neconstituțional – APADOR-CH

Cerem Avocatului Poporului să atace la CCR donarea sistemului Patriot către Ucraina

10/09/2024/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

APADOR-CH a transmis Avocatului Poporului solicitarea de a ataca la Curtea Constituțională legea votată rapid de Parlament, și promulgată la fel de rapid de președinte, prin care România a donat Ucrainei un sistem de apărare Patriot (Legea nr. 246/2024). Așa cum am semnalat public și în timpul celor 48 de ore în care legea a fost „dezbătută” și aprobată în Parlament, Constituția interzice înstrăinarea (vânzarea sau donarea) bunurilor proprietate publică, așa cum este și acest sistem de apărare Patriot.

Ceea ce ar fi putut face Parlamentul în acest caz, pentru a ajuta Ucraina, ar fi fost transmiterea în folosință gratuită a sistemului de apărare, păstrând în același timp proprietatea asupra lui. Întrucât parlamentarii au încălcat Constituția ne-am adresat Avocatului Poporului.

Cele două motive de neconstituționalitate ce pot fi invocate în sesizarea către CCR ar fi următoarele:

1 Neclaritatea legii – Prin articolul unic din Legea 246/2024 au fost introduse la art. 1 al Legii 222/2017 trei noi alienate. Primul dintre ele este redactat neclar, aproape la limita logicii, neîndeplinind condițiile de claritate și previzibilitate cerute pentru o prevedere legală, în sensul art. 1 al. 5 din Constituție. Astfel, în art. (3/1) se prevede că:

Un sistem de rachete sol-aer PATRIOT… face obiectul unor acte de donaţie către terţi, în condiţiile legii, prin hotărâre a Guvernului.”

Din redactarea acestui articol nu se înțelege clar dacă sistemul Patriot a fost deja donat sau urmează să fie, întrucât se folosește un verb la timpul prezent „face obiectul” și nici dacă e vorba despre un singur act de donație sau mai multe, întrucât se folosește pluralul „acte de donație”, pentru un singur sistem.

2 Proprietatea publică este inalienabilă – Prevederea din Constituție că bunurile proprietate publică sunt inalienabile înseamnă că bunurile proprietate publică nu pot fi nici vândute și nici donate. Ele pot fi doar: închiriate, concesionate sau date în folosință gratuită. Dar, statul nu poate renunța la proprietatea asupra lor, sub nicio formă (vânzare, donație etc.). Pentru ca statul să poată dona bunul proprietate publică (sistemul de rachete Patriot) nu era suficientă modificarea unei legi (în speță, a Legii 222/2017), ci și a Constituției, respectiv a art. 136 al. 4 din Constituție.

Dacă nu s-ar fi grăbit să adopte această lege în numai 48 de ore (2-3 septembrie 2024), parlamentarii ar fi avut răgazul să recitească Constituția și să afle că ea permite transmiterea spre folosință gratuită a bunurilor proprietate publică, prin urmare ar fi putut să facă această faptă bună către Ucraina în mod legal și constituțional.

APADOR-CH consideră, așadar, că este neconstituțional nou introdusul alineat (3/1) la art. 1 din Legea 222/2017, conform căruia un sistem de rachete Patriot ar putea fi donat. Această prevedere, redactată confuz, este contrară atât art. 1 al. 5 din Constituție (care se referă la condiția de claritate a textului legal), cât și art. 136 al. 4 din Constituție, care interzice ca un bun proprietate publică să fie vândut sau donat.

Am cerut Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea noii Legi 246/2024. Vă vom ține la curent cu răspunsul primit.

Citiți sesizarea integral

Ce ne-a răspuns Avocatul Poporului

Guvernul vrea să ne bage într-un Nor neconstituțional

26/04/2022/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Curtea Constituțională a spus încă din 2015 că SRI, STS și alte instituții din domeniul apărării, informațiilor sau aplicării legii nu pot fi implicate în securizarea rețelelor cibernetice naționale; APADOR-CH cere ca prin actul de înființare a Cloud-ului Guvernamental să fie înființată și o entitate civilă nouă care să-l gestioneze, constituțional

Ordonanța de urgență prin care Guvernul dorește să cheltuiască banii de la PNRR, pentru viitorul Cloud Guvernamental, a stârnit mai multe reacții negative chiar de la instituții publice care ar trebui să îmbrățișeze ideea. Conform informațiilor din presă, mai multe instituții importante din România (Evidența Persoanelor, Pașapoartele, Permise și Înmatriculări, Poliția de Frontieră, Poliția Română, Imigrările, Registrul Comerțului, Curtea Constituțională, DNA, DIICOT) ar fi reticente să pună în viitorul Cloud Guvernamental datele cu care lucrează. Explicațiile vehiculate țin de implicarea SRI și STS în gestionarea acestui cloud, două instituții militarizate și cu activitate secretizată, împreună cu care Guvernul dorește să facă Cloud-ul, conform proiectului de Ordonanță de Urgență.

Deoarece respectiva ordonanță încă se află în dezbatere publică, APADOR-CH solicită Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, ca inițiator al proiectului de act normativ privind cloud-ul guvernamental, ca asigurarea securității cibernetice pentru viitorul Cloud guvernamental (care este o infrastructură critică) să nu se facă nici de SRI, nici de STS, ci de către o entitate civilă, care să funcţioneze integral pe baza controlului democratic și care nu desfăşoară activităţi în domeniul informaţiilor, al aplicării legii sau al apărării, precum și nici nu reprezintă o structură a vreunui organism care activează în aceste domenii.

Curtea Constituțională a României (CCR) a precizat încă de acum 7 ani, prin decizia nr. 17/2015, că respectarea dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, dreptul la inviolabilitatea secretului corespondenţei, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal sunt valori fundamentale care trebuie să reprezinte principii directoare ale politicii de securitate cibernetică la nivel naţional.

În acest sens, CCR a apreciat că

pentru asigurarea unui climat de ordine, guvernat de principiile unui stat de drept, democratic, înfiinţarea sau identificarea unui organism responsabil cu coordonarea problemelor de securitate a sistemelor şi reţelelor cibernetice, precum şi a informaţiei, care să constituie punctul de contact pentru relaţionarea cu organismele similare din străinătate [aşa cum prevede art. 10 alin. (4) din lege], inclusiv al cooperării transfrontaliere la nivelul Uniunii Europene, trebuie să vizeze un organism civil, care să funcţioneze integral pe baza controlului democratic, iar nu o autoritate care desfăşoară activităţi în domeniul informaţiilor, al aplicării legii sau al apărării ori care să reprezinte o structură a vreunui organism care activează în aceste domenii”. (par. 48 din decizia nr. 17/2015 a CCR)

În raport de decizia nr. 17/2015 a CCR, este evident că nici SRI și nici STS, precum și entitățile înființate în cadrul acestor structuri (de exemplu, Centrului Național Cyberint al SRI), nu îndeplinesc condițiile stabilite de CCR, și anume ca organismul care se va ocupa de securtiatea cibernetică a sistemului cloud să fie unul civil și fără legătură cu domeniul informațiilor, al aplicării legii sau al apărării.

Este de menționat că Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) nu poate fi desemnat pentru a asigura securitatea cibernetică a viitorului Cloud guvernamental, întrucât, potrivit legii sale de organizare (OUG nr. 104/2021) este un organism cu rol de supraveghere și control, astfel că nu poate exercita și o activitate nemijlocită de protejare a cloud-ului, activitate pe care tot el ar trebui să o controleze ulterior (ar fi un conflict de interese, executantul și controlorul fiind aceeași persoană).

Având în vedere că entitea civilă care trebuie să asigure securitatea cibernetică pentru viitorul Cloud guvernamental nu există încă, APADOR-CH solicită înființarea unei astfel de entități civile chiar prin actul normativ care reglementează Cloud-ul guvernamental sau printr-un act normativ distinct, care însă să intre în vigoare odată cu reglementarea privind Cloud-ul guvernamental.

UPDATE 20 iunie 2022 – În lunile scurse de la transmiterea acestui punct de vedere către Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, proiectul nu numai că nu s-a îmbunătățit, dar conține și alte potențiale încălcări ale drepturilor omului, după cum reiese din draftul publicat pe site-ul ministerului, în ziua dezbaterii publice programate pentru ora 16.00. APADOR-CH a semnat această poziție comună de protest la adresa proiectului, alături de mai multe organizații neguvernamentale.

AVP minte, legea îi dă dreptul să atace acum ordonanța guvernului

01/02/2017/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH protestează faţă de refuzul Avocatului Poporului, exprimat public, de a ataca la Curtea Constituţională ordonanţa de urgenţă (OUG) nr. 13/2017 privind modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, publicată în M.Of. nr. 92 din 1 februarie 2017, sub pretextul că aceasta nu a intrat încă în vigoare.

Asociaţia precizează că art. 13 al . 1 lit. f din Legea nr. 35/1997, prevede că Avocatul Poporului poate ataca la Curtea Constituţională orice lege sau ordonanţă. Legea nu distinge între ordonanţele publicate în monitorul oficial dar neintrate în vigoare şi cele în vigoare. Deci, Avocatul Poporului nu are nicio restricţie legală sub acest aspect şi poate ataca, potrivit legii, şi ordonanţele publicate în monitorul oficial, înainte ca ele să intre în vigoare.

În consecinţă, asociaţia solicită Avocatului Poporului ca, pentru eventualele aspecte de neconstituţionalitate ale OUG nr. 13/2017 să sesizeze, din oficiu, Curtea Constituţională, aşa cum a făcut-o în cazul altor legi/ordonanţe, cel mai recent exemplu fiind atacarea la Curtea Constituţională a legii care interzice celor condamnaţi să ocupe funcţii în Guvern.

APADOR-CH cere CCR să clarifice sintagma „condamnări penale” din Legea 90/2001

27/01/2017/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH a depus azi la Curtea Constituțională un amicus curiae în sprijinul demersului de clarificare a prevederilor Legii 90/2001, lege care îi împiedică pe politicienii condamnați să ocupe funcții de demnitate publică în Guvern.

Asociația consideră că sunt neîntemeiate argumentele folosite de Avocatul Poporului, pentru a motiva excepția de neconstituționalitate ridicată la CCR pe această temă, dar în același timp apreciază că sintagma „condamnări penale” din cuprinsul legii amintite ridică probleme de constituționalitate, întrucât este prea vagă și lasă loc la interpretări arbitrare.

APADOR-CH apreciază că, prin ambiguitatea sa, sintagma „condamnări penale” din amintita lege încalcă art. 1 al. 5, art. 23 al. 11 şi art. 53 al. 2 din Constituţie (ce vizează respectarea prezumției de nevinovăție și restrângerea unor drepturi).

Ca modalitate practică de remediere a viciului de constituţionalitate prezentat, asociaţia consideră că este suficient ca în decizia Curţii să se menţioneze că respectiva sintagmă este constituţională în măsura în care ea se referă la „condamnări definitive pentru care nu a intervenit reabilitarea sau, după caz, nu a încetat executarea măsurilor de siguranţă”.

Citiți textul integral al amicus curiae depus de APADOR-CH.

*

Dosarul în care CCR urmează să se pronunțe asupra constituționalității Legii 90/2001 se află în fază de raport (nu are încă un termen, conform procedurilor Curții). În aceeași speță a mai depus amicus curiae și organizația Expert Forum.
Organizaţiile neguvernamentale nu au calitate de intervenient în acest contencios constituţional, în care Curtea a fost sesizată de Avocatului Poporului, însă prin amicus curiae este permis celor care au o expertiză într-un anumit domeniu să ajute instanţa, ca “prieteni ai instanţei” (amicii curiae), prin furnizarea, cu rol consultativ, de informaţii/observaţii relevante pentru soluţionarea unei cauze importante.

Guvernul se substituie din nou parlamentului și își dă aprobare de monitorizare a deținătorilor de carduri

28/07/2016/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH protestează faţă de modul abuziv prin care guvernul (indiferent de compunere, actuală sau trecută) adoptă reglementări în materie fiscală prin care afectează/restrânge drepturi şi libertăţi fundamentale.

Ultimul abuz de această natură (după isprava din luna mai) este reprezentat de un proiect de hotărâre de guvern (HG) prin care ANAF-ul se autoabilitează să încalce grav viaţa privată a persoanelor, prin monitorizarea (fără niciun fel de autorizare judecătorească) a oricărei operaţiuni financiare efectuate de orice deţinător de card.

Pe lângă faptul că ANAF-ul şi Ministerul de Finanţe vor să fie mai “tari” decât procurorii (care au, totuşi, nevoie de autorizaţie de la judecător pentru intruziunile grave în viaţa privată), aceste structuri fiscale doresc să se situeze deasupra Constituţiei şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

Astfel, potrivit prevederilor constituţionale, drepturile şi libertăţile fundamentale nu pot fi restrânse/afectate decât prin lege, nu şi prin alte acte normative cu putere inferioară legii, cum sunt HG-urile. În acest sens, art. 115 al. 6 din Constituţie interzice expres restrângerea, afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţă de urgenţă (OUG), deoarece numai legea le poate restrânge/afecta. Este de la sine înţeles că dacă prin OUG nu pot fi afectate drepturi şi libertăţi, cu atât mai puţin acestea pot fi afectate prin HG, act normativ cu putere inferioară legii şi OUG.

Este evident că datele privind operaţiunile efectuate de către deţinătorul unui card sunt date cu caracter personal, potrivit art. 3 lit. a din Legea nr. 677/2001 şi fac parte integrantă din ceea ce înseamnă viaţa privată a persoanei. Dreptul la viaţa privată este prevăzut în art. 26 din Constituţie şi în art. 8 din CEDO.

Mai mult, chiar în paragraful 2 al art. 8 din CEDO se prevede, printre altele, că nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege. Deci, potrivit CEDO, numai prin lege (nu şi prin HG) poate fi restrâns, sub orice formă, dreptul la viaţa privată.

Dacă actualul guvern, care se declară a fi altceva decât precedentele, doreşte să monitorizeze operaţiunile financiare efectuate de deţinătorii de carduri, calea constituţională de urmat nu este adoptarea unui HG care să adauge pentru cetăţeni obligaţii ce nu sunt prevăzute expres în lege, ci să întocmească un proiect de lege pe care să-l supună aprobării parlamentului. Și se va vedea dacă parlamentul va aproba sau nu astfel de măsuri.

Ca atare, APADOR-CH solicită guvernului să renunţe la practicile din trecut şi să-şi retragă proiectul de HG în discuţie.

Avocatului poporului, chemat să ne apere drepturile de atacul guvernului

27/05/2016/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

APADOR-CH i-a trimis ieri Avocatului poporului o solicitare de a sesiza Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea unor prevederi din Ordonanța 18/2016, prin care guvernul a modificat Codul penal și Codul de procedură penală.

În textul ordonanței, punctele 31 și 49 din articolul II modifică articolele 153 alineatul 1 și 223 alineatul 2 din Codul de procedură penală, iar prin aceste modificări afectează grav drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la viaţă privată și libertatea individuală, drepturi garantate de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Acest lucru este neconstituțional, întrucât articolul 115 alineatul 6 din Constituţie interzice adoptarea de ordonanţe de urgenţă prin care sunt afectate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie.

Concret, prim modificarea articolului 153 din Codul de procedură penală, guvernul a eliminat filtrul judecătorului din situația în care un procuror cere unei bănci date despre conturile unei persoane, eliminând astfel o garanție a respectării dreptului la viață privată.

Prin modificarea articolului 223, guvernul a adăugat noi infracțiuni pentru care se poate dispune arestarea preventivă, modificare ce nu se poate face, constituțional, decât printr-o lege adoptată de parlament.

APADOR-CH a atras atenția guvernului privind modul netransparent și lipsit de loialitate în care a fost adoptată Ordonanța 18/2016, dar fără succes. Sesizarea AVP este singura cale pe care societatea civilă o are la dispoziție pentru a atrage atenția asupra neconstituționalității unui act legislativ. Aceasta nu este prima sesizare de acest fel făcută de APADOR-CH către AVP, găsiți aici o cronologie din ultimii ani.

Citiți sesizarea către Avocatului poporului:

De ce este neconstituțional cel puțin un articol din ordonanța prin care guvernul schimbă Codurile

23/05/2016/în Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

În urma comunicatului de vineri, privind modificările făcute Codurilor prin ordonanță de urgență, am primit unele reacții din cercuri guvernamentale și nu numai. În aceste reacții ni se spune că ar fi existat o consultare pe marginea acestor modificări, dar în cadru restrâns, în sistemul juridic și în CSM, și că oricum modificările aduse Codului penal și Codului de procedură penală nu sunt de natură să știrbească drepturile fundamentale, așa cum am afirmat noi, ci doar să clarifice unele aspecte insuficient de bine reglementate, observate în practica aplicării celor două coduri.

Noi considerăm că era bine, măcar ca bune-practici, ca astfel de reacții/discuții să nu se poarte prin comunicate și replici pe rețele de socializare, ci printr-o dezbatere publică. Legea 52/2003 nu obligă la dezbateri publice în cazul proiectelor de ordonanțe de urgență, dar nici nu interzice. Iar bunele-practici chiar recomandă o dezbatere publică atunci când este vorba despre modificări masive în legislația penală, domeniu foarte sensibil și important.

În acest context, APADOR-CH își menține punctele de vedere privitoare la aspectele neconstituționale ale ordonanței și dorește să facă următoarele precizări:

1) Deși consultările cu CSM și sistemul juridic sunt necesare, ele nu pot înlocui dezbaterile publice. APADOR-CH este, de regulă, împotriva modificărilor legislative prin ordonanțe de urgență, dar de această dată a considerat intervenția Guvernului ca rezonabilă în ceea ce privește punerea de acord a codurilor cu deciziile CCR și cu directivele europene. Totuși, protestul nostru s-a referit la acele modificări care nu erau justificate astfel, iar cele două articole menționate în comunicat au fost doar exemple;

2) De asemenea, cu privire la consultările pe marginea acestei ordonanțe de urgență, s-a făcut referire la un proiect de lege care se află în Parlament pentru a se susține ipoteza că modificările aduse de această ordonanță ar fi fost cunoscute/anticipate (presupunem că este vorba despre PL-x nr. 409/2015, proiect de lege aflat și acum în fața Camerei Deputaților). Precizăm că atâta vreme cât conținutul proiectului de OUG a fost ținut „la secret” nu am știut că acesta copiază proiectul de lege din Parlament și nici că trebuie să adresăm Parlamentului observații și comentarii cu privire la o ordonanță ce se va adopta de Guvern. Credeam că Guvernului, și nu Parlamentului, i se trimit comentarii și observații cu privire la proiectele de acte normative pe care le adoptă Guvernul.

Proiectele de acte normative trebuie privite în individualitatea lor și trebuie să respecte, ele însele, nu prin afiliere, anumite criterii de consultare și dezbatere. În acest sens dacă într-adevăr au avut loc dezbateri cu privire la ordonanța de urgență, în spiritual transparenței, invităm pe cei în cauză să ne spună când au avut loc aceste dezbateri, cine a fost consultat și să ne comunice și minute ale acelor dezbateri.

3) În privința modificării articolului 153 din CP, care îi oferă procurorului acces la datele personale ale cetățenilor de la bănci, fără încuviințarea judecătorului, întărim faptul că existenţa unor conturi şi soldul fiecărui cont sunt date cu caracter personal, potrivit Legii 677/2001 (Art. 3 lit. a), şi fac parte din viaţa privată, care este protejată prin art. 26 din Constituţie şi art. 8 din CEDO. O ordonanță de urgență nu poate afecta drepturi fundamentale prevăzute în Constituție. Cu alte cuvinte, nu se poate elimina printr-o OUG o măsură de protecție a vieții private (filtrul judecătorului) care era prevăzută în Codul de procedură penală. Eliminarea acelei măsuri de protecție afectează dreptul la viață privată și nu poate fi făcută decât prin lege, nu prin OUG.

4) În privința modificării articolului 228 din Codul penal, prin care guvernul susține că doar a eliminat o expresie care se dubla, fiind găsită și la articolul 226, ne exprimăm din nou dezacordul, întrucât nu e logic să elimini din cuprinsul unui articol care are ca titlu marginal „Încunoștințarea despre arestarea preventivă şi locul de deținere a inculpatului arestat preventiv” (art. 228) tocmai prima obligație de înștiințare. Dacă textul respectiv mai figura și în alt articol atunci trebuia eliminat de acolo, atâta vreme cât există un articol special dedicat încunoștințării celui arestat.

Reafirmăm convingerea APADOR-CH că transparența în perioada anterioară adoptării OUG ar fi eliminat orice discuții pe această temă. Cunoaștem faptul că nu există obligația legală de a publica textele ordonanțelor de urgență înainte de a fi adoptate însă, în situația de față, și având în vedere că textul era redactat cu mult timp înainte de adoptare, publicarea lui ar fi fost posibilă și chiar necesară.

CCR decide că o ordonanță e neconstituțională dacă nu e urgentă

11/12/2015/în Comunicate /de Rasista

APADOR-CH salută decizia Curții Constituționale a României de a declara neconstituțională Ordonanța 7/2015, pe motiv că nu reprezenta nicio urgență. Aceasta vine la câteva luni după sesizarea Avocatului Poporului și este încă un semnal dat de CCR guvernelor, oricare ar fi ele, că rolul de legiuitor este al Parlamentului.

„Cu privire la urgenţa reglementării, Curtea a reţinut că legiferarea operativă a remedierii unor disfuncționalități sau perfecţionarea cadrului legislativ se putea realiza pe calea procedurii obişnuite de legiferare, şi nu prin ordonanţă de urgenţă, astfel că motivarea urgenţei adoptării actului normativ este una formală.” – se spune în comunicatul CCR, publicat ieri.

Ordonanța 7/2015, emisă de Guvernul Ponta în vara acestui an, viza „redistribuirea” unor imobile confiscate de stat. APADOR-CH a sesizat Avocatul Poporului în legătură cu lipsa de urgență a acestei ordonanțe, precum și a altora. Împreună cu mai multe organizații neguvernamentale (membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești) , APADOR-CH a susținut, în octombrie 2015 atacarea actului la CCR, de către AVP, printr-un amicus curiae.

Aceasta nu este prima ordonanță lipsită de urgență asupra căreia CCR este chemată să se pronunțe. APADOR-CH are un istoric șir de ordonanțe pentru care a cerut AVP să sesizeze CCR. Găsiți aici o cronologie a acestor fapte din ultimii ani.

APADOR-CH salută decizia CCR și speră că aceasta va fi încă un semnal și pentru executivul actual și pentru cele viitoare că guvernarea prin ordonanțe de urgență cu este o cale democratică de urmat. România a fost guvernată în ultimii zece ani cu câte o ordonanță emisă la 60 de ore.

De asemenea încurajăm Avocatul Poporului să-și exercite mai des prerogativa de a sesiza CCR ori de câte ori instituțiile statului își depășesc atribuțiile.

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

AVP, sesizat să atace ordonanța prin care Guvernul Ponta oferă serviciile SPP gratis

28/10/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

Societatea civilă îi cere Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională Ordonanța 43/2015 prin care Guvernul Ponta oferă serviciile SPP gratis pentru oricine le solicită

APADOR-CH împreună cu alte 21 de organizații neguvernamentale i-au cerut azi Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională Ordonanța 43/2015 prin care Guvernului Ponta modifică, printre altele, modul în care SPP va asigura coloane oficiale pentru diverși demnitari. Motivul este acela că ordonanța încalcă articolul 115 din Constituţie, adică nu este motivată de vreo situație extraordinară care să justifice înlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare.

Ordonanța 43/2015 modifică Legea 191/1998 privind organizarea și funcționarea SPP, și a fost adoptată de guvern imediat după accidentul în care un polițist a murit însoțind coloana oficială a ministrului de interne Gabriel Oprea. Acest accident a pus în discuţie modul în care fusese constituită respectiva coloană oficială şi dacă ministrul Oprea avea sau nu dreptul legal la ea. Ordonanţa 43 include şefii de partid în sfera persoanelor care pot beneficia de o coloană oficială şi instituie regula gratuităţii protecţiei SPP pentru orice beneficiar. Până acum, protecţia SPP pentru cei care nu erau demnitari în funcție putea fi acordată doar contra cost, nu gratis.

Guvernul nu a justificat sub nicio formă urgenţa modificării Legii nr. 191/1998. De altfel ea a fost strecurată printre alte modificări și figurează în finalul ordonanţei. În nota de fundamentare a OUG 43, Guvernul invocă necesitarea respectării unor norme şi proceduri NATO, precum și „necesitatea asigurării protecţiei speciale a unor persoane care nu au funcţii de demnitate publică, dar care participă la luarea unor decizii de importanţă deosebită pentru activitatea statului, stabilesc realizarea unor strategii, direcţii de acţiune, influenţează adoptarea unor decizii şi se deplasează în locuri şi medii cu un anumit grad de risc”, dar acestea nu justifică urgenţa unei intervenţii legislative.

Nu este singurul caz în care se amestecă în aceeași OUG modificări ale mai multor legi, multe fără legătură între ele și nici prima dată când Guvernul se substituie Parlamentului în actul legiferării, abuzând de ordonanțele de urgență. Numai în acest an au fost OUG nr. 2/2015 și nr. 41/2015 (Avocatului Poporului i-au fost adresate cereri pentru sesizarea CCR și în cazul acestor ordonanțe), dar practica este veche de cel puțin un deceniu. Până acum Avocatul Poporului a atacat o singură dată la CCR o ordonanță de urgență pe motiv că nu era urgentă – respectiv OUG 7/2015.

Citiți solicitarea către AVP, integral.

Semnatari: organizații membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești :

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki – APADOR-CH
Asociația Națională a Birourilor de Consilere pentru Cetățeni
Grupul pentru Democrație Participativă Plenum
Asociația Miliția Spirituală
Expert Forum
Centrul de Resurse pentru Participare Publică
Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale
Centrul pentru Jurnalism Independent
Funky Citizens
Centrul Român pentru Politici Europene
ActiveWatch

Alte organizații semnatare:

Societatea Academică din România
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
Asociația Romanian Youth Movement for Democracy
Institutul pentru Politici Publice
Academia de Advocacy
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România
Asociaţia DEMNITATE pentru COMUNITATE
Asociatia Pro.Do.Mo
Centrul Rațiu pentru Democrație și Centrul pentru Resurse Civice
Liga Studenților Români din Străinătate
Fundația CAESAR

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Amicus curiae la CCR pentru împăcarea parlamentarilor cu Constituția

07/04/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH a depus azi la Curtea Constituțională a României un amicus curiae privind neconstituționalitatea articolului 24 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, articol care se află în evidentă contradicție cu Constituția și care le-a permis parlamentarilor să jongleze, la ultimele cereri ale parchetului, cu ridicarea imunității parlamentare. Demersul vizează, de asemenea, și practica neconstituțională a parlamentului de a redacta hotărâri numai în cazul în care se decide ridicarea imunității unui parlamentar, nu și în cazul contrar.

După ce a sesizat Avocatul Poporului în aceeași chestiune, APADOR-CH a ales procedura amicus curiae la CCR pentru a aduce argumente suplimentare cu privire la solicitarea președintelui României, de punere în concordanță cu Constituția a Legii 96/2006 și a Regulamentului Senatului.

În mod normal, Parlamentul avea obligaţia ca, din proprie iniţiativă, să pună în concordanţă cu Constituţia prevederile din actele normative care îi reglementează modul de funcționare. În acest caz, abia după data sesizării Curţii de către Preşedintele României, Regulamentul Senatului a fost modificat (prin hotărârea Senatului nr. 25 din 31 martie 2015), dar nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu articolul 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Conform acestuia, în cazul unei cereri de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului, „Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi.”.

Aceast articol contrazice articolul 76 al. 1 şi 2 din Constituţia României, care prevede că:

“(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.”

Este evident că articolul 24 din Legea 96/2006 nu poate să modifice Constituția, prin urmare este neconstituțional, întrucât prevede cerinţa unei alte majorităţi (mai substanţiale) pentru adoptarea unei hotărâri a camerei, decât majoritatea prevăzută în mod strict în Constituţie, în art. 76 al. 2.

*

De asemenea, Parlamentul avea obligaţia de a reglementa o procedură clară de soluţionare a cererilor/solicitărilor primite de la parchet în legătură cu încuviinţarea percheziţiei, reţinerii şi arestării preventive a unui parlamentar.

În lipsa unei astfel de reglementări, s-a ajuns în situaţia în care o cameră a parlamentului (Senatul, de exemplu) refuză întocmirea şi publicarea unei hotărâri prin care a dispus cu privire la o solicitare ce i-a fost adresată într-o chestiune importantă (reţinerea, arestarea sau percheziţionarea unui parlamentar). Potrivit unei practici, care încalcă articolul 1 din Constituţie, Senatul întocmeşte şi publică hotărâri numai în cazul în care încuviinţează reţinerea, arestarea sau percheziţionarea unui senator. Dacă solicitarea de încuviinţare formulată de parchet este respinsă, Senatul nu întocmeşte şi nu publică nicio hotărâre, deşi, în realitate, atunci când plenul Senatului a votat negativ, practic a hotărât respingerea solicitării primite.

Prin această practică este zădărnicită posibilitatea de verificare și atacare a respectivei hotărâri (nefiind redactată şi publicată, nu poate fi atacată).

APADOR-CH apreciază că acest conflict juridic de natură constituţională poate fi rezolvat numai dacă prin decizia ce va fi pronunţată de Curte se va constata, pe lângă existenta conflictului dintre autorităţi, şi:

– neconstituţionalitatea articolului 24 al. 4 teza I din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi

– obligativitatea întocmirii şi publicării unei hotărâri a Senatului şi în cazul în care este respinsă o solicitare ce i-a fost adresată de parchet în baza art. 72 al. 2 din Constituţie.

**

Despre procedura amicus curiae

Prin amicus curiae este permis celor care au o expertiză într-un anumit domeniu (în speță, respectarea drepturilor omului, libertatea de asociere) să ajute instanța, ca „prieteni ai instanței” (amicii curiae), prin furnizarea, cu rol consultativ, de informații/observații relevante pentru soluționarea unei cauze importante.

Calitatea de amicus curiae a unei organizații neguvernamentale a fost recunoscută explicit de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 447 din 29 octombrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Citiți aici intervenția APADOR-CH la CCR

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Articole