Articole

Vaccinarea obligatorie nu încalcă drepturile omului

03/03/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Responsabilizarea părinților nu afectează, ci protejează dreptul la viață al copiilor

APADOR-CH susține vaccinarea obligatorie, în cazul bolilor grave transmisibile, reiterând opinia exprimată în 2017, când a fost depusă la Senat actuala lege care se discută acum în Camera Deputaților. În pofida reținerilor pe care Comisia de Sănătate le-a demonstrat ieri, modificând proiectul de lege, asociația consideră că obligativitatea vaccinării, pentru prevenirea răspândirii bolilor grave transmisibile, nu constituie, în sine, o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, și îndeamnă deputații să voteze responsabil, așa cum ar trebui să-și vaccineze și copiii.

Iată de ce:

1 Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie (pe scurt, dreptul la viaţa privată), prevăzut în art. 8 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), invocat de unii contestatari ai conceptului de vaccinare obligatorie, nu este un drept absolut, care să nu permită excepţii/limitări şi nu justifică lezarea dreptului la viaţă (dreptul de a trăi), garantat în art. 2 din CEDO, drept ce trebuie recunoscut atât copilului a cărui vaccinare se refuză, cât şi celorlalţi copii din colectivitate, care vor intra în contact cu cel nevaccinat nu numai la şcoală, grădiniţă etc, ci şi în parc, la cinema, în mijloace de transport sau în alte locuri publice din afara instituţiilor de învăţământ.

În acest sens, art. 8 par. 2 din CEDO prevede că dreptul la viaţa privată poate fi îngrădit dacă îngrădirea este prevăzuta de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară, printre altele, pentru protejarea sănătăţii, individuale sau publice, precum şi pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

2De asemenea, contestatarii vaccinării obligatorii invocă libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. Este adevărat, art. 9 par. 1 din CEDO prevede libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. Dar, la fel ca şi în cazul dreptului la viaţa privată prevăzut în art. 8 din CEDO, nici libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, prevăzută în art. 9 din CEDO, nu are caracter absolut şi permite, în anumite condiţii, excepţii/limitări.

Astfel, art. 9 par. 2 din CEDO prevede că libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie poate suporta anumite limitări/îngrădiri, dacă acestea sunt prevăzute de lege şi dacă sunt măsuri necesare, într-o societate democratică, între altele, pentru protecţia sănătăţii, individuale sau publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. În speţă, limitarea acestei libertăţi apare ca fiind necesară pentru protejarea sănătăţii şi chiar a vieţii atât a copilului nevaccinat, cât şi a celorlalţi copii, din colectivitate.

3Totodată, articolul 17 din CEDO, care interzice abuzul de drept, prevede că niciun drept/libertate dintre cele prevăzute în cuprinsul CEDO (deci, nici dreptul la viaţa privată sau libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie) nu poate fi exercitat abuziv, adică nu poate fi folosit de nimeni (stat, grup sau individ) pentru îndeplinirea de acte care urmăresc distrugerea celorlalte drepturi sau libertăţi fundamentale ori pentru îngrădirea acestora într-o măsură mai mare decât o face CEDO.

În consecinţă, dacă dreptul la viaţa privată/libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie este exercitat printr-un refuz arbitrar al vaccinării, el poate fi considerat ca fiind exercitat abuziv, în raport de art. 17 din CEDO, deoarece o astfel de exercitare poate distruge/pune în pericol grav dreptul la viaţă (al copilului nevaccinat şi al copiilor din colectivitate, de exemplu), garantat în art. 2 din CEDO, prin crearea condiţiilor de instalare şi proliferare a unor boli mortale, care nu pot fi prevenite decât pe calea vaccinării.

Obligațiile statului trebuie definite mai clar

Desigur, obligaţia de a se supune vaccinării pentru prevenirea bolilor transmisibile nu înseamnă şi obligaţia de a suporta/accepta greşelile medicale legate de administrarea vaccinului. Sau de a fi cobaiul unor experimente medicale. Din acest motiv, trebuie prevăzută în mod clar obligaţia statului de a asigura vaccinurile la timp, în cantitate suficientă şi de calitate corespunzătoare. De asemenea, tot statul este cel care trebuie să ia măsurile necesare şi să răspundă şi pentru administrarea corectă a vaccinurilor, în principal prin stabilirea unor proceduri care să excludă sau să reducă la minimul posibil efectele negative care ar putea apărea în cazul unor persoane.

În acest sens, proiectul de Lege privind vaccinarea persoanelor în România, în varianta adoptată de Senat, prevede în art. 9 că statul asigură vaccinuri eficace şi sigure, autorizate în mod corespunzător. Dar, art. 9 nu prevede şi obligaţia statului de a asigura aceste vaccinuri la timp (pentru efectuarea lor conform calendarului stabilit) şi în cantităţi suficiente pentru toate persoanele vizate de măsura vaccinării. Este necesară completarea art. 9 în sensul celor menţionate mai sus.

De asemenea, proiectul de lege adoptat de Senat prevede în art. 22 condiţiile în care persoana este scutită de vaccinare (vaccinările obligatorii sunt indicate în art. 13), deci când se poate refuza justificat vaccinarea, şi anume atunci când Comisia judeţeană de vaccinare de la domiciliul persoanei certifică faptul că acesta are o contraindicaţie definitivă la un anumit vaccin sau la toate vaccinurile.

Cu alte cuvinte, proiectul de lege nu prevede o vaccinare „automată” a tuturor persoanelor vizate, fără să se ţină cont de cazurile care prezintă riscul punerii în primejdie a sănătăţii, ci dimpotrivă, îi exceptează de la această obligaţie pe cei pentru care, din motive medicale certificate de către o comisie de specialitate, sunt contraindicate definitiv un anumit vaccin sau toate vaccinurile.

În concluzie, APADOR-CH consideră că adoptarea fără întârziere a unei legi care să prevadă vaccinarea obligatorie, în vederea prevenirii şi limitării bolilor transmisibile cu mare risc pentru colectivitate, poate contribui la îmbunătăţirea stării de sănătate publică. În același timp, adoptarea unei legi ambigue, laxe și aproximative, care să nu asigure luarea și respectarea strictă a măsurilor de profilaxie necesare în cazul bolilor grave transmisibile în colectivitate, nu va face decât să creeze confuzie în domeniul important al sănătății publice.

43% din condamnările CEDO sunt neimplementate la nivel european

17/02/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Executarea hotararilor CEDO /de Rasista

Care sunt „țările cuminți” ale Europei și cine ignoră deciziile Curții Europene; Unde se situează România și ce cauze continuă să preocupe CEDO

Câștigarea unui proces la CEDO e abia începutul. Faptul că un cetățean obține dreptatea prin condamnarea țării sale la CEDO nu înseamnă automat îmbunătățirea situației sale și cu atât mai puțin a altora suferind de aceeași problemă din respectiva țară. CEDO nu poate face legi sau schimba sistemul de justiție din țările pe care le condamnă, însă poate să ceară statelor respective, în decizia de condamnare, pe lângă despăgubirea financiară a victimei și anumite măsuri de îndreptare a sistemelor care au generat respectivele nedreptăți.

Implementarea deciziilor CEDO e un proces destul de lent și dificil. Debutează cu despăgubirea victimei, o acțiune ce se petrece relativ rapid după condamnarea la CEDO, pentru că banii dați de la buget sunt adesea cea mai ușoară măsură de executat. Schimbările sistemice, însă, nu sunt la fel de ușor de făcut, ele pot dura luni, ani sau decenii. În acest timp alți cetățeni cad victime ale acelorași încălcări de drepturi.

În prezent, la nivelul Europei, 43% dintre condamnările în cauzele pilot date în ultimul deceniu sunt neimplementate. Este o statistică făcută de Rețeaua Europeană de Implementare (REI), care a și lansat astăzi un site util pe această temă. Pe site găsiți informații despre gradul de implementare a deciziilor CEDO în fiecare țară și care sunt cauzele care încă așteaptă implementarea, de zece ani încoace.

Cum se face implementarea unei decizii CEDO

Toate țările din Europa au semnat Convenția Europeană a Drepturilor Omului (mai puțin Belarus) și s-au angajat să respecte drepturile cetățenilor lor statuate astfel. O condamnare la CEDO înseamnă că țara respectivă a încălcat unul din drepturile prevăzute în Convenție.

După decizia CEDO, organismul care urmărește implementarea ei este Comitetul de Miniștri, format din reprezentanți ai celor 47 de țări membre ale Consiliului Europei. În practică însă, implementarea hotărârilor CEDO este urmărită de secretariatul Consiliului, prin Departamentul de Executare a Hotărârilor.

Statele prezintă în fața Comitetului de Miniștri un plan de acțiune pentru implementarea hotărârii CEDO. În același timp, în fața Comitetului pot interveni și victimele, ONG-urile sau alte organisme naționale sau internaționale pentru protecția drepturilor omului. Organizațiile societății civile, chemate să confirme afirmațiile guvernelor, sunt adesea ochii Comitetului de Miniștri.

Comitetul de Miniștri încheie supravegherea cazului în momentul în care se consideră că statul a luat toate măsurile necesare pentru a-i face dreptate victimei și pentru a preveni repetarea situației în alte cazuri.

Care sunt țările fruntașe și care sunt codașe

Harta interactivă de pe site-ul lansat astăzi de REI arată gradul de implementare a hotărârilor CEDO în fiecare țară. În medie, în ianuarie 2020, 43% dintre hotărârile pilot emise de Curte în ultimii zece ani se află încă în implementare. În total sunt 1200 de cauze pilot în așteptare.

Țările cu cele mai multe cauze neimplementate sunt:

Azerbaidjan – 95%,

Rusia – 89%,

Ungaria – 74%,

Ukraina – 67%

Turcia – 63%.

La capătul celălalt al clasamentului se află țările cele mai disciplinate:

Cehia – 3%,

Austria, 8%,

UK – 9%,

Muntenegru, Estonia, Letonia – 10%,

Suedia și Elveția – 16%,

Germania – 17%,

Franța și Norvegia – 18%

Pentru ce e condamnată România

România se situează în media europeană, cu 44% din cauzele pilot în curs de implementare, adică 71 în ultimii zece ani. Printre cele mai vechi cauze pilot în care România a fost condamnată și nu sunt nici astăzi implementate, se află:

Dosarul Revoluției din 1989 – dus la CEDO de Asociația 21 decembrie 1989, care privește dreptul la viață și protecția împotriva torturii;
Cauza Maria Atanasiu și alții v România, privind nerestituirea proprietăților naționalizate.
Numeroase cauze ce vizează condițiile proaste de detenție
Cauze ce vizează drepturile persoanelor cu handicap
Cauze ce vizează violența în familie

Cauzele în care România a fost condamnată în ultimii zece ani, și care se află în implementare, vizează: dreptul la un proces echitabil, accesul la o justiție eficientă, condiții improprii de detenție, nerespectarea dreptului de proprietate, protecția persoanelor cu tulburări psihice, protecția vieții private și de familie, dreptul la viață și protecția împotriva torturii, protejarea corespondenței și supraveghere secretă, libertatea de expresie, defăimare și hate speech, violență domestică, discriminare pe motive sexuale, lipsa accesului la justiție și durata prea mare a procesului, libertatea de conștiință și de religie, dreptul la educație, abuzuri ale forțelor de ordine.

De ce e importantă implementarea

European Implementation Network este o rețea care aduce împreună ONG-uri, avocați, victime și specialiști în implementarea hotărârilor CEDO. APADOR-CH este membru fondator al rețelei și s-a implicat adesea în monitorizarea implementării cauzelor CEDO, prin susținerea unor puncte de vedere în fața Comitetului de Miniștri.

Una dintre cauzele în care audierea va avea loc chiar în aceste zile vizează cauza Rezmiveș, în care România a fost condamnată pentru condițiile proaste de detenție. APADOR-CH a monitorizat în ultimii ani modul de derulare a planului de acțiune la care s-a angajat Guvernul României în această cauză – citiți aici rezultatul analizei.

Implementarea hotărârilor CEDO este importantă deoarece repară neajunsuri sistemice, previne încălcarea drepturilor altor persoane și contribuie la economisirea banilor pe care altfel statul este silit să-i plătească periodic pentru despăgubirea victimelor care obțin dreptatea de la CEDO.

Raportul de activitate APADOR-CH 2019

10/02/2020/în Anuale, Slider /de Rasista

Drepturile omului în România, context 2019

Două rânduri de alegeri – europarlamentare și prezidențiale – un referendum pe teme de justiție și o președinție a Consiliului Uniunii Europene au fost cele mai importante evenimente din România anului 2019. A fost încă un an cu convulsii politice și sociale, de luptă continuă între cele două tabere erijate în „apărători” și „reformatori” ai justiției și cu puține dezbateri despre nevoile reale ale societății.

Alegerile europarlamentare, din mai 2019, au fost pierdute de PSD, pe fondul erodării încrederii populației în partidul aflat la guvernare din 2016, dar și „ajutat” în bună măsură de convocarea, de către președintele țării, a unui referendum național pe teme de, cum altfel, justiție, concomitent cu alegerile. APADOR-CH a atras atenția atunci că practica amestecării temelor, deși constituțională, trebuie folosită mai degrabă pentru situații cu adevărat importante care necesită consultarea populației și nu pentru un simplu sondaj de opinie, așa cum s-a dovedit acest referendum, al cărui unic beneficiu a fost sporirea participării la vot – un soi de autobuz electoral – în favoarea anumitor partide și în detrimentul altora.

Condamnarea și închiderea, chiar a doua zi după alegeri, a liderului PSD Liviu Dragnea, a influențat soarta partidului și implicit parcursul evenimentelor electorale din toamnă, aducând în cursa pentru președinție candidați care nu au reușit să pună probleme președintelui în exercițiu. Acesta a fost reales cu un scor reconfortant. Campania electorală a fost marcată de refuzul îndârjit al președintelui de a participa la dezbateri electorale, în ciuda insistențelor contracandidaților săi și a semnalelor venite din societatea care cerea și avea dreptul la acest minim efort democratic.

O majoritate de conjunctură în Parlament a reușit, cu câteva săptămâni înainte de alegerile prezidențiale, să schimbe și guvernul PSD cu unul PNL și să relanseze discuțiile despre anticipate. PNL nu a promis nimic altceva decât repararea neajunsurilor provocate de fosta guvernare. Președinția Consiliului UE, deținută de România în prima jumătate a anului 2019, nu a ridicat problemele catastrofale prezise de opozanții puterii, mandatul fiind unul banal, în ton cu capacitatea României de a performa în colectivul european.

Dincolo de vânzoleala politică, România a fost zguduită în iulie 2019 de cazul revoltător petrecut la Caracal, unde o adolescentă de 15 ani a fost răpită și ucisă de un bărbat care o luase la ocazie. Adolescenta a reușit să sune de câteva ori la 112 de pe telefonul răpitorului, și să ceară ajutorul poliției, dar autoritățile au fost incapabile s-o găsească în timp util și s-o salveze. Moartea fetei și prinderea criminalului au scos la iveală alte victime și multe neajunsuri sistemice, generate de sărăcia din zonele rurale, de lipsa mijloacelor de transport adecvate între localități, de legături între capi ai rețelelor de trafic de carne vie și lideri locali și chiar cu reprezentanți ai sistemului de justiție.

Tabloul sumbru al României, relevat de cazul Caracal, a fost desăvârșit de incapacitatea tehnică și organizatorică a sistemului de urgențe 112 de a răspunde prompt nevoilor populației. Acest neajuns a fost „remediat” printr-o ordonanță de urgență dată pe genunchi, în iulie 2019 sub emoția momentului. Actul a instituit câteva măsuri, printre care o mai veche dorință a statului de a avea acces la datele cetățenilor: vânzarea cartelelor de telefon preplătite doar cu buletinul. Motivația a fost aceea că serviciul de urgență va reuși să-i repereze mai rapid pe cetățenii care-și dau datele din buletin atunci când cumpără o cartelă, putând de asemenea să-i și amendeze mai ușor dacă sună abuziv la 112.

APADOR-CH a atras atenția Avocatului Poporului asupra neconstituționalității noii prevederi, a transmis un Amicus curiae la CCR în sprijinul AVP și a transmis MAI câteva propuneri de îmbunătățire a legii privind căutarea persoanelor dispărute. La începutul anului 2020, Guvernul a amânat intrarea în vigoare a ordonanței, așteptând decizia CCR la contestația noastră.

O problemă recurentă și aparent greu de rezolvat a rămas și în 2019 situația aglomerării penitenciarelor. În ciuda eliberării a peste 14.000 de deținuți, prin Legea „recursului compensatoriu”, gradul de ocupare în penitenciare s-a menținut constant la 111% iar condițiile de detenție au fost parțiale ameliorate. În anul 2019, al doilea din cei șapte în care România ar fi trebuit să-și îndeplinească angajamentele față de CEDO, în urma condamnării în decizia pilot, Guvernul a făcut mai puțin de jumătate din ce a promis (pentru această etapă) în privința penitenciarelor.

În plan intern, APADOR-CH a cerut abrogarea legii recursului compensatoriu și adoptarea unei politici penale diferite, care să nu mai încurajeze infracţionalitatea, plus intensificarea eforturilor de construire de noi locuri de detenţie şi modernizarea celor existente. În decembrie 2019 Parlamentul a abrogat Legea „recursului compensatoriu”, urmând ca Guvernul să prezinte Comitetului de Miniștri un nou plan de acțiune pentru rezolvarea problemelor sistemice (inclusiv supraaglomerearea). În măsura în care Legea „recursului compensatoriu” a fost piesa centrală a planului de reducere a supraaglomerării din penitenciare, nedublată de măsurile complementare de reabilitare a locurilor de detenție și de construirea altora noi, rămâne de văzut cu ce alternative se va prezenta noul Guvern în fața Comitetului de Miniștri.

În plan extern, APADOR-CH a transmis către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei (responsabil pentru supravegherea executării hotărârilor CEDO) o informare in cauza Rezmiveș c. României în care a menționat gravitatea situației și măsurile care se impun. De asemenea, în urma vizitelor în penitenciare efectuate pe parcursul anului 2019, APADOR-CH a comunicat Comitetului de Ministri în cauza Ticu c. României (comunicarea 1 și comunicarea 2) situația îngrijorătoare a serviciilor medicale pentru deținuții cu probleme de sănătate mintală, o altă lacună majoră a sistemului penitenciarelor pentru care Romania a suferit o serie de condamnari la CEDO.

2019 a adus și schimbări în legislația ce guvernează activitatea organizațiilor neguvernamentale, prin intrarea în vigoare a unor acte normative îndelung criticate în anii anteriori pentru atingerile pe care le aduc libertății de asociere. Sub pretextul transpunerii în legislaţia naţională a Directivei împotriva spălării banilor, a fost adoptată o lege care prevede obligaţia ONG-urilor de a declara/raporta autorităţilor toţi „beneficiarii reali”. În directiva europeană, obligaţia declarării beneficiarilor reali există numai pentru bănci şi instituţii financiare, nu şi pentru ONG-uri. Legea a fost declarată neconstituţională, dar numai pentru un motiv minor (greşita excludere a organizaţiilor minorităţilor naţionale de la obligaţia raportării), nu şi pe motivul că adaugă în mod nepermis la Directiva europeană. Legea a intrat în vigoare dar aplicarea ei este o nebuloasă. APADOR-CH a făcut demersuri atât la Ministerul Justiției, cât și la Oficiul Național Pentru Prevenirea Spălării Banilor, pentru a obține lămuriri cu privire la modalitatea concretă de raportare, dar niciuna dintre instituții nu a reușit să lămurească procedura, în vreme ce sancțiunea pentru neraportarea beneficiarilor reali este desființarea organizației.

În 2019 APADOR-CH și-a continuat activitatea în cadrul rețelelor internaționale LEAP și JUSTICIA. LEAP (Legal Experts Advisory Panel) reprezintă o rețea europeană de experți în justiție penală și drepturile omului și promovează dreptul la un proces echitabil în Europa. Rețeaua are aproximativ 200 de membri: avocați, organizații ale societății civile și instituții academice din toate cele 28 de state membre ale UE. JUSTICIA este o rețea de organizații neguvernamentale din Europa, în special organizații care se ocupă cu protejarea libertăților civile la nivel național, creată pentru promovarea dreptului la un proces echitabil în Europa. În context, APADOR-CH a derulat și în 2019 proiecte menite să întărească dreptul la un proces echitabil, a constituit câteva grupuri de lucru cu specialiști în justiție (polițiști, avocați, procurori) în care s-au elaborat propuneri concrete de îmbunătățire a legislației penale și a procedurilor de lucru în și între instituții pentru o mai bună informare a suspectului/inculpatului în procesul penal și pentru îmbunătățirea asistenței juridice din oficiu.

APADOR-CH a avut diverse implicări în viața publică, luări de poziție față de încălcări ale drepturilor civile, propuneri de modificări legislative, solicitări de informații și inițieri de acțiuni juridice în sprijinul unor acțiuni ale Avocatului Poporului etc. Printre acestea se numără: propunerile de modificare a legii privind persoanele dispărute (după cazul Caracal), propuneri de modificări ale legislației electorale, sesizarea Avocatului Poporului în privința neconstituționalității ordonanței privind achiziționarea cartelelor prepay sau a modului în care Primăria Capitalei a adoptat Taxa oxigen, impusă posesorilor cu autoturisme poluante.

Organizațional, în 2019 APADOR-CH și-a completat colectivul cu o nouă colegă – Livia Popa, și doi membri noi: Laura Orlescu și Ștefan Voinea.

Georgiana Gheorghe

Director executiv APADOR-CH

Citiți raportul de activitate al APADOR-CH în 2019

Comisia de la Veneția și flotantul român

24/01/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Ce spune Comisia de la Veneţia despre condiţia reşedinţei de minimum 90 de zile pentru a vota într-o localitate la alegerile locale

În spaţiul public, există o dispută în legătură cu impunerea unei condiţii pentru cei care vor să voteze la alegerile locale, şi anume ca ei să aibă reşedinţa stabilită de cel puţin 90 de zile în localitatea în care urmează să voteze la alegerile locale. În caz contrar, ei vor putea să voteze doar în localităţile în care îşi au domiciliul sau reşedinţa precedentă (sursa).

Există opinii că această condiţie, a reşedinţei stabilite în localitate cu minimum 90 de zile înainte de data votării la alegerile locale, încalcă dreptul la vot, împiedicând o categorie de cetăţeni să voteze (totuşi, ei vor putea vota, dar nu în noua localitate de reşedinţă, ci în cea veche).

Există alte opinii, în sensul că această condiţie urmăreşte un scop corect, şi anume de a împiedica anumite „inginerii electorale” prin crearea unor fluxuri artificiale de votanţi într-o anumită localitate, prin procedeul stabilirii reşedinţei cu foarte puţin timp înainte sau chiar în ziua alegerilor locale.

În această dispută în curs, ar fi interesant de văzut ce părere are Comisia de la Veneţia despre o astfel de situaţie.

Pe site-ul Autorităţii Electorale Permanente sunt publicate recomandările Comisiei de la Veneţia în materie electorală, documentul purtând denumirea „Codul bunelor practici în materie electorală”.

Cităm din recomandările Comisiei de la Veneţia cu privire la instituirea unei perioade obligatorii de reşedinţă pentru a putea vota la alegerile locale, recomandare ce se află la pct. I.1.1.1 din Codul de bune practici, respectiv în secţiunea Principiile patrimoniului electoral european – Sufragiul universal – Norme şi excepţii:

„Sufragiul universal presupune, în principiu, că fiecare persoană are dreptul de a alege şi de a fi ales. Cu toate acestea, acest drept poate fi şi trebuie exercitat ţinând cont de anumite condiţii.

(…)

c.Condiţia de reşedinţă:

(…)

iii. condiţia de perioadă obligatorie de reşedinţă nu poate fi impusă cetăţenilor decât în cazul alegerilor locale sau regionale;

perioada obligatorie de reşedinţă nu trebuie să depăşească şase luni; o perioadă mai lungă poate fi cerută numai pentru a asigura protecţia minorităţilor naţionale;”

Pe scurt, Comisia de la Veneţia consideră că este chiar necesară („trebuie”) stabilirea unei condiţii privind durata obligatorie a reşedinţei, de maximum 6 luni (180 de zile) înainte de data votării pentru a participa la alegerile locale, într-o anumită localitate.

Comisia de la Veneţia nu poate fi bănuită că ar face recomandări în sensul îngrădirii dreptului de vot. Dimpotrivă, recomandările sunt pentru exercitarea dreptului de vot, dar în condiţii rezonabile, care să nu favorizeze niciun fel de distorsiune a rezultatului alegerilor.

Amenda pentru protestul de la Tribunalul București, anulată de instanță

18/01/2020/în Abuzuri ale forțelor de ordine, Comunicate, Jurisprudență internă /de Rasista

Cazul T.M., amendată de jandarmi pentru că ar fi tulburat liniștea judecătorilor de la Tribunalul București, a fost câștigat în instanță de avocatul APADOR-CH Nicoleta Popescu

La 8 martie 2019, T.M. a organizat și participat, împreună cu un grup feminist informal denumit #MultumescPentruFlori la manifestația „Cât mai costă un viol, domnilor judecători?” în fața Tribunalului București. Au fost citite cazuri de sentințe prea blânde date de judecători pentru abuzuri sexuale asupra unor fete minore și s-a recitat un poem scris special pentru eveniment de poeta Medeea Iancu.

T.M. a fost sancționată cu amendă contravențională de 1000 de lei, pentru că ar fi tulburat buna desfășurare a activității Tribunalului București, fapt sesizat de angajații instituției.

APADOR-CH i-a oferit lui T.M. consultanță juridică pentru contestarea procesului verbal de sancționare și, prin avocata Nicoleta Popescu, expert APADOR-CH, a și a reprezentat-o în instanță.

Cauza a fost inregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 la data de 05.04.2019 și soluționată de instanța de fond la data de 11.12.2019. În dosar a fost audiată o martoră din grup, dar și martorul asistent care a semnat procesul-verbal.

La data de 11.12.2019 instanța a admis acțiunea și a anulat procesul verbal de contravenție obligând Jandarmeria să achite reclamantei suma de 20 de lei (cu titlu de taxă de timbru). Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate, cazul fiind sustinut de APADOR-CH.

aspecte importante din caz:

martorul asistent a recunoscut în fata instantei că ea nu a fost prezentă atunci când reclamanta a refuzat să semneze procesul-verbal și că a venit la ea în birou un jandarm care a pus-o să semneze; că a facut o sesizare la solicitarea expresă a Președintei Tribunalului București, care a fost deranjată de manifestarea grupului feminist; martora, personal, nu a fost deranjată în activitatea ei de manifestarea făcută de grupul feminist deși geamul biroului ei stă întotdeauna deschis.
instanta a analizat cauza raportat la jurisprudenta CEDO – cauza Anghel c. Romaniei considerând că sunt aplicabile garanțiile prev. de art 6 din Convenție, raportat la cuantumul amenzii, astfel încât fapta este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze că față de reclamantă a fost formulată o „acuzație penală”.
instanța a considerat că din coroborarea celor două declarații de martori, fapta reclamantei nu există.

Hotararea instantei de fond a fost comunicată la data de 17.01.2020. Jandarmeria are la dispoziție 30 de zile pentru a formula apel împotriva soluției instanței de fond.

Regulamentul spitalelor din București încalcă Legea avertizorilor de integritate

10/01/2020/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH și ActiveWatch îi cer primarului Gabriela Firea să ia măsuri pentru modificarea documentului intern al ASSMB în concordanță cu Legea 571/2004, eliminând interdicția angajaților de a discuta cu presa

Asociaţiile semnatare atrag public atenţia asupra faptului că recentul Regulament intern al Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti (ASSMB), în baza căruia funcţionează toate unităţile medicale din subordinea Primăriei Capitalei, cuprinde prevederi nelegale.

Astfel, Regulamentul prevede în art. 61 interdicţia absolută pentru un salariat de a discuta cu presa fără acordul conducerii, fapt sancţionat ca abatere disciplinară. Această prevedere din Regulament (act inferior legii) intră în contradicţie cu prevederile legii avertizorilor de integritate (art. 6 din Legea nr. 571/2004), care consacră dreptul salariaţilor de a semnala direct presei încălcări ale legii de care iau cunoştinţă în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară. Legea nu prevede pentru semnalările către presă necesitatea unei aprobări a conducerii sau vreo altă condiţie (de exemplu, sesizarea conducerii înainte de sesizarea presei).

Regulamentul prevede, în art. 73, mai multe cazuri în care salariatul care ia legătura cu presa nu va suporta sancţiuni, dar printre aceste cazuri de exonerare de răspundere disciplinară pentru contactarea presei nu este prevăzut şi cazul avertizorilor de integritate, ceea ce face ca Legea avertizorilor de integritate să devină inaplicabilă pe teritoriul municipiului Bucureşti.

O soluţie relativ simplă de reintrare în legalitate ar fi ca, la art. 73 din Regulament, printre cazurile în care salariatul nu este sancţionat disciplinar pentru contactarea presei să fie prevăzut şi cazul semnalărilor către presă făcute în conformitate cu Legea 571/2004 privind protecţia avertizorilor de integritate.

Având în vedere că o lege trebuie aplicată în întreaga ţară şi că nu pot exista insule, eventual de mărimea unui municipiu, în care o lege nu se aplică, asociaţiile solicită primarului general al Capitalei, doamna Gabriela Firea, sub a cărui autoritate funcţionează ASSMB, să întreprindă demersurile necesare pentru intrarea, de îndată, în legalitate.

UPDATE 23 septembrie 2020: La opt luni după acest apel am primit și răspunsul de la ASSMB

În esență, Administrația Spitalelor susține că sunt false informațiile de pe site-ul APADOR-CH, întrucât regulamentul lor nu interzice nicăieri angajaților să ia legătura cu presa, dar că acest lucru nu se poate face decât prin intermediul biroului de presă al instituției, nu direct.

Totuși, Legea avertizorilor de integritate prevede dreptul angajatului de a se adresa direct presei, fără intermediari, așadar regulamentul ASSMB continuă să încalce legea.

În același răspuns ASSMB mai susține și că nu există în regulament o sancțiune pentru acest lucru, contactarea presei, însă există totuși sancțiunea disciplinară pentru „manifestări care aduc atingere prestigiului/imaginii ASSMB”. Or, avertizarea de integritate constă de regulă în aducerea la cunoștința presei și/sau a organelor abilitate a încălcărilor de lege observate în cadrul instituției publice. Deci, avertizarea de integritate nu este o laudă la adresa instituției, ci dimpotrivă, dezvăluirea – incomodă – a unor posibile ilegalități, așadar ea va fi considerată ca afectând prestigiul/imaginea instituției publice (deci, un motiv pentru sanționare disciplinară).

Înțelegem că am primit acest răspuns după opt luni de zile, pentru că suntem în campanie electorală, însă un răspuns care neagă realitatea nu reprezintă nici pe departe o rezolvare a situației.

Cerem CCR stabilirea unui termen pentru examinarea ordonanței care obligă legitimarea posesorilor de cartele prepay

31/10/2019/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH și ApTI au depus la Curtea Constituțională un amicus curiae în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului cu privire la Ordonanţa de urgenţă 62/2019

Ordonanța 62/2019 pentru modificarea Ordonanţei 34/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă instituie, printre altele, obligativitatea legitimării tuturor posesorilor de cartele telefonice preplătite, și stocarea datelor personale ale acestora, totul sub pretextul îmbunătățirii localizării apelurilor la 112.

Ordonanța, dată imediat după cazul Caracal, a fost atacată de Avocatul Poporului, la Curtea Constituțională, încă din septembrie 2019, însă până la această dată CCR nu a dat un termen pentru examinarea constituționalității acesteia.

În condițiile în care prevederea amintită urmează să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2020, APADOR-CH și ApTI au transmis la CCR un amicus curiae în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului și au solicitat Curții să stabilească și un termen de examinare cât mai curând.

În amicus curiae, argumentele invocate de APADOR-CH și ApTI pentru neconstituționalitatea ordonanței sunt următoarele:

1 Modificările legislative pentru îmbunătățirea sistemului de localizare a apelurilor de urgență puteau fi făcute, în procedură de urgență, și prin Parlament, nu era nevoie ca Guvernul să mai abuzeze și de această dată de o măsură și așa prea folosită în România: ordonanța de urgență*. Cu atât mai mult cu cât partidul aflat la guvernare are majoritatea necesară în Parlament pentru asta. De altfel, Senatul a și adoptat în procedură de urgență, luna trecută, o lege de modificare a OUG 34/2008, privind organizarea Sistemului unic de apeluri de urgență. În aceasta, ca și în expunerea de motive, nu se spune nimic de colectarea datelor posesorilor de cartele prepay.

*În ultimii 15 ani în România au fost emise 1946 de ordonanțe de urgență, ceea ce ar însemna că țara s-a aflat într-o situație extraordinară la fiecare 2-3 zile.

2 Prin prevederea posibilităţii de a cumpăra cartele preplătite doar cu condiţia comunicării datelor personale către vânzător, se afectează cel puţin un drept fundamental (dreptul la viaţă privată – art. 26 din Constituţie), iar potrivit art. 115 din Constituţie, ordonanțele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție. Dacă se doreşte o reglementare care să limiteze dreptul la viaţă privată sau alt drept fundamental, această reglementare poate fi făcută numai prin lege, nu şi prin ordonanţă de urgenţă.

3 Colectarea, stocarea şi prelucrarea datelor personale pentru toţi cei care achiziţionează cartele telefonice preplătite, doar pe motiv că unele dintre aceste persoane ar putea apela abuziv numărul 112, este o măsură vădit disproporţionată de restrângere a dreptului la viaţă privată. Şi care se bazează, tot neconstituţional, pe prezumţia de vinovăţie a celui care achiziţionează o cartelă preplătită.

4 Statul român, ca operator de date personale, avea obligația conform art. 35 din GDPR să facă „Evaluarea impactului asupra protecției datelor” anterior începerii prelucrării, evaluare pe care ar fi trebuit să o dezbată public, inclusiv cu autoritatea competentă în domeniu (Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal – ANSPDCP), dar și cu publicul interesat. O astfel de analiză nu a existat niciodată (deși a fost cerută de ONG-urile specializate în procesul de consultare publică), ceea ce explică probabil erorile majore de respectare a GDPR din Expunerea de motive: scop neclar, inexistența garanțiilor, temei legal inexistent, durata de stocare a datelor stabilită arbitrar în funcție de ce fac alte date și nu în functie de scop etc. ANSPDCP nu a susținut acest proiect, ca de altfel nici celelalte proiecte anterioare similare care au primit aviz negativ de la Autoritate).

5 Curtea Constituţională a precizat în decizia nr. 461/2014 şi în deciziile anterioare referitoare la legile similare că nu constituie o garanţie suficientă a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale simpla prevedere generică în lege/ordonanţă că prelucrarea datelor cu caracter personal se va realiza cu respectarea reglementărilor legale aplicabile în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal. Este nevoie de prevederea unor garanţii concrete şi efective, adaptate cazului special de prelucrare de date ce se vrea reglementat.

Textul amicus curiae integral 18 Februarie 2020: CCR ne-a dat dreptate – cartelele prepay se vor cumpăra la liber, ca și până acum

Când cineva îți folosește identitatea, Parchetul te „amendează” că faci plângere

29/08/2019/în Articole, Blog /de APADOR-CH

În 2014 APADOR-CH a reclamat la poliție că o persoană pretindea în mod fals că reprezintă organizația. Poliția s-a făcut că cercetează cazul timp de patru ani, fără succes. În 2018 cazul a fost clasat, iar când am contestat soluția la procurorul șef, acesta ne-a pus să plătim 100 de lei cheltuieli judiciare. Ca să ne învățăm minte

O banală conferință de presă, organizată de IGPR în septembrie 2014, a fost momentul în care am aflat, din întâmplare, că o persoană (să-i zicem A.G. ca să-i respectăm identitatea și datele personale) se dădea drept reprezentanta APADOR-CH. Pe tabelul de prezență la conferință, care circula din mână în mână în sală, adevăratul reprezentant al APADOR-CH a constatat că în sală se mai afla un așa zis „coleg” de organizație.

În timpul conferinței nu a putut să vadă cine era, apoi participanții s-au împrăștiat. Câteva zile după asta am cerut IGPR să ne pună la dispoziție o copie după acel tabel, ca să aflăm și noi cine s-a dat drept APADOR-CH.

Așa am aflat de existența doamnei A. G., care își trecuse numele și seria de la buletin în acel tabel, pretinzând că e de la APADOR-CH. La 30 octombrie 2014 am făcut o sesizare la poliție reclamând un fals privind identitatea, conform articolului 327 din Codul Penal și fals în acte publice. Zece zile mai târziu, la 10 noiembrie 2014,DGPMB secția 6 a dispus începerea urmăririi penale și apoi, timp de patru ani n-am mai auzit nimic de acest dosar.

E drept că nici noi nu ne-am mai amintit de el, ocupați cu drepturile omului, statul de drept, și convinși că sigur justiția își face treaba și fără s-o bați la cap. În 2018, la patru ani după asta, ne-am amintit să mai punem o întrebare la poliție, să vedem dacă au prins-o pe falsa membră APADOR-CH.

Sesizată că stătea de patru ani pe un dosar nerezolvat, poliția s-a apucat să ne ia declarații și, folosind cuvinte magice, în 25 iunie 2018 a dispus extinderea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale – art 320 CP.

După patru ani de la săvârșirea faptei, poliția caută făptașul cu Google

Doi polițiști s-au deplasat la sediul APADOR-CH, i-au „audiat” pe directorul executiv și pe angajatul organizației care fusese de fapt la acea conferință din 2014, apoi s-au plâns că e greu s-o găsească pe doamna G., că pe Google au găsit doar un număr de telefon care pare să nu fie al ei – că la el răspunde altă doamnă – și ne întrebau tot pe noi dacă nu cumva o cunoaștem și știm cum să dea poliția de ea…

Noi n-o cunoșteam, dar auzisem că ar fi o doamnă care reprezenta o altă asociație care se ocupa cu apărarea drepturilor omului – ceea ce se putea afla tot de pe Google. Polițiștii ne-au întrebat dacă știm ca ea să se fi dat drept membra APADOR-CH și în alte situații sau dacă organizația a avut neplăceri de pe urma acelei întâmplări din 2014.

Directorul executiv a spus că nu are cunoștință despre alte cazuri și nici că imaginea APADOR-CH ar fi fost prejudiciată, dar niciodată nu poți ști câți alții nu s-or da drept reprezentanți ai organizației și or face acte false în numele nostru. De altfel, în 2018 constatasem tot dintr-o întâmplare că cineva folosise antetul organizației ca să trimită în numele APADOR-CH o poziție la o comisie a Parlamentului. Și în acel caz am reclamat la poliție, deși părea o situație mult mai dificil de demonstrat decât găsirea doamnei G.

Șase luni mai târziu, după patru ani de cercetări „minuțioase”, în 10 decembrie 2018 procurorul de caz dispune clasarea cazului, întrucât „faptele nu sunt prevăzute de legea penală”. Am aflat din decizia procurorului că polițiștii ar fi găsit-o pe doamna G. într-un târziu, după seria din buletin pe care o trecuse în tabelul de la IGPR (ceea ce ar fi putut să facă încă din 2014), o audiaseră, iar ea le spusese că nu a avut vreun beneficiu de pe urma acelei conferințe, că atunci când a ajuns tabelul la ea ar fi văzut că apare numele ei în dreptul APADOR-CH (mister!) și că nu ar fi avut niciun interes să se dea drept reprezentanta APADOR-CH, când era de fapt reprezentanta propriei organizații, dar pe care tot ea spune că o dizolvase între timp.

Dacă n-a semnat, nu e fals

Procurorul a conchis, așadar, că „fapta nu îndeplinește condițiile de tipicitate obiectivă prevăzută de lege, că nu există dovezi cum că doamna G. s-ar fi dat drept reprezentanta APADOR-CH”, în afară de faptul că în tabelul respectiv figurează numele ei și seria de la buletin, dar nu figura și semnătura. Argument fals, de vreme ce falsul în acte publice presupune orice mențiune nereală într-un act, fie că e cu sau fără semnătură.

Mai mult, procurorul de caz spune că „fapta nu a produs consecințe juridice”, adică APADOR-CH nu a fost prejudiciat în vreun fel.

Am contestat decizia procurorului de caz la procurorul șef, fiind nemulțumiți mai degrabă de lipsa de interes și seriozitate a anchetatorilor, care au trenat cazul timp de patru ani, ca să-l închidă sub un motiv jenant. Era vorba de un caz minor, dar nu astfel de cazuri sunt de fapt semnele care preced cazurile grave, tocmai pentru că poliția nu le acordă importanța cuvenită și nu le descurajează?

Prim procurorul ne-a răspuns, câteva luni mai târziu, apreciind ca „legală și temeinică” soluția procurorul de caz. Mai mult decât atât, ca să ne bage mințile în cap, probabil, a stabilit și că APADOR-CH trebuie să plătească 100 de lei cheltuieli de judecată. Este o decizie care continuă absurdul întregii povești, în condițiile în care procurorul primește o leafă de la buget ca să-și facă meseria, nu trebuie să „amendeze” petenții care-l deranjează cu plângeri ca să-și completeze veniturile.

Ne aflăm acum într-o situație neacoperită de Codul penal, întrucât deși putem contesta la judecător soluția de clasare a cazului, nu ne putem plânge de faptul că procurorul șef a stabilit arbitrar să ne taxeze cu cheltuieli de judecată. Suntem așadar, și cu imaginea folosită, și cu banii luați de cei care ar fi trebuit să ne facă dreptate. Și cărora le plătim salariile pentru asta. Fiat justiția… dar mai bine să se plătească cheltuieli judiciare!

[button link=”https://apador.org/wp-content/uploads/2019/08/ordonanta-membra-falsa-blurat.pdf” style=”download” color=”red” window=”yes”]Citește decizia procurorului șef[/button]

APADOR-CH propune câteva modificări pentru modernizarea Legii adunărilor publice

10/08/2019/în Advocacy Legislativ, Buna guvernare, Comunicate /de Rasista

București, 10 august 2019

Într-un moment în care se discută, din nou, despre necesitatea actualizării Legii adunărilor publice, la împlinirea unui an de la evenimentele din 10 august 2018, APADOR-CH propune o serie de modificări la Legea nr. 60/1991, menite să aducă în actualitate prevederile unui act vechi de aproape 30 de ani.

Concret, modificările vizează:

Actualizarea excepţiilor de la obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice, având în vedere şi jurisprudenţa CEDO şi a ICCJ – de exemplu introducerea noțiunii de flashmob sau aceea de adunare publică spontană;
Eliminarea posibilităţii de a împiedica organizarea unei adunări publice într-un anumit loc, prin procedeul „rezervării” acelui loc de către o persoană, pe durate foarte mari (luni, ani);
Prevederea în lege a unei căi eficiente de atac în justiţie împotriva deciziei primarului prin care se interzice o adunare publică.

Demersul APADOR-CH face parte dintr-un proiect mai amplu început în 2018 – Coaliția pentru încurajarea participării publice.

Citiți propunerile APADOR-CH de modificare a Legii 60/1991

APADOR-CH. TABEL MODIFICĂRI LEGEA NR. 60/1991 – ADUNĂRI PUBLICE

Nr. crt.	Text in vigoare	Text propus	Motivare
1.	Art. 3. – Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum şi cele care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. În cazul în care organizatorii adunărilor publice nesupuse declarării prealabile deţin indicii sau date că desfăşurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori că ar putea să ducă la manifestări violente, au obligaţia să solicite din timp primarilor, unităţilor de jandarmi competente teritorial şi poliţiei locale sprijin de specialitate.	Art. 3. (1) – Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum şi cele care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat, cu excepția pieţelor si a căilor publice (trotuar, drum public, parte carosabilă) situate în exteriorul sediilor/imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat, precum și adunările publice spontane sau flashmoburile. În cazul în care organizatorii adunărilor publice nesupuse declarării prealabile deţin indicii sau date că desfăşurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori că ar putea să ducă la manifestări violente, au obligaţia să solicite din timp primarilor, unităţilor de jandarmi competente teritorial şi poliţiei locale sprijin de specialitate. (2) Prin adunare publică spontană se înțelege adunarea publică desfășurată în primele 24 de ore de la un eveniment, politic sau de altă natură, produs intempestiv, ca reacție imediată la acel eveniment. (3) Prin flashmob se înțelege un grup de 3 sau mai multe persoane, care se adună în același loc pentru o perioadă foarte scurtă de timp, care nu poate depăși 10 minute și care realizează împreună o acțiune, artistică sau de altă natură. Este interzis ca prin flashmob să fie împiedicată circulația pe partea carosabilă a drumului public.	1) Pentru textul propus la al. (1): “cu excepţia pieţelor şi a căilor publice (trotuar, drum public, parte carosabilă) situate în exteriorul sediilor/imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat” motivarea este corelarea reglementării interne cu Decizia nr. 19/2018 a ICCJ – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (25 judecători), privind interpretarea şi aplicarea unitară a legii în ceea ce priveşte chestiunea de drept referitoare la înţelesul obligaţiei de declarare a adunărilor care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public său privat, reglementată de dispoziţiile art. 3 prima teză din Legea nr. 60/1991. Decizia se aplică în toate cazurile, fiind obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial şi este necesar ca prevederile ei să se regăsească în mod explicit şi în lege, pentru a uşura cunoaşterea şi respectarea de către toţi a acestor reguli. 2) Pentru textul propus la al. (1): “precum şi adunările publice spontane.” şi pentru definiţia adunărilor publice spontane de la noul al. (2), motivarea este corelarea reglementării interne cu principiile din hotărârea CEDO în cauza BUKTA ŞI ALŢII împotriva UNGARIEI. 3) De asemenea, este necesară o reglementare a *flasmobului*, ca formă specială de adunare publică, care există de multă vreme în toată lumea, dar nu este încă recunoscută la nivel naţional.
2.	Art. 7. – Organizatorii adunãrilor publice vor depune declaratia scrisã la primãriile municipale, orãșenesti sau comunale pe al cãror teritoriu acestea urmeazã sã se desfãșoare, cu cel putin 3 zile înainte de data desfãșurãrii acestora, în care trebuie sã menționeze denumirea sub care este cunoscut grupul organizator, scopul, locul, data, ora începerii si durata actiunii, traseele de afluire și defluire, numãrul aproximativ al participanților, persoanele împuternicite sã asigure și sã rãspundã de mãsurile de organizare, serviciile pe care le solicitã din partea consiliului local, a poliției locale si jandarmeriei, potrivit modelului prezentat în anexã.	Art. 7. (1) – Organizatorii adunãrilor publice vor depune declaratia scrisã la primãriile municipale, orãșenesti sau comunale pe al cãror teritoriu acestea urmeazã sã se desfãșoare, cu cel putin 5 zile înainte de data desfãșurãrii acestora, în care trebuie sã menționeze denumirea sub care este cunoscut grupul organizator, scopul, locul, data, ora începerii si durata actiunii, traseele de afluire și defluire, numãrul aproximativ al participanților, persoanele împuternicite sã asigure si sã rãspundã de mãsurile de organizare, serviciile pe care le solicitã din partea consiliului local, a poliției locale si jandarmeriei, potrivit modelului prezentat în anexã. (2) Declararea prealabilă a adunărilor publice se poate face numai pentru cele care urmează să se desfășoare în termen de cel mult 2 luni de la data declarării. Adunările publice care urmează să se desfășoare la o dată care depășeste 2 luni, vor putea fi declarate numai cu maximum 2 luni înainte de data desfășurării.	1) Se propune prelungirea termenului de declarare a unei adunări publice de la 3 zile la 5 zile, pentru a permite introducerea unei proceduri rapide de contestare în instanţă a deciziei de interzicere a adunării publice, care va dura 2 zile, care se adaugă la cele 3 zile stabilite în prezent pentru declararea unei adunări publice. Noua procedură, prin care se poate contesta în instanţă decizia de interzicere este prezentată în detaliu mai jos, la pct. 3 al acestui tabel. 2) Prin textul propus pentru introducerea unui nou alineat, (2), se elimină posibilitatea “rezervării” de către acelaşi organizator pe termene foarte lungi (uneori, de nivelul anilor) a unor locuri publice pentru adunări publice. În prezent, o omisiune a legii permite declararea de către acelaşi organizator a unei adunări publice în acelaşi loc, pe o durată nelimitată de timp, ceea ce face imposibil ca orice alte adunări să poate fi organizate în acel loc, o mare perioadă de timp. Practic, se ajunge la excluderea unor locuri pentru adunări publice, din cauza unor rezervări perpetue, premise în practică, din cauza omisiunilor legii.
3.	Art. 11. – Decizia prin care se interzice desfãșurarea adunãrii publice se comunicã în scris organizatorului, cu arãtarea motivelor care au determinat-o, în termen de 48 de ore de la primirea declarației scrise.	Art. 11. (1) – Decizia prin care se interzice desfãșurarea adunãrii publice se comunicã în scris organizatorului, cu arãtarea motivelor care au determinat-o, în termen de 48 de ore de la primirea declarației scrise. (2) Decizia de interzicere poate fi contestată de organizator la judecătoria de la locul declarat pentru desfãșurarea adunării publice, în termen de 24 de ore de la data primirii comunicãrii scrise prevazută la alin. (1). Contestația este scutită de taxe. (3) Judecătoria se pronunță asupra contestației în termen de 24 de ore de la înregistrarea contestației, fără a depăși data și ora declarate pentru desfășurarea adunării publice, prin hotărâre definitivă.	Trebuie prevăzută în lege o cale eficientă de atac în instanţă împotriva deciziei prin care se interzice desfăşurarea unei adunări publice. În prezent, singura posibilitate legală este atacarea acestei decizii în contencios administrativ, dar procedura comună de contencios nu este suficient de rapidă (nu se poate finaliza decât peste câteva luni sau un an), astfel că nu constituie o cale eficientă de atac. De regulă, mitingul interzis este programat să se desfăşoare în ziua sau zilele imediat următoare deciziei de interzicere, şi nu peste câteva luni sau un an. Calea eficientă de atac este una care se soluţionează rapid, în câteva ore/zile, ca în cazul contestaţiilor prevăzute de legislaţia electorală. De exemplu, art. 7 din Legea nr. 33/2007 privind alegerile europarlamentare, art. 57 din Legea nr. 208/2015 privind alegerile parlamentare, prevăd o contestaţie ce trebuie formulată în 24 de ore şi soluţionată definitiv în alte 24 de ore.
4.	Art. 10 al. (2) – În termen de douã zile primarul este obligat sã comunice organizatorilor decizia de interzicere, care poate fi contestatã în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile și completãrile ulterioare.	Art. 10 al. (2) – În termen de douã zile primarul este obligat sã comunice organizatorilor decizia de interzicere, care poate fi contestatã în condițiile art. 11 al. (2) și (3).	Corelarea art. 10 al. (2) cu completarea adusă art. 11 prin introducerea noii proceduri de contestare a deciziei de interzicere a primarului
5.	Art. 15. – Primăriile municipale, orăşeneşti sau comunale sunt obligate: a) să stabilească prin decizie şi să aducă la cunoştinţă publică, în termen de 5 zile de la publicarea prezentei legi, locurile ce cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 5; b) să asigure, contra cost, serviciile şi amenajările tehnice solicitate în vederea desfăşurării normale a adunărilor publice; c) să interzică desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfăşurării adunărilor publice, în imediata apropiere sau, când consideră necesar, chiar în întreaga localitate, pe toată durata acestora; d) să întreprindă orice alte măsuri legale de natură a asigura caracterul paşnic şi civilizat al adunărilor publice; e) să restituie sumele avansate potrivit art. 12 alin. (1) lit. e), dacă adunarea publică a fost interzisă din alte motive decât cele prevăzute în art. 9 sau care nu sunt imputabile organizatorilor.	Art. 15. – Primăriile municipale, orăşeneşti sau comunale sunt obligate: a) să stabilească prin decizie şi să aducă la cunoştinţă publică, în termen de 5 zile de la publicarea prezentei legi, locurile ce cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 5; b) să asigure, contra cost, serviciile şi amenajările tehnice solicitate în vederea desfăşurării normale a adunărilor publice; c) să interzică desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfăşurării adunărilor publice, în imediata apropiere sau, când consideră necesar, chiar în întreaga localitate, pe toată durata acestora; d) să întreprindă orice alte măsuri legale de natură a asigura caracterul paşnic şi civilizat al adunărilor publice; e) să restituie sumele avansate potrivit art. 12 alin. (1) lit. e), dacă adunarea publică a fost interzisă din alte motive decât cele prevăzute în art. 9 sau care nu sunt imputabile organizatorilor; f) să afişeze, pe pagina de internet proprie şi la sediul fiecărei primării, o listă cu adunările publice declarate, care va conţine data declarării, locul exact, data și intervalul orar al desfașurării, precum şi numele organizatorilor fiecărei adunări publice declarate. Lista se va actualiza zilnic pe pagina de internet şi săptămânal prin afişare la sediu.	Este necesară introducerea obligaţiei primăriei de a publica o listă cu evidenta adunărilor declarate, petru a permite organizatorilor să ţină seama de “programările” deja existente şi pentru a asigura transparenţa procedurii de declarare a adunărilor publice.

Raport asupra vizitei în Centrul de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului Județean de Poliție Dolj

19/06/2019/în Aresturi /de Rasista

La data de 11 iunie 2019, două reprezentante APADOR-CH au vizitat Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul I.P.J Dolj . Vizita a început la ora 10 dimineața și a luat sfârșit la ora 13. Cea mai recentă vizită a unor reprezentante APADOR-CH aici a avut loc în 2012, conform raportului de pe site-ul asociației.

Efective, personal, spații de detenție, dotări

La data vizitei C.R.A.P Dolj găzduia 22 de arestați dintre care 16 bărbați adulți, 3 femei și 3 minori (toți băieți). Arestul este amplasat la demisolul unei clădiri din incinta IJP Dolj. Spațiile de deținere ale arestului constau în 16 camere a căror suprafață totală este de 189,36 mp, excluzând grupurile sanitare amenajate în camere. Conform declarațiilor conducerii, spațiul a fost reorganizat începând cu anul 2016 pentru a atinge cei 4 mp/arestat. Capacitatea totală este de 45 de locuri (față de 85 cât era la vizita APADOR-CH din 2012), astfel rezultă o suprafață de 4,20 mp pentru fiecare persoană cazată în camerele de detenție. Conform afirmațiilor conducerii, gradul de ocupare al arestului a fost sub 50% în 2019 și de 90% în 2018. Durata șederii nu depășește șase luni dar este în general mai mare de o lună. În situațiile foarte rare în care este atinsă capacitatea maximă, persoanele arestate sunt mutate în C.R.A.P Olt.

Personalul arestului constă în 30 de agenți (din care două femei), un singur post fiind vacant. Asistența medicală este asigurată de 4 medici și 4 asistenți ai Centrului Medical Județean Dolj al MAI. Nu activează în arest altfel de personal specializat, cum ar fi psiholog, asistent social sau educator.

De altfel, persoanele private de libertate nu desfășoară niciun fel de activitate cu excepția plimbărilor zilnice (minim o oră, maxim două). Potrivit documentelor oficiale, arestul are patru curți de plimbare (2 cu suprafață fiecare de 17,78 mp, respectiv 2 cu suprafață fiecare de 20,58 mp). Acestea arată că în anul 2017 au avut loc lucrări de hidroizolare și de refacere a pardoselii acestora și au fost confecționate copertine. Reprezentantele APADOR-CH nu au putut identifica cele 4 curți de plimbare, ci doar 3, cu suprafețe de cca. 20 mp fiecare. La momentul vizitei curțile erau neîngrijite și nu aveau niciun fel de dotări cu excepția a 4 spaliere tracțiune și o bicicletă dezafectată. Reprezentanții arestului au precizat că la începutul anului 2019 au fost achiziționate 4 biciclete fitness și o bandă de alergare, dar acestea nu fuseseră montate din cauza vremii ploioase de la începutul anului. În mod paradoxal, în documentele scrise oferite reprezentantelor APADOR-CH la sfârșitul vizitei, cele 4 biciclete fitness și banda de alergare figurează ca fiind montate încă din anul 2017. APADOR-CH recomandă C.R.A.P Dolj să pună de urgență aceste aparate sportive în funcțiune, pentru a oferi persoanelor arestate posibilitatea de a desfășura activități recreative cât mai variate.

Organizația apreciază că, în perioada 2015-2019, C.R.A.P Dolj a desfășurat activități de reparații, ingienizări și amenajări în cadrul arestului. Cu titlu de exemplu, se pot menționa următoarele: amenajarea de grupuri sanitare în 11 camere; montarea a 16 paturi individuale și 14 ansambluri de paturi suprapuse cu saltele noi; montarea a 22 de aparate de aer condiționat; refacerea instalației de alimentare electrică a camerelor reținuților și a birourilor lucrătorilor; refacerea instalației de iluminat a camerelor deținuților. Cu toate acestea, așa cum se menționează în continuare în cuprinsul raportului, sunt necesare și alte îmbunătățiri. Persistă o serie de probleme în ceea ce privește condițiile de detenție, acest lucru datorându-se și faptului că arestul este amplasat în continuare la demisolul întunecat al clădirii. Reprezentanții C.R.A.P Dolj și-au exprimat dorința de a accesa în viitor fonduri europene pentru a construi un sediu nou în curtea I.P.J Dolj, pe care momentan o împart cu S.R.I. Acest lucru nu este realizabil însă într-un viitor apropiat având în vedere că liniile de finanțare europeană se deschid abia în 2021, iar procesul în sine de finanțare și ulterior de construire va dura ceva timp.

Contactul cu exteriorul

Sectorul vizite și grefa sunt amenajate în două camere amplasate în exteriorul arestului propriu-zis, la etajul superior al clădirii. Ambele camere sunt dotate cu dispozitive de separare care se folosesc în toate cazurile. Unul dintre minorii cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH a precizat că nu i-a fost permisă vizita fără separator atunci când s-a întâlnit cu mama sa (și s-a plâns că nu a putut să o țină în brațe). Organizația reamintește conducerii C.R.A.P Dolj că potrivit legislației în vigoare (art. 248 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a L254/2013) vizitele în cazul minorilor trebuie să aibă loc fără separator și recomandă luarea măsurilor necesare pentru amenjarea unui astfel de loc. Este notabil că în cazul grefei, camera este dotată cu o ușă cu geam, ceea ce permite supravegherea vizuală în condiții care asigură confidențialitatea convorbirilor. Nu același lucru se poate spune și despre camera de vizite. Organizația recomandă conducerii C.R.A.P Dolj înlocuirea ușii actuale a camerei de vizită cu una cu geam sau amenajarea unei alte camere în acest scop.

Asistența medicală

Așa cum a fost menționat deja, asistența medicală este asigurată de 4 medici și 4 asistenți ai Centrului Medical Județean Dolj ai MAI. Aceștia lucrează în ture de 8 ore și se deplasează și în afara orelor de program atunci când au loc ieșiri și intrări din arest. Pe timpul nopții asistența medicală este acordată doar telefonic. Postul de medic al arestului este vacant, fără prea multe perspective de a fi ocupat prea curând.

Cabinetul medical se află în afara incintei arestului. Atunci când persoanele ajung în arest, un medic coboară pentru efectuarea consultului la depunere, într-o cameră special amenajată în acest scop. Camera este dotată minimal: un pat, o masă, un dulap cu 40 de casete pentru medicamente- organizate pentru fiecare cameră, o trusă medicală. Unul dintre agenți a afirmat că medicamentele nu sunt distribuite de medici așa cum ar fi normal, ci de agenții de pază. APADOR-CH recomandă C.R.A.P Dolj să ia toate măsurile pentru a asigura asistența medicală continuă în cadrul arestului, inclusiv prin intensificarea eforturilor de a ocupa postul vacant de medic al arestului. Cei doi medici cu care au vorbit reprezentanții organizației s-au plâns că au un program foarte încărcat și că se găsesc în situația de a fi pe de o parte medici ai polițiștilor și jandarmilor din cadrul I.P.J Dolj, și pe de altă parte medici ai persoanelor arestate. Ei au menționat că acest lucru poate fi interpretat de către aceștia din urmă, în sensul în care sunt subiectivi și nu le pot acorda atenția cuvenită.

Medicii cu afirmat că, în funcție de vârstă, cele mai des întâlnite afecțiuni în rândul arestaților sunt cele cardiace și diabetice. Minorii și tinerii sunt în general consumatori de etnobotanice, aceștia fiind trimiși la psihiatrie. Programele de tratament pentru consumatorii/foștii consumatori de droguri sunt absente, deși au existat recent cazuri de foști consumatori de droguri. Numai în luna mai 2019, arestul a găzduit 8 persoane cu antecedente de consum de droguri (7 bărbați și o femeie, 1 consumator de heroină, 7 – alte droguri). Nu au existat până acum în arest persoane cu tratament substitutiv cu metadonă sau HIV. Nu se derulează niciun program de prevenire a transmiterii infecției HIV/hepatite nici pe cale sexuală și nici sanguină. În ceea ce privește medicamentele, cadrele medicale au mai precizat că au doar strictul necesar și nu pot asigura urgențele. Pentru situații deosebite se apelează la 112 sau la alte spitale din Craiova.

Persoanele aflate în arest la data vizitei s-au declarat în general mulțumite de calitatea serviciilor medicale. Doar un arestat a reclamat faptul că nu primește îngrijire medicală pe timpul nopții dacă îl doare o măsea. Conducerea arestului a mai menționat că C.R.A.P Dolj nu mai are un stomatolog de 5 ani de zile.

Hrana arestaților

Hrana asigurată arestaților este preparată și furnizată de Penitenciarul Craiova. În general arestații au precizat că mâncarea este acceptabilă. Arestul are și un contract de colaborare cu o firmă, astfel că persoanele private de libertate pot achiziționa bunuri și alimente o dată la două săptămâni, pe baza unei liste care se predă supraveghetorului. Arestul dispune și de o bucătărie în care este depozitată vesela în care se distribuie hrana, o cambuză și 8 frigidere pentru a-și păstra alimentele primite de la aparținători. Doi arestați lucrează la bucătărie ca veselari.

În anul 2019, a existat un singur refuz de hrană. În cazurile de refuz de hrană arestatul este consultat zilnic de către medicul arestului și se solicită prezența judecătorului delegat. Acesta, care se ocupă de CRAP Dolj și de Penitenciarul pentru Minori și Tineri Craiova și Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova.

Judecătorul delegat

Potrivit șefului arestului, care a preluat conducerea în februarie 2019, judecătorul delegat a venit doar de două ori (din inițiativă proprie). Acesta vine în arest numai dacă există solicitări exprese din partea deținuților (în ultima perioadă nu a avut astfel de solicitări), sau din când în când „pentru a se uita pe documente”. Arestații îl pot contacta telefonic, numărul de telefon al judecătorului delegat este afișat în holul arestului, pe pereții unde sunt instalate telefoanele.

Dreptul la informare, convorbiri telefonice și corespondență

Telefoanele, în număr de patru, și cutia poștală sunt amplasate în interiorul arestului, în holul de la intrare. Arestații pot comunica telefonic cu familia de trei ori pe săptămână și zilnic cu avocatul, în măsura banilor disponibili pe cartela telefonică. Spre deosebire de ultima vizită a APADOR-CH din 2012, telefoanele sunt dotate cu paravan care asigură confidențialitatea convorbirilor. Supravegherea vizuală se face din cameră alăturată prin intermediul camerelor video. Corespondența poștală este depusă personal de arestați în cutia poștală de pe hol. Dreptul la informare al arestaților este asigurat prin faptul că fiecare cameră este dotată cu televizor (racordat la un furnizor de programe prin cablu). Arestații se pot uita la ce programe aleg și fără să fie condiționați de vreun orar.

Biblioteca este amenajată în aceeași cameră folosită pentru fotografiere și amprentarea arestaților și conține în jur de 100 de volume. Reprezentanții arestului au menționat că aceasta nu prea este folosită, precizând că 30% dintre arestați sunt analfabeți. Dintre cei care știu să citească, mulți solicită Codul Penal care stă la șeful de tură și este pus la dispoziție la cerere.

Perchezița

Percheziția la depunerea în arest are loc într-un spațiu necorespunzător care afectează dreptului la intimitate și demnitate al persoanei. Concret, percheziția corporală are loc după o perdea, într-un colț al holului care face accesul la bucătărie și punctul de triaj. Acest prim contact cu mediul arestului este destul de brutal, punând persoana într-o situație de vulnerabilitate, mai ales dacă este pentru prima oară într-un astfel de mediu. Până la amenajarea unui spațiu corespunzător asociația apreciază că percheziția ar putea avea loc în camera alăturată, unde se face consultul medical inițial, care oferă mai multă intimidate.

Vizita în camere

Din 2012 și până azi condițiile în arest s-au îmbunătățit, prin reparații, amenajări și achiziții noi (câteva menționate la începutul acestui raport). Cu toate acestea, senzația pe care o lasă C.R.A.P Dolj, probabil și din cauza amenajării sale la demisol, este una de murdărie și întunecime.

Camera 28 – femei

La momentul vizitei, în arest erau găzduite 3 femei, într-o cameră cu suprafața de 12.43 mp (2.21 mp grupul sanitar) în care erau amenajate 3 paturi. Acestea s-au declarat mulțumite de condiții, precizând că personalul arestului are grijă de nevoile lor, există apă caldă în permanență, au acces la medic când au nevoie.

Camerele de adulți bărbați

Reprezentantele APADOR-CH au vizitat două camere în care erau cazați majoritatea bărbaților. În camera 27, cu o suprafață de 32,11 mp se aflau cazate 6 persoane și erau amenajate 9 paturi. Camera 23 găzduia 5 persoane într-un spațiu de 25,69 mp și o capacitate de 8 paturi. Ambele camere erau insuficient iluminate natural și aerul era irespirabil din cauza grupului sanitar din cameră (WC și duș din PVC, fără ușă). APADOR-CH apreciază faptul că s-au găsit fondurile necesare în 2016 pentru a amenaja grupuri sanitare în camerele de deținere. Cu toate astea, organizația consideră absolut necesar ca acestea să fie dotate cu uși și igienizate periodic. De asemenea, organizația recomandă conducerii arestului să găsească un loc unde arestații își pot usca rufele. Deși există o mașină de spălat, multe persoane își spală hainele în cameră, unde le și usucă, lucru care contribuie la atmosfera înăbușitoare și pune în pericol sănătatea arestaților.

Bărbații arestați au comunicat reprezentantelor APADOR-CH că sunt mulțumiți de condițiile de detenție, cu unele excepții. Unii dintre ei s-au plâns că nu primesc decât săpun și hârtie igienică în fiecare lună și nici produse pentru curățarea camerei. De asemenea, aceștia au menționat că grupul sanitar degajă un miros urât, aspect confirmat și de reprezentantele APADOR-CH.

Camera minorilor

La momentul vizitei, arestul găzduia și 3 minori băieți și un tânăr de 19 ani. Două dintre persoane fuseseră aduse cu o seară înainte. Aceștia s-au plâns reprezentanților organizației că nu primiseră până la acel moment produse igienice. În legătură cu acest aspect, șeful arestului a precizat că minorii „abia sosiseră” și personalul nu avusese timp până în acel moment să le înmâneze necesarul, dar că urmau să o facă, întrucât „avem dulapul plin”. Minorii s-au mai plâns și că în cameră miroase foarte urât din cauza canalizării (același tip de grup sanitar din PVC, fără ușă).

În ceea ce privește camera de izolare, șeful arestului a precizat că de ceva vreme camera de luat vederi instalată nu funcționează întrucât nu s-au găsit fondurile necesare reparării acesteia. Având în vedere costurile foarte mici implicate, APADOR-CH recomandă luarea tuturor măsurilor pentru remedierea acestei situații.

Concluzii și recomandări:

APADOR-CH constată că Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul I.P.J Dolj a rezolvat problema supraaglomerării existentă la momentul ultimei vizite în anul 2012. În momentul de față fiecărei persoane arestate îi revin 4,2 mp. De asemenea, este de apreciat că, mai ales în ultimii 4 ani, au fost alocate fonduri pentru reparații, igienizări și amenajări, în vederea îmbunătățirii condițiilor de detenție.

APADOR-CH recomandăꓽ

Dotarea cu uși a grupurilor sanitare din camerele de deținere și igenizarea lor periodică.
Remenajarea sectorului vizite pentru minori astfel încât vizitele să aibă loc fără separator, potrivit legislației în vigoare.
Instalarea de urgență a celor 4 biciclete de fitness și a bandei de alergare în curțile de plimbare, pentru a oferi persoanelor arestate posibilitatea de a desfășura activități recreative cât mai variate.
Să ia toate măsurile pentru a asigura asistența medicală continuă în cadrul arestului, inclusiv prin intensificarea eforturilor de a ocupa postul vacant de medic al arestului.

Alte concluzii și recomandări sunt incluse în raport.

Livia Popa
Georgiana Gheorghe