Buna guvernare – Pagina 4

Principiul proiecției pe verticală a disprețului față de lege și public în Poliția Română

10/06/2024/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

De ce se supără poliția când o întrebi dacă are proceduri interne de raportare a ilegalităților

O solicitare de informații publice, cu întrebări clare și simple, despre ce fel de proceduri interne are Poliția Română ca să gestioneze eventualele avertizări de integritate, a stârnit enervarea polițistului responsabil cu răspunsurile în instituția de la București, urmată de o avalanșă de răspunsuri țâfnoase copy-paste de la celelalte inspectorate județene, cu foarte mici excepții păstrând chiar și aceeași greșeală gramaticală făcută de colegul de la centru.

Concret, APADOR-CH a întrebat IGPR, în octombrie 2023, dacă poliția a stabilit o procedură internă de raportare pentru avertizorii de integritate. Conform legii avertizorilor (Legea nr. 361/2022), instituțiile publice și firmele private sunt obligate să aibă astfel de proceduri clare, aduse la cunoștința angajaților și afișate pe paginile lor de Internet. Orice angajat ar trebui să știe, la locul lui de muncă, cum poate semnala pe filieră internă eventuale încălcări ale legii, făcute chiar de colegi sau șefi, și trebuie să aibă la dispoziție un canal sigur de raportare, sau mai multe, (telefon, email, chat) pe care le poate folosi inclusiv anonim.

Primul răspuns primit de la IGPR la această cerere – în octombrie 2023 – spunea cu cuvinte meșteșugite (cum ar fi „principiul proiecției verticale” – că procedurile ar fi în lucru.

În aprilie 2024 i-am întrebat din nou, mai clar, dacă totuși au stabilit procedurile alea, când, cine e responsabil cu ele și unde sunt afișate? Firește, am cerut să ne traducă și ce înseamnă acest „principiu al proiecției verticale” din răspunsul precedent.

În luna mai am primit încă un non-răspuns (adică ni s-a răspuns la o singură întrebare din cinci), în care responsabilul cu informațiile publice din IGPR spunea că ar fi avut deja cinci avertizări de integritate, dar au considerat că patru dintre ele nu sunt eligibile, conform prevederilor legale. Un motiv în plus să insistăm cu procedurile alea prevăzute de lege, pentru că era clar că oamenii nu știu cum să raporteze neregulile din instituție, de vreme ce patru din cinci greșiseră procedura.

Nimic despre „principiul proiecției verticale”.

A treia revenire pe același subiect, tot în luna mai 2024, a fost de natură să-l enerveze pe polițistul responsabil cu informațiile publice de la IGPR, care ne-a transmis un răspuns țâfnos, în care spunea pe scurt că Poliția e o instituție responsabilă, capabilă să aplice o lege și s-o interpreteze, că are proceduri, sunt afișate unde trebuie „iar angajaților li s-a adus la cunoștință posibilitățile legale de care beneficiază sau pe care le pot uzita”.

În continuare „principiul proiecției verticale” rămânea învăluit în mister.

Cum între timp transmisesem aceeași solicitare și tuturor celor 41 de Inspectorate Județene de Poliție (pe verticală, dar în jos cum ar veni) plus Direcției de Poliție București, ne-am trezit curând cu 40 de răspunsuri copy-paste după răspunsul țâfnos de la IGPR, majoritatea dintre ele păstrând și dezacordul din final.

Până la data publicării acestui text numai IPJ Prahova nu a răspuns deloc solicitării de informații publice.

Spre onoarea lor gramaticală, au corectat greșeala colegului de la centru doar responsabilii cu informațiile publice din: București, Bihor, Brăila, Buzău, Covasna, Caraș-Severin și Giurgiu.

Singura excepție notabilă de la disprețul polițienesc general și județean a venit de la Brașov. De aici ni s-a răspuns la obiect, adică data la care a fost adoptată procedura internă și adresa de Internet la care se găsește ea. Informații simple care, sperăm, nu dăunează Poliției Române.

Așadar, un singur reprezentant al Poliției Române, domnul Daniel Zontea de la IPJ Brașov, a luat în serios Legea 544/2001 și a respectat-o, în timp ce ceilalți 41 de colegi de-ai lui au preferat să încalce o lege, să asculte orbește de ordinul de la centru, răspunzând la o solicitare legală de informații publice dând copy-paste după disprețul colegului de la IGPR.

Probabil asta înseamnă „principiul proiecției verticale”. Așa se proiectează în poliție disprețul față de public și față de lege.

Nu putem decât să ne imaginăm cum se comportă Poliția Română cu acei polițiști care sesizează și raportează nereguli în sistem, dacă reacționează atât de disprețuitor față de o organizație de drepturile omului care solicită o informație publică legitimă.

Aceasta nu este, de altfel, prima experiență a APADOR-CH cu secretomania Poliției Române. În 2015 i-am cerut manualul de bune practici, în baza căruia erau instruiți polițiștii, cum să se comporte în interacțiunile cu cetățenii. A durat doi ani și a fost nevoie să câștigăm în instanță dreptul consfințit de Legea 544/2001, ca să primim acel manual.

Vom continua să cerem Poliției Române să respecte Legea avertizorilor de integritate și să-și facă proceduri clare, transparente, de raportare internă.

UPDATE 11 iunie 2024 – La a treia solicitare de informații publice, în care am cerut din nou o copie după procedura de raportare și care sunt responsabilii din cadrul instituției, IGPR ne-a transmis un răspuns în care ne anunță că procedura există, dar e secretă – „poate conduce la înregistrarea unor riscuri și vulnerabilități de ordin instituțional, ținând cont de misiunile și specificul activităților Poliției Române” – în schimb au pus până la urmă pe site-ul poliției canalele de raportare. Nu a fost nevoie decât de câteva luni de zile și trei solicitări de informații din partea noastră, pentru ca Poliția română să respecte o lege. Cât de cât.

Trimițând cea de-a treia solicitare de informații publice și către celelalte IPJ-uri, am început să primim, zilele astea, a doua rundă de răspunsuri copy-paste după răspunsul de la centru, cu tot cu formula magic-prețioasă că dacă ar furniza procedura de raportare ar vulneravbiliza instituția: „poate conduce la înregistrarea unor riscuri și vulnerabilități de ordin instituțional, ținând cont de misiunile și specificul activităților Poliției Române”.

Cum este redusă la tăcere presa, cu ajutorul justiției

04/06/2024/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Libertatea de exprimare este limitată în România din cauza daunelor morale mari, cerute de la jurnaliști în instanțe;
România este condamnată la CEDO din cauza asta;
APADOR-CH a propus o modificare a Codului civil pentru limitarea daunelor morale cerute pentru defăimare;
Ministerul Justiției și CSM nu au fost de acord;
Și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei recomandă o limitare a daunelor acordate prin justiție, pentru evitarea autocenzurii în presă;

În cel puțin 20 de procese deschise în România în ultimii ani (2022-2023), jurnaliștilor acuzați de defăimare li s-au cerut daune morale cuprinse între 50.000 și 2 milioane de euro. În cursul judecății sumele au fost reduse de judecători sau procesele au fost respinse ca nefondate, totuși efectul acestora a fost descurajant pentru jurnaliști și a produs autocenzură.

România are deja mai multe condamnări la CEDO pe această temă, adică pentru îngrădirea libertății de exprimare garantată de articolul 10 din Convenție, pe motiv de defăimare. Cauza Ghiulfer Predescu v. Romania (2017) este în continuare una pe care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei nu o consideră închisă, deoarece statul român nu a luat măsurile necesare pentru a se asigura că astfel de cazuri nu se vor repeta.

I se reproșează statului român exact lipsa de predictibilitate a reglementărilor privind stabilirea cuantumului despăgubirilor morale care se acordă în cazurile de defăimare. Din 2017 până acum alte nouă cazuri similare din România au ajuns la CEDO.

Problema – jurnaliști sunt hărțuiți în instanță

Un exemplu recent al riscurilor generate de actualul sistem de reglementare este cazul redacției Context, căreia i-au fost solicitate de către un om de afaceri daune în valoare de 3,4 milioane euro, din care 100.000 de euro pentru „stresul cauzat de investigațiile jurnalistice”, care arătau că statul român a investit 2 milioane de euro, bani europeni, într-un teren de golf care nu a fost realizat niciodată. În urma publicării investigației Context, DNA a deschis un dosar penal pentru a investiga cazul. De asemenea, statul român a câștigat recent un proces în care a cerut recuperarea banilor plătiți pentru construcția terenului de golf.

Un alt caz este al jurnaliștilor de la „Reporter de Iași”, dați în judecată de patronul publicației „Bună ziua Iași” pentru o serie de investigații care arătau legături de afaceri dintre acesta și primăria orașului, investigații care au dus și la deschiderea unei anchete DIICOT. În acest caz au fost cerute daune morale de 100.000 de euro, pentru defăimare.

Desigur că jurnaliștii își vor găsi în cele din urmă dreptatea, dacă nu în țară, măcar la CEDO, însă până atunci vor avea de gestionat stresul de câțiva ani al proceselor în care li se cer daune imense doar pentru că și-au făcut meseria.

O problemă este și cu jurnaliștii care se întâmplă să greșească, folosind cu bună credință informații care se dovedesc ulterior că au fost false. O astfel de situație le poate fi fatală, căci e de ajuns să greșească o dată și să fie condamnați să plătească daune materiale care îi vor falimenta.

Dacă, pentru o greșeală, un ziarist poate fi obligat la daune morale de 100.000 de euro, e evident că el va avea de ales intre autoconservare și practicarea profesiei la standardele normale. Cât de liberă mai este acea presă în care instanța aplică principiul ruletei rusești când acordă despăgubiri morale?

Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei

În aprilie 2024, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a făcut o recomandare statelor UE, menită să contracareze utilizarea unor astfel de procese intimidante, denumite generic „împotriva participării publice”:

Plafonarea daunelor pentru reclamant

Statele membre ar trebui, în limitele posibilităților sistemelor lor juridice naționale, să prevadă plafonarea despăgubirilor, pentru a preveni sancțiunile financiare abuzive sau disproporționate pentru inculpați, care ar avea un efect de descurajare asupra participării lor publice și pentru a evita crearea de stimulente financiare la introducerea unei acțiuni în justiție.

Soluția APADOR-CH – plafonarea daunelor – neagreată de justiția română

Pe plan intern, APADOR-CH a făcut, în ianuarie 2024, o propunere de modificare a Codului civil, astfel încât în cazurile de defăimare, daunele morale să fie plafonate la un număr de salarii medii pe economie, un plafon predictibil, așa cum a cerut și Comitetul de Miniștri.

Din păcate atât Ministerul Justiției cât și CSM, cele două instituții cărora APADOR-CH le-a adresat propunerea, au respins idea, pe motiv că ar îngrădi libertatea de apreciere a judecătorilor, de a decide cuantumul despăgubirilor.

În România, așadar, libertatea de apreciere a judecătorilor reduce libertatea de exprimare a presei, deoarece atunci când știi că ai putea să fii condamnat să plătești daune materiale de zeci de mii de euro e firesc să te autocenzurezi când scrii pe anumite subiecte controversate.

Întrucât nu a avut succes cu autoritățile române, APADOR-CH a transmis astăzi Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei – organism însărcinat cu monitorizarea executării hotărârilor CEDO – o informare cu demersurile făcute în România și a cerut CM să nu închidă cauza Ghiulfer Predescu vs. România întrucât încă mai există pericolul pentru jurnaliști de a fi reduși la tăcere printr-o condamnare pecuniară exorbitantă, pentru defăimare.

Solicitările APADOR-CH către Consiliul de Miniștri:

Să ceară autorităților române să publice un plan de acțiune în grupul de cauze Ghiulfer Predescu vs. România;
Să ceară autorităților române să reconsidere propunerea de modificare a Codului civil, pentru limitarea daunelor morale în cazurile de defăimare;
Să ceară Institutului Național al Magistraturii să actualizeze cursurile pentru judecători, cu un accent pe cazurile de defăimare și încălcarea Articolului 10, privind libertatea de exprimare.

Citește informarea transmisă de APADOR-CH către Comitetul de Miniștri

Propunerea APADOR-CH pentru prevenirea abuzurilor generate de testele antidrog de jucărie, folosite de poliție

23/05/2024/în Articole, Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Cazul cântăreței Xonia – cel mai recent dintr-un șir de testări fals pozitive – arată indiferența totală a statului față de cetățenii care au ghinionul să tragă paiul scurt când se află la volan

Un caz recent, relatat în presă, readuce în discuție relația stat-cetățean, relație care nu prea are șanse să se normalizeze.

Mai concret, problema ridicată este cea a drugtestelor folosite de poliție și a gradului ridicat de eroare al acestora, sub forma rezultatului fals pozitiv.

În cazul unui rezultat pozitiv la examinarea cu drugtestul, conducătorului auto i se reţine permisul de conducere. Se întocmeşte şi dosar penal pentru conducere sub influenţa substanţelor psihoactive. Totodată, conducătorul auto este condus la o unitate medico-legală sau la un spital, unde i se recoltează probe biologice, pentru a se stabili cu certitudine dacă în sângele acestuia există sau nu substanţe psihoactive. Examenul acestor probe biologice nu se face de către spital, ci doar de către unităţile medico-legale autorizate.

În practică, efectuarea analizei probelor biologice şi întocmirea raportului toxicologic de către unităţile medico-legale durează de la mult la foarte mult, de ordinul lunilor sau anilor. Spre exemplu, în cazul cântăreţei Xonia, durata a fost de circa 1 an. Iar rezultatul a fost că substanţele psihoactive nu erau prezente în organism, deşi drugtestul semnalase (fals) prezenţa cocainei în organism.

Până când vine rezultatul de la unitatea medico-legală cu rezultatul negativ, permisul de conducere este reţinut, adică titularul nu mai are dreptul să conducă autovehicule. Deşi nevinovat de consum de substanţe psihoactive, acel conducător auto este împiedicat să conducă luni de zile sau ani, fără niciun temei, în afară de un rezultat fals pozitiv la drugtest. Acest lucru i se poate întâmpla oricui are permis de conducere şi care, în viaţa lui, nu a consumat droguri.

Cu alte cuvinte, drugtestul, care este mai imprecis decât o prognoză meteo pe 6 luni, rata de eroare a rezultatelor fiind pe la 40%, conform relatărilor din presă, este elementul care stă la baza deschiderii unui dosar penal pentru conducere sub influența substanțelor psihoactive și a reținetii permisului de conducere. Spre exemplu, conform publicației Europa Liberă, „Peste 1.000 de români care au fost <prinși> sub influența drogurilor în 2023 nu consumaseră, de fapt, substanțe interzise. Testările rapide pe care Poliția Română le-a făcut au fost confirmate de analizele la sânge în proporție de 62%. De ce apar atât de multe erori?”

Deci, pe baza unui rezultat fals pozitiv în urma testării cu drugtestul, o persoană suferă prejudicii grave: rămâne fără permis de conducere (permisul este deţinut de poliţist) şi i se deschide dosar penal. Dacă acel ghinionist testat este şi persoană publică, prejudiciul de imagine suferit este şi mai mare. Când sunt prezente şi televiziunile, apar întrebările indignate la adresa celui vinovat doar pentru că a dat peste un tester prost: „Regretaţi că v-aţi drogat?”, „De ce vă drogaţi şi conduceţi?”, „Ce exemplu daţi tinerilor?” etc.etc. Că, peste un an, se va stabili că rezultatul testului a fost eronat, intră la şi altele.

Unde mai este prezumţia de nevinovăţie? Unde este respectul faţă de cetăţean, care este abuzat de stat în mod grosolan, trezindu-se într-un labirint kafkian de probleme şi proceduri incorecte şi stupide? Din care nu poate ieşi decât după câteva luni sau ani. Cum poate fi acceptată existenţa unor consecinţe, grave, pentru un cetăţean care rămâne fără permis, se trezeşte cu dosar penal şi este expus oprobriului public pentru nimic, pentru o faptă inexistentă? Cum este protejat cetăţeanul faţă de aceste consecinţe grave şi nemeritate, generate de stat?

Când, după luni sau ani, vine rezultatul de la medico-legal, care e negativ, ce se întâmplă cu genialii care au construit un asemenea mecanism absurd? Nimic, absolut nimic, toţi fluieră discret şi se uită în altă parte. Aia e, ai avut ghinion! Faptul că trusa pentru testare nu diferă prea mult, ca acuratețe, de trusa medicală din setul de jucării „Păpuşa Barbie medic”, e un detaliu minor.

Ar fi ceva de făcut pentru a limita cât mai mult aceste abuzuri vădite ale statului. Dacă nu poate fi îmbunătăţită precizia drugtestelor (chiar nu există unele mai precise sau când creşte precizia, scade comisionul?), măcar ar trebui substanţial scurtată durata efectuării analizelor de către unităţile medico-legale. Acele rapoarte toxicologice întocmite de unităţile medico-legale constituie proba care e luată în seamă pentru finalizarea dosarului penal. Dacă raportul toxicologic este negativ, în acel dosar penal se dispune clasarea, dacă raportul e pozitiv, se ajunge la trimitere în judecată.

Probabil că nici durata efectuării raportului toxicologic nu poate fi scurtată. O să auzim din nou lamentări despre lipsa de personal, de fonduri, de substanţe etc.etc. Păi, se pune întrebarea, dacă statul nu are nici oameni, nici bani şi nici dotări, de ce iniţiază nişte proceduri care îi scapă de sub control şi prejudiciază numeroşi cetăţeni nevinovaţi, cam 40% dintre cei testaţi?

Singura soluţie care ar lăsa şi medico-legalul să tărăgăneze cu lunile sau anii analizele, dar ar împiedica şi ca un cetăţean să fie privat pe nedrept, cu lunile sau anii, de posibilitatea de a conduce un autovehicul, ar fi stabilirea unui termen maxim în care unitatea medico-legală să finalizeze raportul toxicologic. Dacă raportul nu este finalizat în acel termen, permisul ridicat se va restitui, imediat, conducătorului auto. Soluţia este logică, întrucât, până la finalizarea raportului toxicologic nu există o probă certă în sensul că respectivul conducător auto a consumat substanţe psihoactive. Iar suferirea unor restricţii grave într-o perioadă îndelungată, în care nu există certitudine că persoana a comis o faptă ilicită, este pe deplin contrară prezumţiei de nevinovăţie.

Din punct de vedere tehnic, ar fi necesară completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu un nou caz în care permisul de conducere se restituie titularului, și anume în cazul în care unitatea medico-legală nu întocmește în termen de 15 zile de la recoltare raportul privind prezența în organism a substanțelor psihoactive.

Un precedent oarecum similar îl constituie regula aprobării tacite, care operează, în anumite domenii, în relaţia administraţie publică – cetăţean, potrivit căreia dacă o solicitare nu este rezolvată într-un anumit termen, se prezumă că administraţia a fost de acord cu ea. Tot aşa, în cazul analizei medico-legale consecutivă unui drugtest, dacă raportul toxicologic nu este întocmit într-un anumit termen, trebuie să se prezume că nu există justificare pentru reţinerea permisului de conducere.

În acest sens, APADOR-CH a trimis grupurilor parlamentare propunerea de a introduce o nouă literă, (h), la art. 113 al. 1 (articol în care sunt prevăzute cazurile în care permsiul se restituie titularului) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu următorul conținut, textul rezultat fiind:

Articolul 113

(1) Permisul de conducere se restituie titularului:

(…)

„h) dacă instituțiile medico-legale autorizate nu întocmesc, în termen de 15 zile de la recoltare, raportul de analiză a mostrelor biologice privind prezența în organism a substanțelor psihoactive.”

Am ales să trimitem propunerea grupurilor parlamentare, întrucât am observat că Ministerul Justiției pare, în general, destul de reticent la modificări în favoarea cetățenilor. Vom reveni cu reacția parlamentarilor.

Cum a răspuns Direcția Rutieră din MAI la această propunere

O soluție pentru protejarea cetățenilor care dau statul în judecată

16/05/2024/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

O inițiativă legislativă pentru modificarea Codului de procedură civilă, depusă la Senat de un grup de parlamentari ai mai multor partide, ar putea salva de la faliment organizațiile neguvernamentale care se luptă în instanță pentru binele public.

Salutăm această inițiativă, care are la bază propunerea APADOR-CH în acest sens, făcută fără succes Ministerului justiției la începutul acestui an.

Transmitem în același timp senatorilor și o sugestie de completare a proiectului, care să acopere și cazurile în care simplii cetățeni ar iniția procese de interes public și ar putea fi obligați la plata unor cheltuieli de judecată disproporționate.

Conform propunerii înregistrată la Senat, articolul 453 din Legea nr. 134/2010, privind Codul de procedură civilă, ar urma să fie completat cu alte două alineate, în care se prevede că judecătorii vor stabili dacă o acțiune în instanță, deschisă de un ONG, promovează cauze de interes public, și în acest caz vor decide că fiecare parte din proces își va suporta singură cheltuielile de judecată.

APADOR-CH sugerează completarea alineatelor respective prin introducerea între aceste cazuri derogatorii și a simplilor cetățeni, nu numai a ONG-urilor, întrucât și cetățenii pot să deschidă procese împotriva autorităților, în cauze de interes public, cum ar fi cele de urbanism, mediu sau pentru simpla obținere a unor informații publice, conform Legii 544/2001.

Lupta este întotdeauna disproporționată între un cetățean cu resurse financiare limitate și o instituție sau companie care pot dispune de resurse importante pentru apărare. Nu este normal ca, dacă aceşti cetăţeni pierd procesul iniţiat pentru un interes public, să fie supuşi riscului de a fi obligaţi la plata unor cheltuieli de judecată exorbitante, angajate de pârât.

Prin urmare, și pentru a nu exista suspiciunea că noul proiect de modificare a Codului de procedură civilă discriminează, favorizând numai ONG-urile în aceste procese de interes public, APADOR-CH recomandă completarea noului alineat propus prin prezenta iniţiativă legislativă, respectiv completarea alin. 3 al art. 453 din Codul de procedură civilă, cu sintagma „sau persoanele fizice”, astfel că textul rezultat va avea următorul conţinut:

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2), în procesele în care organizaţiile neguvernamentale sau persoanele fizice au calitate procesuală activă, judecătorul stabileşte dacă acţiunea vizează promovarea unor cauze de interes public, caz în care părţile îşi suportă propriile cheltuieli de judecată. În toate cazurile, judecătorii se asigură că organizaţiile neguvernamentale sau persoanele fizice nu vor suporta cheltuieli de judecată disproporţionate, de natură să afecteze activitatea acestora.”

Amintim că soluția propusă de APADOR-CH Ministerului justiției, la începutul acestui an, a fost semnată de peste 20.000 de cetățeni, printr-o petiție Declic, și susținută de mai multe organizații ale societății civile, dar cu toate astea reprezentații executivului au refuzat-o, considerat că o astfel de prevedere ar da puteri prea mari cetățenilor în relația cu instituțiile statului, plătite să lucreze în interes public.

Citește recomandarea transmisă de APADOR-CH la Senat

Cum poți fi condamnat a doua oară pentru aceeași faptă, și fără proces

08/04/2024/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

APADOR-CH a cerut azi Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională în privința Legii 118/2019, cea prin care se înființează registrul agresorilor sexuali. Conform acestei legi, trebuie să figureze în acest registru orice persoană condamnată pentru infracțiuni sexuale, chiar dacă a fost amnistiată sau reabilitată între timp.

Este cazul unui bărbat de 63 de ani care a făcut un viol în tinerețe, în urmă cu 45 de ani. Atunci a ispășit condamnarea pentru fapta sa, între timp a fost eliberat, reabilitat, și-a văzut de viață, și-a întemeiat o familie, are copii și se apropie de pensie. El este înscris acum în registrul abuzatorilor sexuali, obligat să vină la fiecare trei luni la poliție și să anunțe ori de câte ori pleacă din localitate mai mult de două săptămâni. Așa cum spune chiar el, consideră că este din nou condamnat, dar fără proces. Deși a sesizat problema tuturor instituțiilor competente, bărbatul a primit numai ridicări din umeri, toată lumea invocând prevederile noii legi 118/2019.

APADOR-CH consideră că problema stă în articolul 10 din Legea 118/2019, care prevede că:

Grațierea, prescripția executării pedepsei, amnistia sau reabilitarea intervenită cu privire la persoanele fizice înscrise în Registru nu conduc la scoaterea acestora din evidența Registrului.”

Asta contravine Codului penal, care spune că amnistia sau reabilitarea înlătură toate consecințele condamnării, inclusiv decăderi, interdicții, incapacități. Cu alte cuvinte, cel amnistiat sau reabilitat ar trebui să beneficieze de un tratament similar celui pe care îl au persoanele care nu au comis vreo infracțiune. Drept urmare, nu ar trebui să fie înscris în niciun registru al celor condamnați pentru vreo infracțiune.

Același articol 10 al. 2 din Legea 118/2019 spune că în cazul unei condamnări definitive, scoaterea din registru se face doar după ce au trecut 20 de ani de la data înscrierii, dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 5 ani sau la împlinirea vârstei de 85 de ani, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 5 ani.

Așadar, în cazul amintit, bărbatul mai are de „ispășit” încă 20 de ani de aici încolo, o „pedeapsă complementară” apărută din senin, care îl obligă să facă vizite periodice la poliție și să fie monitorizat acasă de organele legii, deși în cazul lui a intervenit reabilitarea și are cazierul curat.

APADOR-CH a cerut Avocatului poporului să sesizeze Curtea Constituțională pentru neconstituționalitatea prevederii din Legea 118/2019 care permite ca si cei amnisitiați sau reabilitați să fie înscriși în Registru.

O astfel de prevedere încalcă art. 152 și art. 169 din Codul penal, în care se prevede că singura excepție de la efectele amnisitiei sau reabilitării o reprezintă măsurile de siguranță (prevăzute în art. 108 Cod penal), măsuri printre care nu este menționată și înscrierea în Registrul prevăzut de Legea nr. 118/2019.

Considerăm că este încălcat astfel art. 16 al. 1 din Constituție, prin supunerea celor amnistiați sau reabilitați unui regim restrictiv de drepturi discriminatoriu față de restul persoanelor.

Citiți sesizarea adresată Avocatului poporului

AVP consideră că registrul violatorilor e o simplă listă, fără urmări juridice

În răspunsul transmis APADOR-CH la această sesizare, Avocatul Poporului susține că înscrierea în registrul violatorilor este doar „o măsură administrativă cu caracter preventiv, care nu atrage vreo răspundere juridică”, deoarece registrul ar fi o simplă evidență centralizată a persoanelor care au săvrâșit înfracțiunile prevăzute de lege.

APADOR-CH consideră șocantă această afirmație și vădit incorectă, întrucât înscrierea în registru creează obligații juridice pentru cei înscriși (prezentarea periodică la poliție, anunțarea prealabilă a unor deplasări etc), iar încălcarea acestor obligații atrage răspunderea juridică a persoanei, întrucât încălcarea obligațiilor constituie infracțiune pedepsită cu maximum 2 ani închisoare (art. 21 din lege).

AVP nu va sesiza CCR înrucât aceasta este deja sesizată în câteva dosare, pentru a se pronunța asupra constituționalității articolelor 1-26 din Legea 118/2019. În plus, Avocatul Poporului consideră că oricine se consideră lezat în drepturi de „conduita organelor statului implicate în aplicarea legii” se poate adresa unui avocat înscris în barou, pentru îndrumare.

APADOR-CH va urmări cum se va pronunțat CCR în aceste cazuri individuale pe Legea 118/2019.

Citiți răspunsul AVP la sesizarea APADOR-CH

Ce ni se mai pregătește: duetul președinte – premier ne poate băga în război, MApN ne ia cu arcanul la oaste

04/04/2024/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH a transmis câteva propuneri de clarificare a proiectului de lege privind apărarea națională; Sunt cel puțin trei probleme: posibilitatea reinstituirii stagiul militar obligatoriu, excluderea Parlamentului din decizia de intrare în război a țării și lipsa unei defintii legale a „amenințărilor hibride”

Ministerul Apărării Naționale (MApN) a pus în dezbatere publică un proiect de lege pentru apărarea patriei. APADOR-CH a identificat în acest text cel puțin trei probleme, care se cer clarificate:

Intrăm în război fără să știm de ce – Noțiunea de „amenințări hibride” nu este definită în lege (la art. 4 alin. 3 din proiect), deși acest soi de amenințări permit Parlamentului să angajeze capabilităţi militare şi nonmilitare pe teritoriul ţării sau în afara ţării. Adică să ne bage în război. Pe site-ul MApN există o trimitere către o descriere a acestui termen, de pe site-ul Comisiei Europene, însă o țară nu poate fi băgată în război pe baza unui link, ci pe baza unor definiții clare prevăute de lege, de care parlamentarii să țină cont atunci când decid dacă ne bagă în război sau nu. Pentru a implica ţara în război, este necesar ca Parlamentul să cunoască în mod foarte clar, să aibă reprezentarea corectă şi completă a ceea ce înseamnă „ameninţarea hibridă” pe care doreşte să o anihileze, chiar cu riscul declanşării unui război;
Președintele și premierul ne pot băga în război fără acordul Parlamentului – Art.4 alin. 4 permite ca două persoane, prim-ministrul şi preşedintele ţării, să angajze ţara într-un război, deşi, potrivit Constituţiei, doar Parlamentul poate decide intrarea într-un război. Redactarea neclară a alin. 4 permite preşedintelui să dispună orice „măsuri necesare”, adică şi măsuri care pot fi calificate ca acte de agresiune (intervenţii armate împotriva/pe teritoriul altei ţări), dacă le consideră necesare pentru protecţia cetăţenilor români dintr-o ţară străină. Această atribuţie ar trebui să revină exclusiv Parlamentului, nu preşedintelui, deoarece potrivit art. 65 din Constituie, numai Parlamentul poate declara starea de război. Ca atare, la art. 4 alin. 4 din proiect ar trebui înlocuită sintagma „Preşedintele României” cu „Parlamentul României”.
Armata obligatorie se întoarce. Pe șest – Art. 28 lit. d din proiect prevede că Ministerul Apărării Naţionale „organizează, cu caracter permanent, pregătirea populaţiei pentru apărare…”. Modul ambiguu în care este redactată această atribuţie nu exclude posibilitatea instituirii unui stagiu obligatoriu de pregătire militară pentru populaţie. Mai ales că în expunerea de motive la actualul proiect de lege, printre motivele care au creat probleme pentru apărarea naţională, este enumerată, pe primul loc, legea care suspendă stagiul militar obligatoriu (Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat). Este discutabil dacă introducerea unei astfel de atribuţii a MApN, care poate afecta destul de sever viaţa obişnuită a populaţiei, nu ar trebui supusă, pe lângă o dezbatere publică extinsă şi sinceră, şi unui referendum naţional. Ca atare, atribuţia prevăzută în art. 28 lit. d din proiect ar trebui ori eliminată ori reformulată mult mai precis şi previzibil, pentru a oferi certitudinea că această prevedere legală, prin ambiguitatea ei, nu va sta la baza reintroducerii stagiului militar obligatoriu.

Citiți recomandările făcute de APADOR-CH pentru clarificarea proiectului legii apărării naționale

După registrul violatorilor și cel al traficanților de droguri, de ce nu avem și un registru al corupților?

02/04/2024/în Blog, Buna guvernare, Slider /de Rasista

În țara dosarului cu șină și a secretizărilor de tot felul au apărut în ultimii ani două registre naționale. Unul al ofensatorilor sexuali și, mai recent, s-a dat o lege pentru înființarea registrului traficanților de droguri. Cele două forme cu fond discutabil seamănă. Legile prevăd că greșiții trebuie înscriși în aceste registre, ca să se știe de ei, chit că cel mai probabil, la cum nu funcționează statul nostru de drept, asta nu-i va împiedica deloc să-și desfășoare „activitatea” infracțională nestingheriți, dacă au chef.

Violatorii și traficanții vor sta acolo, în registrele astea naționale, timp de 20 de ani de la înscriere – dacă au avut o condamnare la cel mult 5 ani de închisoare – sau până la împlinirea vârstei de 85 de ani – dacă au avut condamnări mai mari de 5 ani.

Una dintre probleme pare să fie, deocamdată, soarta acelora dintre foștii infractori care au fost deja reabilitați și încearcă să-și vadă de viață, dar se află acum brusc, din nou, în atenția „organelor”. Pentru că inclusiv reabilitații vor fi înscriși în registrul ăsta care-i face de rușine. Așa au decis parlamentarii și președintele țării.

Sigur, tentația de a pedepsi până la moarte, cu supra-măsură, pe altul e mare la specia sapiens, căci se știe că omul e mai iertător doar cu sine însuși. Dar nu despre cât de drepte sau nedrepte sunt registrele astea două vrem să discutăm aici, ci despre oportunitatea înființării unui al treilea registru național, pe care noi îl credem chiar mai benefic decât celelalte două: registrul corupților.

Fără să minimalizăm gravitatea și urmările pe care le au traficul de droguri sau infracțiunile sexuale, ne permitem să afirmăm totuși că fenomenul corupției ne afectează pe toți în foarte mare măsură. În plus, dependența de șpagă e la fel de persistentă ca și aia de sex sau de droguri și netratată riscă să-i infecteze și pe alții. Ca și în cazul infracțiunilor sexuale sau cele care implică droguri, infracțiunile de corupție sunt repetitive. Cu cât furi mai mult cu atât îți place mai tare. În combinație cu puterea politică, dependența asta e mortală. Pentru noi, ceilalți.

Dependenții de șpagă trebuie luați în evidență, chemați periodic la poliție să li se amintească faptul că nu e bine să iei spagă, trebuie să urmeze periodic cursuri în care să fie învățați să trăiască fără să ia șpagă. Iată, deci, că utilitatea registrului corupților este la fel de justificată ca și utilitatea registrului ofensatorilor sexuali sau al traficanților de droguri.

De ce să nu avem un registru al corupților, în care să fie trecuți și șpăgarii condamnați în trecut, chiar reabilitați, iar ștergerea din registru să se facă la fel: după 20 de ani de la înscriere – pentru cei condamnați pentru mici delapidări sau abuzuri în serviciu și după vârsta de 85 ani, pentru cei condamnați pentru fapte de corupție mai grave, cum ar fi subminarea economiei naționale sau evaziune mai mare de un milion de euro. Că furtul până la un milion de euro tocmai a fost legalizat.

E nevoie de un registru al corupților, pentru că, paradoxal, față de corupți oamenii sunt mai înclinați spre iertare decât față de violatori sau traficanții de droguri. Pe corupți îi aleg sau realeg în funcții, le trec păcatele cu vederea – a furat, dar a și făcut ceva – ba înclină chiar să dezvolte un cult pentru ei, un soi de admirație, că uite ăla ce tare e, fură și nu-l prinde nimeni, ia să fac și eu ca el…

Pe când dacă am avea această listă – care ar trebui să fie accesibilă, la un click distanță – am putea foarte ușor să o suprapunem peste listele electorale ale partidelor, ca pe o grilă. Și unde se potrivesc numele, pac, aplicăm o ștampilă în dreptul candidatului: Apare în registrul corupților! Acest candidat a furat, a încheiat contracte cu dedicație, și-a angajat neamurile în funcții publice, a favorizat anumite firme care i-au plătit parandărăt. Votul dat unui astfel de candidat dăunează grav sănătății noastre și statului de drept!

Desigur, legiferarea unui astfel de registru nu va fi o treabă ușoară, dat fiind că ar trebui făcută exact de cei cărora li se va aplica mai mult. Cum spuneam mai sus, omul e degrabă vărsător de sânge de vinovat, iar parlamentarul s-a dovedit, iată, drastic cu violatorii și traficanții de droguri, dar a fost tare iertător cu ridicările de imunitate, când i s-a cerut, pentru ca aproapele lui să nu poată fi judecat ca orice muritor. Cât de dispus să fie, oare, parlamentul, să legifereze contra propriilor membri?

Apoi, rămâne de văzut dacă nu cumva tocmai o listă împănată cu corupți nu va fi votată mai abitir. Judecând după cum arată clasa noastră politică de 30 de ani încoace, ieșită totuși din urne, nu pogorâtă din înalturi, pare că avem o plăcere vinovată să-i alegem tocmai pe cei mai sensibili la acest „flagel”. Iar alegerile noastre spun ceva chiar despre noi înșine. Poate că până la urmă nu am mai rămas suficienți în țara asta care să aprecieze utilitatea unui registru al corupților. Ce spuneți, ați fi de acord cu înființarea registrului corupților? Votați aici:

Loading…

Manifest pentru o campanie electorală sănătoasă

21/03/2024/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

Alături de membrii coaliției „ONG-uri pentru cetățean”, de organizațiile și persoanele semnatare, solicităm competitorilor politici și instituțiilor publice responsabile cu organizarea alegerilor să acționeze cu responsabilitate, decență, moderație și bun simț pentru o campanie electorală sănătoasă.

Anul 2024 va fi unul „super-electoral”, cu patru runde de alegeri (europarlamentare, parlamentare, locale și prezidențiale) și patru campanii electorale care se vor succeda într-un ritm suficient de rapid încât să ne lase impresia unei campanii electorale continue.

Amintim partidelor politice că democrația în România este amenințată de un nivel scăzut de încredere socială și de un grad ridicat de polarizare. În acest context, așteptăm ca toate părțile implicate să își îndeplinească misiunea cu responsabilitate și în interes public.

Riscul unei mobilizări scăzute a alegătorilor la urne și a unor rezultate slab reprezentative poate fi contracarat prin consolidarea încrederii în principiile și instituțiile democrației reprezentative, în transparența și integritatea proceselor electorale și în autoritățile însărcinate cu garantarea echilibrului pe durata întregului an electoral.

Recurgem la acest manifest pentru că ne dorim:

1Reprezentare politică echitabilă

Din respect pentru diversitate și pentru a garanta (auto)reprezentarea intereselor tuturor grupurilor sociale, în special a celor tradițional ignorate, e necesar ca partidele politice să desemneze, pe poziții eligibile, candidați reprezentativi pentru aceste grupuri. În special, solicităm:

– Prezență egală a femeilor și bărbaților pe listele de candidați, cu reprezentare echitabilă pe pozițiile eligibile. În scrutinele electorale care folosesc sistemul de reprezentare proporțională, partidele politice vor include pe liste candidați, femei și bărbați, dispuși alternativ;

– Promovarea candidaților din toate etniile, minoritățile sexuale și categoriile sociale (inclusiv persoane cu dizabilități), pe locuri eligibile pe listele electorale ale tuturor partidelor politice.

2Integritate și moralitate

Încrederea cetățenilor în clasa politică, și chiar în democrație, a fost erodată de nenumăratele scandaluri de corupție, cazuri de plagiat, abuz de putere și lipsa unei delimitări clare între structurile de forță și instituțiile civile. Oamenii devin cu atât mai sceptici cu cât văd că aleșii lor își pun interesul privat mai presus de interesul pentru bunăstarea societății. În 2024, partidele politice au șansa să încerce să recâștige încrederea cetățenilor luând măsuri interne de filtrare a candidaților pe criterii de profesionalism, etică și integritate prin:

– adoptarea statutară de către formațiunile politice a unor criterii de etică și integritate și aplicarea lor transparent la selecția internă a tuturor candidaților;

– publicarea voluntară, de către toate formațiunile politice, respectiv de către candidații independenți, a CV-urilor profesionale actualizate ale tuturor candidaților;

– eliminarea de pe liste a candidaților care au fost condamnați pentru corupție, abuz în serviciu sau alte fapte prevăzute de Codul Penal, în special dacă acestea au adus atingere interesului public;

– asumarea deciziei politice de a nu desemna candidați în cazul cărora există decizii finale judecătorești care îi împiedică să își preia mandatul, respectiv nu mai pot ocupa funcții publice, dar care nu se află sub interdicția de a candida;

– asumarea voluntară a unei perioade de activitate non-electorală, echivalentă cel puțin cu durata unui ciclu electoral, pentru persoanele care au făcut parte din structurile militare (e.g. armată, poliție, jandarmerie, servicii speciale), pentru a preveni militarizarea instituțiilor democratice și a păstra controlul civil.

3Garantarea libertății de exprimare și a liberei asocieri politice

Libertatea de exprimare și de asociere sunt drepturi fundamentale. Invităm instituțiile și partidele aflate la guvernare să reziste tentației de a-și folosi puterea pentru a combate opoziția civică și politică și solicităm autorităților publice:

– protejarea libertății de manifestare politică, indiferent ce partid sau grup organizează acțiunile și încetarea oricăror acțiuni de intimidare a partidelor politice de opoziție de către autorități publice;

– respectarea libertății de exprimare a candidaților și formațiunilor politice și renunțarea la amenințări sau măsuri de blocare a unor site-uri sau limitare a accesului publicului la informații, în lipsa unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile;

– protejarea și respectarea independenței mass-media și asigurarea accesului la informații de interes public;

– publicarea din oficiu, de către Biroul Electoral Central, a tuturor informațiilor relevante din dosarele de candidatură;

– publicarea din oficiu și la timp, de către Autoritatea Electorală Permanentă, a informațiilor detaliate privind cheltuielile partidelor politice din subvenția publică, și cheltuielile competitorilor electorali în timpul campaniilor electorale.

4Respect, echilibru și moderație

Extremismul, populismul și discursul instigator la ură nu fac decât să crească tensiunea din societate, să îi îndepărteze de politică pe cetățeni și să submineze șansele la dialog constructiv post alegeri. Oricât ar fi de tentate să atragă voturile unor cetățeni ce rezonează la astfel de discurs, cerem partidelor politice să își asume o campanie electorală responsabilă și moderată:

– adoptarea unui discurs politic fără ură, fără incitare la violență, orientat către pace socială;

– evitarea extremismului, a populismului de orice formă și a demagogiei;

– respectarea tuturor cetățenilor, indiferent de opiniile lor și evitarea unei campanii care polarizează, care împarte cetățenii în susținători și oponenți;

– conformarea la regulile privind respectarea vieții private a cetățenilor și utilizarea datelor personale în cadrul campaniei electorale, cu atenție la respectarea măsurilor specifice în publicitatea electorală online privind categoriile de date cu caracter special și care interzic micro-targetarea.

5Campanie relevantă pentru cetățeni

Adeziunea la discursul populist și extremist este generată inclusiv de lipsa unor dezbateri reale și de sentimentul de abandon de care suferă numeroase comunități și grupuri sociale ale căror probleme sunt ignorate. Soluțiile pe care le au la dispoziție partidele aflate în campanie electorală pentru a crește încrederea cetățenilor sunt:

– programe politice și discursuri bazate pe date și analize factuale, ancorate în realitate, care țin cont de agenda europeană, națională, respectiv locală;

– programe și dezbateri concentrate asupra problemelor cu care se confruntă cetățenii, orientate pe identificarea de soluții;

– participarea activă și deschisă a actorilor politici relevanți la dezbaterile organizate de membri ai societății civile și oferirea unor răspunsuri autentice și angajante la problemele abordate.

6Transparența finanțării politice și a campaniilor electorale în tot anul electoral 2024

Nu putem vorbi despre alegeri corecte în lipsa transparenței finanțării politice și a conformării la regulile în vigoare. Invităm candidații și formațiunile politice la:

– prezentarea voluntară, într-un timp rezonabil, de către candidați și formațiunile politice, a tuturor cheltuielilor efectuate în anul electoral, atât în campanie cât și în afara ei, incluzând furnizorii de bunuri și servicii;

– publicarea, de către toți actorii politici, a tuturor contractelor încheiate cu instituții mass-media, direct sau prin terți;

– folosirea resurselor partidelor politice strict pentru promovare și acțiuni electorale, și nu pentru coruperea alegătorilor;

– declararea voluntară, de către toți competitorii electorali, a tuturor formelor de sprijin, financiar sau de altă natură, primite de la persoane, instituții și state străine.

De asemenea, invităm candidații care au și funcții publice și pe echipele lor de campanie să evite cu scrupulozitate folosirea oricăror resurse publice și a pozițiilor lor în campania electorală.

Manifest susținut de:

ActiveWatch

Centrul pentru Inovare Publică

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

ApTI – Asociația pentru Tehnologie și Internet

Miliția Spirituală

Asociația Respiro Human Rights Research Centre

Asociația CIVICA

Asociația Rădăuțiul Civic

Asociația MozaiQ LGBT

Fundația Greenpeace România

Institutul Român pentru Pace – PATRIR

Centrul FILIA

FONSS- Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale

Asociația Sprijinirea Integrării Sociale (ASIS)

Fundatia Corona

Asociatia Unic

Asociatia Ecovas

Expert Forum

Asociatia Reaching Out

Asociația Parcul Natural Văcărești

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Asociația Átlátszó Erdély/Transilvania Transparentă

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki

Statul de drept în România a mai murit câte puțin și în 2023

18/03/2024/în Buna guvernare, Comunicate, Slider, Speciale /de Rasista

Drept de vot cu voie de la SRI și sub supravegherea tehnică a STS
Închisoare pentru fapte care nu există, prescrieri la foc automat, condamnări la moarte pentru ONG-uri „obraznice”
Presă cumpărată de partide cu bani publici, jurnaliști intimidați și denigrați chiar de către organele statului care ar fi trebuit să-i apere
Secrete prezidențiale pe bani mulți, torturi și tratamente inumane pentru bătrânii cu bani puțini
Aceasta este contribuția României (relatată de APADOR-CH) la Raportul privind statul de drept transmis Comisiei Europene, alături de alte 36 de organizații neguvernamentale din UE

Statul de drept în UE a continuat să se deterioreze și în 2023, pe fondul slăbirii mecanismelor democratice de control, chiar sub bagheta guvernelor, conform celui mai recent Raport privind statul de drept publicat astăzi de Liberties. Este cea de-a cincea ediție, din 2019 încoace, și identifică cele mai flagrante probleme ce vizează justiția, combaterea corupției, libertatea presei, siguranța jurnaliștilor, controlul și echilibrul puterilor în stat, spațiul civic și preocupările sistemice privind drepturile omului în Uniunea Europeană în 2023. Analiza este rezultatul colaborării între 37 de organizații pentru drepturile omului care acoperă 19 țări UE și este cel mai aprofundat exercițiu de „raportare din umbră” cu privire la statul de drept de către o rețea independentă de organizații civice. Comisia Europeană ia în considerare aceste constatări în monitorizarea anuală a statului de drept, confirmând relevanța internațională a raportului.

În democrațiile mai vechi, precum Franța, Germania, Belgia, Raportul dezvăluie provocări ocazionale, dar nu endemice, la adresa statului de drept. Adevărata îngrijorare apare atunci când există posibilitatea ca un partid extremist să preia puterea, deoarece acest lucru ar putea transforma aceste probleme sporadice într-o problemă sistemică în viitor. În alte democrații mai vechi, de exemplu Italia, Suedia, unde extrema-dreapta a ajuns la putere și erodează treptat statul de drept, degradarea pare să fie un proces treptat. Această situație ar putea fi atribuită rezistenței instituțiilor democratice din aceste țări.

În democrațiile emergente ale UE, traiectoria statului de drept poate vira rapid – fie spre redresare, fie spre declin. Un exemplu este Slovacia, unde guvernul recent instalat, inspirat de modelul Ungariei, demontează sistematic structurile democratice. Între timp, în Slovenia, noua administrație pro-democrație lucrează pentru a remedia situația. Experiența Poloniei evidențiază cât de complicată este restabilirea statului de drept. Iar Ungaria ne arată și care sunt limitele presiunilor și sancțiunilor UE pentru reformă.

Și în România fragilul stat de drept s-a degradat înainte de a apuca să se consolideze cu adevărat. Contributor cu tradiție la acest exercițiu de raportare, APADOR-CH a identificat și semnalat pentru 2023 următoarele slăbiciuni ale statului de drept în România:

Condamnat pentru o faptă care nu există – Primarul sectorului 5 din Capitală, Cristian Popescu Piedone, condamnat initial în procesul Colectiv la 8 ani de închisoare, a fost achitat de Curtea Supremă, pe motiv că infracțiunea de care era învinuit nu a existat. Condamnarea pentru o infracțiune inexistentă este una dintre cele mai mari greșeli ale sistemului judiciar și este de natură să afecteze grav încrederea publicului în sistemul judiciar. În plus, în acest caz condamnatul fusese și încarcerat mai mult de un an;
Avertizori neapărați – Prin Legea avertizorilor de integritate (Legea 361/2022), la adoptarea căreia a pus umărul și APDOR-CH în 2021-2022, avertizorii de integritate ar trebui să primească asistență juridică gratuită pentru a se apăra împotriva hărțuirii la care sunt supuși ca urmare a avertizărilor făcute. În practică legea a avut nevoie de ajutor pentru a fi respectată. Un avertizor din Bacău ne-a sesizat că Baroul avocaților din județ i-a refuzat asistența juridică gratuită, și nu a fost singurul. La solicitarea APADOR-CH, Uniunea Națională a Baroului de Avocați a decis să informeze toate Barourile din România cu privire la prevederile noii legi și aplicarea ei unitară;
Anul prescrierilor – Deoarece Parlamentul nu și-a făcut treaba timp de 4 ani (2018-2022), și nu a adus modificările cerute de CCR la Codul penal, o mulțime de dosare de corupție au fost închise ca urmare a prescrierii termenelor. Presa a raportat că numărul cazurilor „soluționate” în acest mod s-a ridicat la peste 5.000 și a inclus politicieni și oameni de afaceri acuzați de corupție. Încă un motiv de scădere a încrederii populației în justiție;
Presa, între politicieni, pariuri și amenințări – Finanțarea politică a presei cu milioane de euro anual de la partidele parlamentare a continuat să sape la independența și credibilitatea presei. În plus în 2023 a mai apărut scandalul dintre patronat și angajați în compania Ringier, în care jurnaliștii de la Libertatea și GSP au acuzat cenzura ca urmare a unor presiuni făcute de patronii unor firme de pariuri. Scandalul s-a finalizat cu concedierea jurnaliștilor. De asemenea, saga jurnalistei Emilia Șercan a continuat în 2023, când Parchetul a închis toate dosarele privind discreditarea ei, după ce a publicat investigația despre plagiatul fostului premier Nicolae Ciucă. În vara anului 2023, APADOR-CH a înaintat un memoriu către procurorul general, la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), prin care i-a solicitat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că instituțiile din subordine respectă legea în cazul Emilia Șercan. Din păcate nici în acest caz nu am avut o rezoluție;
Drept de vot cu voie de la SRI – Legea Securității Naționale a României (L51/1991) a fost modificată la începutul anului 2023 prin Legea 58/2023 privind Securitatea Cibernetică. Modificările au inclus și o formulare ambiguă ce dă dreptul SRI să cenzureze orice opinii, politice sau nu, dacă instituția le consideră „amenințări la securitatea națională”. APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să conteste legea la Curtea Constituțională, dar instanța a decis că legea este constituțională. Ulterior, declarațiile unui general SRI în cadrul unui podcast au arătat că temerile APADOR-CH erau întemeiate. El a spus că inclusiv discursul politic al partidelor de opoziție în timpul campaniilor electorale poate fi calificat drept o amenințare pentru securitatea națională, dacă acest discurs poate schimba ordinea constituțională, și voința alegătorilor, arătând cât de pregătit este SRI să intervină în „contracararea” acestor noi tipuri de amenințări, prin operațiuni de supraveghere sau cenzură a Internetului. Din păcate a doua intervenție pe lângă Avocatul poporului, pentru a sesiza din nou CCR în acest sens, s-a lovit de un refuz, iar AVP a întrebat chiar SRI dacă există garanții legale că nu va abuza de noua lege. Serviciul Român de Informații a răspuns că aceste garanții legale există. Noi rămânem, așadar, cu aceste garanții că în super-anul electoral 2024 SRI nu ne va încălca următoarele drepturi constituționale: libertatea de exprimare (art. 30), dreptul la informare (art. 31), dreptul de vot (art. 36), dreptul de a fi ales (art. 37-). 38) și dreptul de asociere (art. 40);
Finanțarea presei de către partide – Jumătate din subvențiile de stat primite de partidele politice sunt cheltuite pentru mass-media și propagandă politică, dar cui anume și pentru ce se dau acești bani nu se știe. APADOR-CH a propus modificarea legii astfel încât să crească transparența acestui proces și să sporească astfel încrederea în media. Un proiect de lege în acest sens se afla la finele anului 2023 în parlament, în dezbatere. Proiectul este un pas către o mai bună transparență, dar nu ajută la dezvăluirea lanțului complet de furnizori de servicii plătiți de partidele politice din subvenții de stat, de aceea APADOR-CH a propus ca raportările făcute de partide pentru cheltuirea subvențiilor să includă fiecare beneficiar final al acestor bani;
Secretul plimbărilor prezidențiale – Pe tot parcursul anului 2023, organizațiile societății civile și mass-media au încercat să determine costul public al deplasărilor președintelui în străinătate, prin transmiterea unor cereri de informații către instituțiile publice, conform Legii 544/2001. Aceste informații de interes public au devenit un secret național bine păzit, deși nu există nicio bază legală pentru secretizarea costurilor de zbor (și nici un motiv de securitate națională). Corespondența dintre APADOR-CH și Administrația Prezidențială și Secretariatul General al Guvernului României (SGG) pe această temă a fost ridicolă și absurdă, întrucât cele două instituții au dat vina una pe alta pentru autoratul încadrării documentelor publice în secrete de stat. Această situație face din România o țară din UE în care costul vizitelor prezidențiale este ținut secret printr-un document care este clasificat de instituții secrete, al cărui secret este și nejustificat întrucât este imposibil de aflat cine a emis acest document, de ce a fost ținut secret și ce conține. Jurnaliștii de la Recorder au estimat călătoriile președintelui în ultimul an, calculând toate aeronavele private de lux în raport cu costurile pentru alți omologi din UE, și au invitat publicul să trimită prin e-mail o petiție către Administrația Prezidențială prin care solicită publicarea acestor cheltuieli. Inițiativa a adunat peste 40.000 de semnatari, dar în ciuda presiunii publice, președintele – aflat la sfârșitul anului într-un turneu în mai multe țări africane, unde a zburat cu mai multe avioane private – a refuzat să dezvăluie informațiile. APADOR-CH a inițiat proceduri judiciare pentru declasificarea acestor informații;
Condamnarea la moarte a ONG-urilor din cauza pierderii unor procese de interes public – Asociația Salvați Bucureștiul și Miliția Spirituală sunt două ONG-uri care, de-a lungul anilor, au contestat în instanță diverse acte de urbanism emise de autoritățile locale din București în legătură cu mai multe dezvoltări imobiliare. În 2017 a început o serie de procese în care organizațiile contestau avize de mediu și acte emise de autoritățile publice, în cazul unor construcții pe care locuitorii zonei vizate le contestau. În procese au intervenit și beneficiarii acelor construcții, companii puternice din piață, care au angajat firma de avocatură a unui fost ministru de justiție și au câștigat procesele, punând în sarcina organizațiilor contestatoare cheltuieli de judecată exorbitante, pe care acestea nu le-au putut plăti. Rezultatul a fost că ambele organizații au fost dizolvate în justiție, în 2022 și 2023, ca urmare a incapacității de plată. Acest gen de intimidare prin cheltuieli de judecată mari este un mijloc prin care atât autoritățile statului cât și firmele puternice au reușit să le închidă gura cetățenilor și organizațiilor civice care s-au opus unor proiecte controversate din mediu, urbanism și chiar din domeniul informării publice. APADOR-CH a făcut o propunere de modificare a Codului de procedură civilă, prin care cheltuielile de judecată în astfel de procese de interes public să fie suportate de fiecare parte, și nu doar de cea care pierde procesul. Dizolvarea unor organizații civice, care în acest caz au încercat să oblige autoritățile să-și facă datoria față de cetățeni, privează spațiul civic de actori esențiali în orice democrație;
Azilele care-și torturau beneficiarii – La începutul anului 2023, mai multe anchete de presă au scos la iveală abuzuri grave, rele tratamente și încălcări ale drepturilor omului comise pe o perioadă lungă de timp în mai multe aziluri de bătrâni și persoane cu nevoi speciale din apropierea Capitalei. Centrele erau private, dar primeau finanțare publică pentru serviciile prestate, iar investigațiile jurnaliştilor, care au continuat în lunile următoare, au scos la iveală și legături între managerii centrelor și politicienii de la putere. Investigațiile mass-media au fost determinate de mai multe rapoarte ale Centrului de Resurse Juridice (CRJ), o organizație neguvernamentală care efectuează vizite de monitorizare inopinate în astfel de centre, și care semnalase deja situația de la sfârșitul anului 2022, dar autoritățile nu au luat măsuri, preferând să se prefacă uimite abia când situația a fost expusă în media, iar organele de cercetare penală s-au autosesizat și au descins în respectivele azile. Pacienții au fost transferați la spitale și 24 de persoane implicate în schemă au fost arestate. În ciuda scandalului imens, problema a dispărut de pe agenda publică în mai puțin de câteva luni, astfel că până la sfârșitul anului 2023 nu existau informații despre evoluția anchetei, iar politicienii acuzați au început să revină în viața publică, susținând că nu au nimic de-a face cu asta.

Georgiana Gheorghe, director executiv APADOR-CH, a declarat:

Am adunat aici câteva dintre cele mai flagrante încălcări ale drepturilor omului în România anului 2023, și constatăm că în continuare statul de drept în România e pe mâini sigure: două servicii de informații, militarizate și opace pentru public, vor gestiona alegerile din 2024. Serviciul Român de Informații (SRI) va veghea ca să votăm doar cu cine trebuie, iar Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) va asigura securitatea informatică a voturilor. Totul pentru democrație și, firește, statul de drept!”

Balazs Denes, director executiv al Uniunii Libertăților Civile pentru Europa (Liberties), a declarat:

Raportul Liberties Rule of Law 2024 arată că vătămarea intenționată sau neglijarea de a remedia încălcările statului de drept de către guverne, dacă nu sunt abordate, pot evolua în probleme sistemice în timp. Extrema dreaptă în creștere, bazându-se pe aceste abuzuri, va desființa foarte rapid democrația europeană dacă Comisia Europeană nu folosește instrumentele pe care le are la dispoziție, inclusiv procedurile de încălcare a dreptului comunitar sau înghețarea condiționată a fondurilor UE, într-un mod mult mai asertiv. Nu este nevoie să așteptați până când un stat captiv ca cel al Ungariei va apărea cu un regim antidemocratic inamovibil.”

Raportul privind statul de drept în România 2024

și

Raportul privind statul de drept în UE 2024

Update iulie 2024 – Raportul Comisiei Europene privind statul de drept în România 2024

Cerem AVP să atace la CCR ordonanța de comasare a alegerilor

11/03/2024/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH a transmis azi Avocatului Poporului solicitarea de a ataca OUG 21/8 martie 2024, care comasează alegerile europene cu cele locale, întrucât aceasta încalcă drepturi electorale, cum ar fi dreptul la alegeri libere și informate, nu îndeplinește condițiile adoptării unei OUG, așa cum au fost ele stabilite în multe alte decizii ale Curții Constituționale, și contravine recomandărilor Comisiei de la Veneția, privind modificarea legislației electorale cu mai puțin de un an înaintea alegerilor.

Guvernul și membrii săi știau de acum 4 ani că în 2024 vor fi alegeri și ar fi avut destul timp să adopte o legislație pentru asta, din timp, prin procedurile normale de legiferare, adică prin Parlament. În loc de asta, guvernanții au confundat interesul public cu interesul lor politic și au decis în ultimul moment comasarea a două feluri de alegeri care nu au nicio legătură, scurtând astfel perioada legală de campanie electorală aferentă fiecărui tur de alegeri și îngreunând procesul electoral.

Proiectul contravine și recomandărilor Comisiei de la Veneția – că legislația electorală nu trebuie modificată cu mai puțin de un an înaintea alegerilor – și încalcă drepturi fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi dreptul la alegeri libere și informate, garantat de art. din 3 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Citește solicitarea APADOR-CH transmisă Avocatului Poporului

Ce ne-a răspuns Avocatul Poporului