coronavirus – APADOR-CH

Articole

România a derogat partial de la CEDO. Ce înseamnă asta pentru noi?

20/03/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Covid 19 /de Rasista

În timpul stării de urgență, mai multe drepturi ne sunt limitate. Statul e obligat să informeze CEDO despre măsurile de derogare de la prevederile Convenției

România a informat Consiliul Europei, miercuri, 18 martie 2020, că țara noastră va deroga de la prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru cel puțin 30 de zile, cât durează starea de urgență. Din păcate a omis să comunice acest fapt și intern, cetățenilor, știrea fiind dezvăluită abia ieri de o agenție de presă străină. Ce înseamnă asta pentru noi?

Câteva răspunsuri și o cronologie a faptelor, mai jos:

***

Luni, 16 martie 2020, Preşedintele României a instituit starea de urgenţă pe întreg teritoriul ţării, pe o durată de 30 de zile, din cauza pandemiei de coronavirus. Găsiți aici o analiză detaliată a decretului, făcută de APADOR-CH.

Printre măsurile anunțate, decretul prevede și limitarea exercitării unor drepturilor și libertăți. Unele dintre aceste drepturi sunt prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin urmare, limitându-le prin decret, automat statul a derogat de la Convenție. Adică n-o mai respectă, temporar, deși a semnat-o. Singura modalitate de a face asta este prin aplicarea articolului 15 din Convenție.

Articolul 15 din CEDO spune că unica derogare de la obligația de a respecta Convenția este „în caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii“. Este obligatoriu ca această derogare să întrunească două condițiiꓽ situația să impună derogarea și măsura să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii ce decurg din dreptul internaţional.

Alin. 2 al articolului 15 impune și limitele acestei derogări, adică poți să nu mai garantezi toate drepturile din Convenție, dar nu ai voie să te atingi de următoarele: dreptul la viață, interzicerea torturii, interzicerea sclaviei și condamnarea fără temei legal.

Luni, în momentul publicării decretului, s-a activat automat derogarea de la Convenție. Activarea articolului 15 din Convenție este, așadar, un efect automat al decretului de instituire a stării de urgență.

Miercuri 18 martie 2020, Reprezentanta permanentă a României la Consiliul Europei a transmis o notă către Consiliu, informând despre instituirea stării de urgență pe o perioadă de 30 de zile și despre faptul că se impune astfel aplicarea art. 15, respectiv derogarea de la Convenție. Procedura este strict informativă, scopul ei fiind ca derogarea temporară să fie publică, adică s-o afle și celelalte state-părți din Consiliul Europei. Dacă România nu ar fi informat Consiliul, oricine s-ar fi adresat CEDO, pentru că i s-a încălcat un drept din Convenție (prevăzut în decret) pe perioada situației de urgență, ar fi avut câștig de cauză. Curtea ar fi putut spune că nu a fost anunțată că România a derogat de la Convenție, deci nu îi este aplicabil art.15 și prin urmare a încălcat dreptul prevăzut de Convenție. Iar asta s-ar fi întâmplat chiar și în condițiile existenței decretului.

Joi, 19 martie 2020, Parlamentul României a încuviințat decretul președintelui, fără să-l modifice în vreun fel. Tot joi a aflat și publicul român despre derogarea de la CEDO invocată de România, dintr-o știre a Agenției France Presse.

***

Era obligatoriu ca România să notifice Consiliu Europei? Da. Fără această informare, art. 15 din Convenție nu ar fi aplicabil.[1]

Au mai făcut și alte țări asta? Da. Găsiți aici o listă completă cu țările care au apelat la articolul 15 și de ce. În contextul de azi al pandemiei de coronavirus, printre statele care au făcut derogări de la prevederile Convenției se numără și Moldova, Armenia și Letonia.

Era normal ca Președintele, Primul-ministru sau Ministerul de Externe să-și informeze și cetățenii? Da, dacă tot ne cer să ne informăm numai din surse oficiale și să nu credem conspirațiile. Dacă Președintele ar fi comunicat încă de luni, odată cu decretul, și le-ar fi explicat cetățenilor ce măsuri presupune acesta, s-ar fi evitat situația în care românii au aflat după aproape o săptămână, de la o agenție străină și au presupus, firesc, că e ceva rău care li se ascunde.

De ce alte state, care au instituit măsuri mai drastice decât noi, nu au notificat Consiliul Europei? Asta este într-adevăr o întrebare la care autoritățile noastre ar trebui să răspundă. Înseamnă că celelalte state nu au prevăzut, prin starea de urgență instituită, limitarea unor drepturi din Conventie. De ce în alte state s-a putut institui starea de urgență fără restricționarea unor drepturi atat de importante și la noi nu?

Ce se întâmplă mai departe? CEDO va analiza în ce măsură notificarea îndeplinește condițiile formale prevăzute de art. 15 alin. 3. Potrivit acestuia, Statul are obligația să informeze pe deplin Consiliu cu privire la măsurile luate și motivele pentru care s-au dispus aceste măsuri. De asemenea, același articol prevede și revizuirea permanentă a necesității măsurilor urgente. Adică după expirarea celor 30 de zile, statul va trebui să informeze CEDO dacă mai menține starea de urgență și limitarea drepturilor și de ce.

Poate statul să limiteze și alte drepturi decât cele din decret? Nota de informare a României cu privire la derogarea de la drepturile prevăzute de Convenție este destul de vagă (adică au transmis textul decretului fără explicații). Se poate presupune că statul nu intenționează să instituie măsuri de limitare a exercitării drepturilor și libertăților, altele decât cele prevăzute în decretul privind starea de urgență. Însă vedem că deși libertatea de exprimare nu figurează printre drepturile limitate în decret, ea este încălcată pe alocuri, prin refuzul unor autorități de a furniza informații publice la solicitarea jurnaliștilor sau prin graba de a închide anumite site-uri pe motiv că distribuie știri false. Faptul că în decret nu se menționează direct restricționarea libertății de exprimare, ci doar indirect, prin indicarea unor restrângeri în Anexa 1 la decret, ar putea genera litigii la CEDO, pentru încălcarea libertății de exprimare.

Totuși, chiar dacă nu este expres menționat în decret, prin măsurile adoptate statul poate limita și alte drepturi, în condițiile prevăzute de CEDO (pentru libertatea de exprimare de exemplu, în condițiile articolului 53 al Constituției, care încă e în vigoare, și ale articolului 10 paragraf 2 din Convenție).

Putem să mai dăm statul în judecată la CEDO? Da, dreptul de a ne plânge justiției naționale, dar și Curții Europene a Drepturilor Omului rămâne intact, mai ales în privința încălcării acelor drepturi nemenționate în decretul privind starea de urgență.

Ce se întâmplă cu dosarele existente la CEDO împotriva României? Acele dosare vor fi judecate în continuare, ca și până acum. Derogarea de la Convenție este temporară și nu înseamnă că România nu mai răspunde în fața CEDO dacă încalcă drepturile cetățenilor ei.

APADOR-CH solicită Guvernului să comunice proactiv în tot ceea ce are legătură cu limitarea drepturilor și libertăților fundamentale, chiar dacă e vorba de îndeplinirea unei formalități: înștiințarea Consiliului Europei despre măsurile adoptate ca urmare a stării de urgență.

[1] Cipru c. Turciei, para. 66-68 (Raportul Comisiei Europene a Drepturilor omului)

Mesajul APADOR-CH către ANP în cazul Satu Mare

19/03/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Covid 19, Penitenciare /de Rasista

APADOR-CH a transmis azi, 19 martie 2020, o scrisoare deschisă Administrației Naționale a Penitenciarelor, în legătură cu gestionarea situației speciale din penitenciare, în contextul pandemiei și a incidentului de la Satu Mare.

Mai jos textul scrisorii:

Către Administrația Națională a Penitenciarelor,

Domnului comisar șef Tiberiu Firinel Ungureanu, director ANP,

Domnule director,

APADOR-CH urmărește cu îngrijorare derularea situației de la Penitenciarul Satu Mare, unde în urma unui incendiu provocat în spațiul de deținere au murit trei deținuți, iar alți doi se află în stare gravă la spital.

În contextul pandemiei de Covid 19, instituției dumneavoastră îi revine sarcina dificilă de a proteja sănătatea deținuților, atât prin prevenirea infectării cu Coronavirus, dar și prin gestionarea unei nervozități peste limitele cotidiene.

Vă cerem, domnule director, să vă asigurați că angajații ANP acordă în această perioadă o atenție sporită tuturor aspectelor semnalate de deținuți și că derulează mai mult decât de obicei activități informative cu aceștia, pentru a le explica mai bine perioada pe care suntem nevoiți cu toții să o traversăm.

Pentru că anxietatea îi copleșește deopotrivă pe cei închiși în penitenciar, cât și pe rudele lor de afară, vă sugerăm să le oferiți ambelor categorii posibilitatea de a ține legătura cât de mult se poate, prin mijloace online și telefonice, astfel încât starea de izolare sporită la care se văd supuși acum deținuții să nu escaladeze în incidente precum cel de la Satu Mare, ce se pot solda cu pierderi de vieți.

În virtutea colaborării noastre vechi vă rugăm să ne informați atât pe noi, cât și opinia publică, despre măsurile întreprinse atât la Satu Mare, cât și în restul unităților ANP, pentru o gestionare optimă a perioadei următoare.

Cu considerație,

Georgiana Gheorghe,

Director executiv APADOR-CH

Răspunsul Administrației Naționale a Penitenciarelor

Coronavirusul, mai tare ca Referendumul național?

19/03/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Covid 19, Slider /de Rasista

Își schimbă poporul principiul votat în 2019 – nicio ordonanță pe Codul penal – de frica epidemiei? Ce opțiuni ar fi avut legiuitorul la dispoziție ca să înăsprească, totuși, pedepsele pentru cei care răspândesc coronavirusul?

Noaptea trecută, guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă de modificare a Codului penal, prin care e mărit numărul infracţiunilor în legătură cu pandemia şi, de asemenea, a majorat pedepsele pentru aceste infracţiuni.

Necesitatea extinderii incriminării şi la noi fapte privind pandemia, precum şi majorarea pedepselor pentru aceste fapte, a fost prezentată public și de APADOR-CH în cursul zilei de ieri (documentul aici).

APADOR-CH solicitase luarea acestor măsuri prin lege, de către Parlament, în procedură de urgenţă, întrucât, potrivit Constituţiei, oricum Parlamentul trebuie să funcţioneze pe întreaga durată a stării de urgenţă. Şi ce altă preocupare mai importantă pentru Parlament ar fi, pe vreme de pandemie, decât să adopte, urgent, legi despre pandemie?

Desigur, Guvernul a fost animat de bune intenţii atunci când a adoptat OUG de modificare a Codului penal, dar, există cel puţin 3 probleme care se ridică:

1Referendumul naţional din 26 mai 2019, prin răspunsul la întrebarea nr. 2, a stabilit că nu se pot adopta ordonanţe de urgenţă „în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare”. Deci, pedepsele nu pot fi majorate și nici nu pot fi introduse noi infracțiuni prin ordonanță de urgență, pentru că așa s-a stabilit la referendumul amintit.

În plus, nici înainte de referendumul din 2019 nu puteau fi introduse infracţiuni prin OUG, deoarece prin OUG nu pot fi afectate (=restrânse) drepturi şi libertăţi (sancţiunea închisorii este o afectare a libertăţii individuale, iar această sancţiune este prevăzută în cazul comiterii unei infracţiuni, adică în cazul adoptării/neadoptării de către o persoană a unei anumite conduite prevăzute de Codul penal).

2Modificarea adusă Codului penal prin noua OUG nu sancţionează ca infracţiune şi încălcarea măsurii izolării la domiciliu, ci doar încălcarea carantinei/spitalizării. Totuşi, ambele fapte, şi încălcarea izolării, şi încălcarea carantinei prezintă un pericol similar de extindere a pandemiei, întrucât aceste măsuri se iau faţă de persoane care prezintă riscul de a fi infectaţi cu un virus care se transmite foarte repede şi foarte uşor.

3Pedeapsa de maximum 3 ani închisoare prevăzută prin noua OUG pentru încălcarea carantinei nu permite luarea măsurii arestării preventive pe motiv că respectiva persoană constituie un pericol pentru ordinea publică. Aceasta deoarece art. 223 al. 2 din Codul de procedură penală prevede că este nevoie ca pedeapsa prevăzută de lege pentru o infracţiune să fie de cel puţin 5 ani închisoare sau să fie comise anumite infracţiuni (printre care nu sunt prevăzute şi cele privind transmiterea bolilor infectocontagioase).

Desigur, nu milităm pentru combaterea pandemiei prin arestări, dar, dacă, ţinând cont de experienţa recentelor incidente, tot a fost prevăzută o nouă infracţiune legată de transmiterea virusului pandemic, ea ar fi trebuit să fie reglementată în aşa fel încât, atunci când este absolut necesar, să se poată lua şi măsura extremă a arestării preventive. Aşa, textul din Codul penal este o sabie fără lamă. Dar, cu mâner frumos.

Alternativa?

Poate că o soluție mai potrivită era adoptarea urgentă de către Parlament a unei legi penale temporare, care să prevadă infracțiuni și pedepse severe, doar pe durata pandemiei. Codul penal oferă această posiblitate în art. 7, pe care-l cităm:

Art. 7. – (1) Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.

(2) Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situaţiei care a impus adoptarea sa.”

Pedepsele pentru cei care încalcă izolarea și carantina trebuie înăsprite

18/03/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Covid 19, Slider /de Rasista

APADOR-CH se alătură demersului Asociației procurorilor și cere Parlamentului să urgenteze modificarea Codului Penal pentru extinderea incriminării și pentru majorarea pedepselor în cazul zădărnicirii combaterii bolilor

APADOR-CH susţine iniţiativa Asociaţiei Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP) de a solicita Parlamentului să modifice de urgenţă Codul penal, în sensul definirii mult mai cuprinzătoare şi al sancţionării mult mai severe a faptelor prin care se încalcă măsurile privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase. În acest sens, trebuie ţinut seamă de experienţele de până acum, legate de pandemia de coronavirus.

Actuala infracţiune de „zădărnicire a combaterii bolilor”, prevăzută în art. 352 Cod penal, este reglementată prea restrictiv, mai mult pentru a nu se putea aplica, întrucât obligă efectuarea de probatorii numeroase şi dificile, care, în cazul unei situaţii excepţionale, de genul unei epidemii sau pandemii, consumă inutil multe resurse de timp şi efective, pe care le şi pun în pericol de contaminare.

Spre exemplu, în cazul încălcării măsurii izolării la domiciliu sau a carantinei, pentru ca fapta să poată constitui infracţiune, nu e suficient simplul fapt că au fost încălcate izolarea sau carantina, ci trebuie dovedit că acea persoană care a încălcat măsura ce-i fusese aplicată a infectat alte persoane. Acele persoane infectate de către cel ce a încălcat izolarea/carantina trebuie identificate, supuse analizelor, audiate etc. În condiţiile unei pandemii, aceste activităţi sunt, practic, imposibil de realizat, pentru fiecare caz în parte de încălcare a izolării/carantinei.

Deci, anunţurile publice că s-au deschis mai multe dosare penale pentru încălcarea izolării/carantinei nu înseamnă automat că persoanele vizate de acele dosare vor şi răspunde penal. Pentru tragerea lor la răspundere penală trebuie administrat, pentru a satisface actualele cerinţe din Codul penal, un probatoriu complicat şi greu de realizat în practică, potrivit celor descrise mai sus. Poate că 3-4 cazuri, deja supra mediatizate, vor putea fi probate. Dar, ce facem cu restul?

În mod normal, ar fi trebuit sancţionat penal, ca infracţiune, simplul fapt al încălcării măsurii izolării la domiciliu sau a măsurii carantinei, fără să se mai ceară şi dovada că prin această încălcare au fost infectate alte persoane. Este evident că prin încălcarea izolării/carantinei, în cazul bolilor grave transmisibile, se creează în mod clar un pericol de răspândire a bolii infectocontagioase, pericol care nu mai trebuie dovedit.

Desigur, această modificare din Codul penal ar trebui însoţită şi de o reglementare detaliată şi clară a regimului măsurilor de izolare la domiciliu şi de carantină.

APADOR-CH reaminteşte faptul că, potrivit art. 93 al. 2 din Constituţie, Parlamentul este obligat să funcţioneze pe toată durata instituirii stării de urgenţă. Iar, dacă parlamentarii (şi guvernanţii) tot şi-au făcut testele de coronavirus, în condiţii de care ceilalţi cetăţeni nu au beneficiat (regula comunicată public era că nu se testează asimptomaticii) acum au suficient timp de a se ocupa şi de problemele cetăţenilor obişnuiţi. Iar o problemă importantă este existenţa unor mijloace coercitive, inclusiv cele prevăzute de Codul Penal, suficient de ferme şi de eficiente pentru a asigura respectarea întocmai a măsurilor pentru prevenirea şi combaterea coronavirsului.

Necesitatea modificării urgente a Codului penal rezidă şi din faptul că noile prevederi nu se pot aplica decât pentru viitor, deci numai pentru faptele care se vor comite după intrarea în vigoare a noilor reglementări din Codul penal.

APADOR-CH subliniază că nicio reglementare internaţională, privind drepturile omului, nu prevede dreptul unei persoane de a pune o colectivitate în pericol de infectare cu boli transmisibile grave. Dimpotrivă, dreptul esenţial garantat prin tratate şi convenţii internaţionale este dreptul la viaţă, drept pus în grav pericol, inclusiv prin comportamentul unora dintre cei infectaţi, în cazul actualei pandemii.

Ce înseamnă starea de urgență și ce drepturi mai avem în ea

14/03/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Covid 19, Resurse Utile /de Rasista

Cum ne garantează UE și CEDO că NU vom ajunge într-un regim totalitar cu ocazia pandemiei

Președintele României a declarat azi că va institui starea de urgență de săptămâna viitoare, reușind să panicheze oamenii parcă mai mult decât a făcut-o pandemia de coronavirus până acum.

Starea de urgență, conform Constituției, este o prerogativă a președintelui, prin care se iau niște măsuri economice și de ordine publică, temporar, pe întreg teritoriul țării sau doar local.

Mai concret, vom afla care sunt aceste măsuri, din conținutul decretului anunțat azi de președinte, după publicarea lui în Monitorul Oficial, deci cel mai probabil luni, 16 martie.

Acest decret ar trebui să conțină următoarele informații:

a) motivele care au impus instituirea stării;

b) zona în care se instituie;

c) perioada pentru care se instituie;

c¹) măsurile de primă urgenţă care urmează a fi luate;

d) drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge (în limitele prevederilor constituţionale)

e) autorităţile militare şi civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului şi competenţele acestora;

f) alte prevederi, dacă se consideră necesare.

(conform art. 14 din OUG 1/1999 privind starea de urgență)

Ordonanța 1 din 1999 (dată în vremuri tulburi, când România era preocupată cu mineriadele) mai prevede și ce nu se poate întâmpla pe durata stării de urgență.

Pe durata stării de asediu şi a stării de urgenţă sunt interzise:

a) limitarea dreptului la viaţă, cu excepţia cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război;

b) tortura şi pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;

c) condamnarea pentru infracţiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului naţional sau internaţional;

d) restrângerea accesului liber la justiţie.”

(conform art. 3² din OUG 1/1999 privind starea de urgență)

În plus față de prevederile acestei ordonanțe, cei îngrijorați că starea de urgență ne va arunca într-o dictatură politico-militară ar trebui să nu uite că încă suntem membri UE și semnatari ai Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și orice măsură de limitare temporară a drepturilor într-o stare de urgență trebuie să respecte standardele UE și CEDO în materie.

ARTICOLUL 15 Derogare în caz de stare de urgenţă

1. În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice înaltă parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta convenţie, în măsura strictă în care situaţia o cere şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional.

2. Dispoziţia precedentă nu îngăduie nici o derogare de la art. 2, cu excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şi nici de la art. 3, art. 4 paragraful 1 şi art. 7.

3. Orice înaltă parte contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze pe secretarul general al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi de la care dispoziţiile convenţiei devin din nou deplin aplicabile.

Vezi articolul 15 din CEDO

Show less

Vom reveni luni cu un alt articol, după ce vedem exact prevederile decretului de instituire a stării de urgență. Până atunci, însă, vă recomandăm să citiți direct de la sursă măsurile luate de Guvern și să nu vă lăsați pradă dezinformării.

Cum găsim informațiile oficiale pe site-ul Guvernului

Vestea bună este că pe site-ul Guvernului există o secțiune specială unde sunt postate aceste decizii. Vestea proastă e că sunt așa de bine ascunse încât nu le găsește nimeni. Am aflat și noi de existența acestei secțiuni pe site-ul guvernului, după ce am trimis o solicitare conform Legii 544/2001, întrebând unde pot fi consultate dispozițiile oficiale privitoare la prevenirea răspândirii epidemiei de coronavirus.

Este regretabil că autoritățile nu au postat aceste acte oficiale, care ne privesc pe toți, cât mai la vedere. În acest moment pe prima pagină de pe site-ul Guvernului tronează mai multe fotografii cu premierul Orban dând mâna cu diverse personae și link-uri către programul de guvernare sau programul premierului. Nimic despre coronavirus. De asemenea, secțiunea amintită, cu măsurie de pandemie, nu se poate găsi nici în meniul site-ului, de parcă respectivele acte ar fi doar de uz intern.

În același răspuns primit la cererea de informații am mai aflat și că pe site-ul MAI există câteva sfaturi de apărare de coronavirus, la secțiunea utile, unde se mai găsesc anunțuri de adopții animale de serviciu sau alte sfaturi pentru angajații MAI.

Cine sunt cei care iau deciziile și ce puteri au

Și dacă tot am aflat locul secret în care se află deciziile „Grupului de suport tehnico-ştiinţific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României„, să mai spunem și că acesta este un grup de experți din diferite domenii și este constituit conform art. 8 indice 2 din OUG 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă. Raed Arafat este președintele grupului de suport.

Acest Grup emite hotărâri, prin care propune măsurile considerate necesare pentru prevenirea și combarea epidemiei. Hotărârile grupului de suport sunt aprobate prin alte hotărâri, ale Comitetului naţional pentru situaţii speciale de urgenţă (conform art. 8 indice 1, art. 20 din OUG 21/2004 si art. 4 din HG nr. 94/2014).

Ar fi fost mai clar dacă denumirea actelor emise de grup era alta decât hotărâri (de exemplu decizii), ca să nu se confunde cu denumirea actelor emise de comitetul național (acte denumite tot hotărâri), dar nu le putem avea pe toate.

Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă apare ca un fel de legiuitor pentru perioada situațiilor de urgență și s-a pus întrebarea dacă poate acționa astfel, restrângând drepturi și libertăți. Răspunsul este că da. Potrivit legii (art. 20 lit. c si e din OUG 21/2004) acest comitet poate declara, cu acordul primului-ministru, starea de alertă la nivel naţional sau la nivelul mai multor judeţe.

De asemenea, comitetul este cel care propune Guvernului, prin Ministrul Administraţiei şi Internelor, instituirea de către Preşedintele României a „stării de urgenţă” în zonele afectate, în baza solicitărilor primite de la comitetele judeţene sau al municipiului Bucureşti, şi urmăreşte îndeplinirea măsurilor stabilite în acest sens.

Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă este condus de ministrul de interne.

Ne recitim aici luni, în starea de urgență. Spălați-vă pe mâini!

Suspendarea zborurilor pe relația cu Italia – 14 zile sau poate dura mai mult?

09/03/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Covid 19, Slider /de Rasista

Ce spune Regulamentul european privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene, în cazul în care criza coronavirusului durează mai mult de 14 zile

Potrivit unei decizii oarecum fantomă a Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență (nu am găsit-o publicată în mod oficial, pe site-ul Guvernului sau al Ministerului de Interne), decizie care a fost însă redată de presă, s-a luat măsura suspendării zborurilor efectuate de operatorii economici aerieni spre Italia şi din Italia către România, pentru toate aeroporturile din ţară, începând cu data de 9 martie 2020, ora 12:00, ora României, până în data de 23 martie 2020, ora 12:00, ora României. Astfel, sunt sistate pentru 14 zile cursele aeriene către și dinspre Italia.

Într-o conferință de presă din seara de 8 martie, ministrul transporturilor, membru al Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență a precizat că măsura suspendării zborurilor către și dinspre Italia a fost dispusă pe o durată de doar 14 zile pentru că Regulamentul european privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene nu permite suspendarea pe o perioadă mai mare.

Desigur, întrebarea care se pune este ce se poate face dacă situaţia de criză generată de coronavirus va dura, cum este şi previzibil, mai mult de 14 zile. Zborurile vor fi reluate în mod obligatoriu, pentru că a expirat termenul de 14 zile pentru suspendarea zborurilor? Răspunsul este NU.

Termenul de 14 zile este prevăzut de Regulamentul european privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene (Regulamentul (CE) Nr. 1008/2008 din 24 septembrie 2008 al Parlamentului European şi al Consiliului European privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate)

Dar, art. 21 din acest Regulament european prevede că la expirarea celor 14 zile, dacă situaţia care a determinat suspendarea zborurilor persistă, măsura suspendării va putea fi prelungită cu încă 14 zile. Iar prelungirile pot dura până la dispariţia situaţiei care a determinat suspendarea, dar fiecare perioadă de prelungire nu va putea depăşi 14 zile.

Prelungirile se fac numai cu acordul Comisiei Europene, iar Comisia poate stopa oricând măsura suspendării zborurilor, dacă apreciază că măsura nu se mai justifică.

Este bine de ştiut. Şi era şi mai bine dacă în conferinţa de presă de aseară sau măcar astăzi, ministrul transporturilor ar fi făcut şi aceste precizări.

Redăm integral conținutul art. 21 din Regulamentul (CE) Nr. 1008/2008:

“Articolul 21

Măsuri de urgență

(1) Un stat membru poate refuza, limita sau impune condiții privind exercitarea drepturilor de trafic pentru a face față problemelor neprevăzute de scurtă durată generate de împrejurări imprevizibile și inevitabile. Aceste măsuri respectă principiile proporționalității și transparenței și se bazează pe criterii obiective și nediscriminatorii.

Comisia și celelalte state membre sunt informate fără întârziere cu privire la astfel de măsuri furnizându-se o justificare adecvată. În cazul în care problemele care fac necesare astfel de măsuri continuă să existe mai mult de 14 zile, statul membru informează Comisia și celelalte state membre în consecință și poate, cu acordul Comisiei, să prelungească măsurile respective pe perioade suplimentare de cel mult 14 zile.

(2) La cererea statului membru (statelor membre) implicat(e) sau din proprie inițiativă, Comisia poate suspenda aplicarea acestor măsuri în cazul în care acestea nu îndeplinesc cerințele alineatului (1) sau sunt în orice fel contrare dreptului comunitar.

Arhiva tag-ul pentru: coronavirus

Articole

Alternativa?

Cum găsim informațiile oficiale pe site-ul Guvernului

Cine sunt cei care iau deciziile și ce puteri au