Pe 2 iulie 2015 Florin Micu a venit la sediul APADOR-CH pentru a relata relele tratamente la care a fost suspus de trei polițiști ai Secției 25 din Sectorul 6, București, în noaptea de 27-28 Iunie 2015.
Incidentul relatat de Florin Micu reprezentanților APADOR-CH
Florin Micu a relatat că duminică, 28 Iunie, în jurul orelor 2:00 – 3:00, se afla cu un grup de prieteni (aproximativ 8 la număr, dintre care două persoane de sex feminin și o minoră) în zona parcului Drumul Taberei – Câmpul cu flori. Acesta spune că se afla în discuții divergente cu una dintre fetele majore, numită S., când de grup s-a apropiat o mașină de poliție cu trei ofițeri care le-au spus să părăsească zona, deoarece tulbură liniștea publică. Florin Micu admite că băuse două beri împreună cu prietenii săi, însă se simțea perfect conștient, fără a fi beat.
Grupul a urmat indicațiile poliției și în timp ce se deplasau pe trotuar, Florin Micu a continuat discuțiile în contradictoriu cu S. După puțin timp mașina de poliție a reapărut lângă ei, a oprit, iar unul dintre polițiști i s-a adresat direct lui Florin Micu, spunându-i “tu nu vrei să te potolești, nu?”. Același polițist l-a imobilizat, punându-i cătușe, apoi l-a împins forțat în mașină. Cât timp Florin Micu era în mașina de poliție cu mâinile imobilizate la spate, în cătușe, polițiștii i-au amendat pe prietenii săi, pentru tulburarea liniștii publice. Deci legitimarea și chiar amendarea persoanelor în cazul contravențiilor se poate face și fără ca acestea să fie conduse la secțiile de polițe.
În continuarea evenimentelor, polițistul care îl imobilizase s-a urcat pe bancheta din spate lângă el, pe partea stângă, și l-a lovit la față cu brațul drept. Ceilalți doi polițiști s-au urcat în mașină fără a comenta loviturile colegului lor asupra lui Florin Micu și au condus spre Secția 25 de poliție.
Ajunși aici, doi dintre polițiști l-au tras cu forța pe Florin Micu din mașină și l-au târât până în holul secției unde l-au aruncat pe jos, cu fața la podea și mâinile legate în continuare la spate cu cătușe, și au început să-l lovească cu pumnii și picioarele. Ploaia de lovituri a durat aproximativ 5 minute, Florin Micu spune că toți cei trei polițiști îl loveau, iar martor la acest incident era și ofițerul de serviciu al secției, care îi putea vedea pe colegii săi când îl brutalizau. În urma tirului de lovituri victima a amețit, polițiștii l-au cărat apoi pe scări într-o încăpere de la etajul 1 al cădirii și l-au așezat pe un scaun.
În această cameră ce părea un birou de anchetă se afla încă un polițist care purta uniformă și care n-a avut nicio reacție văzând-o pe victimă adusă cu mâinile încătușate și cu urme evidente de lovituri, mai ales în zona feței. Enervat de relele tratamente la care era supus, Florin Micu le-a adresat câteva cuvinte injurioase polițiștilor, moment în care unul dintre cei trei (în starea de confuzie în care se afla, Florin Micu spune că ar fi putut să fie polițistul care a condus mașina spre secție sau cel care îl lovise în mașină) i-a aplicat 4-5 lovituri cu tomfa peste piciorul drept.
Cătușele i-au fost scoase după aproximativ 40 de minute de când Florin Micu fusese adus în secție, și doar la insistențele sale, întrucât încheieturile mâinilor îi erau foarte strânse și începuseră să-l doară. Apoi polițiștii i-au întocmit un proces verbal de amendă pentru tulburarea liniștii publice, act pe care el a refuzat să-l semneze. Polițiștii au început să poarte o discuție prietenoasă cu el, să glumească, într-un final întrebându-l și cum îl cheamă, după care i-au spus că e liber să plece. Acest comportament al polițiștilor, ce pare obișnuit, arată că scopul conducerii la sediu – acela de a identifica persoane suspecte de comiterea unei abateri de la lege – este frecvent ignorat. I-au înapoiat telefonul și cheile, singurele obiecte pe care le avusese la el, și de care nu-și amintește când i-au fost luate de polițiști.
În final cei trei polițiști l-au condus într-o manieră pașnică afară din clădire, unul dintre ei sugerându-i că ar fi căzut pe scări, dovadă și urmele de violență pe care le avea. Când a ieșit din secție era în jurul orei 5:00 dimineața.
În niciun moment al interacțiunii sale nedorite cu polițiștii, victimei nu i s-a explicat de ce i s-au pus cătușe, de ce a fost condus la secție, în plus fiind supus la rele tratamente și privat de libertate de către ofițerii de poliție. A fost pur și simplu luat de pe stradă în mod brutal de către repezentanți ai statului, care se presupune că trebuie să acționeze pentru protecția cetățenilor, și lovit cu cruzime în timp ce nu avea niciun mijloc de apărare, fiind încătușat. În plus, nu a putut să anunțe pe nimeni unde se află, sau să cheme un avocat.
La ieșirea din secție, Florin Micu l-a sunat pe unul dintre prietenii cu care fusese în parc, ca să vină să-l ducă acasă. În scurt timp acesta a sosit cu un taxi și, văzând starea în care era (îi curgea sânge din gură și din nas, avea ochiul stâng învinețit), i-a propus să meargă direct la spital. Prietenul, P.I., i-a facut și poze cu propriul telefon. Cei doi au ajuns la Spitalul Sfântul Ioan unde victima a declarat că a fost bătut de polițiști, a fost supus la o serie de radiografii și i s-au întocmit trimiteri către Spitalele Bagdasar și Colțea, pentru investigații amănunțite. În acest timp a ajuns la spital și S., fata cu care Florin Micu avusese discuțiile contradictorii înainte de a fi luat de polițiști din stradă, ca să-i aducă de acasă cartea de identitate.
În jurul orei 8:00, duminică dimineața, a plecat de la Spitalul Sfântul Ioan împeună cu P.I. și S. spre Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici. Biletul de trimitere al Spitalului Sfântul Ioan către Colțea menționează în cazul lui Florin Micu existența traumatismelor cranio-cerebral, toraco-abdominal și la gamba dreaptă. Fișa de la Spitalul Bagdasar menționează urme de agresiune cu un corp dur (bâtă) la nivelul capului, coloanei cervicale, brațului drept și gambei drepte, stabilind diagnosticul “policontuzionat prin agresiune”. Scrisoarea medicală a INML către Spitalul Colțea solicită examen de specialitate și reține existența de echimoze pe ambele pavilioane auriculare, ambii obraji, pe spate și membre.
În pozele făcute cu telefonul lui P.I. la ieșirea din secție Florin Micu are semne de violență și zgârieturi pe întreaga față și pe gât, ambii ochi umflați și învinețiți, semne de lovituri pe piciorul drept, iar pe ambele încheieturi ale mâinilor pronunțate urme cauzate de încătușare.
Interacțiunea prietenilor lui Florin Micu cu Secția 25 poliție
După ce Florin Micu a fost dus la secție, în grupul de prieteni rămas pe stradă a avut loc o altercație, în timpul căreia una dintre fete a fost agresată de un băiat din grup. Fata a sunat la poliție, un alt echipaj a sosit la fața locului și a luat-o pe reclamantă la secție, ca să depună plângere, aceasta fiind însoțită la poliție și de minoră.
Minora i-a povestit ulterior lui Florin Micu că, în timp se afla în secție, ea a vrut să meargă la toaletă, moment în care a nimerit lângă ușa camerei în care Micu era bătut de polițiști. Auzind țipetele victimei, minora l-a întrebat pe un polițist dacă prietenul ei este bătut, polițistul infirmând acest lucru. Cele două fete aflate în secția 25 l-au văzut pe Florin Micu când a ieșit din clădire cu urme de sânge și lovituri pe față.
Fata care reclamase agresiunile unui alt băiat din grup, și care venise la secție să depună plângere împotriva acestuia, a primit, la data de 1 iulie, un proces verbal de amendă pentru tulburarea liniștii și ordinii publice întocmit de polițiști, în care se menționa că ea s-ar fi certat pe stradă cu Florin Micu în noaptea de 28.06.2015. Micu neagă categoric acest lucru, mai ales că fata fusese agresată când el era deja la secția de poliție. Micu crede că polițiștii au făcut o confuzie voită, în acest caz, profitând de faptul că și el avusese o altercație verbală cu S., dar care în niciun caz nu se soldase cu vreo agresiune. Dovadă că S., cu care este prieten bun, a venit a doua zi la spital ca să-i aducă buletinul.
Victima crede că în mod intenționat polițiștii au menționat pe procesul verbal al fetei că el ar fi agresat-o pentru ca ulterior să poată justifica conducerea lui la secția de poliție.
Discuția lui Florin Micu cu comandantul Secției 25
În timp ce se afla la INML doi reprezentanți de la Secția 25, în civil, au venit să-l vadă pe Florin Micu, menționând că vor să-l ajute și i-au transmis că este chemat în ziua următoare, luni, 29 Iunie, la ora 8:00, la comandantul secției, pentru discuții. Unul dintre polițiștii care au venit la INML i-a făcute poze lui Micu cu semnele agresiunilor pe care le avea.
Florin Micu s-a gândit că acesta este o un bun prilej pentru a depune și plângerea împotriva celor trei polițiști care l-au agresat și la data stabilită s-a prezentat la Secția 25, unde a discutat cu comandantul secției și încă un comisar care s-a recomandat a fi din cadrul unei structuri de control a IGPR.
Văzându-i semnele vizibile de agresiune, mai ales ochiul stâng învinețit, comandantul secției i-a spus, pe un ton acuzator, că a făcut el ceva pentru care a ajuns să fie lovit. Comandantul a adăugat că au fost trei apeluri la poliție în noaptea de 27-28 iunie pentru tulburarea liniștii publice de către grupul de prieteni în care se afla și Florin Micu.
Șeful secției de poliție părea că încearcă să-și apere angajații, deși nu s-a referit în niciun fel la faptul că aceștia l-ar fi lovit pe Micu, însă era evident că știa de incidentul petrecut cu o noapte în urmă. Comisarul a întocmit un document în care a notat că avusese loc această întâlnire și că Florin Micu nu vrea să depună plângere “acum”, dar el nu a primit o copie a acestei declarații. Micu a hotărât să nu depună plângerea până ce nu se va consulta cu un specialist asupra formei sale.
Concluzii și recomandări:
APADOR-CH constată că practicile abuzive ale Poliției române, de pedepsire a unor comportamente ale persoanelor, sunt general valabile, de-a lungul timpului asociația cunoscând cazuri de cetățeni bătuți de agenți de poliție în toată țara. Aceste acțiuni ale polițiștilor încalcă legea și constituie, în sine, infracțiuni. Așadar, asociația cere încă o dată stoparea acestor practici abuzive și primitive ale poliției, ceea ce se poate realiza doar prin investigații serioase interne și aplicarea unor sancțiuni administrative drastice, indiferent de eventualele soluții ale procurorilor anchetatori.
Este știut că în cele mai multe cazuri de plângeri împotriva polițiștilor, procurorii decid neînceperea urmăririi penale pentru lipsă de probe super-solide. Dar asta nu înseamnă că polițiștii reclamați nu ar fi comis abuzuri, ci doar că sunt mai greu de dovedit de către victime. Or tocmai că nu victimele ar trebui să aducă dovezi de necombătut, ci autoritățile sesizate.
Asociația solicită IGPR ca și în cazul lui Florin Micu să investigheze relele tratamente la care a fost supus de către polițiștii Secției 25 din București. APADOR-CH așteaptă un răspuns cu privire la sancțiunile dispuse împotriva celor găsiți vinovați.
Dollores Benezic Adelina Boboșatu
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/07/florin-micu.jpg803600Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-07-15 10:41:412015-07-29 08:03:43Raport asupra cazului Florin Micu, bătut de trei polițiști ai Secției 25 din București
În data de 13 mai 2015 două reprezentante APADOR-CH au vizitat comuna Racoș (70 de km nord de Brașov, județul Brașov) pentru a vorbi cu mai mulți cetățeni de etnie romă care susțin că sunt abuzați în mod repetat de poliția din localitate.
Aspecte generale:
Comunitatea de romi din Racoș – care cuprinde peste 1.200 de persoane, după declarațiile pastorului penticostal din localitate, Ioan Dudaș – trăiește din cules de fructe de pădure sau din munci cu ziua, prestate la diverse ferme din zonă, la fân, la coasă, la cartofi. Conform declarațiilor lor, romii au o înțelegere cu cei de la ocolul silvic ca să adune lemnele căzute din pădure, însă ei spun că înțelegerea este deseori nesocotită de polițiști, care atunci când îi prind că ies cu lemnele din pădure le aplică amenzi sau îi bat. De multe ori, spun romii, primesc și amenzi și bătaie.
Totuși, bătăile par să fie dese și fără motiv, persoanele cu care reprezentantele APADOR-CH au discutat pe timpul vizitei la Racoș susțin că polițiștii îi bat pe romi fără legătură cu eventualele furturi de lemne din pădure sau alte fapte ce ar contraveni legii. Polițiștii identificați de localnici ca bătăuși sunt următorii: Dan Ciucu (șeful secției de poliție din comuna Racoș), Ionuț Alexandru Gheorghe și Ovidiu Țurcan. Aceștia ar fi ajutați de colegii de la poliția comunitară Racoș, în special de doi frați pe nume Ioji. Singurul polițist despre care romii au declarat unanim că nu îi bate ar fi Sorin Ionescu, polițist mai vechi în comună.
Conform acelorași surse, singurii cetățeni agresați de poliție ar fi numai romii (români, maghiari și lingurari, după cum se deosebesc chiar ei), nu și ceilalți cetățeni ai localității. După estimările romilor, polițiștii ar fi făcut până acum peste 40 de victime numai în comunitatea lor. Abuzurile ar dura de trei-patru ani, de când în comună a fost detașată echipa condusă de șeful de post Dan Ciucu, care înainte a asigurat ordinea într-o comună învecinată, unde ar fi avut mai multe dispute cu populația romă de acolo.Acesta ar fi motivul pentru care romii din Racoș cred că polițiștii „se răzbună” pe ei.
Câțiva dintre cetățenii bătuți în ultimii ani au depus plângeri împotriva polițiștilor, însă toate ar fi fost clasate pe motiv că nu au avut martori în sprijinul afirmațiilor lor, iar polițiștii au negat toate acuzațiile. Romii sunt ajutați, juridic și uneori cu bani pentru transportul bătuților la spitalele din Rupea sau Brașov, de către activiști ai Asociației Naționale a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), care derulează un proiect orientat spre echitate socială în mai multe comunități din România.
Unul dintre acești activiști, expertul G. D., a fost chiar el bătut în gara Racoș, joi seara, 30 aprilie 2015, de un grup de patru oameni care purtau cagule, la scurtă vreme după ce polițiștii îl avertizaseră că se află într-o zonă periculoasă, și că „se poate întâmpla orice între Racoș și Brașov”.
În timpul deplasării la Racoș, reprezentantele APADOR-CH au discutat cu mai mulți cetățeni de etnie romă „lingurari”, cu pastorul penticostal Ioan Dudaș, cu expertul G. D. și, la Brașov, cu comandantul IJP Brașov, chestorul șef Ioan Aron.
Cazuri concrete:
Când reprezentantele APADOR-CH au sosit în comună, o bună parte din comunitatea romă s-a adunat la casa unuia dintre cetățenii agresați de poliție și au cerut să-și prezinte cazul. Menționăm că toți au fost de acord să-și povestească pățaniile, dându-și numele și acceptând să fie înregistrați video cu declarațiile aferente. Ei au motivat că nu se mai tem de eventuale repercusiuni, pentru că oricum sunt bătuți din senin de poliție. Ei le cer autorităților să ia niște măsuri ferme împotriva polițiștilor, pentru că altfel se vor uni și-și vor face singuri dreptate.
***
Gheorghe Floarea, 40 de ani, spune căa fostabuzat de polița din Racoș în data de 28 aprilie 2015. El este unul dintre cei doi bătuți pentru care se deplasase în comună expertul ANBCC G. D.. Conform bărbatului, incidentul a avut loc la puțin timp după ce s-a certat cu soacra sa, care a chemat poliția ca să îl reclame. Plecat de la casa soacrei, Gheorghe Floarea spune că a fost abordat pe stradă de șeful postului de poliție, Dan Ciucu. Acesta i-ar fi spus să meargă la secție „numai ca să-ți dau un avertisment”. Bărbatul susține că s-a urcat de bună voie în mașina poliției, crezând că ajuns la post va lua doar o amendă pentru tulburarea ordinii publice. Dar odată intrat acolo, șeful de secție i-ar fi legat mâinile cu cătușe în niște belciuge prinse în perete, nu înainte de a-i trage mânecile de la pulover în jos, ca să nu se cunoască urmele cătușelor, apoi l-ar fi lovit în coaste și peste picioare. Gheorghe Floarea susține că bătaia a durat mai bine de o oră, în sediul poliției, începând cu orele 15.00, după care a fost eliberat în jurul orei 18.00. Bărbatul spune că șeful de post Dan Ciucu ar fi zis „haide să-l ducem în pădure, să-l batem acolo” dar un alt polițist, Sorin Ionescu, ar fi zis să nu facă asta, pentru că i se poate întâmpla ceva odată băgat în mașină.
„Mi-au îndesat șervețele în gură și nas pentru că îmi curgea sânge foarte rău și m-au scos afară din secție în pumni. Inclusiv pe trepte m-au lovit”, relatează Gheorghe Floarea.
Polițiștii nu i-au eliberat vreun document justificativ pentru privarea de libertate.
A fost dus cu o mașină privată la spital la Brașov în aceeași zi, seara, în jurul orei 20.00. Din spital a fost externat la 3 dimineața deoarece, susține el, poliția de la Racoș ar fi sunat și ar fi cerut să fie externat. Conform fișei de externare Gheorghe Floarea a suferit multiple leziuni toracice și abdominale.
El nu a depus plângere împotriva polițiștilor, deoarece persoana care ar fi trebuit să-l ajute să facă asta, G. D. de la ANBCC, a fost de asemenea bătută.
***
Steluța Ferdelaș, 42 de ani, a relatat că în data de 14 noiembrie 2013 a scos calul din gospodărie pe pășune, iar a doua zi, 15 noiembrie, l-a găsit împușcat într-un picior. Ulterior acesta fost dus la abator, familia Ferdelaș rămânând astfel fără principalul mijloc de subzistență. Femeia susține că, puțin înainte de incident, polițiștii Dan Ciucu (șeful secției de poliție din comuna Racoș) și Gheorghe Ionuț Alexandru i-au amenințat familia că vor să le „bage calul la măcelărie”, fapt ce a îndreptățit-o să creadă că tot cei doi l-ar fi și împușcat.
Femeia spune că a fost dificil să obțină un certificat care să ateste că într-adevăr calul a fost împușcat, până și medicul veterinar din comună s-ar fi temut să elibereze unul, de frica polițiștilor. În cele din urmă a obținut un act doveditor că animalul a fost împușcat, de la un medic veterinar de la Brașov.
Steluța Ferdelaș spune că i-a dat în judecată pe polițiștii care i-ar fi împușcat calul, dar procesul încă nu e finalizat. Totuși, din cauza acestui demers în justiție, ea spune că familia îi e terorizată de poliție, soțul este nevoit să se ascundă de polițiștii care l-ar fi amenințat că îl împușcă și pe el dacă-l prind.
„Polițiștii bat copii minori, femei însărcinate, ne amenință pe toți și au relații la Brașov și Rupea unde sunt mână în mână și nu li se întâmplă nimica. Noi ce să facem, că în afară de Dumnezeu nu avem pe nimeni aicea ca să apelăm!”, se plânge Steluța Ferdelaș.
***
Aurica Borzoș, 44 de ani, susține că a fost bătută de polițiști din comuna Racoș, la sediul poliției, în data de 15 mai 2014. Aceasta s-a dus la postul de poliție când a aflat că băiatul ei, Ionuț Borzoș, este acolo, luat de polițiști de pe drumul care vine de la gară. „Băietul a venit cu trenul de 16.30, și o fost luat de la gara Mateiaș de polițaiul Dan Ciucu, care era îmbrăcat civil, cu bermude, și de polițaiul Țurcan Ovidiu. L-or dus la secție fără să spună ce au cu el”, povestește Aurica Borzoș. Aflând că băiatul i-a fost luat de poliție, femeia a mers la secție și i-a întrebat pe polițiști ce au cu băiatul, apoi a început să strige de disperare, văzându-l întins pe jos în secția de poliție, și crezând că a murit.
Pe geamul secției, ea spune că a văzut cum polițiștii Dan Ciucu și Ovidiu Țurcan, l-au luat pe fiul ei, fiecare de câte un braț, și l-au dus în altă cameră, apoi s-au întors la ea și i-au dat cu un spray iritant și i-au aplicat câteva lovituri în cap. Faptele s-ar fi petrecut afară, în fața secției de poliției. Aurica Borzoș susține că au existat și martori, cetățeni care locuiesc pe strada cu poliția, însă nimeni nu vrea să depună mărturie în favoarea lor pentru că se tem de poliție.
Femeia a fugit, dar a fost prinsă de polițiști în curtea unui vecin, unde aceasta a vrut să se spele pe față cu apă, unul dintre polițiști zicându-i „nu meriți nici măcar apă peste ochii”. Aurica Borzoș susține că polițiștii Dan Ciucu și Ovidiu Țurcan au continuat să o bată pe stradă, și că „erau îmbrăcați în civil și erau băuți”.
În certificatul medico-legal eliberat la câteva zile după bătaie, scrie că Aurica Borzoș a suferit un traumatism cranio-cerebral produs prin agresiune, o contuzie de coloană vertebrală, mai multe plăgi la nivelul scalpului, o tumefacție a piramidei nazale, leziuni ce necesită 10-12 zile de îngrijiri medicale.
Aurica Borzoș a făcut plângere împotriva polițiștilor, cauză înregistrată cu numărul 463/P/2014 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea, și preluată de Parchetul Brașov cu nr. 383/P/2014. Plângerea a fost însă clasată, la 7 octombrie 2014, de către procurorul Marius Sulu, care a stabilit că de vină au fost victimele, respectiv Iosif Borzoș și un văr de-al lui, care ar fi fost în stare de ebrietate și ar fi perturbat traficul între comunele Mateiaș și Rupea, iar polițiștii incriminați i-ar fi dus la secție ca să-i calmeze, unde au fost și amendați cu câte 300 de lei. În rezoluția de clasare a dosarului mai scrie și că polițiștii au avut în sprijinul lor martorii de care Aurica Borzoș spune că ar fi văzut bătaia, dar care nu au depus mărturie în favoarea romilor, de frica poliției. Respectivii martori afirmă că victimele aveau deja urme de agresiuni pe corp înainte de a fi ridicate de poliție și duse la secție, singurele violențe ale polițiștilor fiind câteva lovituri de baston, pentru că tinerii în cauză nu voiau să urce în mașina de poliție. Aceste lovituri de baston au fost considerate legale de către procuror. Cât privește rănile suferite de Aurica Borzoș, acestea ar proveni, conform martorilor invocați de polițiști, de o autoaccidentare, produsă prin cădere, în graba de a ajunge la secția de poliție.
***
Nicolae Coșcodar, 33 de ani, susține că în iarna anului 2013 a fost dus la secție împreună cu fratele său, în urma unor certuri cu vecinii care au chemat poliția. „Ne-am gurăvit cu cineva aicea pe stradă, poliția era de față, cu mașina, dar nu a zis nimica. Noi ne-am certat, dar după aia ne-o trecut. Da’ poliția a plecat cu mașina și a adus întăriri. Ne-a luat, pe mine și pe fratele meu, ne-a dus la post la Hoghiz și acolo ne-o bătut de la 9 până la 12 noaptea. Ne-o bătut de nu mai eram în stare să duc mâna la gură sau să câștig ceva la copii”, povestește Nicolae Coșcodar.
Acolo, șeful de post Dan Ciucu și frații Ioji, polițiști comunitari, i-ar fi bătut cu bastonul pe cei doi frați Coșcodar, ar fi aruncat apă pe ei și ar fi folosit electroșocuri. Nicolae Coșcodar a arătat reprezentantelor APADOR-CH urmele de baston pe spate, și pe care susține că le are de la bătaia aplicată de polițiști.
Coșcodar spune că au fost privați de libertate între orele 21.00 – 00.00, după care au fost duși în pădurea Turzum (în apropierea comunei) și abandonați. Ulterior a venit salvarea (pe care cel mai probabil o chemaseră tot polițiștii), care i-a dus la spitalul Rupea, unde, conform declarațiilor proprii, li s-a dat câte un algocalmin și au fost externați la 3 dimineața. Poliția nu le-a dat cu această ocazie nicio sancțiune scrisă.
Coșcodar susține că a făcut plângere împotriva polițiștilor la parchetul Brașov, însă de acolo i s-ar fi spus că „nu v-o bătut bine, că nu din nimica bate poliția”, Coșcodar nu a putut furniza dovezi scrise ale demersurilor sale către parchet, afirmând că le-a pierdut.
***
Cornel Borzoș, 40 de ani, este cea de-a doua victimă pentru care se deplasase în comună expertul ANBCC. În data de 17 ianuarie 2015 bărbatul a plecat din comună ca să vândă o pereche de pantofi aduși din Spania. A primit de la cumpărător și 2 litri de vin, pe care ulterior i-a consumat acasă cu alte două persoane, dintre care una era ginerele lui. La un moment dat s-a luat la ceartă cu ginerele, iar Cornel Borzoș a sunat la 112. A sosit un echipaj de poliție acasă și i-a cerut să vină la secție ca să depună o plângere împotriva ginerelui. La secție, bărbatul susține că polițistul Ovidiu Țurcan s-a prefăcut doar că îi ia o declarație, după care i-a spus că e liber. Cornel Borzoș spune că după ce a ieșit din secție, nu a apucat să parcurgă câțiva metri, că polițiștii i-ar fi spus să urce în mașină că îl duc ei în cartier, deoarece trebuie să ajungă din nou la un caz în zonă.
În loc să meargă pe drumul spre casă, polițiștii l-au dus la o rampă de gunoi aflată în afara comunei (între Augustin și Racoș), l-au pus să-și scoată tot din buzunare, l-au întrebat dacă are cuțit, el a spus că nu are, apoi i-au luat telefonul și i-au scos bateria, după care polițistul comunitar identificat ca Ioji l-a lovit cu pumnii și picioarele. Bătaia la care s-au alăturat și alți polițiști, s-a petrecut între orele 21.00 – 22.00 după care Borzoș a fost abandonat la rampa de gunoi. Polițiștii identificați de victimă că l-ar fi bătut au fost: Alexandru Ionuț Gheorghe, Ovidiu Țurcan, Dan Ciucu și polițistul comunitar Ioji.
Când și-a revenit, bărbatul a reușit să ajungă acasă la un prieten pe nume Macău Daniel, care l-a adus acasă. A chemat salvarea a doua zi, duminică, la orele 15-16 și a mers la spital în Brașov, unde a stat din 18 până la 21 ianuarie, cu traumatisme multiple, conform fișei de internare.
Ulterior Cornel Borzoș a făcut o petiție la Ministerul Justiției, deoarece a observat că niciuna dintre plângerile făcute de consăteni de-ai săi, bătuți de aceiași polițiști, la Brașov nu a fost soluționată favorabil, oamenii din Racoș fiind convinși că polițiștii din comună au susținere județeană.
Petiția făcută de Borzoș la București a fost trimisă, totuși, spre soluționare Parchetului Brașov, procurorul de caz fiind Mihaela Ceapă. Borzoș spune că la audierea care a avut loc la 6 aprilie 2015, procurorul l-a întrebat dacă are martori. El a spus că are numeroși martori din comunitate care l-au văzut când a plecat cu poliția de acasă, și când a venit bătut a doua zi dimineața, dar că nu are niciun martor care să fi văzut că a fost bătut de polițiști noaptea, la rampa de gunoi.
Borzoș spune că familia sa (soția și cei opt copii) a avut de suferit după ce el a fost bătut, deoarece capul familiei nu a mai putut munci, nu a mai putut să aducă lemne de foc etc.
Ancheta este în derulare la Parchetul Brașov.
Certificatul medico-legal eliberat în 23 ianuarie 2015, arată că Borzoș a suferit un traumatism cranio-cerebral, o contuzie toracică, contuzie abdominală, contuzie genunchi și coapsă stângă – leziuni produse la data de 17 ianuarie, și care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Pastorul Ioan Dudaș, spune că are cunoștință de toate aspectele semnalate de romi, și încearcă să-i facă pe aceștia să se organizeze și să reclame sistematic la autorități abuzurile la care sunt supuși. Pastorul admite că nu a văzut niciodată ca polițiștii să-i fi bătut pe romi, însă constată că aceștia apar în comunitate bătuți, și că niciunul dintre demersurile făcute de ei la județ nu are vreo urmare. Ioan Dudaș spune că și el a fost amenințat, voalat, de polițiști, ca să nu le mai ia apărarea romilor. Dudaș se teme pentru integritatea personală, mai ales că, spune: „am și eu o dubiță cu care mai transport diverse și, știți cum e, ți se pot întâmpla multe pe drum”.
Situația socio-economică a romilor din Racoș și agresiunea asupra expertului ANBCC:
G. D., 28 de ani, este student la Brașov, dar lucrează în același timp ca expert în proiectul derulat de ANBCC „4 ACCES – Activarea cetățenilor din 4 comunități pentru echitate socială”, implementat în satul Ghirbom din Alba Iulia, satul Corbu Vechi din Brăila, comuna Racoș din Brașov și cartierul Favorit din Roman, Neamț.
El s-a deplasat frecvent, în ultimele două-trei luni, în comunitatea de romi din Racoș, ajutându-i pe aceștia să găsească soluții și să se implice în rezolvarea problemelor pe care le au legate de procurarea lemnelor și cele legate de abuzurile poliției. G.D. spune că proiectul în care lucrează nu avea în vedere inițial acest aspect, relațiile încordate cu poliția apărând ulterior în discuțiile cu oamenii. Proiectul inițial urmărea de fapt o mediere a situației economico-sociale a romilor, care nu au locuri de muncă, nici mijloace de subzistență, iar în urma unor anchete sociale s-a constatat că sunt discriminați chiar și prin prețul la care pot cumpăra lemne din pădurile adiacente, care aparțin unui composesorat local. Cu ajutorul experților ANBCC și al avocatului APADOR-CH, romii din Racoș au reușit să facă demersuri legale către composesorat, ca să obțină drepturi egale la resursa de lemne, ca și cetățenii români și maghiari din zonă. Astfel au înțeles ei că vor înceta hărțuielile poliției asupra lor, dacă vor avea dreptul legal să cumpere lemne.
Joi, 30 aprilie 2015, G. D. a fost la Racoș pentru a-i ajuta pe doi dintre cetățenii romi bătuți recent de poliție să depună plângeri. Seara, când aștepta trenul spre Brașov, a fost acostat pe peronul gării Racoș de către doi polițiști din cadrul secției comunale, care l-au legitimat, pe motiv că le-ar fi fost semnalată în zonă prezența unui cetățean străin suspect.
G. D. povestește că polițiștii, între care era și șeful de post Dan Ciucu, i-ar fi cerut, fără motiv, să le arate și conținutul rucsacului, iar el s-a conformat, pentru că alternativa era să fie dus cu forța la șecție, unde știa ce s-ar putea întâmpla. Alături de polițiști se afla și un cetățean în civil care nu s-a prezentat, după cum relatează G.D.
Discuția cu poliția a fost percepută de G. D. ca o amenințare, mai ales că el nu era deloc străin de zonă (făcuse deja de câteva luni drumuri în comunitatea de romi), polițiști spunându-i textual că: e periculos să vină prin Racoș și că pe drumul dintre Racoș și Brașov se poate întâmpla orice.
La scurtă vreme după plecarea polițiștilor, pe peron au apărut patru cetățeni purtând combinezoane și (doi dintre ei) cagule, fără alte însemne, și care s-au îndreptat rapid spre G. D.. Acesta povestește că s-a refugiat în biroul impiegatului cerându-i sprijinul, însă impiegatul a fugit din birou. Cei patru – între care G. D. l-a recunoscut pe cetățeanul civil care era alături de polițiști – l-au bătut pe G. D. în biroul impiegatului gării din Racoș.
Agresiunea a fost semnalată la 112 de către G. D., în jurul orei 20:42, în timp ce se afla în casa pastorului Ioan Dudaș, pentru că nu a mai avut curajul să ia trenul, și nici la poliția locală nu a avut încredere să apeleze. La 112 a cerut expres să vină alți polițiști să constate agresiunea, întrucât el îi suspectează pe cei din Racoș de implicare. Împreună cu echipajul venit de la Brașov, G. D. a avut curaj să se deplaseze la secția de poliție din Racoș ca să dea o declarație.
La ora 2:30, s-a prezentat la Spitalul Județean Brașov pentru investigații. În data de 05 mai 2015, secția Medicină Legală i-a eliberat un certificat medico-legal care atestă repercusiunile agresiunii fizice din 30 aprilie, recomandându-i-se 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Ce spune șeful IJP Brașov:
Chestor Ioan Aron, șeful Inspectoratului Județean de Poliție Brașov, a discutat cu reprezentatele APADOR-CH în legătură cu presupusele fapte din comuna Racoș, precum și despre incidentul petrecut în gara localității, în care patru bărbați neidentificați l-au bătut pe G. D.
Chestorul spune că faptele petrecute în Gara Racoș fac obiectului unui dosar de cercetare penală investigat de Poliția Transporturi, care nu se află în subordinea IJP, și că nu se antepronunță în legătură cu faptul că polițiștii din Racoș ar fi avut vreo legătură cu respectivele fapte, așa cum susține studentul.
„Ar fi o chestiune foarte gravă dacă s-ar confirma, dar eu nu pot interveni acum în anchetă, am cerut corpului de control intern să cerceteze cauza încă din prima seară, dar știți ce ar însemna să mă apuc eu acum să fac verificări personale? Ar însemna să bulversez mersul anchetei”, consideră chestorul Ioan Aron.
Chestorul șef nu vede vreo legătură de cauzalitate între avertismentul dat lui G. D., de polițiștii din Racoș, și bătaia care a urmat în scurt timp, ci consideră mai degrabă că a fost o coincidență.
„Poliția are sarcina să verifice dacă apare un cetățean străin în localitate. Gestul polițiștilor a fost o ofertă de protecție pentru G.D, ca să treacă altă dată pe la poliție, când mai vine în zonă, pentru că în comunitatea de romi nu-i pot garanta securitatea. Faptul că vine de mai multă vreme în localitate … poate că și-a câștigat adepți, dar poate și dușmani, că nu l-au bătut polițiștii, ci niște persoane deocamdată neidentificate. Așteptăm ca Poliția Transporturi să-i prindă pe autori, iar autorii să spună dacă i-a pus poliția să-l bată, și atunci vom lua măsuri”.
În legătură cu afirmațiile romilor din comună, cum că sunt bătuți frecvent de polițiști, chestorul Ioan Aron susține că nu are informații despre astfel de fapte, și că romii din comună, ca orice alte persoane, pot depune plângeri în legătură cu comportamentul polițiștilor. „Eu știu că dacă au de depus o reclamație, vin și o depun, iar dacă cele depuse au fost clasate de procurori înseamnă că nu au fost reale”.
Chestorul insistă că situația din Racoș trebuie privită în ansamblu, luând în calcul și infracționalitatea din zonă și problemele de sărăcie cu care se confruntă populația romă. „Eu nu zic că romii de acolo sunt niște îngerași, dar dacă au fost prinși la furat lemne și nu au un metru pătrat de pământ în proprietate, faceți și dumneavoastră o diagnoză a situației. În urmă cu doi-trei ani acolo am avut niște conflicte intrafamiliale generate de etnicii romi, și a fost dislocată o patrulă mobilă care să asaneze conflictele. Dacă asta a generat și activități de imobilizare și scoatere din conflict… e posibil. Dar nu sunt de acord să-i bată dacă-i prind la furat.”.
Concluzie
APADOR-CH consideră că în Racoș situația este tensionată și că mărturiile cetățenilor din Racoș dar și a lui G.D. sunt concurente spre concluzia că în localitate au loc violențe. Ca urmare, asociația solicită IGPR să demareze de urgență o anchetă cu privire la acuzațiile de violențe aduse polițiștilor.
De asemenea, asociația cere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să ia măsuri pentru redeschiderea tuturor dosarelor penale pentru care, în ultimii 3 ani, s-au adoptat soluții de netrimitere în judecată, privind plângeri ale locuitorilor din Racoș despre abuzurile poliției.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/05/aurica-borzos.jpg450800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-05-25 15:19:192016-07-27 14:39:11Raport APADOR-CH privind abuzuri ale poliției din Racoș, județul Brașov, asupra cetățenilor de etnie romă
În data de 17 februarie 2015 G.D. s-a prezentat la sediul APADOR-CH pentru a reclama relele tratamente la care a fost supus de un polițist al secției 17, sector 5 din București.
Evenimentele din seara zilei de 11 februarie 2015 – așa cum au fost relatate de G.D.reprezentanților APADOR-CH
G.D. are 37 de ani și pentru a-și câștiga existența lucrează ca “parcagiu”, de obicei în zona străzii Ilfov.
În seara zilei de 11 februarie 2015, în jurul orei 20:00, acesta se afla în zona Palatului CEC, la intersecția dintre Str. Ilfov și Str. Mihai Vodă. Tocmai terminase de parcat o mașină când a văzut venind spre el, de pe calea Victoriei, doi polițiști pe care nu îi cunoștea. Un prieten al acestuia, zis G., care sosise cu puțin înaintea lui G.D. în parcare, i-a sugerat să fugă pentru că luase și el bătaie cu puțin înainte de la unul din ei, “polițistul cu ochelari”.
G.D. a refuzat să fugă și și-a continuat drumul normal fiind ajuns din urmă de cei doi polițiști pe Strada Mihai Vodă. Aceștia l-au întrebat ce face acolo și cu ce se ocupă și i-au spus să stea pe loc. “Polițistul cu ochelari“ l-a amenințat că, în caz contrar, va lua bătaie și i-a adresat injurii legate de etnia romă și copiii săi decedați. G.D. a replicat că dacă îl va bate o să-i facă reclamație.
În jurul orei 20:20, după ce l-au legitimat, i-au făcut proces verbal și i-au dat amendă. Colegul polițistului cu ochelari a vrut să-l lase să plece dar acesta din urmă a afirmat “nu bă, îl luăm la secție”. Deși nu își dorea să meargă la secție, G.D. nu s-a opus conducerii de către cei doi polițiști la sectia 17. Pe drum, polițistul cu ochelari i-a spus să își închidă telefonul, să scoată bateria, pe care să o pună într-un buzunar al gecii, iar telefonul, în celălalt buzunar. Cei trei s-au urcat în autobuzul 336 din stația de la Cișmigiu spre secția 17.
G.D. relatează că intrarea în secție s-a făcut între orele 20:30-21:00 și că l-au băgat pe a doua ușă din față de pe hol, pe stânga. Acolo afirmă că a fost pus să se dezbrace de la brâu în jos până la chilot și în momentul când era cu pantalonii în vine au început loviturile aplicate de “polițistul cu ochelari”, pe care îl descrie ca fiind bine făcut, la 1.74 m cu față pătrată și brunet, cu un baston de cauciuc (tompha). Victima susține că a fost lovit aproximativ 20 de minute peste mâini, spate, brațe, picioare, genunchi și tălpi. Deoarece suferă de insuficiență renală acută stătea cu spatele la perete pentru a se apăra de loviturile la ficat și rinichi.
Acesta a relatat reprezentanților APADOR-CH că în timp ce îi aplica lovituri cu bastonul de cauciuc, cu coatele și pumnul, polițistul s-a oprit de 3 sau 4 ori și l-a pus să facă alternativ flotări și genuflexiuni. Colegul lui, descris de victimă ca înalt, la 1.80m, rotund la față și mai solid, a refuzat să-l bată, deși i s-a sugerat să o facă de polițistul agresor. El a insistat să îl lase în pace dar acesta din urmă a continuat cu bătaia afirmând “lasă-l în morții lui de țigan, are avocat nu? Îmi faci tu mie reclamație mă?”.
La un moment dat polițiștii l-au scos din holul unde luase bătaie și l-au dus într-o cameră la subsol (cel mai probabil un depozit, fiind lipsită de scaune și mese) “hai jos că mai am puțin sport de făcut cu tine. hai să îți arăt parchetul unde ziceai tu că-mi faci reclamație”. Acolo, polițistul cu ochelari, rămas singur cu victima, l-a pus din nou să facă flotări și genuflexiuni timp de 10 minute. Potrivit spuselor lui acesta intenționa să-i aplice și alte lovituri de tompha dar au auzit voci ale unor persoane care întrebau de G.D..
În momentul acela polițistul l-a amenințat că dacă spune cuiva ce s-a întâmplat sau depune plângere va face tot posibilul ca acesta să ajungă în închisoare și că va veni pe strada unde acesta locuiește ca să-l bată din nou. La scurt timp a venit și “domnul Claudiu, un fel de șef” descris ca blond, bine legat și cu cioc, care a intervenit ca să-l lase în pace. L-a întrebat pe polițistul agresor care a fost motivul bătăii, acesta afirmând că victima înjurase poliția.
Ulterior, polițistul agresor a plecat și în camera de la subsol au rămas doar G.D. și “domnul Claudiu”. Acesta i-a sugerat ca pe viitor să-și vadă de treabă și să nu mai înjure poliția. După această scurtă discuție victima a urcat, și-a luat geaca, fesul, fularul și telefonul care rămăseseră sus, s-a îmbrăcat și a plecat.
In jur de ora 21:30 a ieșit din secție, și-a sunat concubina, pe L.M. pentru a o anunța că era liber. A doua zi, pe 12 februarie 2015, s-a prezentat la INML și ulterior la spitalul Municipal București.
Evenimentele din seara zilei de 11 februarie 2015 – așa cum au fost relatate de Ana Mohr
„Am 30 de ani şi sunt lucrător social în cadrul Asociaţiei Carusel din anul 2012. CARUSEL oferă servicii persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile. În seara de 11 februarie 2015, mă aflam la sediul organizaţiei când am fost sunată, la ora 19:57, de către concubina lui G.D., L.M. Aceasta mi-a dat numărul de telefon al lui G.D. şi m-a rugat să îl sun, pentru că pe strada unde parchează maşini, Str. Ilfov, a fost bătut un băiat, cunoscut sub numele de G., de către un poliţist de la secţia 17. L-am sunat pe G.D. la ora 20:01; am vorbit la telefon cu G., care mi-a spus că a fost bătut de un poliţist pe Strada Ilfov. L-am rugat pe G. să mă aştepte la parcare şi am plecat de la sediu cu un taxi. Pe drum, l-am sunat pe colegul meu, Marian Ursan, i-am explicat ce s-a întâmplat şi l-am rugat să vină pe strada Ilfov.
Când am ajuns în colţul clădirii BCR, la intersecţia dintre Str. Mihai Vodă şi Calea Victoriei, în jurul orei 20:30, am văzut 2 poliţişti cu un bărbat, pe care nu îl cunoşteam la acel moment şi care mai apoi s-a dovedit a fi G.D., la intersecţia dintre Strada Mihai Vodă şi Strada Ilfov. L-am sunat pe G.D., care mi-a spus că este dus la secţie, după care şi-a închis telefonul. I-am urmărit pe cei doi poliţişti şi pe bărbat, filmându-i, pe traseul Str. Lipscani – Str. Domniţa Anastasia – Str. Actor Ion Brezoianu, până în staţia de autobuz Grădina Cişmigiu. Acolo, cei doi poliţişti şi bărbatul condus la secţie s-au urcat în autobuzul 336, iar eu m-am întors la parcarea de pe Str. Ilfov, pentru a-l căuta pe G.. Pentru că acesta nu era acolo, i-am întrebat pe cei doi paznici ai clădirii CEC, care se aflau la poarta clădirii de la intersecţia Str. Mihai Vodă şi Ilfov, unde este secţia 17. Aceştia au încercat să îmi explice şi au chemat şi un poliţist care era în biroul lor, să îmi explice şi acesta cum să ajung la secţia 17. În acest timp, a ajuns la parcare şi colegul Marian Ursan cu maşina. Împreună cu G. şi unchiul acestuia, zis M., cu care ne-am întâlnit la intersecţia dintre Str. Mihai Vodă şi Calea Victoriei, ne-am urcat în maşină şi am plecat către secţia 17. Pe drum, G. ne-a povestit că a fost bătut pe Str. Ilfov de un poliţist cu ochelari, acelaşi poliţist care îl luase la secţie pe G.D..
În jurul orei 20:50, am ajuns, împreună cu colegul Marian Ursan, G. şi unchiul acestuia, M., la secţia 17. În timp ce aşteptam în faţa porţii secţiei, l-am sunat pe G.D., dar acesta avea telefonul închis. Pentru că am auzit urlete din secție, eu şi colegul meu, Marian Ursan, am intrat în curtea secţiei ca să înregistrăm zgomotele, iar G. şi M. au rămas în faţa porţii. După 5 – 10 minute, un poliţist, cu semnalmentele 1.70, blond, bine legat, cu barbă scurtă, a ieşit în curte şi ne-a întrebat pe cine căutăm. I-am răspuns că îl aşteptăm pe G.D. Acesta s-a întors în secţie ca să îl caute în registrul de conduşi pe G.D., iar peste aproximativ 3 minute s-a întors şi ne-a spus că există în registru o persoană cu numele G.D., care a fost adus la secţie, i s-a făcut proces verbal şi i s-a dat drumul. I-am explicat domnului poliţist că noi ştim că el este la secţie şi că are telefonul închis. După ce acesta a insistat că lui G.D. i s-a dat drumul, am părăsit curtea secţiei şi am rămas pe trotuar, în faţa porţii secţiei. L-am mai sunat pe G.D. la orele 21:13 şi 21:17, însă telefonul acestuia era închis.
Pentru că am observat că de pe stradă pleacă o mașină de poliţie și crezând că se îndreaptă spre parcarea de pe Str. Ilfov unde polițiștii ar fi putut comite și alte abuzuri, colegul Marian Ursan, împreună cu G. şi M., s-au hotărât să plece cu maşina într-acolo. Eu am rămas pe Str. Doctor Grigore Țăranu, pe care se află secţia 17, să îl aștept pe G.D..
La ora 21:34 am fost sunată de concubina acestuia, L.M., care mi-a spus că G.D. a plecat din secţie. L-am sunat pe G.D. la ora 21:36; acesta mi-a spus că plecase din secţia 17 de 5 minute şi că se afla la gura de metrou Eroilor, din faţa Spitalului Municipal Bucureşti. L-am rugat să mă aştepte acolo şi am plecat înspre staţia de metrou respectivă. Între timp, l-am sunat şi pe colegul meu, Marian Ursan, care se întorcea cu mașina la secția 17 şi am hotărât să ne întâlnim cu G.D. la stația de metrou Eroilor.
La ora 21:40 am ajuns la staţia de metrou Eroilor, unde G.D. se întâlnise deja cu colegul Marian Ursan. G.D. ne-a povestit în mașină cum a fost bătut în secţia 17, iar apoi ne-am întors împreună la parcarea de pe Strada Ilfov.
A doua zi dimineaţă, pe data de 12 februarie 2015, l-am însoţit pe G.D. la INML pentru examenul medico-legal. La plecarea de la INML, amândoi am fost legitimaţi de domnul poliţist Coandă de la Secţia 26. În aceeaşi zi, după-masă, am fost împreună cu G.D. la Unitatea de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului Municipal Bucureşti, deoarece acesta acuza dureri în partea stângă a pieptului, pe spate şi pe braţe. “
Concluziile și solicitările CARUSEL și APADOR-CH cu privire la cazul G.D.
CARUSEL și APADOR-CH constată cu îngrijorare faptul că s-au înmulțit cazurile de persoane vulnerabile (“parcagii”), de etnie romă, conduse “administrativ” la sediul poliției și supuse la rele tratamente.
Asociațiiile cred că privarea de libertate a lui G.D., loviturile încasate în secția 17, faptul că a fost pus să se dezbrace cât și să facă flotări și genuflexiuni reprezintă tratament inuman și degradant și au avut un caracter strict punitiv, motivat de faptul că victima a “îndrăznit” să afirme că va face reclamație atunci când a fost amenințat cu bătaia. În acest caz a fost încălcat articolul 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului- „nimeni nu poate fi supus torturii ori tratamentelor inumane și degradante.”
Cazul confirmă din nou vulnerabilitatea persoanei conduse “administrativ” la sediul poliției. Această persoană, deși privată de libertate ca și un arestat sau reținut, este lipsită de orice mijloc legal de apărare (în acest caz faptul că i s-a închis telefonul pentru a nu putea comunica cu nimeni).
CARUSEL și APADOR-CH cer IGPR să dispună urgent o anchetă cu privire la abuzurile polițistului care l-a bătut pe G.D.. De asemenea trebuie anchetați și ceilalți polițiști și persoane prezente în sediu pentru lipsa de reacție eficientă față de brutalitățile comise de colegul lor.
***
Acest raport este parte a proiectului “Dreptate pentru “Dinte”!”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/02/politie-bataie.png675900Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-04-08 11:34:452015-04-08 14:17:55Raport asupra cazului G.D. bătut de poliție în Secția 17 din București
România anului 2014 a fost angajată în două runde de alegeri – europene și prezidențiale. Dacă alegerile pentru Parlamentul European nu au pus pe agenda publică subiecte controversate, partidele concetrându-se mai degrabă pe electoratul fidel, alegerea președintelui a polarizat societatea și a stârnit dezbateri aprinse. Alegerile prezidențiale au fost marcate de imposibilitatea exercitării dreptului la vot pentru mulți cetățeni din diaspora. APADOR-CH a derulat campanii de informare cu privire la drepturile, contravențiile și infracțiunile electorale, în ambele scrutinuri, dar a acordat și consultanță acelora care nu au reușit să voteze și care voiau să facă plângeri penale.
În plan legislativ, România a traversat o perioadă prolifică în legi și ordonanțe ce vizau reglementarea comunicațiilor electronice, prin supravegherea în masă a cetățenilor de către serviciile de informații – supranumitele legi Big Brother – prin încălcarea dreptului la viață privată. Toate tentativele au fost declarate neconstituționale, dar procesul de legiferare în acest domeniu continuă. Alături de alte organizații neguvernamentale, APADOR-CH a dus o continuă campanie de contestare a acestor proiecte.
Asociația a continuat derularea proiectelor multianuale de monitorizare a respectării drepturilor omului în penitenciare și aresturi. Din păcate anul 2014 a fost marcat și de câteva incidente în care cetățenii au fost agresați de forțele de ordine, la începutul anului fiind înregistrat și decesul unui tânăr într-o secție de poliție din București.
În 2014 APADOR-CH și-a extins cooperarea, alăturându-se unor platforme internaționale cu valori şi misiuni similare. Scopul acestui demers a fost de a mări impactul activității proprii, pe plan internațional, și de a consolida capacitatea de a răspunde unor provocări regionale. În prezent APADOR-CH face parte din Fundamental Rights Agency Civil Society Platform, JUSTICIA European Rights Network and Civic Solidarity Platform.
Raportul de față prezintă pe scurt cele mai importante proiecte și realizări ale APADOR-CH din 2014, precum și actualizări ale programelor multianuale pe care organizația le derulează în domeniile consacrate: supravegherea respectării drepturilor omului, consultanță juridică și advocacy legislativ.
Alegeri Europarlamentare 2014 – Deschide ochii înainte să se închidă urnele
Prezidențiale 2014 – Votează legal, nu-i lăsa pe alții să aleagă pentru tine
Societatea civilă, implicată în eficientizarea Consiliului Național de Integritate
Copii privați de libertate în Europa Centrală și de Est
Studiu FTI privind arestul preventiv și alternativele sale
Cursuri de pregătire pentru avocați privind drepturile inculpaților
Coaliția antidiscriminare
Politică fără bariere
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului
Consultanță & Reprezentare
Cazuri câștigate în 2014
Condamnări ale României la CEDO
Cazuri câștigate în instanțele naționale
Activități multianuale
Monitorizarea respectării drepturilor omului în spațiile de detenție
Abuzuri ale forțelor de ordine: Cazurile Dumitrache, Mako și Secția 10
Comunicare publică
Informații utile
Reacții la încălcări ale drepturilor omului și Advocacy legislativ
Apariții în media
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/02/raport2014.jpg545600Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-02-26 10:08:262015-04-23 15:31:36Raportul de activitate APADOR-CH 2014
La data de 12 noiembrie 2014, Ștefan Mako s-a prezentat la sediul APADOR-CH pentru a reclama bătăile şi tratamentul inuman la care a fost supus de mai mulți poliţişti de la secţia de poliţie din centrul istoric al Bucureştiului în sediul de pe strada Şelari nr. 22, cu două zile în urmă. Ștefan Mako este un tânăr jurnalist afiliat Casei Jurnalistului, o comunitate de reporteri independenți care publică materiale jurnalistice în mediul online, în special reportaje și investigații. În ultima perioadă, Ștefan Mako se documenta pentru un material amplu legat de abuzurile poliției pornind de la cazul decesului lui Daniel Gabriel Dumitrache în incinta garajelor Secției 10 Poliție.
Evenimentele din seara de 10 noiembrie
În seara zile de 10 noiembrie, în jurul orei 19:45 jurnalistul Ştefan Mako mergea spre casă pe strada Şelari în direcţia Splaiul Independenţei, cu bicicleta. Apropiindu-se de intersecţia străzilor Şelari şi Franceză, Mako a văzut doi poliţişti care stăteau de vorbă cu un bărbat de aproximativ 25 de ani, un om obișnuit care nu atrăgea cu nimic atenția. Când a ajuns la aproximativ 5-6 m de cei trei a putut auzi cum poliţiştii îi cereau tânărului să prezinte cartea de identitate, iar acesta a scos documentul şi l-a prezentat poliţiştilor. Ulterior polițiștii i-au cerut tânărului să scoată toate lucrurile pe care le avea în buzunare, iar acesta a început să le caute, mişcându-se însă destul de lent, fapt care se pare că i-a enervat pe poliţişti. Unul dintre ei i-a spus pe un ton ridicat tânărului că dacă el îi cere să facă ceva trebuie să facă şi a început să-l bruscheze. Tânărul a ţipat la rândul său la poliţist spunându-i să-l lase în pace și a devenit agresiv și prin gesturi. În acel moment Ștefan Mako a scos telefonul mobil şi a început să filmeze incidentul.
Poliţiştii l-au trântit la pământ pe tânăr şi l-au lovit cu pumnii şi picioarele, încercând în acelaşi timp să-l imobilizeze și în cele din urmă i-au pus mâinile la spate şi l-au încătuşat. În timpul imobilizării a ajuns la locul faptei, venind dinspre strada Franceză, şi o persoană îmbrăcată în haine civile pe care Mako a recunoscut-o ca fiind Eugen Mardare, un polițist cu funcție de conducere de la secția de poliție a Centrului Vechi (îi cunoștea fizionomia datorită activității de documentare jurnalistică). Văzând că Mako filma evenimentul, Mardare s-a îndreptat spre el şi i-a cerut să nu mai filmeze și să plece. Mako i-a replicat foarte calm că este jurnalist, se află pe domeniul public şi prin urmare are voie să filmeze. Mardare a continuat să-i ceară să nu mai filmeze, spunând că nu-l interesează că e jurnalist şi i-a împins telefonul cu mâna. Apoi, în timp ce cei doi poliţişti reuşiseră să-l imobilizeze pe tânăr şi îl ridicaseră de la pământ, îndreptându-se spre sediul de poliţiei din centrul istoric de pe strada Şelari nr. 22, Mardare s-a deplasat către locul imobilizării pentru a ridica de pe jos staţiile poliţiştilor ce căzuseră în timpul interacţiunii violente cu tânărul. Întreaga scenă a fost urmărită de alţi 15-20 de oameni care se adunaseră în zonă, unii dintre ei dezaprobând verbal agresivitatea poliţiştilor. În privinţa primului tânăr condus la sediul poliţiei, asociaţia poate doar să constate că, după toate aparenţele, poliţiştii au folosit forţa în mod excesiv pe durata imobilizării.
Ştefan Mako i-a urmat pe poliţiştii care se îndreptau cu tânărul spre secţia de poliţie, continuând să filmeze. Ajunşi în faţa secţiei, cei doi poliţişti au intrat cu tânărul, iar pe Ștefan Mako l-au abordat Eugen Mardare şi doi poliţişti de la poliţia locală Bucureşti. Unul dintre aceştia i-a prezentat o legitimaţie de serviciu pe care nu era ataşată nicio fotografie a aparţinătorului şi de pe care n-a putut să-i citească numele şi i-a cerut lui Mako să se legitimeze. Fără nicio ezitare acesta a înmânat poliţistului actul de identitate, moment în care Mardare a pus mâna în dreptul camerei telefonului cu care Mako continua să filmeze şi i l-a smuls din mână. Filmarea s-a întrerupt în acest moment, dar faptele prezentate mai sus sunt confirmate de înregistrări audio-video care, deși șterse din telefonul jurnalistului, au fost recuperate.
Ștefan Mako a relatat că Eugen Mardare a strigat ¨luați-l și pe ăsta!¨ și imediat au ieşit din secţia de poliţie ceilalţi doi poliţişti care îl imobilizaseră mai devreme pe primul tânăr şi îl conduseseră la secţie. Aceștia l-au apucat pe Mako de brațe și l-au târât în interiorul secției. A mai apucat să audă bicicleta prăbuşindu-se pe caldarâm şi imediat a simţit cum urechea stângă începe să îi ţiuie puternic – fusese lovit peste ea de unul dintre cei doi poliţişti – senzaţie urmată de durere din cauza altor lovituri, de data asta în coaste şi s-a trezit trântit cu violenţă de unul dintre pereţii încăperii. Deşi bulversat din cauza precipitării şi evoluţiei evenimentelor, Mako a observat totuşi că în secţie mai erau alţi doi poliţişti aşezaţi la o masă, încadrându-l pe tânărul condus anterior şi care păreau că notează date în legătură cu acesta. Niciunul dintre aceștia doi nu a reacţionat în vreun fel văzând comportamentul pe care colegii lor îl aveau faţă de Mako.
Prăbuşit lângă perete Mako a mai primit o palmă zdravănă de la unul dintre cei doi poliţişti după care acesta i-a cerut să scoată tot ce avea în buzunare. Mako le-a spus poliţiştilor să nu-l mai lovească pentru că este de la presă şi le-a prezentat legitimaţia. Unul dintre poliţişti însă i-a smuls-o şi a aruncat-o de perete. Mako a scos lucrurile din buzunare şi le-a pus pe masă, după care “poliţistul mai înalt”, cum a fost descris de victimă, a început să-l tragă de haine şi să-i umble prin buzunare după alte lucruri personale, fără a menţiona că ar fi supus unei percheziţii corporale.
Între timp, telefonul lui Ștefan Mako a ajuns cumva pe masa din secţie şi ziaristul l-a auzit pe unul dintre poliţişti afirmând că totul este în regulă pentru că înregistrarea a fost ştearsă din telefon (ulterior înregistrarea cu pricina a fost recuperată). Mako a mai relatat că apoi a intrat în secţie şi Mardare care i-a întrebat zeflemitor pe poliţişti “Ce mă, ăsta e de la presă?”, moment în care Mako a reafirmat acest lucru arătând spre legitimaţia pe care poliţiştii o aruncaseră pe jos. Mardare nu i-a dat atenţie, anunţându-i doar pe colegii săi că pleacă.
“Poliţistul mai înalt” a inventariat cu privirea obiectele personale ale jurnalistului și cartea acestuia de identitate aflate pe masă, a observat că numele lui este maghiar iar adresa de domiciliu este în județul Covasna și a întrebat ironic: “Ce mă, vii tu de la ţară să mă filmezi?”. Au urmat o serie de înjurături, ameninţarea cu violul, încă o palmă peste față și un scuipat în plină figură. Apoi amândoi poliţiştii, foarte nervoși, i-au reproșat că nu are spirit civic pentru că a intervenit când ei legitimau un “agresor”. În tot acest timp Mako se ţinea de tocul uşii pentru a se opune îmbrâncelilor repetate. Unul din poliţiştii care se aflau în sediu în momentul în care a fost adus Mako a intervenit ridicându-se de pe scaun şi invitându-l să se aşeze în locul lui, ceea ce acesta a și făcut. Intervenția l-a înfuriat şi mai tare pe “poliţistul mai scund“ care s-a repezit la Mako spunându-i:“Bă, eu când vorbesc cu tine tu te ridici în picioare, trebuie să ai respect!”. Jurnalistul s-a ridicat, străduindu-se să rămână calm, iar poliţiştii au continuat să vorbească exprimându-și propriile frustrări despre viaţa grea de poliţist, despre modul cum presa îşi bate joc de imaginea poliţiei române şi mulțumirea că au şters înregistrarea pentru că altfel aceasta ar fi apărut pe internet şi s-ar fi creat opinia greşită că poliţia abuzează cetăţenii. (!)
La un moment dat, “polițistul mai înalt” a luat un șervețel și a șters o parte din scuipatul de pe fața lui Mako.
Cei doi poliţişti s-au calmat și cel înalt i-a spus jurnalistului că poate să-şi strângă lucrurile și i-a notat datele de identificare într-o agendă, apoi i-a înapoiat buletinul. Mako a întrebat dacă poate să plece iar aceştia i-au răspuns afirmativ. A urmat un schimb de replici amabile în totală dizarmonie cu agresivitatea anterioară după care Mako şi-a luat bicicleta care îi fusese adusă în faţa secţiei şi a plecat. APADOR-CH consideră că schimbarea radicală a comportamentului poliţiştilor pe durata a maximum 20 de minute se datorează fie lipsei de control asupra propriilor reacţii – ceea ce denotă neprofesionalism – fie practicării curente a relaţiei „vătaf – supuşi”, în care primul îşi permite orice abuz fără teamă de repercusiuni iar ultimii nu îndrăznesc să protesteze.
Din momentul în care a fost târât în secţia de poliţie a centrului istoric şi până când a fost lăsat să plece, Ștefan Mako estimează că au trecut doar 15-20 minute. A ajuns acasă, în jurul orei 20:45, unde locuieşte împreună cu alţi colegi. Simţind încă durerile produse de loviturile poliţiştilor şi-a verificat abdomenul de semne şi, sub influenţa evenimentelor recente, a început să le povestească colegilor ce i s-a întâmplat, rugând una dintre persoane să noteze ceea ce spune.
În dimineaţa următoare, 11 noiembrie, Ştefan Mako a mers la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni deoarece avea dureri la coaste. Diagnosticul final notat în documentele medicale este:”Contuzie toracică (În observație fractură costală)”. Mako s-a prezentat și la IML pentru a solicita eliberarea unui certificat medico-legal. La data redactării acestui raport certificatul nu fusese încă finalizat.
Concluzia și solicitările asociației cu privire la cazul lui Stefan Mako
APADOR-CH are convingerea că privarea de libertate (conducerea la sediu) a lui Ștefan Mako a fost ilegală deoarece jurnalistul nu a fost suspect de comiterea vreunei contravenţii sau infracţiuni şi s-a legitimat imediat ce i s-a cerut să o facă. Singura “vină” a constat în exercitarea meseriei de ziarist prin filmări într-un spaţiu public. Prin urmare, conducerea la sediu, percheziția corporală la care a fost supus şi tratamentul inuman şi degradant la care a fost supus au avut un caracter strict punitiv, ceea ce este inacceptabil şi, desigur, ilegal. Trebuie menţionat şi faptul că, spre deosebire de cele mai multe cazuri de conducere, nu s-a întocmit nici măcar “clasicul” proces verbal de amendare pentru “tulburarea liniştii şi ordinii publice” pentru justificarea privării de libertate. APADOR-CH cere IGPR să dispună urgent declanşarea unei anchete aprofundate cu privire la ilegalităţile şi abuzurile comise de poliţiştii implicaţi, ca şi la rolul incitator la violenţe al şefului Mardare. De asemenea, trebuie anchetaţi şi ceilalţi poliţişti prezenţi în sediu pentru lipsa de reacţie faţă de brutalităţile comise de colegii lor.
Maria-Nicoleta Andreescu Adelina Boboșatu
https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png00Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2014-11-27 14:59:462014-11-28 15:02:13Raport asupra cazului Ștefan Mako, jurnalist agresat de polițiști în incinta sediului Secției de Poliție Centrul Vechi din strada Șelari nr. 22
APADOR-CH cere pedepsirea bătăușilor în uniformă de la secția de poliție din Centrul istoric și închiderea sediului vechi al Secției 10 din sectorul 3
APADOR-CH a sesizat, în urmă cu câteva zile, Inspectoratul General de Poliție și instituția Avocatului Poporului să ia măsuri ferme privind comportamentul abuziv al polițiștilor de la Secția 10 București, care au făcut numai în acest an mai multe victime printre cetățenii conduși la secție.
Cot la cot cu polițiștii de la secția amintită, însă, bat și polițiștii de la secția din Centrul istoric, cele două filiale „colaborând” în materie de abuzuri asupra cetățenilor, pe care-i ridică din centrul orașului și-i conduc la anumite sedii unde agenții nu sunt supravegheați de superiori. Cel mai recent caz este al ziaristului Ștefan Mako, dus la secția de pe strada Șelari nr.22 și bătut de polițiști chiar în timp ce documenta un articol despre comportamentul abuziv al agenților din Centrul Istoric. APADOR-CH îi acordă sprijin juridic ziaristului în demersurile pe care le va face împotriva polițiștilor care l-au agresat.
Amintim că numai în ultimele două luni, APADOR-CH a fost sesizată de alți trei cetăţeni în legătură cu purtarea abuzivă a lucrătorilor Secţiei 10 poliţie. Aceștia au afirmat că au fost conduși la sediul vechi din strada Stelea Spătaru nr. 10, unde a fost bătuți şi privați de libertate. În urma sesizărilor făcute de APADOR-CH către Direcţia Control Intern a IGPR, două dintre aceste cazuri au ajuns şi în atenţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care, în prezent, efectuează urmărirea penală în dosarul nr. 3516/P/2014.
Comportamentul abuziv al polițiștilor de la Secția 10 continuă în mod inexplicabil, deși după cazul Gabriel-Daniel Dumitrache – decedat în incinta aceluiaşi sediu vechi al Secţiei 10 poliţie în data de 4 martie a.c. – a fost, de asemenea, deschis dosarul penal nr. 920/P/2014 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, dosar în care este cercetat un lucrător de poliţie din cadrul acestei secţii.
Faptul că autoritățile interne refuză să trateze cu seriozitate astfel de derapaje ale polițiștilor , înregistrate tot mai des în ultimii ani, conduce la procese pierdute de România la CEDO. Cel mai recent caz este Flămânzeanu contra României, din 4 noiembrie 2014, în care statul român a fost condamnat pentru că nu i-a anchetat pe polițiștii care l-au bătut pe cetățeanul Flămânzeanu. Alte cazuri similare sunt pe rolul instanței europene, în lipsa unor anchete efective în țară.
APADOR-CH a cerut IGPR închiderea sediului vechi al Secției 10 poliţie din strada Stelea Spătaru nr. 10, sector 3, iar activitatea de conducere adiministrativă să se desfăşoare numai la actualul sediu principal al Secţiei 10, din Bd. Unirii, nr. 72, bl. J3C, et. 5-6, sector 3 Bucureşti. De asemenea asociația solicită autorităților române să investigheze și modul de operare al agenților de poliție din Centrul istoric, al căror comportament se află de mai multă vreme în atenția organizațiilor neguvernamentale care monitorizează abuzurile organelor de ordine. Considerăm că numai tragerea la răspundere a vinovaților poate preveni repetarea acestor abuzuri.
Filmul făcut de ziaristul Ștefan Mako, înainte de a fi el însuși dus la secție de polițiști:
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/11/politisti-bataie2.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2014-11-12 15:28:102014-11-13 20:31:40Patru cetățeni bătuți de poliție în ultimele două luni, în centrul Bucureștiului
Raport de evaluare a tarifelor percepute de autorităţile locale pentru eliberarea de fotocopii ale documentelor solicitate în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public
Acest studiu a fost realizat şi publicat în cadrul unui proiect al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), finanțat de Balkan Trust for Democracy. Proiectul țintește îmbunătățirea accesului la informații de interes public precum și a procesului de consultare publică.
Cercetarea de față a încercat să evalueze practica autorităților locale în ce privește furnizarea de fotocopii după documente la solicitările formulate în temeiul Legii nr. 544/2001.
Ipoteza principală de lucru a fost aceea că unele instituții restricționează accesul publicului la documente prin practicarea unor tarife descurajante. Formularea acestei ipoteze s-a bazat pe experiențele anterioare ale asociației, dar și pe situații recente semnalate de cetățeni. De exemplu, în primăvara acestui an, un cetățean ne-a semnalat că i s-a solicitat să achite un tarif de aproximativ 1,75 lei pentru o pagină A4.
O a doua ipoteză a fost aceea că astfel de practici restrictive sunt cu atât mai răspândite cu cât instituția respectivă este mai puțin vizibilă publicului larg. Sau ca astfel de practici restrictive să fie întâlnite cu atât mai des cu cât autoritățile respective sunt mai mici.
Studiul a fost realizat pe baza răspunsurilor instituţiilor publice la cereri de informaţii adresate în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, şi prin analiza datelor deja deținute de asociație în urma experienței proprii în domeniu.
Au fost adresate chestionare formulate ca cereri de informații de interes public unui număr de 89 de autorități publice locale după cum urmează:
– 41 de consilii județene,
– Consiliul General al Municipiului București,
– 41 de consilii locale ale municipiilor reședință de județ și
– 6 consilii locale ale sectoarelor Municipiului București.
Colectarea datelor s-a realizat în mai-iunie 2014.
Din punctul de vedere al relevanţei cercetării, rata de răspuns este satisfăcătoare (trebuie totuşi precizat că răspunsul instituţiilor publice la cereri de informaţii de interes public este o obligaţie legală şi nu o favoare).
Au răspuns cererilor de informaţii 79 dintre adresanți, după cum urmează:
– 37 din cele 41 de consilii judeţene chestionate (nu au răspuns CJ Alba, CJ Argeș, CJ Iași şi CJ Vâlcea),
– CGMB şi
– 41 din cele 47 de consilii locale municipale și de sector (nu au răspuns consiliile locale din: Reșița, Constanța, Târgu Mureș, Timișoara, Vaslui și Sectorul 5).
Dintre răspunsurile primite, 6 nu au conținut informațiile solicitate astfel că au fost excluse din analiză consiliile județene Botoșani, Prahova, Suceava și consiliile locale Focșani, Sectorul 1 și Sectorul 2. În consecință, analiza statistică a datelor a fost realizată luînd în considerare 73 de răspunsuri primite.
Întrebările adresate autorităţilor s-au referit la:
1. Costul stabilit pentru fotocopierea unei file A4 de pe un document solicitat în baza Legii 544/2001.
2. Actul normativ prin care a fost stabilit acest cost (număr, data, emitent act) și modalitățile de consultare ale actului normativ prin care a fost stabilit costul (dacă e postat pe internet, iar dacă nu, cum poate fi consultat).
3. Sumele totale încasate pentru serviciile de copiere a documentele solicitate în baza Legii 544/2001, în perioada 1.01.2013 - la zi, defalcat pe anii 2013 şi 2014.
Analiza datelor:
Costul copierii.
Media tarifelor solicitate de autoritățile incluse în analiză este de 1,41 lei/pagină A4, mult peste prețul pieței care se situează sub 0,5 lei.
Campionul absolut al exagerării tarifelor practicate – Consiliul local Drobeta Turnu-Serverin care a stabilit o taxă de 18 lei pentru orice document solicitat cu excepția celor solicitate de instanțele de judecată, parchet și alte autorități.
Contactați telefonic pentru a clarifica sensul sintagmei orice document și pentru a afla tariful exact ale unei pagini, responsabilii instituției au afirmat că nu este stabilit un preț pe pagină pentru că, de regulă, se solicită cam același tip de documente (fotocopii după documentații urbanistice) care conțin inclusiv pagini A3 și al căror preț de fotocopiere a fost estimat la 18 lei. Responsabilii nu au putut însă să răspundă dacă/ce tarif este aplicat unor cereri de alt tip, de exemplu unei cereri prin care se solicită fotocopia unui document dintr-o singură pagină și au afirmat că au sesizat că există o problemă pe care o vor remedia cu ocazia aprobării taxelor pentru anul viitor.
Pe locul doi în topul celor mai scumpe tarife practicate se situează Consiliul local Bacău, care percepe 5 lei/pagină, urmat de CL Tulcea și CJ Cluj care percep câte 4 lei/pagină. Alte opt autorități au stabilit tarife de 3 lei/pagină. În total, 41 dintre cele 73 de instituții incluse în analiză au prețuri mai mari de 50 de bani/pagină.
Datele de mai sus se constituie o bază factuală pentru a afirma că prima ipoteză de lucru se confimă.
La polul opus, avem o listă de nouă instituții care nu percep niciun fel de tarif – consiliile județene Bihor, Maramureș, Satu Mare și Vaslui și consiliile locale Botoșani, Brăila, Cluj-Napoca și Satu Mare.
Unele dintre acestea justifică perfect rezonabil neaplicarea vreunei taxe. De exemplu:
Municipiul Botoșani nu a solicitat și nu solicită sume cu destinația fotocopiere documente solicitanților de informații publice. Motivul pentru care s-a hotărât acest fapt este acela că s-a constatat că pentru o pagină format A4 costul este de 0,04 lei, documentele solicitate sunt în număr foarte mic, astfel că suma încasată ar fi nesemnificativă în raport cu disconfortul produs solicitantului.
Un alt exemplu de bună practică în acest sens este și CJ Hunedoara care a stabilit un tarif de 50 de bani/pagină însă nu îl aplică decât dacă documentele solicitate au mai mult de 30 de pagini și nu pot fi comunicate decât fizic, nu în format electronic. De altfel, mai mulți dintre respondenți au afirmat că transmit documentele în format electronic și nu percep taxe.
Mediile costurilor calculate separat pe categorii de autorități sunt semnificativ diferite. Astfel, la nivelul consiliilor județene media tarifelor este de 1,03 lei/pagină, iar la nivelul consiliilor locale este de 1,62 lei/pagină.
Ca urmare, putem afirma că și cea de-a doua ipoteză de lucru se confirmă.
Actul normativ prin care a fost stabilit costul (număr, data, emitent act) și modalitățile de consultare.
Majoritatea instituțiilor care au stabilit taxe pentru eliberarea de documente fac acest lucru anual, prin hotărârea care se referă la cuantumurile tuturor taxelor aplicabile pe parcursul unui an. Aceste acte normative sunt lungi și greu de parcurs. Ca urmare, deși, de regulă (61 din cele 73 de consilii) hotărârile sunt publicate online, este destul de greu pentru cetățeni să se informeze corect cu privire la tariful pentru eliberarea documentelor.
Sumele totale încasate pe parcursul anului 2013 și până în luna mai a anului 2014 se ridică la 236.638 de lei. Din această sumă mai mult de trei sferturi – 192.000 lei – o reprezintă sumele încasate de Consiliul local Drobeta Turnu-Severin, campionul prețurilor mari care încasează 18 lei/document. Sume semnificativ mai mari decât celelalte instituții a încasat și Consiliul local Sibiu – 27.154 lei. Restul de bani – 17.485 lei – reprezintă veniturile realizate de pe urma copierii documentelor de către 62 de instutuții. Reiese că, în medie, o instituție a realizat pe parcusul anului 2013 și în primele cinci luni din 2014 venituri totalizând 282 de lei.
Suma este insignifiantă în raport cu bugetele autorităților respective. Mai mult, se poate estima că simpla procesare contabilă a acestor sume costă mai mult decât încasările.
se confirmă ipoteza că unele instituții restricționează accesul publicului la documente prin practicarea unor tarife descurajante;
practicile sunt foarte diferite de la instituție la instituție, astfel că cetățenii nu știu la ce să se aștepte atunci când solicită informații de interes public de la diverse autorități. În același timp se confirmă cea de-a doua ipoteză a studiului conform căreia practicile restrictive sunt mai răspândite cu cât instituția respectivă este mai puțin vizibilă publicului larg. Ca urmare, cetățenii obișnuiți care interacționează cu autorități publice locale, cum ar fi consiliile locale orășenești sau comunale, sunt cei mai afectați de aceste practici care descurajează implicarea și participarea publică;
veniturile obținute nu sunt consistente astfel că rațiunea economică a menținerii acestor tarife nu se susține.
Recomandări:
la nivel normativ – eliminarea taxei privind eliberarea de fotocopii pentru documentele solicitate în temeiul legii liberului acces la informații de interes public, prin hotărâre de guvern, cel puțin pentru un număr de pagini (de exemplu 30) și stabilirea unui tarif maximal pentru restul de pagini. Rațiunea menținerii unui tarif pentru fotocopierea documentelor mari are în vedere două aspecte: neîmpovărarea instituțiilor fără resurse financiare consistente și descurajarea abuzului de drept;
la nivel de practică – renunțarea la perceperea de taxe pentru fotocopierea documentelor solicitate, cel puțin pentru un număr rezonabil de pagini, și încurajarea comunicării din oficiu, dar și a furnizării de informații prin mijloace electronice.
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/08/drobeta.jpg615796Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2014-08-11 10:19:332020-08-05 14:58:08Autoritățile locale vând informațiile publice cu adaos de boutique
Monitorizarea condițiilor de detenție pentru minori și tineri
Introducerea ecusoanelor de identificare pentru gardieni
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului
Consultanță & Reprezentare
Cazuri câștigate în 2013
Condamnări ale României la CEDO
Activități multianuale
Monitorizarea respectării drepturilor omului în spațiile de detenție
Abuzuri ale forțelor de ordine: Cazurile Pungești, Onțică și Cucăilă
Comunicare publică
Informații utile
Reacții la încălcări ale drepturilor omului și Advocacy legislativ
Apariții în media
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/04/raport.jpg780810Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2014-04-02 15:45:332014-06-17 13:48:04Raportul de activitate al APADOR-CH pe 2013
Pe 4 martie 2014, Gabriel-Daniel Dumitrache, zis Dinte, în vârstă de 26 de ani, domiciliat fără forme legale în București, sector 3, a plecat în jurul orei 19 din casa unde locuia împreună cu mama sa și mulți alți membri ai familiei spre zona Unirii, la lucru. De etnie romă, Daniel n-avea studii, nici loc de muncă, dar pentru a-și câștiga existența lucra ca „parcagiu ” și „ om bun la toate”. În aceeași noapte (4 spre 5 martie), mai mulți polițiști s-au prezentat la mama lui acasă și i-au cerut un act de identitate al lui Daniel. La aproximativ 20 de minute după ce au plecat cu certificatul lui de naștere, polițiștii au anunțat familia că Daniel e mort.
Familia acuză poliția că l-ar fi bătut până l-a omorât. Conform documentelor oficiale, decesul s-a produs în str. Stelea Spătaru nr. 15, fost sediu al Secției 10 Poliție – unde acum funcționează Secția de Poliție pentru Centrul Vechi, care găzduiește și sala unde sunt conduși la secție “suspecţii” depistați de angajații Secției 10, precum și garajele Secției 10. Certificatul constatator consemnează drept cauze ale decesului anemia acută, hemoperitoneul masiv și ruptura de splină patologică. Actul este înregistrat cu data 05.03.2014, consemnează ca dată a decesului 4 martie 2014, dar rubrica destinată orei decesului nu este completată.
Reprezentanții APADOR-CH au discutat cu familia și vecinii lui Gabriel-Daniel Dumitrache, cu ultimele persoane care l-au văzut înainte să fie condus la sediul poliției, cu comandantul Secției 10 Poliție și cu comandantul Secției de Poliție pentru Centrul Vechi. De asemenea, au consultat comunicatul de presă emis de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti pe această temă, pe 7 martie 2014.
1. Familia și vecinii lui Gabriel-Daniel Dumitrache
Gabriel-Daniel Dumitrache locuia împreună cu mama sa, imobilizată la pat, într-o cameră de la demisolul unei clădiri situată în sectorul 3 într-o zonă în care sunt multe construcții dărăpănate, foarte apropiate, astfel că e aproape imposibil să nu se audă de la o clădire la alta orice zgomot mai intens. Conform rudelor, Daniel avea aproximativ 1,75 m înălțime și în jur de 75 de kilograme, constituție atletică. Era sănătos, deși în urmă cu aproximativ 6-7 ani consumase droguri, motiv pentru care a și executat 1 an și 3 luni de închisoare. A fost tratat pentru toxicomanie la Penitenciarul-Spital Rahova și se eliberase într-o stare de sănătate foarte bună, pe care și-a menținut-o. Ca „ om bun la toate” executa și munci grele, de exemplu mutări de mobilier.
Mama lui Daniel, pe care acesta o îngrijea, a relatat că băiatul a plecat de acasă în seara de 4 martie pe la ora 19, perfect sănătos, către parcările din zona Piața Unirii. În aceeași noapte, la ora 1 și 10 minute (deci deja în 5 martie), la geamul camerei, femeia a auzit bătăi și a văzut lumina unei lanterne. Erau polițişti de la Secţia 10 care i-au solicitat un act de identitate al lui Daniel. La întrebarea acesteia dacă l-au reţinut, poliţiştii ar fi răspuns că Daniel este reţinut, dar nu de ei, ci de Poliţia Capitalei. După aproximativ 10 minute, interval în care o rudă (Vasilica Marin, cumnata mamei) a adus un dosar cu acte în care a fost găsit certificatul de naştere al lui Gabriel-Daniel Dumitrache, poliţiştii ar fi luat actul şi ar fi plecat. Conform membrilor familiei şi vecinilor, aproximativ 20 de poliţişti, în patru maşini, au venit să ia actul de identitate.
După alte 20 de minute au revenit trei maşini de poliţie, iar un poliţist i-a dat Vasilicăi Marin certificatul de naştere şi i-a spus acesteia că Daniel e mort – „îl găsiți la IML, mergeți să-l luați mâine la 10 ”. Conform rudelor şi vecinilor, aceasta a început să strige de durere, astfel că toţi locatarii au ieşit din case şi au început să pună întrebări poliţiştilor. Aceştia ar fi dat răspunsuri contradictorii, ba că l-ar fi lovit o maşină, ba că ar fi fost reţinut la Poliţia Capitalei, după care au plecat. Rudele au relatat că s-au interesat în aceeași noapte la Poliția Capitalei dar și la Poliția Rutieră și că la aceste două instituții nu figurează niciun incident în care să fi fost implicat Daniel.
Un văr primar, Dan Ionescu, și alți doi apropiați au mers la IML să ridice cadavrul în dimineața zile de 5 martie între orele 10 și 11. Dan Ionescu a povestit reprezentanților APADOR-CH că pe corpul neînsuflețit se vedeau urme clare de violență: piciorul drept ar fi fost rupt mai jos de genunchi, maxilarul ar fi fost tumefiat, abdomenul umflat, pe tot corpul erau nenumărate răni mai superficiale sau mai profunde. Un prieten al lui Daniel, care a dorit să rămână anonim, a afirmat că e convins că piciorul drept era rupt, bazându-și afirmația pe experianța sa de lucrător la pompe funebre. Mai mulți membri ai familiei, care au văzut corpul decedatului în coșciug, au relatat că au văzut maxilarul rupt și urme de arsuri (ca de electroșocuri) pe piept.
Familia și apropiații lui Gabriel-Daniel Dumitrache consideră că acesta a fost victima violențelor comise de un anume polițist (cu complicitatea mai multora) de la Secția 10, polițist al cărui nume nu îl cunosc, dar care este poreclit „Moldoveanu”. Ei afirmă că acesta a lovit și umilit în alte rânduri cunoscuți ai familiei, tot romi, tot în incinta din strada Stelea Spătaru.
Familia crede că Daniel era deja mort când polițiștii au venit la mama lui, după miezul nopții, ca să îi ceară certificatul de naștere. De altfel data decesului, consemnată pe certificatul de deces este de 4 martie , ceea ce ar confirma suspiciunile familiei, în condițiile în care polițiștii au venit la ei acasă puțin după miezul nopții, deci pe 5 martie.
2. Ultimele persoane care l-au văzut pe Gabriel-Daniel Dumitrache, înainte să fie condus la sediul poliției – „parcagiii 1”
Parcagiii sunt acei oameni care le indică șoferilor un loc de parcare disponibil, în schimbul unei recompense bănești. Se cunosc între ei, „fac parcare ” în locuri oarecum stabilite, fără a intra unul pe locul celuilalt. Unii sunt de etnie romă, alții sunt sau au fost consumatori de droguri, mulți dintre ei nu au acte de identitate, o parte sunt oameni ai străzii. Singura trăsătură comună tuturor e sărăcia extremă.
Reprezentanții asociației au discutat cu cinci „parcagii ” care lucrează în zonele Unirii și Decebal. Toți știau că Dinte (Daniel) a murit și s-au declarat convinși că a fost omorât de un polițist blond zis „Moldoveanu ”. Au afirmat că și ei au fost bătuți de același polițist.
Unul dintre ei, „Chelie ”, a relatat că s-a întâlnit cu „Dinte ” (Daniel) în seara zilei de 4 martie, în jurul orei 19, în parcarea din fața magazinului Careffour Unirea, și că pe la ora 21.00 Daniel a plecat spunându-i că merge pe Decebal, ca să se întâlnească cu „Căpățână ”.
„Căpățână ” – Cristian Tudor – a confirmat că Daniel a venit pe Buleverdul Decebal în jur de ora 21.00, dar în scurt timp ar fi plecat să cumpere niște sendvișuri. Cât timp Dumitrache era plecat a venit o mașină de poliție cu un echipaj format din doi polițiști care a oprit și l-a amendat. Aceeași mașină de poliție a revenit în zonă după ce Daniel s-a întors de la cumpărături. Cei doi polițiști l-au luat pe Daniel, l-au suit în mașină și au plecat cu el. După spusele lui Cristian Tudor acest lucru s-a întâmplat între 21,30 și 22 pe Bulevardul Decebal la numărul 17 (e o zonă unde sunt multe cafenele și restaurante). Tudor i-ar fi întrebat pe polițiști de cel îl iau pe „Dinte” și i s-ar fi răspuns: „Taci, că te luăm și pe tine! ”.
3. Comandantul Secției 10 Poliție
Reprezentanții APADOR-CH au dorit să se informeze cu privire la anumite chestiuni de procedură care ar putea clarifica circumstanțele decesului lui Gabriel-Daniel Dumitrache în timp ce se afla în custodia polițiștilor angajați ai Secției 10.
Mai exact, comandantul a fost întrebat dacă în Secția 10 există registrul de evidență a persoanelor conduse administrativ la secția de poliție, registru prevăzut de procedurile interne ale poliției, și dacă a fost întocmit un proces verbal de contravenție sau alte acte din care să reiasă pentru ce motiv și cât timp a fost privată de libertate persoana în cauză. Comandantul a refuzat să răspundă la aceste întrebări care, în mod evident, nu ar fi putut periclita în vreun fel vreo anchetă în desfășurare. Acesta a solicitat ca întrebările să-i fie adresate în scris.
Singurele informații concrete furnizate au fost că: s-a deschis un dosar de moarte suspectă, că a fost sesizată Direcția Control Intern a IGPR și că în incinta din strada Stelea Spătaru nu există un sistem de supraveghere video. Comandantul a mai afirmat și că multe dintre declarațiile familiei și prietenilor decedatului sunt false.
4. Comandantul Secției de Poliție pentru Centrul Vechi
Reprezentantele APADOR-CH au vizitat şi Secţia de Poliţie pentru Centrul Vechi (în curtea căreia au avut loc evenimente soldate cu decesul lui Daniel, și unde se află garajele și o sală pe care o utilizează polițiștii Secției 10) şi au discutat cu comandantul secţiei. Acesta a spus că Secţia 10 de poliţie încă are la această adresă o sală pentru instructaj, vestiarele poliţiştilor, situate la subsolul clădirii, și garajele, dar că activităţile celor două secţii nu se suprapun.
Comandantul a afirmat că sala de instructaj aflată în clădirea Secției de Poliție pentru Centrul Vechi este folosită de angajații Secției 10 atunci când aplică măsura conducerii administrative asupra unor persoane, dar că nu poate da detalii asupra activităţii acestora, fiind o unitate separată.
5. Comunicatul de presă emis de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti
APADOR-CH consideră că informațiile conținute de comunicatul de presă emis2 de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti pe tema decesului lui Gabriel-Daniel Dumitrache sunt insuficiente și tardive. Comunicatul a fost emis pe 7 martie 2014, după ora 18, la trei zile de la deces, și nu face nicio referire cu privire la ora la care s-a produs decesul. Acest lucru este cu atât mai suspect cu cât nici certificatul constatator nu conține această informație.
Concluzii
APADOR-CH consideră că informațiile disponibile până la momentul redactării acestui raport conduc la ideea că în cazul decesului lui Gabriel-Daniel Dumitrache au fost încălcate atât art. 3 al Convenției europene a Drepturilor Omului – Nimeni nu poate fi supus torturii ori tratamentelor inumane ori degradante cât și art. 2 al Convenției – Dreptul la viață, articol care consacră și obligația pozitivă a statului de a proteja acest drept;
Decesul lui Gabriel-Daniel Dumitrache în incinta unei secții de poliţie confirmă din nou vulnerabilitatea persoanei conduse “administrativ” la sediul politiei. O astfel de persoană, deși este privată de libertate la fel ca un arestat sau reținut, este lipsită de orice mijloc legal de apărare (dreptul de a nu da declaraţii, dreptul de a fi asistat de un avocat, informarea imediată a familiei asupra locului în care se află etc.). Este absolut necesar ca garanțiile privind respectarea drepturilor persoanelor în perioada conducerii la secția de poliție să fie reglementate prin lege, în cel mai scurt timp;
Întârzierea cu peste 3 zile a publicării comunicatului DGPMB privind decesul lui Gabriel-Daniel Dumitrache este un indiciu – după opinia APADOR-CH – că se încearcă muşamalizarea cazului;
Întrucât în legătura cu decesele survenite în sediile poliţiei parchetul are obligația legală de a efectua o anchetă, APADOR-CH solicită ca ancheta să fie rapidă, temeinică și eficientă, urmând ca publicul să fie informat asupra soluţiei adoptate.
Maria-Nicoleta Andreescu Dollores Benezic Adelina Boboșatu
12 martie 2014
În decembrie 2013 o echipă de la APADOR-CH a făcut o vizită în comuna Pungești din Vaslui, acolo unde localnicii se opun explorării gazelor de șist. Din data de 8 decembrie 2013 sătenii trăiesc într-o stare de asediu, fiind legitimați și terorizați permanent de dispozitivele de jandarmi și polițiști care filtrează accesul în comună. Lucrurile nu s-au schimbat nici azi. Efective importante ale forțelor de ordine din județ sunt dislocate în comună, cu costuri ce împovărează bugetul de stat și fără o motivație concretă.
Citiți și raportul întocmit cu ocazia vizitei la Pungești, APADOR-CH contestă modul în care a fost instituită „zona specială de siguranță publică” și faptul că această procedură ținută până acum la secret restrânge drepturi fundamentale ale cetățenilor din Pungești.
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/02/pungesti.jpg520800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2014-02-04 16:14:172014-04-23 07:51:25Pe cine păzesc jandarmii la Pungești
În această cameră ce părea un birou de anchetă se afla încă un polițist care purta uniformă și care n-a avut nicio reacție văzând-o pe victimă adusă cu mâinile încătușate și cu urme evidente de lovituri, mai ales în zona feței. Enervat de relele tratamente la care era supus, Florin Micu le-a adresat câteva cuvinte injurioase polițiștilor, moment în care unul dintre cei trei (în starea de confuzie în care se afla, Florin Micu spune că ar fi putut să fie polițistul care a condus mașina spre secție sau cel care îl lovise în mașină) i-a aplicat 4-5 lovituri cu tomfa peste piciorul drept.
Cătușele i-au fost scoase după aproximativ 40 de minute de când Florin Micu fusese adus în secție, și doar la insistențele sale, întrucât încheieturile mâinilor îi erau foarte strânse și începuseră să-l doară. Apoi polițiștii i-au întocmit un proces verbal de amendă pentru tulburarea liniștii publice, act pe care el a refuzat să-l semneze. Polițiștii au început să poarte o discuție prietenoasă cu el, să glumească, într-un final întrebându-l și cum îl cheamă, după care i-au spus că e liber să plece. Acest comportament al polițiștilor, ce pare obișnuit, arată că scopul conducerii la sediu – acela de a identifica persoane suspecte de comiterea unei abateri de la lege – este frecvent ignorat. I-au înapoiat telefonul și cheile, singurele obiecte pe care le avusese la el, și de care nu-și amintește când i-au fost luate de polițiști.
La ieșirea din secție, Florin Micu l-a sunat pe unul dintre prietenii cu care fusese în parc, ca să vină să-l ducă acasă. În scurt timp acesta a sosit cu un taxi și, văzând starea în care era (îi curgea sânge din gură și din nas, avea ochiul stâng învinețit), i-a propus să meargă direct la spital. Prietenul, P.I., i-a facut și poze cu propriul telefon. Cei doi au ajuns la Spitalul Sfântul Ioan unde victima a declarat că a fost bătut de polițiști, a fost supus la o serie de radiografii și i s-au întocmit trimiteri către Spitalele Bagdasar și Colțea, pentru investigații amănunțite. În acest timp a ajuns la spital și S., fata cu care Florin Micu avusese discuțiile contradictorii înainte de a fi luat de polițiști din stradă, ca să-i aducă de acasă cartea de identitate.
Discuția lui Florin Micu cu comandantul Secției 25
