APADOR-CH protestează faţă de modul autosuficient şi străin principiilor democratice în care a procedat Biroului Electoral de Circumscripţie al Sectorului 1 Bucureşti, în cazul sesizării formulate de candidata USB la Primăria sectorului 1, Clotilde Armand, prin care s-a solicitat renumărarea voturilor în 18 secţii de votare din sectorul 1.
În cazul de faţă, ţine de bunul-simţ comun că nu poate fi o întâmplare faptul că un candidat obţine mai puţine voturi în secţiile de votare în care nu a avut reprezentanţi decât în cele în care a avut reprezentanţi. Această anomalie statistică, ce stă la baza sesizării formulate de candidata Clotilde Armand, constituie un indiciu serios de neregularitate şi generează, în mod rezonabil suspiciuni cu privire la corectitudinea/exactitatea procesului de numărare a voturilor.
Esenţial pentru o societate democratică este ca oamenii să aibă încredere în corectitudinea procedurilor în care sunt implicaţi şi care le afectează viaţa.
Procesul electoral are o importanţă deosebită pentru o societate democratică şi de aceea orice entitate publică implicată în acest proces – inclusiv birourile electorale – are obligaţia de a dispune toate măsurile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni ce s-ar putea crea, în mod rezonabil, cu privire la corectitudinea/regularitatea procesului electoral.
În loc de a acţiona pentru înlăturarea acestor suspiciuni, respectivul birou electoral a preferat soluţia comodă, de a “nu se complica” şi de a lăsa situaţia nelămurită, respingând sesizarea.
APADOR-CH atrage atenţia că este nevoie de modificări legislative urgente în legislaţia electorală, care să nu mai permită sub nicio formă ca suspiciuni vădit întemeiate în legătură cu desfăşurarea procesului electoral să fie ignorate de entităţile publice, cu consecinţa creării unui sentiment de neîncredere în corectitudinea alegerilor.
O lege electorală în acord cu principiile societăţii democratice nu trebuie să prevadă o procedură încâlcită, restrictivă și excesiv de grabită, care, din aceste motive, permite ca situaţii de o inechitate evidentă să poată fi ignorate de entităţile implicate în procesul electoral.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/12/15_text-page-001.jpg29733002Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2016-06-08 16:20:082016-06-08 16:20:08Cazul Clotilde Armand – de ce trebuie modificată legea electorală
O echipă formată din reprezentanți ai APADOR-CH și Greenpeace România s-a deplasat în zona satului Runcurel, județul Gorj, pe data de 24 mai a.c. pentru a se documenta la fața locului cu privire la eventuale încălcări ale drepturilor omului în contextul în care peste 130 de familii din sat urmează să fie expropriate pentru extinderea carierei de lignit Jilț Nord, exploatare minieră a Complexului Energetic Oltenia (CEO). Conform informațiilor disponibile anterior deplasării, exproprierile nu erau însoțite de o justă despăgubire, iar perspectiva strămutării satului într-o comună vecină, Telești, era incertă.
Pe parcursul vizitei reprezentanții APADOR-CH și Greenpeace au stat de vorbă cu săteni din Runcurel și Telești și cu reprezentanți ai autorităților administrației publice locale relevante, mai exact cu secretarul și viceprimarul comunei Mătăsari și cu primarul comunei Telești.
1. Scurtă descriere a satului
Runcurel este un sat care aparține administrativ de comuna Mătăsari și este situat în sud-vestul țării între Motru și Rovinari, la aproximativ 40 km sud-est de Târgu-Jiu, capitala județului Gorj. Singurele surse de trai pentru oamenii din zonă sunt locurile de muncă la CEO și agricultura de subzistență.
Satul este înconjurat de trei cariere de lignit: Jilț Nord, Jilț Sud și Roșiuța (harta) care au avansat de-a lungul timpului încet dar sigur către vatra satului. Limita de vest a exploatării Jilț Nord se află în acest moment la aproximativ 30 de metri de biserica satului, monument istoric, și de cimitir. O informare oficială a CEO anunță extinderea în continuare a exploatării.
Comunitatea, formată din aproximativ 200 de gospodării (satul are 450 de locuitori oficial), trăiește într-o atmosferă tensionată. Localnicii care nu au primit înștiințare de expropriere în decembrie 2015 și care, de regulă, au rude angajate la CEO, nu se arată îngrijorați de situație. Singura problemă care pare a îi interesa este soarta bisericii și cea a cimitirului.
Oamenii direct afectați trăiesc într-o stare de incertitudine extrem de stresantă. Practic nu știu ce se va întâmpla cu ei, cu casele, acareturile și terenurile lor.
2. Procedura de expropriere
În trecut, achiziția terenurilor sau gospodăriilor pentru extinderea carierelor de lignit în zonă avea loc în urma negocierilor între proprietari și CEO. Compensațiile oferite proprietarilor includeau prețul negociat pentru terenuri, imobile, pomi, viță de vie etc, plus unul sau mai multe locuri de muncă pentru membrii familiei. Astfel de negocieri au avut loc și recent, inclusiv în anul 2014, cu cetățeni din Runcurel, însă înțelegerile respective nu s-au finalizat.
În cazul de față însă exproprierile din Runcurel se vor face fără negocieri cu proprietarii. Acest lucru este posibil din cauza unei hotărâri emise de actualul guvern în decembrie 2015, care aprobă exproprierile conform Legii nr. 225/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. – Hotărârea Guvernului nr. 960/2015 privind aprobarea amplasamentului şi declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată situate în coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional „Deschiderea şi punerea în exploatare a carierei Jilţ Nord la o capacitate de 4,5 milioane tone/an lignit”.
Compensațiile oferite localnicilor au fost stabilite deja, în mod unilateral, iar sumele aferente au fost publicate în Monitorul Oficial, în anexa 2 a HG nr. 960/2015. Prețul impus prin Hotărâre, de aproximativ 1 EUR/m2 și faptul că localnicilor nu li s-au stabilit compensații și pentru casele, acareturile, pomii fructiferi sau vița de vie aflate pe teren, nu le vor permite unora dintre familii să își refacă viața în altă parte. În nota de fundamentare a actului normativ respectiv s-a consemnat faptul că “proprietarii au pretenții financiare exagerate”, însă nu se amintește nimic despre casele și acareturile amplasate pe o parte a terenurilor respective. Singura referire la imobile în nota de fundamentare este cea privind posibilitatea de a se identifica și proteja monumente istorice/zone de protecție a acestora.
Pe 23 decembrie 2015, locuitorii satului Runcurel au primit înștiințări cu privire la expropriere prin care au fost informați că termenul de eliberare a terenului este de 30 de zile de la data notificării. Notificarea include o invitație la sediul diviziei miniere a CEO, în care localnicii sunt rugați să se prezinte cu actele de proprietate. Trebuie precizat că o parte dintre localnici nu sunt în posesia actelor care le atestă dreptul de proprietate deoarece primăria Mătăsari nu li le-a eliberat.
În februarie 2016, CEO emite Decizia de expropriere nr. 4747/9.02.2016 ce constituie „titlu executoriu, fără alte formalități, pentru predarea bunurilor imobiliare cuprinse în Anexă […] Contestațiile asupra Deciziei de expropriere nu suspendă transferul drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile.” Transferul drepturilor de proprietate operând de drept la data emiterii Deciziei, înseamnă că CEO deja este proprietarul terenurilor identificate în Anexa 2 a HG nr. 960/2015. Unii dintre oamenii din Runcurel locuiesc deci, începând cu februarie a.c., în case situate pe terenuri care nu le mai aparțin de drept, terenuri pe care ar fi trebuit deja să le elibereze.
Nici notificările transmise localnicilor, nici decizia CEO nu menționează în vreun fel existența caselor.
Conform viceprimarului și secretarului comunei Mătăsari, primăria este preocupată de exproprieri pe care primarul, în acord cu localnicii, le consideră injuste. În sprijinul acestor afirmații reprezentanților APADOR-CH și Greenpeace România le-au fost puse la dispoziție două note cuprinzând problemele ridicate de cetățenii afectați de exproprieri precum si copii ale unor solicitări de întâlnire, adresate la data de 16 februarie a.c. Consiliului Județean și CE Oltenia. Cei doi reprezentanți ai primăriei au mai afirmat că formal, comisia de expropriere există, că au fost înregistrate 92 de dosare la comisie însă primarul nu va semna actele până nu reușește să găsească o soluție la problemele ridicate de localnici. Trebuie precizat că, anterior vizitei inopinate la primăria comunei Mătăsari, reprezentanți ai Greenpeace România au solicitat fără succes să se întâlnească cu primarul.
CEO i-a informat pe locuitorii din Runcurel, încă din anul 2011, că satul urmează să fie strămutat în comuna Telești situată la 25 km de Runcurel și 20 km de Târgu Jiu. Mai mult, CEO a organizat și o deplasare, în 2012, pentru cei care urmează să fie expropriați, pentru ca aceștia să vadă zona în care ar urma să se construiască noua vatră a satului.
Mai multe știri de presă relatau în 2011-2012 despre faptul că în jur de 250 de gospodării vor fi mutate din Runcurel în Telești, reprezentanții CEO spunând că au deja pregătite loturi de 2000 de mp pentru fiecare gospodărie, și că toți localnicii sunt de acord cu strămutarea (sursa).
Localnicii susțin azi că în 2012 li s-au făcut și evaluări la case, dar că de atunci nu s-a mai întâmplat nimic. Între timp casele au început să se deterioreze, din cauza trepidațiilor de pământ generate de lucrările miniere care s-au apropiat de sat.
Mai multe documente oficiale recente, aferente proiectului minier, menționează planuri pentru strămutarea localnicilor din Runcurel într-o viitoare vatră de sat ce ar fi urmat să fie construită în vecinătatea satului Telești, jud Gorj. Astfel:
– Acordul de Mediu din 9 mai 2016 – pagina 9 menționează: „Pentru locuitorii stramutati se va construi Vatra de Sat Telesti cu toate dotarile necesare (retea de drumuri, alimentare cu apa, canalizare menajera, retea de gaze si energie electrica). Pe amplasamentul studiat in suprafata de 184 922 mp va fi realizata o vatra noua de sat unde vor fi stramutate gospodariile afectate in urma inaintarii carierelor din zona Jilt Nord, Jilt Sud si Rosiuta. Astfel au fost create un numar de 140 de loturi in suprafata de 1000mp/lot, retea stradala, circulatie carosabila si pietonala, zone verzi, alimentare cu energie electrica, canalizare, alimentare cu apa si gaze. In studiul efectuat au fost luate în considerare si obiective de interes public prin amplasarea Bisericii (Monument Istoric) ca va fi strămutată din zona Runcurel […] In partea de vest a amplasamentului adiacent Bisericii si Cimitirului existent Barnici se afla amplasamentul pentru strămutarea cimitirului din zona Runcurel.”
– Raportul la studiul de impact asupra mediului EIM – pagina 28 menționează: „In perioada analizata vor fi dezafectate/stramutat 136 gospodarii (satul Bradet 2 si satul Runcurel 134), cimitirul, biserica si scoala satului Runcurelu. […] Pentru locuitorii stramutati se va construi Vatra de Sat Telesti cu toate dotarile necesare (retea de drumuri, alimentare cu apa, canalizare menajera, retea de gaze si energie electrica)”;
– Adresa Direcției Judetene pentru Cultură nr.67 din 27.01.2016 formulată ca răspuns la o solicitare a Ministerului Culturii menționează că a emis încă din anul 2011 aviz favorabil pentru strămutarea bisericii din Runcurel.
În fapt, singurul lucru care s-a realizat concret la Telești cu privire la strămutare este achiziționarea terenului adiacent menționat în Acordul de mediu pentru strămutarea bisericii și a cimitirului din Runcurel.
Din discuția cu dl. Constantin Saragea, clopotarul Bisericii Bîrnici, a reieșit că, în afara terenului pentru cimitir, care este deja achiziționat, CEO a mai reușit să achiziționeze doar câteva mici parcele, restul proprietarilor fie nedorind să vândă fie, dacă ar vrea să vândă, tot nu ar putea deoarece nu au actele care să ateste dreptul de proprietate asupra terenurilor. Dl. Saragea a afirmat că dumnealui se află în această a doua situație.
Primarul comunei Telești, Romulus Bildea, a afirmat că a existat cândva un proiect care avea în vedere amplasarea noii vetre a satului Runcurel pe o suprafață de 60 de hectare de pe raza comunei Telești. Proiectul, însă, nu a fost supus niciodată aprobării consiliului local. Primarul spune că a văzut proiectul în care CEO prevăzuse loturi pentru 400 de gospodării și alte edificii publice și utilități, însă ulterior, pentru că oamenii din Runcurel ar fi dorit numai despăgubiri în bani, CEO a restrâns proiectul la 20 de ha și loturi numai pentru 150 de case. Primarul susține că de un an de zile îi întreabă pe reprezentanții CEO când vin cu proiectul la aprobat și nu primește vreun răspuns. Din declarațiile primarului reiese că CEO încă nu a achiziționat cele 20 de ha, ci numai parcela de teren destinată cimitirului.
Primarul a mai declarat că își dorește ca proiectul să se realizeze, însă nu poate face nimic în acest sens, iar părerea sa personală este că “dacă se dorea, se făcea”.
4. Concluzii
Procedurile de expropriere efectuate au privit doar terenurile, nu și construcțiile (case de locuit, anexe) existente pe aceste terenuri. Din acest motiv, orice acțiuni de evacuare din locuințe sau de demolare a locuințelor contravin legii și constituției, reprezentând chiar încălcări ale legii penale.
Despăgubirile stabilite pentru terenuri sunt considerate de cei vizați de expropriere ca derizorii și stabilite în abstract, fără să se țină seama de valoarea culturilor/livezilor de pe terenuri, în condițiile în care locuitorii zonei practică o agricultură de subzistență.
Exproprierea terenurilor fără o justă despăgubire și exproprierea de facto a construcțiilor, fără urmarea unei proceduri legale și fără niciun fel de despăgubire încalcă în mod evident dreptul la protecția proprietății, garantat în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Înainte de a emite dispoziția în discuție, autoritățile nu au luat în considerare riscul ca reclamanții să rămână fără adăpost dacă sunt evacuați, ceea ce încalcă principiul proporționalității. Potrivit acestui principiu, autoritățile ar fi trebuit să acorde atenția cuvenită consecințelor evacuării lor și riscului de a rămâne fără adăpost.
Sub acest aspect, este imputabilă autorităților și neîndeplinirea obligației pe care și-au asumat-o prin documente oficiale privind realizarea strămutării vetrei satului în localitatea Telești, din apropierea satului Runcurel.
Evacuarea locuitorilor, care fac parte dintr-o comunitate de câteva sute de persoane, care datează de foarte mult timp, are repercusiuni asupra traiului acestora și asupra relațiilor lor sociale și de familie, ceea ce constituie nu numai o afectare a domiciliului lor, ci și a vieții private și de familie, ambele valori fiind ocrotite prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (exemplificăm prin cauza Yordanova și alții împotriva Bulgariei – cererea nr. 25446/06, hotărârea din 24 aprilie 2012).
5. Solicitări
Sistarea imediată a operațiunilor de expropriere/evacuare, până la remedierea încălcărilor drepturilor garantate de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, menționate în prezentul raport.
Abrogarea HG nr. 960/2015 privind aprobarea amplasamentului și declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată situate în coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național „Deschiderea și punerea în exploatare a carierei Jilț Nord la o capacitate de 4,5 milioane tone/an lignit”. Adoptarea unei noi hotărâri de guvern privind exproprierile ar trebui sa aibă în vedere situația de ansamblu (adică întreg satul și toate cele trei exploatări miniere care îl înconjoară) și să se stabilească despăgubiri juste atât pentru terenurile expropriate, împreună cu uzufructul asociat acestora, cât și pentru construcțiile existente pe aceste terenuri.
Organizarea unor consultări/dezbateri publice reale între inițiatorii măsurilor de expropriere și persoanele vizate. Aceste consultări/dezbateri pot duce la găsirea de soluțiile reale, eficiente și pentru rezolvarea problemei relocării vetrei satului în localitatea Telești.
https://apador.org/wp-content/uploads/2016/06/cover.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2016-06-07 18:36:572016-07-27 14:24:31Raport privind exproprierile abuzive din satul Runcurel
aproape 30% dintre cetățenii chestionați în cadrul unui studiu realizat de ANBCC consideră că Avocatul poporului trebuie să ajute oamenii fără posibilităţi materiale cu avocaţi din oficiu care să-i reprezinte în instanţele de judecată;
aproape 9% dintre angajații birourilor teritoriale ale Avocatului poporului recunosc că programul de lucru al instituției (8.00-16.00) este restrictiv și reduce accesul anumitor persoane la serviciile oferite de instituție, dar răspunsul unanim al angajaților AVP a fost că programul de lucru al instituției NU trebuie modificat.
Un studiu realizat de ANBCC în judeţele: Alba, Argeş, Bacău, Bihor, Braşov, Constanţa, Cluj, Dolj, Galaţi, Iaşi, Mureş, Prahova, Suceava şi Timiş, în care au fost chestionați atât cetățenii cât și angajații birourilor teritoriale.
Prin instrumentele folosite s-a urmărit evaluarea percepţiei şi nivelul de încredere al cetăţenilor în instituţia Avocatul poporului şi în acelaşi timp dacă instituţia dispune de resursele umane şi materiale necesare pentru a-şi desfășura activitatea în mod eficient şi de a răspunde nevoilor cetăţenilor.
Principalele concluzii ale cercetării sunt că:
– Cetăţenii ştiu de existenţa acestei instituţii însă nu îi cunosc activitatea, un număr foarte mic de cetăţeni au cunoștință de existența unui birou regional al instituţiei la ei în oraş;
– Instituţia dispune de resursele umane şi materiale necesare pentru a-şi desfăşura eficient activitatea, chiar şi de tehnologia necesară pentru a comunica cu cetăţenii de la distanţă – email şi telefon;
– Informaţiile referitoare la sediile birourilor regionale, numerele de telefon şi adresele de mail nu sunt suficient promovate în rândul cetăţenilor;
– Cetăţenii preferă să se adreseze instituţiei prin prezentarea la sediul biroului regional.
Mai jos, studiul integral:
***
Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org
https://apador.org/wp-content/uploads/2016/02/avp-e1460721208840.jpg369600APADOR-CHhttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngAPADOR-CH2016-05-27 16:58:262020-08-12 13:08:43Cu ce cred românii că se ocupă Avocatul poporului
APADOR-CH i-a trimis ieri Avocatului poporului o solicitare de a sesiza Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea unor prevederi din Ordonanța 18/2016, prin care guvernul a modificat Codul penal și Codul de procedură penală.
În textul ordonanței, punctele 31 și 49 din articolul II modifică articolele 153 alineatul 1 și 223 alineatul 2 din Codul de procedură penală, iar prin aceste modificări afectează grav drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la viaţă privată și libertatea individuală, drepturi garantate de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Acest lucru este neconstituțional, întrucât articolul 115 alineatul 6 din Constituţie interzice adoptarea de ordonanţe de urgenţă prin care sunt afectate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie.
Concret, prim modificarea articolului 153 din Codul de procedură penală, guvernul a eliminat filtrul judecătorului din situația în care un procuror cere unei bănci date despre conturile unei persoane, eliminând astfel o garanție a respectării dreptului la viață privată.
Prin modificarea articolului 223, guvernul a adăugat noi infracțiuni pentru care se poate dispune arestarea preventivă, modificare ce nu se poate face, constituțional, decât printr-o lege adoptată de parlament.
APADOR-CH a atras atenția guvernului privind modul netransparent și lipsit de loialitate în care a fost adoptată Ordonanța 18/2016, dar fără succes. Sesizarea AVP este singura cale pe care societatea civilă o are la dispoziție pentru a atrage atenția asupra neconstituționalității unui act legislativ. Aceasta nu este prima sesizare de acest fel făcută de APADOR-CH către AVP, găsiți aici o cronologie din ultimii ani.
Citiți sesizarea către Avocatului poporului:
https://apador.org/wp-content/uploads/2016/05/sesizare-avp.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2016-05-27 08:33:172016-05-27 08:33:59Avocatului poporului, chemat să ne apere drepturile de atacul guvernului
În urma comunicatului de vineri, privind modificările făcute Codurilor prin ordonanță de urgență, am primit unele reacții din cercuri guvernamentale și nu numai. În aceste reacții ni se spune că ar fi existat o consultare pe marginea acestor modificări, dar în cadru restrâns, în sistemul juridic și în CSM, și că oricum modificările aduse Codului penal și Codului de procedură penală nu sunt de natură să știrbească drepturile fundamentale, așa cum am afirmat noi, ci doar să clarifice unele aspecte insuficient de bine reglementate, observate în practica aplicării celor două coduri.
Noi considerăm că era bine, măcar ca bune-practici, ca astfel de reacții/discuții să nu se poarte prin comunicate și replici pe rețele de socializare, ci printr-o dezbatere publică. Legea 52/2003 nu obligă la dezbateri publice în cazul proiectelor de ordonanțe de urgență, dar nici nu interzice. Iar bunele-practici chiar recomandă o dezbatere publică atunci când este vorba despre modificări masive în legislația penală, domeniu foarte sensibil și important.
În acest context, APADOR-CH își menține punctele de vedere privitoare la aspectele neconstituționale ale ordonanței și dorește să facă următoarele precizări:
1) Deși consultările cu CSM și sistemul juridic sunt necesare, ele nu pot înlocui dezbaterile publice. APADOR-CH este, de regulă, împotriva modificărilor legislative prin ordonanțe de urgență, dar de această dată a considerat intervenția Guvernului ca rezonabilă în ceea ce privește punerea de acord a codurilor cu deciziile CCR și cu directivele europene. Totuși, protestul nostru s-a referit la acele modificări care nu erau justificate astfel, iar cele două articole menționate în comunicat au fost doar exemple;
2) De asemenea, cu privire la consultările pe marginea acestei ordonanțe de urgență, s-a făcut referire la un proiect de lege care se află în Parlament pentru a se susține ipoteza că modificările aduse de această ordonanță ar fi fost cunoscute/anticipate (presupunem că este vorba despre PL-x nr. 409/2015, proiect de lege aflat și acum în fața Camerei Deputaților). Precizăm că atâta vreme cât conținutul proiectului de OUG a fost ținut „la secret” nu am știut că acesta copiază proiectul de lege din Parlament și nici că trebuie să adresăm Parlamentului observații și comentarii cu privire la o ordonanță ce se va adopta de Guvern. Credeam că Guvernului, și nu Parlamentului, i se trimit comentarii și observații cu privire la proiectele de acte normative pe care le adoptă Guvernul.
Proiectele de acte normative trebuie privite în individualitatea lor și trebuie să respecte, ele însele, nu prin afiliere, anumite criterii de consultare și dezbatere. În acest sens dacă într-adevăr au avut loc dezbateri cu privire la ordonanța de urgență, în spiritual transparenței, invităm pe cei în cauză să ne spună când au avut loc aceste dezbateri, cine a fost consultat și să ne comunice și minute ale acelor dezbateri.
3) În privința modificării articolului 153 din CP, care îi oferă procurorului acces la datele personale ale cetățenilor de la bănci, fără încuviințarea judecătorului, întărim faptul că existenţa unor conturi şi soldul fiecărui cont sunt date cu caracter personal, potrivit Legii 677/2001 (Art. 3 lit. a), şi fac parte din viaţa privată, care este protejată prin art. 26 din Constituţie şi art. 8 din CEDO. O ordonanță de urgență nu poate afecta drepturi fundamentale prevăzute în Constituție. Cu alte cuvinte, nu se poate elimina printr-o OUG o măsură de protecție a vieții private (filtrul judecătorului) care era prevăzută în Codul de procedură penală. Eliminarea acelei măsuri de protecție afectează dreptul la viață privată și nu poate fi făcută decât prin lege, nu prin OUG.
4) În privința modificării articolului 228 din Codul penal, prin care guvernul susține că doar a eliminat o expresie care se dubla, fiind găsită și la articolul 226, ne exprimăm din nou dezacordul, întrucât nu e logic să elimini din cuprinsul unui articol care are ca titlu marginal „Încunoștințarea despre arestarea preventivă şi locul de deținere a inculpatului arestat preventiv” (art. 228) tocmai prima obligație de înștiințare. Dacă textul respectiv mai figura și în alt articol atunci trebuia eliminat de acolo, atâta vreme cât există un articol special dedicat încunoștințării celui arestat.
Reafirmăm convingerea APADOR-CH că transparența în perioada anterioară adoptării OUG ar fi eliminat orice discuții pe această temă. Cunoaștem faptul că nu există obligația legală de a publica textele ordonanțelor de urgență înainte de a fi adoptate însă, în situația de față, și având în vedere că textul era redactat cu mult timp înainte de adoptare, publicarea lui ar fi fost posibilă și chiar necesară.
https://apador.org/wp-content/uploads/2016/05/viata-privata.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2016-05-23 15:16:102016-05-23 15:16:10De ce este neconstituțional cel puțin un articol din ordonanța prin care guvernul schimbă Codurile
Sub pretextul armonizării Codurilor cu ultimele decizii ale CCR și cu unele directive europene, Guvernul a adoptat în secret o ordonanță prin care aduce și alte modificări periculoase celor două Coduri, afectând astfel grav drepturi prevăzute în Constituție
APADOR-CH protestează faţă de modul neloial în care Guvernul a procedat la modificarea legislaţiei penale (Codul penal şi Codul de procedură penală), printr-o ordonanţă de urgenţă ţinută cu stricteţe “la secret” până în momentul adoptării, mai ales în condiţiile unor modificări de amploare (peste 150 de modificări, în total).
Este adevărat că e rezonabilă o intervenţie legislativă de urgenţă în privinţa punerii în acord a codurilor cu deciziile Curţii Constituţionale şi pentru implementarea unor directive europene pentru care procedura de infringement este iminentă, în condiţiile în care Parlamentul nu poate sau nu doreşte să-şi exercite funcţia de legiuitor.
Dar, printre numeroasele modificări ale Codului de procedură penală au fost “strecurate” şi unele texte pentru care nu se poate justifica nici necesitatea corelării cu deciziile Curţii Constituţionale şi nici necesitatea implementării urgente a unor directive. Mai mult, unele dintre modificări afectează drepturi fundamentale cum ar fi dreptul la viață privată și dreptul la un proces echitabil.
Spre exemplu, modificarea art. 153 din codul de procedură penală, constând în eliminarea filtrului judecătoresc, ce era prevăzut, şi în abilitarea procurorului de a cere direct de la bănci, fără încuviinţarea judecătorului, datele financiare ale unei persoane, nu a fost cerută în nicio decizie a Curţii Constituţionale şi nici prin vreo directivă europeană ce trebuie implementată.
Modificarea art. 153, care elimină filtrul judecătoresc atunci când se dispune o măsură care afectează grav un drept fundamental al omului, dreptul la viaţă privată, garantat în art. 26 din Constituţie şi în art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este în acelaşi timp şi o măsură vădit neconstituţională, întrucât art. 115 al. 6 din Constituţie interzice adoptarea de ordonanţe de urgenţă prin care sunt afectate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie.
Aceeaşi este şi situaţia abrogării prin ordonanţa de urgenţă a alineatului 1 al art. 228 din Codul de procedură penală, care prevedea că după luarea măsurii arestării preventive, inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, motivele pentru care s-a dispus această măsură. Întrebarea care se pune în mod firesc este care era urgenţa abrogării acestui text de lege care reglementa dreptul la informare al persoanei arestate, componentă esențială a dreptului la un proces echitabil? Abrogarea acestui text nu a fost cerută nici prin vreo decizie a Curţii Constituţionale şi nici prin vreo directivă europeană.
APADOR-CH solicită Guvernului să remedieze aceste încălcări ale Constituţiei şi amintește faptul că legiferarea pe ascuns, netransparentă și neloială nu este o cale democratică de urmat. Asociația îşi anunță intenţia de a folosi procedurile legale pentru eliminarea acestor excese.
https://apador.org/wp-content/uploads/2016/05/viata-privata.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2016-05-20 08:23:142016-05-23 15:25:15Guvernul mai taie, în secret, din dreptul la viață privată și la informare, modificând Codul penal și Codul de procedură penală
OPTAR cere daune morale de la Primăria Capitalei și de la fostul primar Sorin Oprescu, deoarece s-au folosit abuziv de sistemul public pentru a împiedica cetățenii să-și exercite dreptul legal de a organiza o adunare publică
Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR), asistată de APADOR-CH, a dat în judecată Primăria Capitalei și pe fostul primar general Sorin Oprescu, cerând daune morale în valoare de 60.000 de lei pentru nerespectarea Legii nr. 60/1991.
Conform acțiunii formulate de avocatul APADOR-CH Nicoleta Popescu, prezenta acțiune în instanță are menirea de a trage la răspundere instituția și pe reprezentantul ei ales cu privire la faptul că în ultimii ani au zădărnicit sistematic dreptul cetățenilor de a manifesta în București, refuzând să comunice cu asociația în procesul de notificare a adunărilor publice. Concret, primarul a dorit să împiedice organizarea unui marș, fără motivare, deși Legea 60/1991 nu-i lasă acest drept. În loc să lucreze în folosul cetățenilor, primarul a folosit aparatul administrativ plătit din bani publici pentru încălcarea drepturilor acestora:
De precizat că asociația OPTAR nu are angajați, niciunul dintre membrii asociației nefiind remunerați pentru activitățile desfășurate în cei peste 5 ani de activitate. Împotriva eforturilor tuturor cetățenilor care s-au implicat voluntar în desfășurarea activităților asociației OPTAR, pârâții au pus la dispoziție un întreg aparat de represiune, format din mai multe instituții (Jandarmerie, Poliția locală, Poliția Rutieră, Primăria Capitalei, Administrația Lacuri, Parcuri Agrement București) care să zădărnicească dreptul nostru de a organiza adunări publice și dreptul cetățenilor de a participa la astfel de evenimente. Tot acest aparat de represiune este finanțat din bani publici, practic, în acest mod fiind deturnat rolul acestor instituții, acela de a servi interesul cetățenilor, nu împotriva drepturilor acestora.”- citat din acțiunea depusă la Tribunal.
OPTAR consideră că doar plata unor daune morale poate determina autoritățile să respecte legile și îi îndeamnă și pe alți cetățeni cărora li s-au încălcat astfel diverse drepturi să apeleze la acest instrument, împoriva unui aparat administrativ care își poate permite să încalce legea fiindcă nu i se întâmplă nimic.
https://apador.org/wp-content/uploads/2016/05/Adunare-publica-martie-20131.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2016-05-18 14:04:212020-08-06 11:56:28Cum poți obliga primăria să respecte legea: o dai în judecată și-i ceri daune morale
APADOR-CH a cosemnat împreună cu alte organizații neguvernamentale o scrisoare deschisă adresată Președintelui României, Premierului și șefilor Comisiilor de Cultură din Parlament, în legătură cu tentativele de intimidare a trei jurnaliști din cadrul Radio România Actualităţi.
Conținutul scrisorii, mai jos:
Scrisoare deschisă
Preşedintelui României
Prim-ministrului Guvernului României
Preşedinţilor Comisiilor de Cultură din Senat şi Camera Deputaţilor
Constatăm cu surprindere şi îngrijorare declanşarea unei proceduri de cercetare, de către Consiliul de Onoare al Societăţii Române de Radiodifuziune, împotriva a trei jurnalişti ai Radio România Actualităţi: Mira Gomboş, Alexandru Rusu, Cătălin Gomboş.
Semnalăm faptul că însăşi o asemenea declanşare a cercetării înseamnă o lezare a dreptului la liberă exprimare.
Cei trei jurnalişti au reclamat, în calitate de avertizori publici într-o dezbatere publică, o campanie de ştiri, dezbateri şi spoturi audio, demarată de către toate posturile Societăţii Române de Radiodifuziune, împotriva unei iniţiative parlamentare de modificare a Legii 41/1994 de funcţionare a SRTV şi SRR. Această campanie a fost amendată de Consiliul Național al Audiovizualului, în integralitatea ei, printr-o somaţie publică aplicată SRR. În loc să declanşeze o cercetare pentru a identifica cine a dispus şi conceput campania, Consiliul de Onoare decide să cerceteze jurnaliştii care au semnalat derapajele profesionale şi legale, la sesizarea redactorului şef responsabil de conţinutul editorial al programelor de ştiri invocate.
Cercetarea crează premisele ca jurnaliştii din SRR să lucreze sub presiunea autocenzurii.
Avertizăm asupra faptului că acest caz nu este unul singular, ci face parte dintr-o politică managerială a administraţiei Miculescu.
Atragem atenţia că rolul şi misiunea postului public de radio sunt grav afectate de asemenea practici. Un post public, precum şi libertatea jurnaliştilor de exercitare a profesiei, libertatea opiniilor şi cea de exprimare sunt fundamentale pentru o societate democratică.
Vom urmări cu maximă atenţie cazul celor trei jurnalişti din Societatea Română de Radiodifuziune şi ne exprimăm disponibilitatea de a-i sprijini şi asista în cazul în care asemenea măsuri abuzive vor continua.
Vă solicităm, având în vedere calitatea în care aţi nominalizat membri în Consiliul de Administraţie al SRR, să identificaţi formele prin care întreaga activitate a managementului Miculescu să fie evaluată, iar drepturile fundamentale ale omului protejate.
Semnatari:
ActiveWatch
APADOR-CH
Asociația Frontline Club Bucharest
Asociația Pro Democrația
Centrul de Resurse Juridice
Centrul pentru Jurnalism Independent
Centrul Român de Politici Europene
Freedom House Romania
Lista rămâne deschisă pentru alte organizații care doresc să se alăture demersului nostru.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/12/08_text-page-001.jpg29732973Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2016-05-10 22:00:402020-08-05 15:50:20Scrisoare deschisă pentru verificarea conducerii SRR
În România avem tot felul de instituții de stat care au drept scop apărarea drepturilor omului. Totuși, conform unui studiu realizat pentru APADOR-CH, 80% dintre români consideră că nu le sunt respectate drepturile. Vina este împărțită, între o comoditate combinată cu lipsă de informare din partea cetățenilor, și o neputință, reavoință și lipsă de transparență, din partea instituțiilor menite să le apere drepturile cetățenilor.
Ce zic principiile de la Paris
Toate aceste instituții trebuie să respecte o serie de criterii și principii denumite „Principiile de la Paris”. Urmând link-ul aflați mai multe despre aceste principii și despre principalele instituții de drepturile omului din România.
Cum se aplică ele în Micul Paris
De asemenea, la nivelul ONU există și un sistem de evaluare a acestor instituții, un fel de „examen” pe care ele îl pot da. Dintre toate instituțiile de drepturile omului din România doar una a susținut acest „examen” și l-a picat cu brio (sursa). Această instituție se numește Institutul Român pentru Drepturile Omului – IRDO – și a fost înființată în 1991, dar puțini au auzit despre ea.
Exemplul norvegian
Norvegienii au constatat de curând că Institutul lor de drepturile omului (omologul lui IRDO de la noi) nu se conformează complet cu principiile de la Paris, așa că au decis să-l desființeze și să înființeze altul nou. Reprezentantul noului IRDO norvegian a fost recent la București și a vorbit despre asta aici.
Cazul IRDO
Pentru că nici noi, care practic suntem de-o vârstă cu IRDO, nu am auzit de vreo acțiune de-a lor în acești 25 de ani de existență, am trimis, cu bună credință, o solicitare de informații conform Legii 544/2001, în care am cerut IRDO să ne spună cum a apărat drepturile cetățenilor români în ultimii ani măcar, și câți bani cheltuie anual pentru asta.
Am primit un document care ni s-a părut o glumă proastă, dat fiind că toate așa zisele răspunsuri formulate la întrebările noastre fac trimiteri la legi și acte care nu numai că nu figurează pe site-ul instituției, așa cum ar fi legal și obligatoriu, ci uneori sunt și imposibil de găsit fizic sau virtual în arhivele altor instituții.
Î: Câte documentări a realizat IRDO?
R: Câte i s-au cerut!
Nu e banc. Întrebarea este doar una din cele zece pe care le-am adresat IRDO, iar răspunsul este ilustrativ pentru modul în care IRDO înțelege să dea curs solicitărilor de informații publice.
Printr-o documentare proprie, am reușit, totuși, să aflăm că:
Scopul ei este informarea autorităților publice, ONG-urilor și cetățenilor cu privire la drepturile omului;
IRDO este condus de un consiliu general, cuprinzând reprezentanți ai grupurilor parlamentare, precum şi oameni de ştiinţă şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale din domeniul drepturilor omului.
Ce nu am reușit să aflăm nici din lege, nici de pe site-ul instituției:
Care este bugetul anual al acestei instituții;
Cine conduce această instituție – cine sunt membrii din consiliul general;
Care este durata unui mandat al conducerii;
Ce anume a făcut instituția și câte persoane au beneficiat de serviciile sale.
Din păcate site-ul IRDO nu prezintă aceste informații. Site-ul nu prezintă nici măcar cele mai recente rapoarte de activitate- cel mai recent fiind cel din anul 2007.
Pe site-ul Camerei Deputaților putem totuși găsi rapoarte mai recente, de exemplu am reușit să găsim raportul de activitate pe anul 2014. Din acesta, încă de pe prima pagină aflăm că IRDO este singura instituție recunoscută ca atare de către Comitetul Internațional de Coordonare a Instituțiilor Naționale pentru Promovarea si Protejarea Drepturilor Omului. Informație care este parțial adevărată deoarece acest Comitet ONU într-adevăr a evaluat IRDO, dar a stabilit că IRDO alături de alte 9 organizații, din care doar 2 mai sunt din Europa, sunt singurele dintr-un total de 106 instituții care nu respectă principiile de funcționare, acele principii de la Paris despre care am scris mai sus.
Ne aflăm, așadar, în etapa în care am dat în judecată IRDO pentru a primi niște informații publice despre o instituție susținută de la buget, dar cu o conducere secretă și o activitate așijderea.
Vă vom ține la curent cu evoluția procesului și cu informațiile obținute în urma lui, ca să știm și noi pe cine plătim de 25 de ani de la buget ca să ne învețe care ne sunt drepturile.
***
Acest demers face parte din proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/04/intrebare.jpg10001000APADOR-CHhttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngAPADOR-CH2016-04-21 14:49:572020-09-11 10:40:11Instituții publice care apără drepturile omului în secret
În Norvegia are un singur sediu, la Oslo, 65 de angajați, un buget de 6,8 milioane de euro și rezolvă 25% dintre plângeri prin telefon. În România are 14 sedii în teritoriu și unul central, peste 100 de angajați, un buget de 2 milioane de euro și în 2013 a făcut doar 101 anchete, deși a primit 17.047 reclamații din partea cetățenilor.
Aceste date au fost dezbătute săptămâna aceasta la București în cadrul conferinței organizată de APADOR-CH împreună cu ActiveWatch și ANBCC, în prezența domnului Victor Ciorbea și a reprezentanților mai multor instituții de drepturile omului din Norvegia. Conferința a marcat încheierea proiectului denumit „Ne trebuie un avocat al poporului mai eficient”, derulat în ultimul an de cele trei organizații neguvernamentale amintite. Proiectul a țintit informarea cetățenilor despre instituția Avocatului Poporului și încurajarea acestora să-l pună la treabă pentru a le apăra drepturile încălcate de diverse instituții ale statului.
Câteva date, pe scurt, de la conferința organizată la București:
Despre Norvegia
Instituțiile responsabile cu apărarea drepturilor omului în Norvegia:
un Ombudsman numit de Parlament, foarte similar cu Avocatul Poporului de la noi;
un Ombudsman al Egalităţii şi Anti-discriminării, un fel de Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării de la noi;
și un Ombudsman al copiilor, înființat 1981, primul de acest gen în lume;
un Institut Național pentru Drepturile Omului, o instituție similară cu Institutul Român pentru Drepturile Omului.
Avocatul Poporului din Norvegia
Avocatul Poporului din Norvegia, sau Ombudsmanul Parlamentar, într-o traducere liberă, este oarecum similar cu Avocatul Poporului din România. Dar, după cum a amintit domnul Gunnar M. Ekeløve-Slydal – reprezentant al Comitetului Helsinki norvegian (omologul APADOR-CH) – Norvegia are o societate civilă foarte dinamică și implicată în domeniul drepturilor omului organizațiile neguvernamentale fiind adesea parteneri reali ai instituțiilor statului în apărarea drepturilor omului.
Plângerile la Avocatul Poporului norvegian sunt gratuite și reprezintă un mod simplu și rapid de a cere o măsură reparatorie, în caz că ți-a fost încălcat un drept, fără să te mai adresezi justiției.
Ombudsman a fost prevăzut în Constituția Norvegiei încă din 1814, ca o instituție care trebuie să se asigure că administrația publică respectă drepturile omului și nu comite acte de încălcare a acestora la adresa cetățenilor. Ombudsman nu poate să atace, însă, deciziile Parlamentului, ale Guvernului sau ale justiției.
În 2015, Ombudsman norvegian a respins 54% dintre plângerile primite de la cetățeni și a considerat că 46% dintre ele sunt întemeiate. A criticat deciziile administrației publice în 146 de cazuri. 25% dintre cazurile de plângeri primite în 2015 – respectiv 359 de situații – le-a rezolvat doar pe baza unui telefon dat de către angajații Ombudsman la instituția publică reclamată că a încălcat drepturile cetățeanului.
Ombudsman în Norvegia are un buget anual de 6,8 de milioane de euro și 65 de angajați. Instituția are un singur sediu, la Oslo, dar adesea responsabilii fac tururi în toată Norvegia – care ca suprafață este similară cu România.
Despre România
Instituțiile responsabile cu apărarea drepturilor omului în România:
un Avocat al Poporului numit de Parlament;
un Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării;
un Institutul Român pentru Drepturile Omului, instituție înființată în 1990 dar despre care societatea nu știe mai nimic, nici cine o conduce, ce bugete are sau ce realizări a avut în 26 de ani de existență.
Plângerile pe care cetățenii le pot face la AVP sunt de asemenea gratuite. AVP a fost prevăzut pentru prima oară în Constituția din 1991 și a primit o lege de funcționare abia în 1997.
Sediile AVP în România
Performanțele Avocatului Poporului:
Statisticile de pe site-ul AvP arată că activitatea instituției este scăzută, și ca volum, si ca impact. Între 2009-2013, nivelul de reactivitate a instituției cu privire la soluționarea reclamațiilor înaintate de către cetățeni a fost sub 1%. În 2013, AvP a făcut doar 101 anchete, deși a primit 17.047 reclamații din partea cetățenilor.
Sesizat de 241 de ori, Avocatul Poporului a ridicat numai 6 excepții de neconstituționalitate în fața CCR. În plus, chiar și în acele puține cazuri în care a dispus anchete și a făcut recomandări, AvP a fost lipsit de posibilitatea și voința de a urmări implementarea acestora.
Un sondaj realizat de IRES arată că 53% dintre români au puțină și foarte puțină încredere în această instituție. Un studiu realizat de ANBCC în cadrul acestui proiect relevă că aproape 80% dintre cetățeni consideră că AVP este puțin sau deloc vizibil în spațiul public, iar 82% dintre cei întrebați au spus că nu s-au adresat niciodată AVP. Găsiți aici mai multe despre ce cred oamenii despre AVP, cum comunică AVP și alte chestiuni.
Conform declarațiilor domnului Victor Ciorbea, prezent la conferință, AVP are o schemă de personal de peste 140 de persoane, din care numai 100 de posturi ar fi ocupate în toate cele 14 sedii din țară și la sediul central din București, și un buget de 2 milioane de euro anual.
Deși numirile sunt de natură politică, atât în Norvegia cât și în România, în Norvegia politicienii aflați la putere nu îndrăznesc să numească în astfel de funcții reprezentanți ai propriilor partide – a declarat Ingrid Egeland Thorsnes – consilier juridic în cadrul Ombudsman pentru Egalitate și Nediscriminare în Norvegia. Ea a dat ca exemplu că în prezent Ombudsman pentru drepturile copilului este o reprezentantă a unui partid aflat în opoziție, considerată un foarte bun specialist pe drepturile minorilor în Norvegia.
Pentru mai multe detalii despre cum funcționează Avocații altor popoare sau alte informații concrete din acest proiect vă invităm să consultați pagina proiectului, în care veți găsi mai multe informații utile:
un pliant cu informații privind modul în care trebuie să te adresezi AVP
***
Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/06/sigle-parteneri-e1460382345343.jpg168644APADOR-CHhttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngAPADOR-CH2016-04-15 13:16:212020-09-11 11:10:18Avocatul Poporului, cum funcționează în Norvegia comparativ cu România
