Această publicație a fost produsă cu sprijinul financiar al Programului Justiție Penală al Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conținutul acestei publicații îi revine în exclusivitate Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH) și nu reflectă în nici un fel punctul de vedere al Comisiei Europene.
În România, arestul preventiv se aplică semnificativ mai mult decât alte măsuri preventive alternative. Recentele modificări legislative au redus temeiurile de folosire a arestului preventiv, dar există puține cercetări care să analizeze natura procesului decizional privind arestul preventiv, dacă măsura se aplică în mod legitim și dacă dreptul la apărare este asigurat pe tot parcursul procedurii. Acestea sunt aspectele evaluate în raport.
Acest raport, realizat de APADOR-CH în perioada 2014 – 2015, este parte dintr-un proiect finanțat de Uniunea Europeană, o metodologie similară s-a aplicat în 10 state membre ale UE, cu date de cercetare obținute prin monitorizarea înfățișărilor în fața instanței, analizarea dosarelor de caz, precum și sondaje printre avocații apărării și interviuri cu judecători și procurori. Pe parcursul cercetării din România au fost monitorizate 19 ședințe de judecată, au fost analizate 67 de dosare, s-au efectuat sondaje cu 23 de avocați ai apărării și au fost intervievați 6 judecători și 2 procurori.
APADOR-CH a identificat o serie de chestiuni problematice, care necesită atenția diferiților actori implicați la nivel național.
1. Procedura de dispunere a arestului preventiv: Cu toate că legea prevede drepturi extinse pentru apărare, în realitate exercitarea efectivă a acestor drepturi rămâne limitată. Adesea, avocații sunt înștiințați cu puțin înainte de prima înfățișare pentru arest preventiv și au aproximativ 30 de minute la dispoziție să studieze dosarul. Chiar și judecătorii au uneori prea puțin timp să citească dosarul, așa că se bazează prea mult pe argumentele procurorilor. Procurorii prezintă rareori dovezi suficiente în favoarea arestării, iar avocații nu sunt capabili să prezinte dovezi pentru a contracara argumentele în favoarea acesteia.
Sunt situații în care sunt presată de timp și nu sunt mulțumită de actul deliberării. Presiunea care mă nemulțumește cel mai mult e legată de faptul că trebuie să mă prezint în sala de ședință și să îl audiez pe inculpat. Ori, dacă nu am timp să studiez dosarul, nu pot să îl audiez în mod eficient. Aduce prejudiciu imaginii sistemului de justiție dacă un judecător pare ezitant și nu știe ce să întrebe și cum – declarația unei judecătoare
2. Fondul deciziilor: Multe instanțe naționale nu reușesc să prezinte o motivare substanțială pentru a dispune arestarea preventivă. Cercetările au demonstrat că cel mai frecvent argument pentru dispunerea arestului preventiv este acela că inculpatul reprezintă un potențial pericol public, urmat de riscul de recidivă și de riscul de a se sustrage justiției. Totuși, cercetătorii au descoperit că, de fapt, adevăratul motiv pentru dispunerea arestului preventiv este gravitatea faptei, cu toate că acest lucru încalcă standardele CEDO. 70% dintre avocații intervievați au întâlnit cazuri de arestări preventive dispuse fără fundament legal. În majoritatea cazurilor analizate dispunerea măsurii arestului preventiv a fost slab motivată și o măsură alternativă mai puțin restrictivă ar fi fost suficientă.
Depinde foarte mult cine e procurorul de caz, el știe cel mai bine dosarul, de obicei îi acord lui întâietate. În general, avocatul nu analizează și nici nu contestă probele. Dacă procurorul e bine pregătit, iar avocatul e prost pregătit, nu ai ce să apreciezi, inculpatul e clar dezavantajat de sistem” – declarația unui judecător.
3. Utilizarea alternativelor la arestul preventiv: Cu toate că legea pune la dispoziție un număr de alternative la măsura arestului preventiv, printre care arestul la domiciliu, controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune, ele sunt rareori folosite. Judecătorii au rețineri să ia în considerare aceste alternative, considerându-le mai puțin eficiente. În majoritatea cazurilor analizate pe parcursul cercetării, ele nu au fost nici măcar luate în calcul.
„Am avut odată o situație în care o consumatoare de droguri de 15 ani cu zeci de infracțiuni la activ pe o perioadă de 2 luni a fost plasată în arest preventiv, ca o modalitate de a o izola. Inițial, a fost pusă sub control judiciar, apoi sub arest la domiciliu, dar nu a respectat nici una dintre măsuri”
“Cred că arestul preventiv este folosit excesiv. Eu, personal, sunt înclinat să dispun această măsură, de exemplu în cazul unui traficant de droguri, pentru că nu există alte alternative. Au fost situații în care arestul preventiv nu era justificat și nu părea potrivit, dar ar trebui să existe o supravehere mai strictă pentru măsurile alternative, deoarece sunt multe situații în care obligațiile nu sunt respectate”
4. Verificarea legalității măsurii arestului preventiv: Deși în toate cazurile monitorizate și în toate dosarele analizate, decizia de arest preventiv a fost verificată, conform legii, decizia inițială a fost în general menținută, adesea pe baza acelorași argumente ca și decizia anterioară, și nu s-a optat niciodată pentru una din soluțiile alternative. În cazurile avute în vedere în această cercetare, în faza de verificare a legalității măsurii nu au fost aduse nici un fel de dovezi suplimentar.
Pentru mine e foarte important felul în care arată referatul procurorului. El trebuie să sintetizeze foarte bine munca echipei sale. Nu citesc dosarele de fiecare dată, așa că referatul e important pentru mine. Procurorul e cel care cunoaște cazul foarte bine. Adesea, avocatul e slab pregătit, nu contestă și nu analizează dovezile. Așa că mă bazez pe referatul lui. Inculpatul este într-adevăr dezavantajat de sistem – interviu cu un judecător.
5. Rezultatele cazurilor: Niciunul dintre inculpații din dosarele analizate nu a fost achitat; majoritatea au fost condamnați la pedepse cu închisoarea mai lungi decât timpul petrecut în arest. Cu toate acestea, avocații aleși pot spori șansele la o sentință mai blândă, deoarece aceștia au mai puțini clienți și mai mult timp să pregătească fiecare caz. 68% dintre inculpații din dosarele analizate și-au recunoscut vinovăția.
Impresia mea este că prevederea legală permite utilizarea excesivă a arestului preventiv. Poți lipsi pe cineva de libertate în mod legal, chiar dacă situația concretă din cazul respectiv nu dictează o asemenea măsură. Mă deranjează că folosim excesiv articolul 223 paragraful 2, care stipulează că privarea de libertate este justificată pentru înlăturarea unui pericol la adresa ordinii publice. Se spune că nu ne obosim prea mult să argumentăm ordinele de arestare preventivă pentru că avem timp să le completăm mai târziu când verificăm legalitatea măsurii. Scopul este să evităm formulările stereotipe – concluzia unui judecător care sintetizează exact punctul de vedere al APADOR-CH
https://apador.org/wp-content/uploads/2016/02/pre-trial.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2016-02-05 13:23:202016-02-05 13:57:04Arestarea preventivă – folosită prea des în România?
„Reacțiile alergice la critică ale deținătorilor puterii, înscenările grosolane, învrăjbirea unor categorii socio-profesionale împotriva altora (este emblematică folosirea lozincii „noi muncim, nu gândim”), prezentarea criticismului politic drept tentativă destabilizatoare, revenirea sau rămânerea în funcțiile cheie a nomenclaturii comuniste, lipsa de credibilitate a informațiilor privind desființarea Securității, tergiversarea anchetelor privind vărsările de sânge din timpul revoluției, dispariția fără urmă a „teroriștilor” care făcuseră sute de victime, toate au marcat începutul unei decepții din ce în ce mai adânci, care avea să se instaleze în societatea românească.”
Acesta este un fragment din preambulul raportului despre Mineriada din iunie 1990, întocmit de reprezentanți ai Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) împreună cu Grupul pentru Dialog Social.
După cum veți putea citi în acest raport – care cuprinde mărturii la cald, fapte, date și fotografii despre manifestațiile din Piața Universității și represiunile la adresa protestatarilor – climatul social al vremii era încă puternic influențat de evenimentele din decembrie 1989 și de impresia că noua putere încearcă să zădărnicească dezvăluirea adevărului despre Revoluție.
La 25 de ani de atunci, din păcate ne aflăm cam în aceeași situație. Dosarul Revoluției se zbate între clasare și continuarea anchetei (românii tot nu știu cine a tras în decembrie 1989 și de ce), iar dosarul Mineriadei abia a fost redeschis, ca urmare a unei decizii CEDO la care a contribuit și un avocat APADOR-CH (detalii aici).
Le mulțumim celor care ne-au fost alături în cei 25 de ani, precum și sponsorilor care ne-au ajutat să sărbătorim evenimentul pe 10 Decembrie:
– Brutăria Concordia
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/12/pagina1.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-12-11 09:30:512016-09-20 14:00:12Ce am făcut în ultimii 25 de ani
În data de 13 mai 2015 două reprezentante APADOR-CH au vizitat comuna Racoș (70 de km nord de Brașov, județul Brașov) pentru a vorbi cu mai mulți cetățeni de etnie romă care susțin că sunt abuzați în mod repetat de poliția din localitate.
Aspecte generale:
Comunitatea de romi din Racoș – care cuprinde peste 1.200 de persoane, după declarațiile pastorului penticostal din localitate, Ioan Dudaș – trăiește din cules de fructe de pădure sau din munci cu ziua, prestate la diverse ferme din zonă, la fân, la coasă, la cartofi. Conform declarațiilor lor, romii au o înțelegere cu cei de la ocolul silvic ca să adune lemnele căzute din pădure, însă ei spun că înțelegerea este deseori nesocotită de polițiști, care atunci când îi prind că ies cu lemnele din pădure le aplică amenzi sau îi bat. De multe ori, spun romii, primesc și amenzi și bătaie.
Totuși, bătăile par să fie dese și fără motiv, persoanele cu care reprezentantele APADOR-CH au discutat pe timpul vizitei la Racoș susțin că polițiștii îi bat pe romi fără legătură cu eventualele furturi de lemne din pădure sau alte fapte ce ar contraveni legii. Polițiștii identificați de localnici ca bătăuși sunt următorii: Dan Ciucu (șeful secției de poliție din comuna Racoș), Ionuț Alexandru Gheorghe și Ovidiu Țurcan. Aceștia ar fi ajutați de colegii de la poliția comunitară Racoș, în special de doi frați pe nume Ioji. Singurul polițist despre care romii au declarat unanim că nu îi bate ar fi Sorin Ionescu, polițist mai vechi în comună.
Conform acelorași surse, singurii cetățeni agresați de poliție ar fi numai romii (români, maghiari și lingurari, după cum se deosebesc chiar ei), nu și ceilalți cetățeni ai localității. După estimările romilor, polițiștii ar fi făcut până acum peste 40 de victime numai în comunitatea lor. Abuzurile ar dura de trei-patru ani, de când în comună a fost detașată echipa condusă de șeful de post Dan Ciucu, care înainte a asigurat ordinea într-o comună învecinată, unde ar fi avut mai multe dispute cu populația romă de acolo.Acesta ar fi motivul pentru care romii din Racoș cred că polițiștii „se răzbună” pe ei.
Câțiva dintre cetățenii bătuți în ultimii ani au depus plângeri împotriva polițiștilor, însă toate ar fi fost clasate pe motiv că nu au avut martori în sprijinul afirmațiilor lor, iar polițiștii au negat toate acuzațiile. Romii sunt ajutați, juridic și uneori cu bani pentru transportul bătuților la spitalele din Rupea sau Brașov, de către activiști ai Asociației Naționale a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), care derulează un proiect orientat spre echitate socială în mai multe comunități din România.
Unul dintre acești activiști, expertul G. D., a fost chiar el bătut în gara Racoș, joi seara, 30 aprilie 2015, de un grup de patru oameni care purtau cagule, la scurtă vreme după ce polițiștii îl avertizaseră că se află într-o zonă periculoasă, și că „se poate întâmpla orice între Racoș și Brașov”.
În timpul deplasării la Racoș, reprezentantele APADOR-CH au discutat cu mai mulți cetățeni de etnie romă „lingurari”, cu pastorul penticostal Ioan Dudaș, cu expertul G. D. și, la Brașov, cu comandantul IJP Brașov, chestorul șef Ioan Aron.
Cazuri concrete:
Când reprezentantele APADOR-CH au sosit în comună, o bună parte din comunitatea romă s-a adunat la casa unuia dintre cetățenii agresați de poliție și au cerut să-și prezinte cazul. Menționăm că toți au fost de acord să-și povestească pățaniile, dându-și numele și acceptând să fie înregistrați video cu declarațiile aferente. Ei au motivat că nu se mai tem de eventuale repercusiuni, pentru că oricum sunt bătuți din senin de poliție. Ei le cer autorităților să ia niște măsuri ferme împotriva polițiștilor, pentru că altfel se vor uni și-și vor face singuri dreptate.
***
Gheorghe Floarea, 40 de ani, spune căa fostabuzat de polița din Racoș în data de 28 aprilie 2015. El este unul dintre cei doi bătuți pentru care se deplasase în comună expertul ANBCC G. D.. Conform bărbatului, incidentul a avut loc la puțin timp după ce s-a certat cu soacra sa, care a chemat poliția ca să îl reclame. Plecat de la casa soacrei, Gheorghe Floarea spune că a fost abordat pe stradă de șeful postului de poliție, Dan Ciucu. Acesta i-ar fi spus să meargă la secție „numai ca să-ți dau un avertisment”. Bărbatul susține că s-a urcat de bună voie în mașina poliției, crezând că ajuns la post va lua doar o amendă pentru tulburarea ordinii publice. Dar odată intrat acolo, șeful de secție i-ar fi legat mâinile cu cătușe în niște belciuge prinse în perete, nu înainte de a-i trage mânecile de la pulover în jos, ca să nu se cunoască urmele cătușelor, apoi l-ar fi lovit în coaste și peste picioare. Gheorghe Floarea susține că bătaia a durat mai bine de o oră, în sediul poliției, începând cu orele 15.00, după care a fost eliberat în jurul orei 18.00. Bărbatul spune că șeful de post Dan Ciucu ar fi zis „haide să-l ducem în pădure, să-l batem acolo” dar un alt polițist, Sorin Ionescu, ar fi zis să nu facă asta, pentru că i se poate întâmpla ceva odată băgat în mașină.
„Mi-au îndesat șervețele în gură și nas pentru că îmi curgea sânge foarte rău și m-au scos afară din secție în pumni. Inclusiv pe trepte m-au lovit”, relatează Gheorghe Floarea.
Polițiștii nu i-au eliberat vreun document justificativ pentru privarea de libertate.
A fost dus cu o mașină privată la spital la Brașov în aceeași zi, seara, în jurul orei 20.00. Din spital a fost externat la 3 dimineața deoarece, susține el, poliția de la Racoș ar fi sunat și ar fi cerut să fie externat. Conform fișei de externare Gheorghe Floarea a suferit multiple leziuni toracice și abdominale.
El nu a depus plângere împotriva polițiștilor, deoarece persoana care ar fi trebuit să-l ajute să facă asta, G. D. de la ANBCC, a fost de asemenea bătută.
***
Steluța Ferdelaș, 42 de ani, a relatat că în data de 14 noiembrie 2013 a scos calul din gospodărie pe pășune, iar a doua zi, 15 noiembrie, l-a găsit împușcat într-un picior. Ulterior acesta fost dus la abator, familia Ferdelaș rămânând astfel fără principalul mijloc de subzistență. Femeia susține că, puțin înainte de incident, polițiștii Dan Ciucu (șeful secției de poliție din comuna Racoș) și Gheorghe Ionuț Alexandru i-au amenințat familia că vor să le „bage calul la măcelărie”, fapt ce a îndreptățit-o să creadă că tot cei doi l-ar fi și împușcat.
Femeia spune că a fost dificil să obțină un certificat care să ateste că într-adevăr calul a fost împușcat, până și medicul veterinar din comună s-ar fi temut să elibereze unul, de frica polițiștilor. În cele din urmă a obținut un act doveditor că animalul a fost împușcat, de la un medic veterinar de la Brașov.
Steluța Ferdelaș spune că i-a dat în judecată pe polițiștii care i-ar fi împușcat calul, dar procesul încă nu e finalizat. Totuși, din cauza acestui demers în justiție, ea spune că familia îi e terorizată de poliție, soțul este nevoit să se ascundă de polițiștii care l-ar fi amenințat că îl împușcă și pe el dacă-l prind.
„Polițiștii bat copii minori, femei însărcinate, ne amenință pe toți și au relații la Brașov și Rupea unde sunt mână în mână și nu li se întâmplă nimica. Noi ce să facem, că în afară de Dumnezeu nu avem pe nimeni aicea ca să apelăm!”, se plânge Steluța Ferdelaș.
***
Aurica Borzoș, 44 de ani, susține că a fost bătută de polițiști din comuna Racoș, la sediul poliției, în data de 15 mai 2014. Aceasta s-a dus la postul de poliție când a aflat că băiatul ei, Ionuț Borzoș, este acolo, luat de polițiști de pe drumul care vine de la gară. „Băietul a venit cu trenul de 16.30, și o fost luat de la gara Mateiaș de polițaiul Dan Ciucu, care era îmbrăcat civil, cu bermude, și de polițaiul Țurcan Ovidiu. L-or dus la secție fără să spună ce au cu el”, povestește Aurica Borzoș. Aflând că băiatul i-a fost luat de poliție, femeia a mers la secție și i-a întrebat pe polițiști ce au cu băiatul, apoi a început să strige de disperare, văzându-l întins pe jos în secția de poliție, și crezând că a murit.
Pe geamul secției, ea spune că a văzut cum polițiștii Dan Ciucu și Ovidiu Țurcan, l-au luat pe fiul ei, fiecare de câte un braț, și l-au dus în altă cameră, apoi s-au întors la ea și i-au dat cu un spray iritant și i-au aplicat câteva lovituri în cap. Faptele s-ar fi petrecut afară, în fața secției de poliției. Aurica Borzoș susține că au existat și martori, cetățeni care locuiesc pe strada cu poliția, însă nimeni nu vrea să depună mărturie în favoarea lor pentru că se tem de poliție.
Femeia a fugit, dar a fost prinsă de polițiști în curtea unui vecin, unde aceasta a vrut să se spele pe față cu apă, unul dintre polițiști zicându-i „nu meriți nici măcar apă peste ochii”. Aurica Borzoș susține că polițiștii Dan Ciucu și Ovidiu Țurcan au continuat să o bată pe stradă, și că „erau îmbrăcați în civil și erau băuți”.
În certificatul medico-legal eliberat la câteva zile după bătaie, scrie că Aurica Borzoș a suferit un traumatism cranio-cerebral produs prin agresiune, o contuzie de coloană vertebrală, mai multe plăgi la nivelul scalpului, o tumefacție a piramidei nazale, leziuni ce necesită 10-12 zile de îngrijiri medicale.
Aurica Borzoș a făcut plângere împotriva polițiștilor, cauză înregistrată cu numărul 463/P/2014 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea, și preluată de Parchetul Brașov cu nr. 383/P/2014. Plângerea a fost însă clasată, la 7 octombrie 2014, de către procurorul Marius Sulu, care a stabilit că de vină au fost victimele, respectiv Iosif Borzoș și un văr de-al lui, care ar fi fost în stare de ebrietate și ar fi perturbat traficul între comunele Mateiaș și Rupea, iar polițiștii incriminați i-ar fi dus la secție ca să-i calmeze, unde au fost și amendați cu câte 300 de lei. În rezoluția de clasare a dosarului mai scrie și că polițiștii au avut în sprijinul lor martorii de care Aurica Borzoș spune că ar fi văzut bătaia, dar care nu au depus mărturie în favoarea romilor, de frica poliției. Respectivii martori afirmă că victimele aveau deja urme de agresiuni pe corp înainte de a fi ridicate de poliție și duse la secție, singurele violențe ale polițiștilor fiind câteva lovituri de baston, pentru că tinerii în cauză nu voiau să urce în mașina de poliție. Aceste lovituri de baston au fost considerate legale de către procuror. Cât privește rănile suferite de Aurica Borzoș, acestea ar proveni, conform martorilor invocați de polițiști, de o autoaccidentare, produsă prin cădere, în graba de a ajunge la secția de poliție.
***
Nicolae Coșcodar, 33 de ani, susține că în iarna anului 2013 a fost dus la secție împreună cu fratele său, în urma unor certuri cu vecinii care au chemat poliția. „Ne-am gurăvit cu cineva aicea pe stradă, poliția era de față, cu mașina, dar nu a zis nimica. Noi ne-am certat, dar după aia ne-o trecut. Da’ poliția a plecat cu mașina și a adus întăriri. Ne-a luat, pe mine și pe fratele meu, ne-a dus la post la Hoghiz și acolo ne-o bătut de la 9 până la 12 noaptea. Ne-o bătut de nu mai eram în stare să duc mâna la gură sau să câștig ceva la copii”, povestește Nicolae Coșcodar.
Acolo, șeful de post Dan Ciucu și frații Ioji, polițiști comunitari, i-ar fi bătut cu bastonul pe cei doi frați Coșcodar, ar fi aruncat apă pe ei și ar fi folosit electroșocuri. Nicolae Coșcodar a arătat reprezentantelor APADOR-CH urmele de baston pe spate, și pe care susține că le are de la bătaia aplicată de polițiști.
Coșcodar spune că au fost privați de libertate între orele 21.00 – 00.00, după care au fost duși în pădurea Turzum (în apropierea comunei) și abandonați. Ulterior a venit salvarea (pe care cel mai probabil o chemaseră tot polițiștii), care i-a dus la spitalul Rupea, unde, conform declarațiilor proprii, li s-a dat câte un algocalmin și au fost externați la 3 dimineața. Poliția nu le-a dat cu această ocazie nicio sancțiune scrisă.
Coșcodar susține că a făcut plângere împotriva polițiștilor la parchetul Brașov, însă de acolo i s-ar fi spus că „nu v-o bătut bine, că nu din nimica bate poliția”, Coșcodar nu a putut furniza dovezi scrise ale demersurilor sale către parchet, afirmând că le-a pierdut.
***
Cornel Borzoș, 40 de ani, este cea de-a doua victimă pentru care se deplasase în comună expertul ANBCC. În data de 17 ianuarie 2015 bărbatul a plecat din comună ca să vândă o pereche de pantofi aduși din Spania. A primit de la cumpărător și 2 litri de vin, pe care ulterior i-a consumat acasă cu alte două persoane, dintre care una era ginerele lui. La un moment dat s-a luat la ceartă cu ginerele, iar Cornel Borzoș a sunat la 112. A sosit un echipaj de poliție acasă și i-a cerut să vină la secție ca să depună o plângere împotriva ginerelui. La secție, bărbatul susține că polițistul Ovidiu Țurcan s-a prefăcut doar că îi ia o declarație, după care i-a spus că e liber. Cornel Borzoș spune că după ce a ieșit din secție, nu a apucat să parcurgă câțiva metri, că polițiștii i-ar fi spus să urce în mașină că îl duc ei în cartier, deoarece trebuie să ajungă din nou la un caz în zonă.
În loc să meargă pe drumul spre casă, polițiștii l-au dus la o rampă de gunoi aflată în afara comunei (între Augustin și Racoș), l-au pus să-și scoată tot din buzunare, l-au întrebat dacă are cuțit, el a spus că nu are, apoi i-au luat telefonul și i-au scos bateria, după care polițistul comunitar identificat ca Ioji l-a lovit cu pumnii și picioarele. Bătaia la care s-au alăturat și alți polițiști, s-a petrecut între orele 21.00 – 22.00 după care Borzoș a fost abandonat la rampa de gunoi. Polițiștii identificați de victimă că l-ar fi bătut au fost: Alexandru Ionuț Gheorghe, Ovidiu Țurcan, Dan Ciucu și polițistul comunitar Ioji.
Când și-a revenit, bărbatul a reușit să ajungă acasă la un prieten pe nume Macău Daniel, care l-a adus acasă. A chemat salvarea a doua zi, duminică, la orele 15-16 și a mers la spital în Brașov, unde a stat din 18 până la 21 ianuarie, cu traumatisme multiple, conform fișei de internare.
Ulterior Cornel Borzoș a făcut o petiție la Ministerul Justiției, deoarece a observat că niciuna dintre plângerile făcute de consăteni de-ai săi, bătuți de aceiași polițiști, la Brașov nu a fost soluționată favorabil, oamenii din Racoș fiind convinși că polițiștii din comună au susținere județeană.
Petiția făcută de Borzoș la București a fost trimisă, totuși, spre soluționare Parchetului Brașov, procurorul de caz fiind Mihaela Ceapă. Borzoș spune că la audierea care a avut loc la 6 aprilie 2015, procurorul l-a întrebat dacă are martori. El a spus că are numeroși martori din comunitate care l-au văzut când a plecat cu poliția de acasă, și când a venit bătut a doua zi dimineața, dar că nu are niciun martor care să fi văzut că a fost bătut de polițiști noaptea, la rampa de gunoi.
Borzoș spune că familia sa (soția și cei opt copii) a avut de suferit după ce el a fost bătut, deoarece capul familiei nu a mai putut munci, nu a mai putut să aducă lemne de foc etc.
Ancheta este în derulare la Parchetul Brașov.
Certificatul medico-legal eliberat în 23 ianuarie 2015, arată că Borzoș a suferit un traumatism cranio-cerebral, o contuzie toracică, contuzie abdominală, contuzie genunchi și coapsă stângă – leziuni produse la data de 17 ianuarie, și care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Pastorul Ioan Dudaș, spune că are cunoștință de toate aspectele semnalate de romi, și încearcă să-i facă pe aceștia să se organizeze și să reclame sistematic la autorități abuzurile la care sunt supuși. Pastorul admite că nu a văzut niciodată ca polițiștii să-i fi bătut pe romi, însă constată că aceștia apar în comunitate bătuți, și că niciunul dintre demersurile făcute de ei la județ nu are vreo urmare. Ioan Dudaș spune că și el a fost amenințat, voalat, de polițiști, ca să nu le mai ia apărarea romilor. Dudaș se teme pentru integritatea personală, mai ales că, spune: „am și eu o dubiță cu care mai transport diverse și, știți cum e, ți se pot întâmpla multe pe drum”.
Situația socio-economică a romilor din Racoș și agresiunea asupra expertului ANBCC:
G. D., 28 de ani, este student la Brașov, dar lucrează în același timp ca expert în proiectul derulat de ANBCC „4 ACCES – Activarea cetățenilor din 4 comunități pentru echitate socială”, implementat în satul Ghirbom din Alba Iulia, satul Corbu Vechi din Brăila, comuna Racoș din Brașov și cartierul Favorit din Roman, Neamț.
El s-a deplasat frecvent, în ultimele două-trei luni, în comunitatea de romi din Racoș, ajutându-i pe aceștia să găsească soluții și să se implice în rezolvarea problemelor pe care le au legate de procurarea lemnelor și cele legate de abuzurile poliției. G.D. spune că proiectul în care lucrează nu avea în vedere inițial acest aspect, relațiile încordate cu poliția apărând ulterior în discuțiile cu oamenii. Proiectul inițial urmărea de fapt o mediere a situației economico-sociale a romilor, care nu au locuri de muncă, nici mijloace de subzistență, iar în urma unor anchete sociale s-a constatat că sunt discriminați chiar și prin prețul la care pot cumpăra lemne din pădurile adiacente, care aparțin unui composesorat local. Cu ajutorul experților ANBCC și al avocatului APADOR-CH, romii din Racoș au reușit să facă demersuri legale către composesorat, ca să obțină drepturi egale la resursa de lemne, ca și cetățenii români și maghiari din zonă. Astfel au înțeles ei că vor înceta hărțuielile poliției asupra lor, dacă vor avea dreptul legal să cumpere lemne.
Joi, 30 aprilie 2015, G. D. a fost la Racoș pentru a-i ajuta pe doi dintre cetățenii romi bătuți recent de poliție să depună plângeri. Seara, când aștepta trenul spre Brașov, a fost acostat pe peronul gării Racoș de către doi polițiști din cadrul secției comunale, care l-au legitimat, pe motiv că le-ar fi fost semnalată în zonă prezența unui cetățean străin suspect.
G. D. povestește că polițiștii, între care era și șeful de post Dan Ciucu, i-ar fi cerut, fără motiv, să le arate și conținutul rucsacului, iar el s-a conformat, pentru că alternativa era să fie dus cu forța la șecție, unde știa ce s-ar putea întâmpla. Alături de polițiști se afla și un cetățean în civil care nu s-a prezentat, după cum relatează G.D.
Discuția cu poliția a fost percepută de G. D. ca o amenințare, mai ales că el nu era deloc străin de zonă (făcuse deja de câteva luni drumuri în comunitatea de romi), polițiști spunându-i textual că: e periculos să vină prin Racoș și că pe drumul dintre Racoș și Brașov se poate întâmpla orice.
La scurtă vreme după plecarea polițiștilor, pe peron au apărut patru cetățeni purtând combinezoane și (doi dintre ei) cagule, fără alte însemne, și care s-au îndreptat rapid spre G. D.. Acesta povestește că s-a refugiat în biroul impiegatului cerându-i sprijinul, însă impiegatul a fugit din birou. Cei patru – între care G. D. l-a recunoscut pe cetățeanul civil care era alături de polițiști – l-au bătut pe G. D. în biroul impiegatului gării din Racoș.
Agresiunea a fost semnalată la 112 de către G. D., în jurul orei 20:42, în timp ce se afla în casa pastorului Ioan Dudaș, pentru că nu a mai avut curajul să ia trenul, și nici la poliția locală nu a avut încredere să apeleze. La 112 a cerut expres să vină alți polițiști să constate agresiunea, întrucât el îi suspectează pe cei din Racoș de implicare. Împreună cu echipajul venit de la Brașov, G. D. a avut curaj să se deplaseze la secția de poliție din Racoș ca să dea o declarație.
La ora 2:30, s-a prezentat la Spitalul Județean Brașov pentru investigații. În data de 05 mai 2015, secția Medicină Legală i-a eliberat un certificat medico-legal care atestă repercusiunile agresiunii fizice din 30 aprilie, recomandându-i-se 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Ce spune șeful IJP Brașov:
Chestor Ioan Aron, șeful Inspectoratului Județean de Poliție Brașov, a discutat cu reprezentatele APADOR-CH în legătură cu presupusele fapte din comuna Racoș, precum și despre incidentul petrecut în gara localității, în care patru bărbați neidentificați l-au bătut pe G. D.
Chestorul spune că faptele petrecute în Gara Racoș fac obiectului unui dosar de cercetare penală investigat de Poliția Transporturi, care nu se află în subordinea IJP, și că nu se antepronunță în legătură cu faptul că polițiștii din Racoș ar fi avut vreo legătură cu respectivele fapte, așa cum susține studentul.
„Ar fi o chestiune foarte gravă dacă s-ar confirma, dar eu nu pot interveni acum în anchetă, am cerut corpului de control intern să cerceteze cauza încă din prima seară, dar știți ce ar însemna să mă apuc eu acum să fac verificări personale? Ar însemna să bulversez mersul anchetei”, consideră chestorul Ioan Aron.
Chestorul șef nu vede vreo legătură de cauzalitate între avertismentul dat lui G. D., de polițiștii din Racoș, și bătaia care a urmat în scurt timp, ci consideră mai degrabă că a fost o coincidență.
„Poliția are sarcina să verifice dacă apare un cetățean străin în localitate. Gestul polițiștilor a fost o ofertă de protecție pentru G.D, ca să treacă altă dată pe la poliție, când mai vine în zonă, pentru că în comunitatea de romi nu-i pot garanta securitatea. Faptul că vine de mai multă vreme în localitate … poate că și-a câștigat adepți, dar poate și dușmani, că nu l-au bătut polițiștii, ci niște persoane deocamdată neidentificate. Așteptăm ca Poliția Transporturi să-i prindă pe autori, iar autorii să spună dacă i-a pus poliția să-l bată, și atunci vom lua măsuri”.
În legătură cu afirmațiile romilor din comună, cum că sunt bătuți frecvent de polițiști, chestorul Ioan Aron susține că nu are informații despre astfel de fapte, și că romii din comună, ca orice alte persoane, pot depune plângeri în legătură cu comportamentul polițiștilor. „Eu știu că dacă au de depus o reclamație, vin și o depun, iar dacă cele depuse au fost clasate de procurori înseamnă că nu au fost reale”.
Chestorul insistă că situația din Racoș trebuie privită în ansamblu, luând în calcul și infracționalitatea din zonă și problemele de sărăcie cu care se confruntă populația romă. „Eu nu zic că romii de acolo sunt niște îngerași, dar dacă au fost prinși la furat lemne și nu au un metru pătrat de pământ în proprietate, faceți și dumneavoastră o diagnoză a situației. În urmă cu doi-trei ani acolo am avut niște conflicte intrafamiliale generate de etnicii romi, și a fost dislocată o patrulă mobilă care să asaneze conflictele. Dacă asta a generat și activități de imobilizare și scoatere din conflict… e posibil. Dar nu sunt de acord să-i bată dacă-i prind la furat.”.
Concluzie
APADOR-CH consideră că în Racoș situația este tensionată și că mărturiile cetățenilor din Racoș dar și a lui G.D. sunt concurente spre concluzia că în localitate au loc violențe. Ca urmare, asociația solicită IGPR să demareze de urgență o anchetă cu privire la acuzațiile de violențe aduse polițiștilor.
De asemenea, asociația cere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să ia măsuri pentru redeschiderea tuturor dosarelor penale pentru care, în ultimii 3 ani, s-au adoptat soluții de netrimitere în judecată, privind plângeri ale locuitorilor din Racoș despre abuzurile poliției.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/05/aurica-borzos.jpg450800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-05-25 15:19:192016-07-27 14:39:11Raport APADOR-CH privind abuzuri ale poliției din Racoș, județul Brașov, asupra cetățenilor de etnie romă
Raport de evaluare a tarifelor percepute de autorităţile locale pentru eliberarea de fotocopii ale documentelor solicitate în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public
Acest studiu a fost realizat şi publicat în cadrul unui proiect al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), finanțat de Balkan Trust for Democracy. Proiectul țintește îmbunătățirea accesului la informații de interes public precum și a procesului de consultare publică.
Cercetarea de față a încercat să evalueze practica autorităților locale în ce privește furnizarea de fotocopii după documente la solicitările formulate în temeiul Legii nr. 544/2001.
Ipoteza principală de lucru a fost aceea că unele instituții restricționează accesul publicului la documente prin practicarea unor tarife descurajante. Formularea acestei ipoteze s-a bazat pe experiențele anterioare ale asociației, dar și pe situații recente semnalate de cetățeni. De exemplu, în primăvara acestui an, un cetățean ne-a semnalat că i s-a solicitat să achite un tarif de aproximativ 1,75 lei pentru o pagină A4.
O a doua ipoteză a fost aceea că astfel de practici restrictive sunt cu atât mai răspândite cu cât instituția respectivă este mai puțin vizibilă publicului larg. Sau ca astfel de practici restrictive să fie întâlnite cu atât mai des cu cât autoritățile respective sunt mai mici.
Studiul a fost realizat pe baza răspunsurilor instituţiilor publice la cereri de informaţii adresate în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, şi prin analiza datelor deja deținute de asociație în urma experienței proprii în domeniu.
Au fost adresate chestionare formulate ca cereri de informații de interes public unui număr de 89 de autorități publice locale după cum urmează:
– 41 de consilii județene,
– Consiliul General al Municipiului București,
– 41 de consilii locale ale municipiilor reședință de județ și
– 6 consilii locale ale sectoarelor Municipiului București.
Colectarea datelor s-a realizat în mai-iunie 2014.
Din punctul de vedere al relevanţei cercetării, rata de răspuns este satisfăcătoare (trebuie totuşi precizat că răspunsul instituţiilor publice la cereri de informaţii de interes public este o obligaţie legală şi nu o favoare).
Au răspuns cererilor de informaţii 79 dintre adresanți, după cum urmează:
– 37 din cele 41 de consilii judeţene chestionate (nu au răspuns CJ Alba, CJ Argeș, CJ Iași şi CJ Vâlcea),
– CGMB şi
– 41 din cele 47 de consilii locale municipale și de sector (nu au răspuns consiliile locale din: Reșița, Constanța, Târgu Mureș, Timișoara, Vaslui și Sectorul 5).
Dintre răspunsurile primite, 6 nu au conținut informațiile solicitate astfel că au fost excluse din analiză consiliile județene Botoșani, Prahova, Suceava și consiliile locale Focșani, Sectorul 1 și Sectorul 2. În consecință, analiza statistică a datelor a fost realizată luînd în considerare 73 de răspunsuri primite.
Întrebările adresate autorităţilor s-au referit la:
1. Costul stabilit pentru fotocopierea unei file A4 de pe un document solicitat în baza Legii 544/2001.
2. Actul normativ prin care a fost stabilit acest cost (număr, data, emitent act) și modalitățile de consultare ale actului normativ prin care a fost stabilit costul (dacă e postat pe internet, iar dacă nu, cum poate fi consultat).
3. Sumele totale încasate pentru serviciile de copiere a documentele solicitate în baza Legii 544/2001, în perioada 1.01.2013 - la zi, defalcat pe anii 2013 şi 2014.
Analiza datelor:
Costul copierii.
Media tarifelor solicitate de autoritățile incluse în analiză este de 1,41 lei/pagină A4, mult peste prețul pieței care se situează sub 0,5 lei.
Campionul absolut al exagerării tarifelor practicate – Consiliul local Drobeta Turnu-Serverin care a stabilit o taxă de 18 lei pentru orice document solicitat cu excepția celor solicitate de instanțele de judecată, parchet și alte autorități.
Contactați telefonic pentru a clarifica sensul sintagmei orice document și pentru a afla tariful exact ale unei pagini, responsabilii instituției au afirmat că nu este stabilit un preț pe pagină pentru că, de regulă, se solicită cam același tip de documente (fotocopii după documentații urbanistice) care conțin inclusiv pagini A3 și al căror preț de fotocopiere a fost estimat la 18 lei. Responsabilii nu au putut însă să răspundă dacă/ce tarif este aplicat unor cereri de alt tip, de exemplu unei cereri prin care se solicită fotocopia unui document dintr-o singură pagină și au afirmat că au sesizat că există o problemă pe care o vor remedia cu ocazia aprobării taxelor pentru anul viitor.
Pe locul doi în topul celor mai scumpe tarife practicate se situează Consiliul local Bacău, care percepe 5 lei/pagină, urmat de CL Tulcea și CJ Cluj care percep câte 4 lei/pagină. Alte opt autorități au stabilit tarife de 3 lei/pagină. În total, 41 dintre cele 73 de instituții incluse în analiză au prețuri mai mari de 50 de bani/pagină.
Datele de mai sus se constituie o bază factuală pentru a afirma că prima ipoteză de lucru se confimă.
La polul opus, avem o listă de nouă instituții care nu percep niciun fel de tarif – consiliile județene Bihor, Maramureș, Satu Mare și Vaslui și consiliile locale Botoșani, Brăila, Cluj-Napoca și Satu Mare.
Unele dintre acestea justifică perfect rezonabil neaplicarea vreunei taxe. De exemplu:
Municipiul Botoșani nu a solicitat și nu solicită sume cu destinația fotocopiere documente solicitanților de informații publice. Motivul pentru care s-a hotărât acest fapt este acela că s-a constatat că pentru o pagină format A4 costul este de 0,04 lei, documentele solicitate sunt în număr foarte mic, astfel că suma încasată ar fi nesemnificativă în raport cu disconfortul produs solicitantului.
Un alt exemplu de bună practică în acest sens este și CJ Hunedoara care a stabilit un tarif de 50 de bani/pagină însă nu îl aplică decât dacă documentele solicitate au mai mult de 30 de pagini și nu pot fi comunicate decât fizic, nu în format electronic. De altfel, mai mulți dintre respondenți au afirmat că transmit documentele în format electronic și nu percep taxe.
Mediile costurilor calculate separat pe categorii de autorități sunt semnificativ diferite. Astfel, la nivelul consiliilor județene media tarifelor este de 1,03 lei/pagină, iar la nivelul consiliilor locale este de 1,62 lei/pagină.
Ca urmare, putem afirma că și cea de-a doua ipoteză de lucru se confirmă.
Actul normativ prin care a fost stabilit costul (număr, data, emitent act) și modalitățile de consultare.
Majoritatea instituțiilor care au stabilit taxe pentru eliberarea de documente fac acest lucru anual, prin hotărârea care se referă la cuantumurile tuturor taxelor aplicabile pe parcursul unui an. Aceste acte normative sunt lungi și greu de parcurs. Ca urmare, deși, de regulă (61 din cele 73 de consilii) hotărârile sunt publicate online, este destul de greu pentru cetățeni să se informeze corect cu privire la tariful pentru eliberarea documentelor.
Sumele totale încasate pe parcursul anului 2013 și până în luna mai a anului 2014 se ridică la 236.638 de lei. Din această sumă mai mult de trei sferturi – 192.000 lei – o reprezintă sumele încasate de Consiliul local Drobeta Turnu-Severin, campionul prețurilor mari care încasează 18 lei/document. Sume semnificativ mai mari decât celelalte instituții a încasat și Consiliul local Sibiu – 27.154 lei. Restul de bani – 17.485 lei – reprezintă veniturile realizate de pe urma copierii documentelor de către 62 de instutuții. Reiese că, în medie, o instituție a realizat pe parcusul anului 2013 și în primele cinci luni din 2014 venituri totalizând 282 de lei.
Suma este insignifiantă în raport cu bugetele autorităților respective. Mai mult, se poate estima că simpla procesare contabilă a acestor sume costă mai mult decât încasările.
se confirmă ipoteza că unele instituții restricționează accesul publicului la documente prin practicarea unor tarife descurajante;
practicile sunt foarte diferite de la instituție la instituție, astfel că cetățenii nu știu la ce să se aștepte atunci când solicită informații de interes public de la diverse autorități. În același timp se confirmă cea de-a doua ipoteză a studiului conform căreia practicile restrictive sunt mai răspândite cu cât instituția respectivă este mai puțin vizibilă publicului larg. Ca urmare, cetățenii obișnuiți care interacționează cu autorități publice locale, cum ar fi consiliile locale orășenești sau comunale, sunt cei mai afectați de aceste practici care descurajează implicarea și participarea publică;
veniturile obținute nu sunt consistente astfel că rațiunea economică a menținerii acestor tarife nu se susține.
Recomandări:
la nivel normativ – eliminarea taxei privind eliberarea de fotocopii pentru documentele solicitate în temeiul legii liberului acces la informații de interes public, prin hotărâre de guvern, cel puțin pentru un număr de pagini (de exemplu 30) și stabilirea unui tarif maximal pentru restul de pagini. Rațiunea menținerii unui tarif pentru fotocopierea documentelor mari are în vedere două aspecte: neîmpovărarea instituțiilor fără resurse financiare consistente și descurajarea abuzului de drept;
la nivel de practică – renunțarea la perceperea de taxe pentru fotocopierea documentelor solicitate, cel puțin pentru un număr rezonabil de pagini, și încurajarea comunicării din oficiu, dar și a furnizării de informații prin mijloace electronice.
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/08/drobeta.jpg615796Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2014-08-11 10:19:332020-08-05 14:58:08Autoritățile locale vând informațiile publice cu adaos de boutique
Raportul de față conține concluziile documentării și analizei informațiilor și opiniilor disponibile în privința condiției consumatorilor de droguri aflați în arest preventiv. Cercetarea a fost realizată în cadrul proiectului „Consumatorii de droguri în arest preventiv: o abordare din perspectiva drepturilor omului” finanțat de Open Society Foundations și executat de către Romanian Harm Reduction Network, având drept partener principal Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România –Comitetul Helsinki și ca parteneri instituționali Inspectoratul General la Poliției Române și Administrația Națională a Penitenciarelor.
Scopul proiectului este de a atrage atenția factorilor de decizie asupra utilității reducerii aplicării măsurii de arestare preventivă consumatorilor de droguri în România având în vedere premisa că, cel puțin în unele cazuri, măsurile terapeutice sunt mai eficiente decât încarcerarea și constatarea că alternativele încarcerării sunt aplicare rar în cazul consumatorilor de droguri.
Raportul conține o trecere în revistă a principalelor prevederi privitoare la aplicarea măsurii de arestare preventivă în cazul consumatorilor de droguri, punctele de vedere ale consumatorilor de droguri și opiniile experților asupra procedurilor și efectele prevederilor juridice privitoare la consumatorii de droguri în arest preventiv. Pe baza datelor analizate a fost elaborată o serie de concluzii și recomandări pentru ameliorarea legislație actuale, a procedurilor și practicilor legate de aplicarea măsurii de arestare preventivă a consumatorilor de droguri.
Primul capitol conține informații generale și analiza cadrului legal al prevederilor care reglementează arestarea preventivă și a aplicării sentințelor judiciare asupra infracțiunilor legate de droguri. Al doilea capitol include observații pe marginea datelor statistice și asupra beneficiilor și costurilor aplicării măsurii de arestare preventivă consumatorilor de droguri, asupra legislației românești antidrog și temele asociate. În secțiunile dedicate punctelor de vedere al experților am dorit să acoperim toate instituțiile și funcțiile implicate în reținerea preventivă a consumatorilor de droguri. Astfel, folosind interviuri nestructurate, am documentat opiniile judecătorilor, procurorilor, polițiștilor, avocaților și doctorilor cu privire la detenția preventivă. Al treilea capitol prezintă viziunea consumatorilor de droguri asupra detenției preventive dintr-o perspectivă extrem de personală: propriile lor experiențe. Această secțiune cuprinde informații despre condițiile de detenție, relațiile dintre investigatori și cei investigați, uneori despre abuzurile și violările procedurilor cărora le-au căzut victimă cei intervievați. Astfel, în câteva interviuri, discuțiile s-au centrat pe abuzurile din partea poliției și a procurorilor, constând în special în presiuni psihologice pe baza articolului 16 din Legea nr. 143/2000, amenințări și insulte, interzicerea tratamentului,
blocarea accesului la probe, folosirea sevrajului ca mijloc de a obține declarații. Capitolul patru conține analiza jurisprudenței CEDO privitoare la încălcările articolului 5 (dreptul la libertate și siguranță) din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Scopul acestui capitol este de a oferi exemple din jurisprudența europeană în aplicarea măsurii de detenție preventivă și considerentele care au motivat deciziile și soluțiile CEDO. Ultima secțiune conține concluzii și recomandări formulate pe baza analizei întregului volum de informații strânse și se încheie cu propuneri care vor fi supuse atenției factorilor de decizie pentru a ameliora legislația și practicile actuale privind aplicarea măsurilor de arest preventiv.
Ca reprezentanți ai societății civile, credem că este de datoria noastră să atragem atenția autorităților statului și a opiniei publice asupra anumitor realități sau situații care, din punctul nostru de vedere, reprezintă încălcări voluntare sau involuntare ale drepturilor omului și de a cere autorităților să supună analizei informațiile prezentate și de a lua măsurile necesare pentru a ameliora procedurile și practicile actuale în aplicare măsurii de detenție preventivă consumatorilor de droguri.
https://apador.org/wp-content/uploads/2013/09/drug-user-report.jpg337652Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2013-09-09 12:17:222020-08-05 15:03:45Consumatorii de droguri în arest preventiv, o abordare din perspectiva drepturilor omului
https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png00Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2012-12-11 12:24:522020-08-05 14:58:35Limitele Accesului la Informaţii în Legislaţia Română – necesitatea unor corelări legislative
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/01/raport_cia.jpg609450Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2012-01-30 12:11:132020-08-05 15:04:16Cereri de informatii si raspunsurile autoritatilor privind implicarea Romaniei in programul CIA de detentie si transferuri secrete
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/01/raport_20-1.jpg595595Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2010-01-30 13:56:362020-08-05 15:05:01APADOR-CH 20 de ani pentru drepturile omului 1990 – 2010
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/01/raport_durabilitate.jpg439439Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2010-01-30 13:50:242020-08-05 15:05:40Raport Durabilitate si continuitate in serviciile sociale
Utilizăm cookie-uri pentru ca site-ul să funcționeze optim. Continuând navigarea vă exprimați acordul pentru folosirea cookie-urilor.
OKNoPrivacy policy