor omului este APADOR-CH. Din rapoartele făcute publice de reprezentanții organizației după fiecare vizită reiese că în continuare condițiile din închisorile românești încalcă drepturile fundamentale și pot constitui suficiente temeiuri pentru alte condamnări ale României la CEDO.

Principalele aspecte avute în vedere de Curtea Europeană în procesele de până acum au fost cele referitoare la supraaglomerare, la precaritatea condiţiilor de igienă sau la lipsa unor îngrijiri medicale adecvate. Curtea Europeană analizează caracterul sistemic al problemei condiţiilor de deţinere din penitenciarele româneşti în eventualitatea demarării unei proceduri-pilot împotriva României. APADOR-CH a acţionat ca terţ intervenient în această procedură în cazurile Sasu c. României şi Stanciu c. României, argumentând în favoarea demarării procedurii-pilot că problemele legate de condiţiile de detenţie în penitenciare sunt cvasigenerale şi structurale şi că, trăind în acele condiţii, deţinuţii sunt victime ale unor rele tratamente. În prezent România se confruntă cu o supraaglomerare cronică a penitenciarelor, dat fiind că numărul deținuților a ajuns în ultimii ani de la 27.000 la peste 33.000 în prezent.

Dacă ar fi funcțional, mecanismul național ar presupune o monitorizare susținută a spaţiilor privative de libertate și a tratamentului aplicat persoanelor deținute, în scopul prevenirii torturii. MNPT va avea competenţe de monitorizare nu doar în penitenciare, ci în orice loc în care se află o persoană privată de libertate în sensul definit în art. 4 al Protocolului OPCAT – spitale de psihiatrie, centre pentru minori, aresturi, sedii ale jandarmilor, centre pentru străini și chiar dube ale poliției și jandarmeriei.

Dată fiind cronicizarea condițiilor proaste din închisori, pe fondul supraaglomerării acestora, și pentru preîntâmpinarea altor condamnări la CEDO, APADOR-CH solicită autorităților române să acorde atenţia cuvenită prevenirii oricăror forme de tortură şi, în acest sens, să urgenteze demersurile pentru instituirea unui mecanism naţional eficient de prevenire a torturii.

Cum s-a dus România nepregătită la ONU și a mințit că va lupta „cel mai bine” împotriva torturii

21/05/2013/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Proaspăt numitul șef peste penitenciarele din România, Cătălin Bejan, a fost trimis să reprezinte Guvernul la Geneva, la întrunirea specială a Comitetului Împotriva Torturii (CAT) din cadrul ONU, din data de 13 mai 2013. El ar fi trebuit să prezinte în fața CAT un plan concret de măsuri întreprinse de România pentru implementarea Mecanismului Național de Prevenire a Torturii – datorie la care țara noastră s-a angajat încă din 2009, dar pentru care nici până azi nu a făcut vreun demers concret.

În loc de planul de măsuri, Bejan s-a prezentat în fața CAT susținând verbal – nu a avut niciun discurs scris – că România va avea „cel mai bun mecanism din Europa împotriva torturii”, dar că mai durează un pic până va fi pus în practică.

La întrebările insistente ale comisarilor CAT privind motivele pentru care nici de data asta nu ne-am făcut temele, Bejan a dat vina pe numeroasele schimbări politice și pe criză. Dar a dat ca sigură luna septembrie 2013 pentru trecerea prin Parlament a legii de constituire a mecanismului.

De cinci ani nu reușim să facem o lege

România se află deja în al doilea termen acordat de CAT pentru instituirea Mecanismului Național pentru Prevenirea Torturii (MNPT), după ce în 2009 am obținut o amânare de trei ani, iar anul trecut când primul termen a expirat am mai cerut și primit o prelungire de doi ani. MNPT ar trebui să existe și să funcționeze până în noiembrie 2014. De aceea, reprezentanții CAT s-au arătat îngrijorați de lipsa de acțiune a României chiar și în acest al doilea termen, pentru că până la această dată Guvernul ar fi trebuit deja să prezinte CAT un calendar de acțiuni pe care le întreprinde pentru atingerea obiectivului la termen.

Trimiterea la Geneva, în acest context și complet nepregătit, a șefului penitenciarelor a fost o gafă a executivului. Era rolul Ministerului Justiției sau al Ministerului de Externe să trimită un reprezentant la această sesiune special dedicată audierii României de către comisarii CAT.

Realitatea care a stat la baza tergiversării constituirii MNPT este însă alta. Numeroasele schimbări politice prin care a trecut România anul trecut au afectat și structurile celor două ministere amintite, astfel că au dispărut din schemă sau au fost schimbați și funcționarii care știau despre ce e vorba în chestiunea MNPT și care lucraseră anterior la un proiect de lege pentru implementarea lui. Iar acum e greu de estimat dacă există măcar în lucru un proiect al legii pentru care domnul Bejan s-a angajat în fața CAT că va fi și trecută prin Parlament până în septembrie 2013.

Guvernul primește un ultimatum de șase săptămâni

În punctul de vedere remis CAT la Geneva, APADOR-CH a explicat că în ciuda ratificării Protocolului Opţional la Convenţia Împotriva Torturii și în pofida semnalelor din partea societății civile, România nu a făcut vreun pas în direcția introducerii în cadrul legal a garanțiilor privind respectarea drepturilor fundamentale pentru persoanele private de libertate. Dimpotrivă, un proiect de lege care introducea astfel de garanții în legile de funcționare ale poliției și jandarmeriei a fost respins de Guvern care a transmis Parlamentului avizul său negativ în octombrie 2012, astfel încât Parlamentul a respins propunerea de lege.

APADOR-CH a cerut ca România să ia toate măsurile legale pentru a garanta respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor private de libertate și pentru înființarea unui mecanism transparent de monitorizare a condițiilor din spațiile de detenție.

Raportorul pentru România din partea Consiliului Europei a declarat cu aceeași ocazie că va acorda tot sprijinul necesar României pentru implementarea MNPT, dar ar trebui ca măcar să ne demonstrăm bunele intenții elaborând un plan de lucru pe care să-l prezentăm CAT.

În final Guvernul României a fost somat de președintele CAT, Claudio Grossman, să elaboreze un astfel de plan concret de măsuri în cel mult șase săptămâni – adică până la finele lunii iunie. Citiți mai multe în comunicatul CAT.

De ce ne trebuie un Mecanism Național de Prevenire a Torturii

Statul român a pierdut peste 600.000 de euro în urma proceselor la CEDO prin care unii deținuți s-au plâns de condițiile improprii de detenție http://www.apador.org/blog/campanii/mai-exista-tortura-in-romania/de-ce-e-nevoie-de-monitorizarea-spatiilor-de-detentie/) Un Mecanism Național pentru Prevenirea Torturii are rolul de a monitoriza permament situația respectării drepturilor fundamentale în spațiile de detenție și, deci, de a preveni pe viitor atât încălcări ale acestor drepturi cât și condamnări ale României la CEDO.

Mai multe informații despre rolul și componența MNPT găsiți pe blogul APADOR-CH – http://www.apador.org/blog/