Articole

Pedepsele pentru cei care încalcă izolarea și carantina trebuie înăsprite

18/03/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Covid 19, Slider /de Rasista

APADOR-CH se alătură demersului Asociației procurorilor și cere Parlamentului să urgenteze modificarea Codului Penal pentru extinderea incriminării și pentru majorarea pedepselor în cazul zădărnicirii combaterii bolilor

APADOR-CH susţine iniţiativa Asociaţiei Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP) de a solicita Parlamentului să modifice de urgenţă Codul penal, în sensul definirii mult mai cuprinzătoare şi al sancţionării mult mai severe a faptelor prin care se încalcă măsurile privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase. În acest sens, trebuie ţinut seamă de experienţele de până acum, legate de pandemia de coronavirus.

Actuala infracţiune de „zădărnicire a combaterii bolilor”, prevăzută în art. 352 Cod penal, este reglementată prea restrictiv, mai mult pentru a nu se putea aplica, întrucât obligă efectuarea de probatorii numeroase şi dificile, care, în cazul unei situaţii excepţionale, de genul unei epidemii sau pandemii, consumă inutil multe resurse de timp şi efective, pe care le şi pun în pericol de contaminare.

Spre exemplu, în cazul încălcării măsurii izolării la domiciliu sau a carantinei, pentru ca fapta să poată constitui infracţiune, nu e suficient simplul fapt că au fost încălcate izolarea sau carantina, ci trebuie dovedit că acea persoană care a încălcat măsura ce-i fusese aplicată a infectat alte persoane. Acele persoane infectate de către cel ce a încălcat izolarea/carantina trebuie identificate, supuse analizelor, audiate etc. În condiţiile unei pandemii, aceste activităţi sunt, practic, imposibil de realizat, pentru fiecare caz în parte de încălcare a izolării/carantinei.

Deci, anunţurile publice că s-au deschis mai multe dosare penale pentru încălcarea izolării/carantinei nu înseamnă automat că persoanele vizate de acele dosare vor şi răspunde penal. Pentru tragerea lor la răspundere penală trebuie administrat, pentru a satisface actualele cerinţe din Codul penal, un probatoriu complicat şi greu de realizat în practică, potrivit celor descrise mai sus. Poate că 3-4 cazuri, deja supra mediatizate, vor putea fi probate. Dar, ce facem cu restul?

În mod normal, ar fi trebuit sancţionat penal, ca infracţiune, simplul fapt al încălcării măsurii izolării la domiciliu sau a măsurii carantinei, fără să se mai ceară şi dovada că prin această încălcare au fost infectate alte persoane. Este evident că prin încălcarea izolării/carantinei, în cazul bolilor grave transmisibile, se creează în mod clar un pericol de răspândire a bolii infectocontagioase, pericol care nu mai trebuie dovedit.

Desigur, această modificare din Codul penal ar trebui însoţită şi de o reglementare detaliată şi clară a regimului măsurilor de izolare la domiciliu şi de carantină.

APADOR-CH reaminteşte faptul că, potrivit art. 93 al. 2 din Constituţie, Parlamentul este obligat să funcţioneze pe toată durata instituirii stării de urgenţă. Iar, dacă parlamentarii (şi guvernanţii) tot şi-au făcut testele de coronavirus, în condiţii de care ceilalţi cetăţeni nu au beneficiat (regula comunicată public era că nu se testează asimptomaticii) acum au suficient timp de a se ocupa şi de problemele cetăţenilor obişnuiţi. Iar o problemă importantă este existenţa unor mijloace coercitive, inclusiv cele prevăzute de Codul Penal, suficient de ferme şi de eficiente pentru a asigura respectarea întocmai a măsurilor pentru prevenirea şi combaterea coronavirsului.

Necesitatea modificării urgente a Codului penal rezidă şi din faptul că noile prevederi nu se pot aplica decât pentru viitor, deci numai pentru faptele care se vor comite după intrarea în vigoare a noilor reglementări din Codul penal.

APADOR-CH subliniază că nicio reglementare internaţională, privind drepturile omului, nu prevede dreptul unei persoane de a pune o colectivitate în pericol de infectare cu boli transmisibile grave. Dimpotrivă, dreptul esenţial garantat prin tratate şi convenţii internaţionale este dreptul la viaţă, drept pus în grav pericol, inclusiv prin comportamentul unora dintre cei infectaţi, în cazul actualei pandemii.

Cum poate fi atacată la CCR modificarea Codului penal

04/07/2018/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Prin relaxarea condițiilor de eliberare condiționată din penitenciar, judecătorii vor fi obligați să pună în libertate deținuții care au executat jumătate din pedeapsă; Parlamentul a lansat această ofertă penală – „primeşti 10 ani, dar faci doar 5” – fără să facă un studiu de impact, așa cum prevede Legea 24/2000, ceea ce este neconstituțional; Cine și cum ar putea ataca la Curtea Constituțională modificările Codului penal

București, 4 iulie 2018

APADOR-CH consideră că este neconstituţională adoptarea unor modificări legislative substanţiale ale Codului penal, în lipsa studiilor de impact prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.

Potrivit art. 30 al. 1 lit. d din legea 24/2000, studiile de impact sunt obligatorii în cazul proiectelor de legi de importanță şi complexitate deosebită, iar proiectul de lege de modificare a Codului penal intră, în mod evident, în această categorie.

Conform art. 33 al. 1 din Legea nr. 24/2000, studiul de impact are ca scop estimarea costurilor şi beneficiilor aduse în plan economic şi social prin adoptarea proiectului de lege, precum şi evidenţierea dificultăţilor care ar putea apărea în procesul de punere în practică a reglementărilor propuse.

De asemenea, potrivit art. 33 al. 2 din legea 24/2000, pentru propunerile legislative iniţiate de deputaţi sau de senatori, studiile de impact se întocmesc prin grija ministerelor de resort, la solicitarea comisiilor parlamentare.

Deci, era obligaţia legală a comisiei parlamentare „Iordache” să solicite ministerelor de resort (printre care, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Interne) întocmirea de studii de impact cu privire la modificările propuse pentru Codul penal.

Spre exemplu, studiile de impact, dacă ar fi fost întocmite, aşa cum obligă Legea 24/2000, ar fi trebuit să se pronunţe şi cu privire la efectele sau, mai exact, riscurile ce se creează pentru ordinea publică prin relaxarea exagerată a regimului liberării condiţionate.

Astfel, prin modificările aduse la art. 100 din Codul penal privind liberarea condiţionata se ajunge, practic, la regula eliberării automate din penitenciar după executarea a jumătate din pedeapsa aplicată de instanţă (se are în vedere că marea majoritate a pedepselor aplicate de instanţă nu depăşesc 10 ani închisoare).

În acest context, nu poate fi neglijată îngrijorarea legitimă care este generată de această relaxare a regimului eliberării din detenţie a persoanelor condamnate definitiv. Un posibil efect al acestei relaxări poate fi o încurajare a infracţionalităţii, deoarece, practic, pedepsele aplicate de instanţe vor fi executate, ca regulă, doar la jumătate. La o asemenea „ofertă” lansată de legiuitor, de tipul „primeşti 10 ani, dar faci doar 5” este foarte posibil că starea infracţională să crească şi astfel să fie afectată ordinea publică din ţară. Închisorile tot nu s-ar elibera, pentru că, dacă va creşte starea infracţională, vor intra mai mulţi la închisoare, însă pe durate mai scurte.

Desigur, dacă studiile de impact ar fi fost efectuate, ele ar fi trebuit să ofere răspunsuri şi la îngrijorările exprimate mai sus şi prezente în spaţiul public.

APADOR-CH consideră că neîntocmirea studiilor de impact în legătură cu modificările propuse pentru Codul penal constituie o încălcare clară a Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, iar această încălcare de lege a viciat constituţionalitatea procedurilor parlamentare de adoptare a legii de modificare a Codului penal. Viciul de constituţionalitate constă în încălcarea art. 1 al. 3 din Constituţie, care prevede că România este stat de drept şi art. 1 al. 5 din Constituţie, care prevede că în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

APADOR-CH precizează că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a mai stabilit că încălcarea normelor de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000 cu ocazia adoptării unei legi duce la neconstituţionalitatea legii adoptate, întrucât astfel au fost încălcate art. 1 al. 3 şi art. 1 al. 5 din Constituţie.

Spre exemplu, în decizia nr. 104 din 6 martie 2018 a Curţii Constituţionale, în par. 74-75, se menţionează următoarele:

“74. În cadrul controlului de constituționalitate, principiul legalității a fost analizat inclusiv prin încorporarea normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Temeiul constituțional al valorificării normelor de tehnică legislativă în controlul de constituționalitate a fost identificat, așadar, în dispozițiile art.1 alin.(3) „România este stat de drept […]”, precum și ale art.1 alin.(5), „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”

Corelația dintre cele două componente – principiul statului de drept și principiul legalității – cuprinse în art.1 din Constituție este realizată de Curtea Constituțională prin faptul că principiul legalității este unul de rang constituțional…, astfel încât încălcarea legii are drept consecință imediată nesocotirea art.1 alin.(5) din Constituție, care prevede că respectarea legilor este obligatorie. Încălcarea acestei obligații constituționale atrage implicit afectarea principiului statului de drept, consacrat prin art.1 alin.(3) din Constituție…”

În concluzie, APADOR-CH consideră necesară atacarea la Curtea Constituţională, înainte de promulgare, a legii de modificare a Codului penal, prin invocarea încălcării art. 1 al 3 şi art. 1 al. 5 din Constituţie. Potrivit art. 15 al. 1 din Legea nr. 47/1997, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. Rămâne de văzut cine va fi interesat să o facă.

Citește și

Abuzul în serviciu devine infracţiune de corupţie în familie

Propunerile APADOR-CH privind abuzul în serviciu și conflictul de interese

24/04/2017/în Advocacy Legislativ, Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

APADOR-CH a trimis ieri Ministerului Justiției câteva propuneri formulate pe marginea intențiilor de modificare a legislației penale (Codul Penal, Codul de procedură penală, Legea privind executarea pedepselor și alte legi conexe) anunțate pe site-ul instituției la data de 19 aprilie 2017.

Propunerile se referă la articolele 297, 298 și 301 din Codul penal, articole ce vizează abuzul/neglijența în serviciu și conflictul de interese.

Conform declarațiilor oficiale, modificările aflate în debatere publică ar urma să pună în acord legile amintite cu deciziile Curții Constituționale în materie. Din formularea proiectului, însă, se constată că unele articole au rămas în continuare neclare, ceea nu va rezolva cu adevărat problemele din sistemul de justiție.

Procesul legislativ presupune şi anticiparea unor probleme existente în legislaţie, cu privire la care nu există încă decizii ale Curţii Constituţionale, şi remedierea lor înainte de intervenţia Curţii. Altfel, parlamentul și guvernul devin organisme inutile, care modifică și completează legislaţia penală numai în siajul CCR.

Citiți pe larg propunerile și obiecțiile APADOR-CH pe marginea proiectului de modificare a legislației penale.

Dezbaterea proiectelor de ordonanță privind grațierile și modificările aduse Codului penal

30/01/2017/în Transparenta, Video /de Rasista

APADOR-CH a participat azi, 30 ianuarie 2017, la dezbaterea organizată de Ministerul Justiției, pe marginea proiectelor de ordonanță de urgență privind grațierile colective și modificări aduse Codului penal. Evenimentul, cerut insistent de societate, a adunat peste o sută de participanți – reprezentați ai unor organizații neguvernamentale sau simpli cetățeni – și un număr mare de ziariști. Din cauza participării masive, dezbaterea s-a ținut în două etape. În pofida interesului uriaș, suscitat de tema dezbaterilor, Ministerul justiției nu a luat măsuri suficiente pentru o organizare propice. Sonorizarea proastă și lipsa unui dialog real între participanți și ministru, au fost două dintre cele mai vizibile minusuri ale dezbaterii, care s-a transformat astfel într-o audiență colectivă.

Practic ministrul justiției, Florin Iordache, a dat impresia că a ascultat/notat punctele de vedere exprimate de participanți, dar a refuzat să spună, chiar și la finalul dezbaterii, dacă va ține cont de ele, de care anume sau în ce fel va proceda mai departe cu cele două ordonanțe, dat fiind că mulți dintre participanți au cerut retragerea lor.

La dezbatere au fost prezentate puncte de vedere pro și contra ordonanțelor, atât pe fond cât și pe formă, mare parte dintre cei prezenți fiind de părere că cele două acte ar trebui dezbătute în Parlament, nicidecum adoptate în procedură de urgență, de Guvern.

APADOR-CH a reiterat punctul de vedere transmis și în scris ministerului, cerând totodată ca în caz că se ajunge la discutarea unor proiecte de lege, consultarea publică să fie extinsă la mai mult de 30 de zile. Prima parte a dezbaterii, care a durat mai bine de două ore, poate fi urmărită în această înregistrare video:

Avocatului poporului, chemat să ne apere drepturile de atacul guvernului

27/05/2016/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

APADOR-CH i-a trimis ieri Avocatului poporului o solicitare de a sesiza Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea unor prevederi din Ordonanța 18/2016, prin care guvernul a modificat Codul penal și Codul de procedură penală.

În textul ordonanței, punctele 31 și 49 din articolul II modifică articolele 153 alineatul 1 și 223 alineatul 2 din Codul de procedură penală, iar prin aceste modificări afectează grav drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la viaţă privată și libertatea individuală, drepturi garantate de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Acest lucru este neconstituțional, întrucât articolul 115 alineatul 6 din Constituţie interzice adoptarea de ordonanţe de urgenţă prin care sunt afectate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie.

Concret, prim modificarea articolului 153 din Codul de procedură penală, guvernul a eliminat filtrul judecătorului din situația în care un procuror cere unei bănci date despre conturile unei persoane, eliminând astfel o garanție a respectării dreptului la viață privată.

Prin modificarea articolului 223, guvernul a adăugat noi infracțiuni pentru care se poate dispune arestarea preventivă, modificare ce nu se poate face, constituțional, decât printr-o lege adoptată de parlament.

APADOR-CH a atras atenția guvernului privind modul netransparent și lipsit de loialitate în care a fost adoptată Ordonanța 18/2016, dar fără succes. Sesizarea AVP este singura cale pe care societatea civilă o are la dispoziție pentru a atrage atenția asupra neconstituționalității unui act legislativ. Aceasta nu este prima sesizare de acest fel făcută de APADOR-CH către AVP, găsiți aici o cronologie din ultimii ani.

Citiți sesizarea către Avocatului poporului:

De ce este neconstituțional cel puțin un articol din ordonanța prin care guvernul schimbă Codurile

23/05/2016/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

În urma comunicatului de vineri, privind modificările făcute Codurilor prin ordonanță de urgență, am primit unele reacții din cercuri guvernamentale și nu numai. În aceste reacții ni se spune că ar fi existat o consultare pe marginea acestor modificări, dar în cadru restrâns, în sistemul juridic și în CSM, și că oricum modificările aduse Codului penal și Codului de procedură penală nu sunt de natură să știrbească drepturile fundamentale, așa cum am afirmat noi, ci doar să clarifice unele aspecte insuficient de bine reglementate, observate în practica aplicării celor două coduri.

Noi considerăm că era bine, măcar ca bune-practici, ca astfel de reacții/discuții să nu se poarte prin comunicate și replici pe rețele de socializare, ci printr-o dezbatere publică. Legea 52/2003 nu obligă la dezbateri publice în cazul proiectelor de ordonanțe de urgență, dar nici nu interzice. Iar bunele-practici chiar recomandă o dezbatere publică atunci când este vorba despre modificări masive în legislația penală, domeniu foarte sensibil și important.

În acest context, APADOR-CH își menține punctele de vedere privitoare la aspectele neconstituționale ale ordonanței și dorește să facă următoarele precizări:

1) Deși consultările cu CSM și sistemul juridic sunt necesare, ele nu pot înlocui dezbaterile publice. APADOR-CH este, de regulă, împotriva modificărilor legislative prin ordonanțe de urgență, dar de această dată a considerat intervenția Guvernului ca rezonabilă în ceea ce privește punerea de acord a codurilor cu deciziile CCR și cu directivele europene. Totuși, protestul nostru s-a referit la acele modificări care nu erau justificate astfel, iar cele două articole menționate în comunicat au fost doar exemple;

2) De asemenea, cu privire la consultările pe marginea acestei ordonanțe de urgență, s-a făcut referire la un proiect de lege care se află în Parlament pentru a se susține ipoteza că modificările aduse de această ordonanță ar fi fost cunoscute/anticipate (presupunem că este vorba despre PL-x nr. 409/2015, proiect de lege aflat și acum în fața Camerei Deputaților). Precizăm că atâta vreme cât conținutul proiectului de OUG a fost ținut „la secret” nu am știut că acesta copiază proiectul de lege din Parlament și nici că trebuie să adresăm Parlamentului observații și comentarii cu privire la o ordonanță ce se va adopta de Guvern. Credeam că Guvernului, și nu Parlamentului, i se trimit comentarii și observații cu privire la proiectele de acte normative pe care le adoptă Guvernul.

Proiectele de acte normative trebuie privite în individualitatea lor și trebuie să respecte, ele însele, nu prin afiliere, anumite criterii de consultare și dezbatere. În acest sens dacă într-adevăr au avut loc dezbateri cu privire la ordonanța de urgență, în spiritual transparenței, invităm pe cei în cauză să ne spună când au avut loc aceste dezbateri, cine a fost consultat și să ne comunice și minute ale acelor dezbateri.

3) În privința modificării articolului 153 din CP, care îi oferă procurorului acces la datele personale ale cetățenilor de la bănci, fără încuviințarea judecătorului, întărim faptul că existenţa unor conturi şi soldul fiecărui cont sunt date cu caracter personal, potrivit Legii 677/2001 (Art. 3 lit. a), şi fac parte din viaţa privată, care este protejată prin art. 26 din Constituţie şi art. 8 din CEDO. O ordonanță de urgență nu poate afecta drepturi fundamentale prevăzute în Constituție. Cu alte cuvinte, nu se poate elimina printr-o OUG o măsură de protecție a vieții private (filtrul judecătorului) care era prevăzută în Codul de procedură penală. Eliminarea acelei măsuri de protecție afectează dreptul la viață privată și nu poate fi făcută decât prin lege, nu prin OUG.

4) În privința modificării articolului 228 din Codul penal, prin care guvernul susține că doar a eliminat o expresie care se dubla, fiind găsită și la articolul 226, ne exprimăm din nou dezacordul, întrucât nu e logic să elimini din cuprinsul unui articol care are ca titlu marginal „Încunoștințarea despre arestarea preventivă şi locul de deținere a inculpatului arestat preventiv” (art. 228) tocmai prima obligație de înștiințare. Dacă textul respectiv mai figura și în alt articol atunci trebuia eliminat de acolo, atâta vreme cât există un articol special dedicat încunoștințării celui arestat.

Reafirmăm convingerea APADOR-CH că transparența în perioada anterioară adoptării OUG ar fi eliminat orice discuții pe această temă. Cunoaștem faptul că nu există obligația legală de a publica textele ordonanțelor de urgență înainte de a fi adoptate însă, în situația de față, și având în vedere că textul era redactat cu mult timp înainte de adoptare, publicarea lui ar fi fost posibilă și chiar necesară.